Off-Topic Place
30 martie 2011 2.316 comentarii
Dragi forumisti
S-a simţit nevoia unui spaţiu dedicat, unde discuţiile off-topic, destul de numeroase în ultima perioadă, să îşi găsească un loc al lor.
Datorită faptului că forumurile emisiunilor tindeau să fie deturnate de la tema principală de discuţie, devenind un fel de chat greu de urmărit, unele comentarii vor fi mutate pe acest forum, astfel incat aceia care dispun de timp liber/teme de discutie/inspiratie sa isi poata manifesta talentul pe indelete şi, în acelaşi timp, să se ofere posibilitatea de discutii şi dezbateri pentru cei interesaţi de prezentarile video.
Postarile off-topic (se pot include aici, după cum ne-au obişnuit unii: preferinţele muzicale, declaraţiile de dragoste, deversările de emoticoane, informările cu privire la dieta sau somnul personal, creaţiile artistice, repetările obsesive de idei, cererile de „rugaciune” etc… ) sunt aşadar binevenite în spaţiul pe care tocmai îl inaugurăm.
Evident, mesajele ce conţin înjurături, obscenităţi, dezvăluiri de identitate…vor fi şterse.
Mulţumesc 🙂
oxigen2 
ANUNT IMPORTANT
Preafericitul Presedinte al General Conference al SDAC, Mr Ted Wilson va efectua o vizita de lucru si recreere in minunata si nepretuita Gradina a Maicii Domnului, la invitatia membrilor acestei gradini, in data de 9 iunie a.c. la Sala Palatului din Capitala, unde va tine un toast si va imparti autografe si zambete incurajatoare fidelilor sai supusi frati .
Prezenta obligatorie pt cei care doresc un plus de binecuvantari de la preafericit.
Si ca sa li se spele pacatele la enoriasi tre sa bage fiecare pacatos capu la nenea wilson sub patrafir. Sa dea din cap ca pe hip hop.
Pofta mare la binecuvantare :)))
Are cineva nevoie de urechi, o trahee sau un nas? ?:-)
http://ro.stiri.yahoo.com/revolu%C5%A3ie-%C3%AEn-medicin%C4%83-au-fost-create-primele-organe-100200240.html
Pentru cine se intereseaza de astfel de teme, un exemplu de gandire critica, pe un subiect din ce in ce mai ingrijorator:
http://www.criticatac.ro/16052/esena-neoliberalismului-pierre-bourdieu/
O mica ilustratie a continuum-ului din lumea mamiferelor.
Asta zice multe despre utilizatorii de Apple…
Apple are un marketing de prima clasa, stie sa se vanda, staff-ul care se ocupa strict de reclama si vanzari, knowhow-ul ce il au astia ar vrea multe companii sa il aiba.
Chiar daca Samsung le face o mare concurenta, doar e Japonia.
Asta e pentru Poli:
http://www.contributors.ro/sinteze/prabusirea-invatamantului-umanist/
K,
s-au incurcat borcanele cand s-a pus titlul articolului. continutul lui se refera la prabusirea invatamantului romanesc, nu a celui umanist.
Study,
Ce vrei sa zici, de fapt?
SAMSUNG, este Corea istetzule.
si honda e din china
Din eroare in eroare.Trezestete ¿ Doar esti businessman.
peugeot-ul e din germania, mercedesul e din franta, plm, nu vezi ca fac misto, sunt in toane bune :))
-Dragos, omule, nu am nimic cu tine dar cu samsung ai gresit.
-sa fiiubit ¿
Relax ca nu.i nimic, mai gresesc si eu cand sunt beat ca tot pamant sunt ca orice alt om.
Hai noroc BEBE !
am vizitat recent unica biserica reformista din bucuresti si am constatat cat de mult i se potriveste versurile cantecului penticostal…
Nu ştiu care este motivul pentru care babele de la mine din cartier s-au apucat iar de bârfă. După ce citeşte fiecare câte ceva din Scânteia sau din Wiki sau alte surse, apare pe scena O2 să se dea rotundă. Ce poţi să le faci ? Poate doar să le compilezi unele idei, într-o formă, ceva de genul lucrărilor de doctorat care au ajuns un motiv de scandal public în unele ţări ce se pretind civilizate.
