MetaNoia vs MetaBolism
3 martie 2020 9 comentarii
Matei 6:11 Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi.
Ar fi trei instincte de supraviețuire fundamentale: de conservare, de reproducere – sexual, de întreținere – alimentar. Când intră în funcțiune, toate proclamă și practică cel mai evident egoism, asimilare, posesiune. Aceasta este structura noastră intimă și din zorii umanității conștiente am simțit nevoia s-o compensăm.
Inițial am ritualizat animalul vânat care ne hrănea, ca să ne liniștim remușcările uciderii, sau ca să optimizăm șansele vânătorii. Apoi, l-am sacrificat tot pe el ca jertfă ca să îmbunăm zeii, pentru a ne scuza existența. De ce?
Desigur, înecatul te bagă la fund, instinctiv și se cațără pe tine ca să se salveze, impulsul sexual conduce la promiscuitate și imoralitate, dar instinctul alimentar este cel mai criminal.
Nu, nu există scăpare. Dacă vrei să trăiești, trebuie să omori pe cineva! Aaa, sunteți vegani și preferați alimente crude, naturale, sănătoase? Cu atât mai mare cruzimea! Tot ce îmbucați, tot ce mestecați, tot ce devorați, sunt celule și țesuturi vii, embrioni zdrobiți între măsele. Este ceea ce au făcut ucenicii în ziua de sabat. Un act simbolic! Nu, nu putem scăpa de asta. În ce mă privește, prefer alunele prăjite. Doar că îngrașă.
Da, acesta este adevărul. Aparținem de un lanț trofic. Facem parte dintr-un ecosistem. Pentru ca viața să existe, energia soarelui sau geotermală, pătrunde în organisme vii, prin foto sau chimiosinteză și este transmisă, din gură în gură, de la producători la devoratori, până în vârful lanțului trofic. Peștele mare înghite peștele mic, iar acesta ajunge pe masa noastră, grație pescadoarelor, fermelor de toate felurile, de la păsăret, ovine, bovine, porcine – porționat, maturat, ambalat, semipreparat. Unii au rămas cu gusturi arhaice: preferă vânatul. Alții, iubesc ciupercile – dar uită de spori.
Cu fiecare respirație pulmonară, trimitem oxigen spre respirația tisulară, stocăm energia sub formă de ATP (adenozintrifosfat), un fel de bombe energetice metabolice, pe care apoi le desfacem pentru pachetele lor de energie, transferată electronic, în procesul oxidativ, și le folosim pentru contracție musculară, căldură, biopotențial electric, sinteze proteice structurale, după tipul de celulă și scopul său fiziologic. Uzina energetică a celulei este mitocondria, singurul organit care deține ADN specific, în afară de nucleu. Gurile rele, sau savante, spun că mitocondria și celula gazdă, inclusiv nucleul acesteia, s-ar găsi într-o formă de simbioză, care a condus la adaptarea lor, de la ființe monocelulare, la pluricelulare.
Cea mai sănătoasă și apetisantă salată, presupune tăierea, sacrificarea, triturarea, macerarea multor țesuturi și celule vii, forme de viață sacrificată pentru îndestularea noastră. Pentru ca să trăim!
Și atunci? Simțim nevoia să ridicăm postul la rang de exercițiu spiritual. Vorbim despre altruism și iubirea aproapelui, deși cele mai apropiate ființe, devenite neființe, sunt cele ingerate, digerate, metabolizate.
Păi da! Trebuie să ne liniștim conștiințele! Dar e posibil? Pot oare eufemismele, dublu standard și ipocrizia, să ascundă legile fundamentale ale vieții și existenței? Da, avem nevoie și de hrană spirituală, dar fără glucoză, creierele noastre dau rateuri, conștiința eclipsează și energia, puterea fizică, chimică sau spirituală devin indispensabile. Duhul Sfânt nu mai are cui vorbi.
