MetaNoia vs MetaBolism

Matei 6:11 Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi.

Ar fi trei instincte de supraviețuire fundamentale: de conservare, de reproducere – sexual, de întreținere – alimentar. Când intră în funcțiune, toate proclamă și practică cel mai evident egoism, asimilare, posesiune. Aceasta este structura noastră intimă și din zorii umanității conștiente am simțit nevoia s-o compensăm.

Inițial am ritualizat animalul vânat care ne hrănea, ca să ne liniștim remușcările uciderii, sau ca să optimizăm șansele vânătorii. Apoi, l-am sacrificat tot pe el ca jertfă ca să îmbunăm zeii, pentru a ne scuza existența. De ce?

Desigur, înecatul te bagă la fund, instinctiv și se cațără pe tine ca să se salveze, impulsul sexual conduce la promiscuitate și imoralitate, dar instinctul alimentar este cel mai criminal.

Nu, nu există scăpare. Dacă vrei să trăiești, trebuie să omori pe cineva! Aaa, sunteți vegani și preferați alimente crude, naturale, sănătoase? Cu atât mai mare cruzimea! Tot ce îmbucați, tot ce mestecați, tot ce devorați, sunt celule și țesuturi vii, embrioni zdrobiți între măsele. Este ceea ce au făcut ucenicii în ziua de sabat. Un act simbolic! Nu, nu putem scăpa de asta. În ce mă privește, prefer alunele prăjite. Doar că îngrașă.

Da, acesta este adevărul. Aparținem de un lanț trofic. Facem parte dintr-un ecosistem. Pentru ca viața să existe, energia soarelui sau geotermală, pătrunde în organisme vii, prin foto sau chimiosinteză și este transmisă, din gură în gură, de la producători la devoratori, până în vârful lanțului trofic. Peștele mare înghite peștele mic, iar acesta ajunge pe masa noastră, grație pescadoarelor, fermelor de toate felurile, de la păsăret, ovine, bovine, porcine – porționat, maturat, ambalat, semipreparat. Unii au rămas cu gusturi arhaice: preferă vânatul. Alții, iubesc ciupercile – dar uită de spori.

Cu fiecare respirație pulmonară, trimitem oxigen spre respirația tisulară, stocăm energia sub formă de ATP (adenozintrifosfat), un fel de bombe energetice metabolice, pe care apoi le desfacem pentru pachetele lor de energie, transferată electronic, în procesul oxidativ, și le folosim pentru contracție musculară, căldură, biopotențial electric, sinteze proteice structurale, după tipul de celulă și scopul său fiziologic. Uzina energetică a celulei este mitocondria, singurul organit care deține ADN specific, în afară de nucleu. Gurile rele, sau savante, spun că mitocondria și celula gazdă, inclusiv nucleul acesteia, s-ar găsi într-o formă de simbioză, care a condus la adaptarea lor, de la ființe monocelulare, la pluricelulare.

Cea mai sănătoasă și apetisantă salată, presupune tăierea, sacrificarea, triturarea, macerarea multor țesuturi și celule vii, forme de viață sacrificată pentru îndestularea noastră. Pentru ca să trăim!

Și atunci? Simțim nevoia să ridicăm postul la rang de exercițiu spiritual. Vorbim despre altruism și iubirea aproapelui, deși cele mai apropiate ființe, devenite neființe, sunt cele ingerate, digerate, metabolizate.

Păi da! Trebuie să ne liniștim conștiințele! Dar e posibil? Pot oare eufemismele, dublu standard și ipocrizia, să ascundă legile fundamentale ale vieții și existenței? Da, avem nevoie și de hrană spirituală, dar fără glucoză, creierele noastre dau rateuri, conștiința eclipsează și energia, puterea fizică, chimică sau spirituală devin indispensabile. Duhul Sfânt nu mai are cui vorbi.

Poate că la asta se referea Isus Hristos, când Și-a oferit trupul și sângele ca să fie mâncate, când a slujit în actul umilinței, când a luat ultima Cină, cu sau fără aluat, cu sau fără fermenți…

Nu, nu există păcat originar, nu există păcat! David era poet, își atrage mama în actele sale nesăbuite (Ps 51,5), dar e pură proiecție. Nu trebuie să ne cerem scuze că existăm, că facem parte dintr-un ecosistem, dintr-un lanț trofic, deoarece aceste legi sunt la fel de sacre ca decalogul. Fără ele nu se poate trăi, viața devine imposibilă! Se pare că nu mai recunoaștem adevărul nici față de noi.

Și atunci, ce facem? Ne întoarcem la animalitate? Nu mai este necesară morala, religia? Nu putem trăi fără ele! Ne definesc drept ființe umane! Ne conferă demnitate.

Dar să fim onești! Să recunoaștem că viața nu poate exista fără de moarte. Să recunoaștem legile fundamentale ale existenței, vieții, evoluției, morții. Am creat povestiri frumoase, mituri esențiale, legende fermecătoare! Ele sunt artă, spirit, dar nu pot contrazice principii fundamentale ale existenței! Să nu mai vorbim de păcat!

Să ne acceptăm condiția imposibilă și întreaga pleiadă a dilemelor.