Printre multele bârfe a apărut şi interesanta idee că nu toate valorile pe care ne întemeiem viaţa sunt argumentabile. Se spune chiar că neargumentabile sunt tocmai valorile cardinale (pentru unii), cele care nu ne parvin (neapărat) prin educaţie (confundată adesea cu noţiunea de instrucţie), ci prin cutumă, cele a căror încălcare se amendează de regulă, prin expresii vagi, de genul „nu se cade”, „nu şade bine”, „nu se cuvine”, „nu e frumos”. Se poate dovedi, după unele păreri, cvasi-geometric, de ce, într-o comunitate, e bine să respecţi legile. Dar nu se poate dovedi, cu aceeaşi rigoare, de ce e bine să fii generos, sau cordial, sau respectuos mai ales în condiţiile în care pământul a fost, după credinţa unora doar plat, sau a apărut acum 666 de miliarde – 333 de milioane – 999 de zile – 6 ore şi 6 secunde. Se poate demonstra de ce furtul (chiar şic el de suflete) şi omuciderea sunt transgresiuni inadmisibile. E imposibil de demonstrat, după alte păreri, de ce trebuie să-ţi iubeşti aproapele (adică să-ţi pese de el, după cum se aminteşte şi în Ioan 10). Pentru a reuşi, trebuie să recurgi la alte nedemonstrabile, cum ar fi sentimentele, bunul-gust sau transcendenţa. Argumentabilul, spun unele păreri, e materia primă a pedagogiei.
Neargumentabilul se spune că ar fi teritoriul discret şi atemporal al cuviinţei. De o parte „cei şapte ani de-acasă” (prin noţiunea de acasă se poate înţelege desigur şi spaţiul de sub scara blocului), de cealaltă – mai multe milenii de experienţă comunitară, adică de umanitate şi eventual multe alte miliarde de experienţă comunitară printre stămoşii unora numite şi maimuţe.
Or, se întâmplă un lucru curios, spune bârfa: mai toată lumea (cu excepţia lui Ianis, desigur) admite că educaţia e ceva bun (chiar dacă principiile, metodele ei variază), dar nu e subînţeles că buna cuviinţă e, în sine, valabilă. Neargumentabilului, se spune că, i se poate oricând opune un tumultuos „ de ce nu ?”, înţeles ca expresie a libertăţii depline. După cum spun unele bârfe, a cultiva imprevizibilul, a reacţiona neconvenţional, a trăi insurgent, pitoresc şi provocator – iată o „regulă” mult mai simpatică decât cuminţenia. Dacă acest furor al neconformităţii e un mod de a trăi „autentic” în stilul unchiului Sam, un mod de a demola rutina (credinţa) şi ideile gata-făcute, el are o reală – şi subtilă – legitimitate. Dar dacă e simplă zvăpăială, sentiment al unei infinite îndreptăţiri, gesticulaţie estetizantă (ce frumos sună) – avem de a face cu o pernicioasă apologie a arbitrarului, dacă nu cu o simplă obrăznicie.