Poate că la asta se referea Isus Hristos, când Și-a oferit trupul și sângele ca să fie mâncate, când a slujit în actul umilinței, când a luat ultima Cină, cu sau fără aluat, cu sau fără fermenți…
Nu, nu există păcat originar, nu există păcat! David era poet, își atrage mama în actele sale nesăbuite (Ps 51,5), dar e pură proiecție. Nu trebuie să ne cerem scuze că existăm, că facem parte dintr-un ecosistem, dintr-un lanț trofic, deoarece aceste legi sunt la fel de sacre ca decalogul. Fără ele nu se poate trăi, viața devine imposibilă! Se pare că nu mai recunoaștem adevărul nici față de noi.
Și atunci, ce facem? Ne întoarcem la animalitate? Nu mai este necesară morala, religia? Nu putem trăi fără ele! Ne definesc drept ființe umane! Ne conferă demnitate.
Dar să fim onești! Să recunoaștem că viața nu poate exista fără de moarte. Să recunoaștem legile fundamentale ale existenței, vieții, evoluției, morții. Am creat povestiri frumoase, mituri esențiale, legende fermecătoare! Ele sunt artă, spirit, dar nu pot contrazice principii fundamentale ale existenței! Să nu mai vorbim de păcat!
Să ne acceptăm condiția imposibilă și întreaga pleiadă a dilemelor.
Despre Sorin Săndulache
oxigen2 
Dacă există un Dumnezeu creator, după modelul celui din geneza, nu dragostea l-a împins sa creeze universul. Asta nu l face necesar rău. Poate nu a avut de ales.
Starea de fapt a lucrurilor face imposibilă existenta unui Dumnezeu atotputernic care poate crea existență în formă și condiție arbitrară. De unde mitul păcatului, paradisului, ca proptele într-u neputința acceptării acestui rezultat al deducției. Singura cale de a trai fără sa provoci suferință e o existență, deocamdată fantezista, de a trăi total în virtual, imaginație, etc. Suferința și moartea sunt și în noi prin celulele proprii eucariote și jungla de organisme care trăiește alături de ele, unde nu e diferit de un ecosistem exterior.
Concluzia sigură e ca paradigma dumnezeului creator ca relația dintre olar și vasul de ceramică, nu are fundament. Nici dumnezeul filozofilor nu se încadrează.
O plimbare inocenta prin pădure omoară milioane de organisme prin simplul pășit romantic prin covorul de frunze.
Universul pare o mașinărie gigantică și oarbă de născut ființe spre a fi chinuite și omorâte. Măcar la nivel emoțional putem înțelege și accepta dorința budismului de a ieși din aceasta roată, ciclu, din samsara, chiar dacă nu suntem de acord cu existenta ontologica a acestei idei. Concluzia ca trebuie acceptată situație vine din necesitate și nu ca cea mai buna alegere din n variante. Adică ce altceva putem face decât sa acceptam?
Când vorbește Pavel de invingerea morții se referă la moartea omului sau la moarte ca eveniment, ca posibilitate? Învingerea moții biologice a omului pare o imposibilitate pentru că cum ar putea fi veșnic cineva a cărui existență e condiționată de moartea constantă a alcuiva? O viață eternă costă un infinit de vieți și de suferință. În felul ăsta parca nu-ți mai vine sa înnvingi moartea. Viața veșnică sub alta formă e altceva și nu mă gândesc la suflet. Speranța mea e ca ceva anume sa nu fie doar un produs al minții.
Este interesant ca in toate exercitiile de spalare de creier exista un component saracie alimentara. Cineva este supus unui regim vegan agresiv – privat de micronutriente esentiale pentru buna fuctionare a creierului si este indoctrinat agresiv cu teologia fricii. Orice aventurism intelectual sau fizic este descurajat pe baza spirituala dar, se pare, si alimentara. Omul e facut oaie.
Desigur, este măreț să lupți pentru adevăr, pentru bine și frumos, pentru idei, dar se pare că adevărata Mare Luptă, se duce pentru existență! Transgenerațional! Și oricât de marxist sau darwinist, ar suna!
Vă mulțumesc pentru comentarii – sunt completări necesare!
Moartea e o realitate
Dincolo de moarte taramul intrebarilor si al sperantei…
S-ar putea sa traiesti si in realitate sa fii mort..spunea o data Isus..poate se referea la modul cum e traita viata..moartea launtrica cea mai cumplita…fiinta sterila ce traieste doar pentru a supravietui..