După unele păreri, buna cuviinţă e – inargumentabil – utilă şi în detaliul zilnic, şi în marile dezbateri ale veacului. Ea aduce, desigur, doar după unele păreri, în orice împrejurare, o notă de politeţe şi înţelepciune, de natură să facă viaţa, cu enorma ei diferenţiere (amprentele digitale vorbesc chiar despre infinita ei diferenţiere), suportabilă. Dacă te afli într-un teritoriu în care toată lumea e vegetariană, duna cuviinţă (dar nu aia de tip CJ-ist) îţi spune că e preferabil să nu-ţi baţi joc de salate şi să nu faci bancuri despre păscut. Nu că nu se poate (Ianis este un exemplu), nu că e interzis, dar nu se cade, nu e frumos. Nu se cade, doar după părerea unora desigur, să-ţi pocneşti (chiar şi numai pe cale verbală) părinţii sau nevasta, sau „aleşii Domnului”, nu se cade să arunci de colo colo geanta profesoarei tale, în timp ce ea încearcă, plângând, s-o recupereze, nu se cade să asculţi muzică dată la maximum în hotel, la două noaptea sau să pui difuzorul în fereastră să audă tot cartierul ce gen de muzică îţi place ţie. Pentru fiecare dintre noi există (teoretic) zone, mai largi sau mai înguste, de inadmisibil. Cutăruia nu-i place să-i iei peste picior automobilul, cutare detestă să-i vorbeşti de rău pe ţărani (cu excepţia parveniţilor de genul Ianis sau EdyCon), cutare socoteşte că sociologia e mater artium şi nu suportă defăimarea ei, cutare, în sfârşit, lucrează constant cu inviolabile tabuuri de corectitudine politică a la EdyCon. Cu alte cuvinte, toţi ştim (sau ştim doar în aparenţă) ce înseamnă să ţi se conteste un idol ca… EdyCon. Dar suntem gata oricând să contestăm, necuviincios, idolii altora indiferent de forma lor geometrico-logică. Suntem dogmatici când e vorba de valorile „noastre” şi invocăm „libertatea de expresie”, când e vorba de valorile altora.
Există, susţin unele păreri (bârfe), deja o tradiţie (intensificată în ultimele decenii) a contestării, persiflării, culpabilizării obiceiurilor şi textelor religioase. Sau a „demitizării” lor cu procedee la modă. Cazul Genezei deconstruite de EdyCon după modelul Derrida a devenit deja clasic măcar pe site-ul O2. De la „Biblia hazlie” trecând pe la Dan Brown şi terminând cu partida de zaruri jucate cu Dumnezeu de către „genialul Şarlatan Bibet”, s-a încercat, practic, totul. Ca urmare, lumea se împarte spontan, susţin unii, în cel puţin două tabere: apărători ai creativităţii fără frontiere şi apărători ai tradiţiei. În fiecare din cele două tabere există, după cum arată şi monologul sau dialogul specific O2, spirite (duhuri) abuzive. Într-una, apar frecvent frazeologi ai unei „libertăţi” fără criterii, ateişti militanţi, anarhişti, postmodernişti, profesionişti de tip leninist ai „societăţii civile”, mistici ai ştiinţei luminate sau gazetari de scandal. Despre cealaltă categorie ne vom aminti probabil în viitor.
Un exemplu al „libertăţii ” unor astfel de frazeologi se regăseşte şi în frazele antologice:
“La doctrină toţi suntem tari, suntem egoişti, mâncăm banii văduvei, mâncăm viaţa orfanului, suntem afacerişti, suntem şmecheri, suntem mincinoşi, suntem răi, dar dacă ni se cere asta o facem “.
___________________________________________
„Iti sunt recunoscator ca ai resurse sa continui spectacolul chiar si cand radem de tine din toate unghiurile si te privim ca pe animalul nostru de companie favorit.
Mai mult ca sigur ca e o putere supranaturala in spate care te motiveaza.”
___________________________________________
Iată unde poate duce chimia credinţei aflată doar între graniţele metafizicii şi hermeneuticii.
Jos cenzura buruienilor!!!
Există, susţin unele păreri, deja o tradiţie (intensificată în ultimele decenii) a contestării, persiflării, culpabilizării obiceiurilor şi textelor religioase. Sau a „demitizării” lor cu procedee la modă (cazul Genezei deconstruite de amfitrion după modelul Derrida a devenit deja clasic măcar pe site-ul O2).
De la „Biblia hazlie” trecând pe la Dan Brown şi terminând cu partida de zaruri jucate cu Dumnezeu de către „genialul apologet” s-a incercat, practic, totul. Ca urmare, lumea se împarte spontan, susţin unii, în cel puţin două tabere: apărători ai creativităţii fără frontiere şi apărători ai tradiţiei. În fiecare din cele două tabere există, după cum arată şi monologul sau dialogul specific O2, spirite (duhuri) abuzive. Într-una, apar frecvent frazeologi ai unei „libertăţi” fără criterii, ateişti militanţi, anarhişti, postmodernişti, profesionişti de tip leninist ai „societăţii civile”, mistici ai ştiinţei luminate sau gazetari de scandal. Despre cealaltă categorie ne vom aminti probabil în viitor.
Un exemplu al „libertăţii ” unor astfel de frazeologi se regăseşte şi în frazele antologice:
“La doctrină toţi suntem tari, suntem egoişti, mâncăm banii văduvei, mâncăm viaţa orfanului, suntem afacerişti, suntem şmecheri, suntem mincinoşi, suntem răi, dar dacă ni se cere asta o facem “.
___________________________________________
„Iti sunt recunoscator ca ai resurse sa continui spectacolul chiar si cand radem de tine din toate unghiurile si te privim ca pe animalul nostru de companie favorit.
Mai mult ca sigur ca e o putere supranaturala in spate care te motiveaza.”
___________________________________________
Iată unde poate duce chimia unui anumit gen de credinţă aflată doar între graniţele metafizicii şi hermeneuticii.
A mânca din pâinea văduvei este atac la persoană ?
SMP
Mai incet cu etnobotanicele alea, e abia luni 🙂
#25 | Written by danut
Isi bat joc de erectia omului pocaitele astea credincioase.
Ianis-Cannabis,
acum înţeleg de unde apare euforia ta care te face să-l vezi pe Benilain animalul vostru (adică tu şi cu interiorul tău) de companie.
Mai fă şi tu o pauză, buruiană euforică.
Ianis-Cannabis,
ia vezi tu unde bagi comentul:
http://www.oxigen2.net/2012/05/manie-sfanta/comment-page-1/#comment-39643
sau comentul:
http://www.oxigen2.net/2012/05/manie-sfanta/comment-page-1/#comment-39644
într-o reacţie de „mânie sfântă”.
Presupuse minuni de demult, ale credintei, incep sa se-mplineasca prin truda stiintei.
tot nu credeti in minuni?
Cine ma poate ajuta va rog mult sa o faca sau sa imi recoamnde lucrari accesibile online. Am nevoie de informatii concrete despre cum sa obtin scorul cumulat pentru anumite dimensiuni masurate utilizand scala Likert: 1- puternic dezacord; 7 – foarte de acord. Am cautat pe internet si nu am gasit…sau poate n-am stiut eu ce cuvinte cheie sa folosesc pentru a gasi. Mai exact:
1) am un scenariu care contine o dilema etica. vreau sa masor ceea ce se cheama „ëthical decision-making” (variabila dependenta) pe cele 3 dimensiuni: a) moral recognition (am folosit „Scenariul ilustreaza o dilema etica/morala.”), moral judgment (am folosit „X ar trebui sa actioneze asa cum s-a precizat in scenariu”); and c) moral intent and behavior (am folosit „As proceda la fel ca X in acest scenariu”). Toate afirmatiile masurate pe scala Likert de la 1 la 7. Precizez ca am introdus datele chestionarului in SPSS v.17. Nu stiu cum sa cuantific alegerile respondentilor astfel ca sa obtin un scor general al „ëthical decision-making” pentru fiecare respondent in parte.
M-am inspirat din studiul „The Impact of Moral Intensity and Ethical Climate on the Decision-making of Finance and Accounting Professionals in Government” by Carolyn Roy, Walden University (2009).
Ca si variabile independente am luat: moral intensitiy masurata cu Moral Intensity Scale ca in studiul mentionat mai sus. Am incercat sa iau legatura cu Carolyn Roy pe e-mail insa fara rezultat. Precizez ca in studiul amintit nu detaliaza foarte mult aceste aspecte.
Multumesc!
La o tura de enduro prin romania am inceput sa cred in minuni, ia uite aici Lelitzo cum e prins pe duhul sfant cu fecioara maria in padure:
Asul,
treaba lor, masina lor (au circulat legal, e inmatriculata). Pacat de mizeria de langa copac. Oricum, vad ca ai depasit cu bine situatia 🙂
Lelitz-o, frumoaso fetitz-o! Poate si-a facut curat in cocina inainte sa inceapa treaba, nu-i de nici un interes, doar fapt divers, am vazut multe la endureala prin ro dar asa ceva mai rar, intimitate cu usile deschise, am cioplit filmu ca era un carnat de motoristi in spatele meu ce radeau de se prapadeau.