Cunoasterea opereaza cu simboluri..
sunetul litera..concretul cifra..respiratii in ecuatia vietii
cu o singura realitate nastere si moarte in ciclul vietii..si necunoscuta ce trebuie rezolvata..dincolo de intuneric e zi ? dincolo de moarte viata?
Nimic nu renaste fara jertfa..nimic nu creste fara inmormantarea samantei… a samantei..de iubire..
a samantei..sanatoase…curate..
Insamantezi.. stiind ce va rasare.
Painea trupului…jertfa dragostei..
a dragostei ce se daruie..pentru a gusta placerea
Painea si vinul..pot mantui?
Doar in simbolul divinitatii..
Tot ceea ce consumam ar trebui sa ne indestuleze si in interior…
De ce sa moara..miel nevinovat..in locul..omului ce a pacatuit?
Cand tocmai aceasta jertfa ..sa devina constiinta faptei
atunci nici o fapta nu va mai pricinui..plangere
Totul e viu intr-adevar…e imposibil..sa nu auzi..strigatul padurii..ingenunchiate
naturii..sub pasii uneori criminali ai umanitatii
Simbolul este o forma..nu te poti indestula cu forma..daca nu consumi continutul..
Brancusi afirma ca nu sculpteaza pasarea ci zborul..
A simti zborul..patrunderea , vibratia..
Arta de a oferi..de a plamadi jertfa ideilor ..munca sinelui spre a aduce..bucurie privitorilor
Arta de a face bine..de a gusta..fructul frumusetii..al indestularii..fara a pricinui raul altcuiva..fara intentii ascunse..
dorinta de avea ceea ce te defineste..oferind in acelasi timp
Fapta este o hrana
A oferi din plinatatea fiintei..
Evident lucrurile nu stau intotdeauna asa..in lumea asta ce si-a pus oferta doar pe principii egoiste
Dar ce e mai important a supravietui..doar…sau a cauta..acea implinire..care motiveaza
La ce bun o viata risipita..in mercantilism steril..cand aspiratiile interioare..sunt..mereu..mereu…spre o mantuire
din iubire..prin dragoste
si daca nu se gaseste..daca poate timpul a planat nefast..macar..daruirea..sa ajunga altcuiva
stiind ca..se poate purta..si pustietatea..si ursita nedreptatii..ca o povara constientizata pe umerii..istoviti de speranta
tocmai aici..arta vindeca
vindeca acolo unde oamenii au sapat rani
unde..oamenii si au..scuturat incaltamintea plina de..rautati
dar inlauntru ?
e frumos..curat..
si aceasta fata..a frumusetii poate exploda..in miracolul..artei
speranta e o arta..si murmurul unei rugi pe altarul inimii
ecoul ce cuprinde inima planetei
cine stie daca toate aceste ecouri infratite..nu vor mantui..o planeta..lipsita de resurse..de resursele demnitatii..
Cred ca era vorba de moartea a 2-a, nu cea lăuntrică.
poate ca Adam cand manca vrejul de salata il scotea pe partea cealalta la fel de proaspat si de verde si de viu. Poate era un fel de a manca platonic asa fara acizi gastrici doar prin puterea evangheliei.
moartea a fost prezenta din momentul in care viatza a aparut iar cand sistemul nervos a evoluat viatza a avut parte shi de suferintza dar shi de placere (hihi de care partea luminoasa se cam dezice).
Cel ce creat-a stele și-ntreaga vastă lume.
Când a creat durerea s-a depășit pe sine.
Voi buze ca rubinul și voi, pleoape fine,
Câte sunteți acolo sub țărna fără nume?
F Frumos! Și tragic! De ce-și măsoară puterea, dragostea cu moartea? (Cânt lui S 8,6: dragostea este tare ca moartea) Pentru că ea reprezintă viața, esența ei!
dys,
Se vede ca nu ai umblat pe la scolile cele inalte de la Berrien Springs. Adam nu scotea salata pe partea cealalta pentru ca in Eden orice salata era 100% absorbita prin intestine si fiecare spermatozoid ar fi devenit copil daca nu era caderea. Te pui cu ditamai PhD-ul?
maferitdumnezeu 😉