🙂
Rowan Atkinson pune intr-o lumina noua episodul nuntii din Cana.
#40 | Written by study_nature
Mult mai interesanta varianta lui Bean! :-))
e o hula, o blasfemie… huo ! 🙂
Danut
Daca nu ti-a placut predica despre Nunta din Cana ce zici de ora tineretului la o biserica anglicana, tot cu Mr Bean?
Nu conteaza blasfemia
Noi avem imparatia….
scuze :
trebuia sa fie :
#43 | Written by ianis
Tineretu’ de peste 50 de ani dupa cum se vede, aproape singurul care mai trece pragul „institutiunii”. Daca ma uit bine la Bean, pare a fi beneficiarul instant a unor daruri ale Duhului Sfant. Dupa reactii, zic si eu…
pt cei pasionati de muzica buna. jose carreras la mihai gadea in emisiune :
http://inregistrari.antena3.ro/view-Sinteza_Zilei_cu_Mihai_Gadea-12.html
curand vom iesi din matrix, uita asa http://www.youtube.com/watch?v=erQTWCkgN-A&feature=related
Nu mai mor pocaitii astia, putregaiele naibii, la ce dreacu mai traiesc astia, sunt buni la furat, la vräjit, sa iti scuipe-n supa, sa-ti frece nevasta, de facut mancare la crocodili din ei, mnezauu mamii lor !
Cum e mnezauu lor asa si ei, curve !
exista posbilitatea cumpararii cartii lui Edi in format tiparit in tara? sau va exista?
(nu am gasit niciun mail de contact si d-asta scrisei aci)
thanks!
elgabri,
Poti sa o comanzi de la https://www.createspace.com/3862589, sau de la http://www.amazon.com/Ichneumonidae-Darwins-theological-rethinking-creation/dp/1475280629/ref=sr_1_2?ie=UTF8&qid=1338029716&sr=8-2.
Buna. Imi cer scuze ca deviez de la subiect dar am o rugaminte adresata teologilor de pe acest site. Astazi am programata o discutie cu un preot ortodox cu privire la succesiunea apostolica. Poate stie cineva o lucrare de referinta la acest subiect. Daca este cineva ma puteti contacta pe skype: Tverdohleb.Lilian
Lilian
Lucrare de referinta…depinde din ce perspective o privesti…Daca pornesti de pe pozitie azs nu ai nici o sansa. Trebuie sa intelegi ceva din spiritualitatea ortodoxa care nu inseamna numai icoane, morminte, relicve etc…
Inainte de toate, discutia pleaca de la un nivel f. inalt, teologii, preotii ortodocsi stiu f. multa filosofie. Ei nu privesc filosofia ca o desertaciunea, invataturi ce vin in contradictie cu adevarul lui Isus, ci orice filosofie are un sens si un rost al cuvintelor. Poti discuta despre Cioran, Nietzsche fara a-i anatemiza.
Despre acest subiect , al succesiunii ,fiecare religie crestina, denominatiune, cult are lucrari de referinta.
Pozitia majoritara a tuturor denominatiunilor crestine in afara de Biserica Ortodoxa, Catolica, Anglicana este aproximativ aceeasi, doar lucrarile de referinta poarta titluri diferite.
In ceea ce priveste discutia de astazi as avea nevoie de o lucrare de referinta care ar prezenta pozitia bisericii azs. Cand zic asta ma refer la o lucrare cu argumente solide si cu o abordare diferita decat cea clasica. Problema nu este atat de complexa cand te limitezi doar la Biblie.
Emma, de pe ce pozitie ar trebuie sa pornesc ca sa am macar o sansa?
S-ai spui asta si lui Florin Laiu 🙂
Asta: „Problema nu este atat de complexa cand te limitezi doar la Biblie.”
Adica?