Mă asigur
4 iunie 2023 60 comentarii
Ca atunci când impun, s-o fac cum trebuie.
Întrebare pentru știință: ce e dincolo de știință?
Știința recunoaște că întrebarea o depășește deci dincolo de știință sunt întrebări.
Cine a spus că nu se poate răspunde prin lipsa unui răspuns?
Ce caracterizează întrebările dincolo de știință (theory of everything, ecuația lui Dumnezeu) ar fi răspunsurile care nu subscriu speranței/dorinței/pretenției de obiectivitate. Ce este obiectiv în răspunsurile dincolo de știință e că toate răspunsurile sunt subiective. Rămâne ca obiectiv doar că totul e subiectiv. Desigur, ironia și paradoxul își fac de cap; sunt.. dincolo de orice limită.
Contemplarea dincolo de știință descoperă cum știința reprezintă meteahna căutării de reper. A referinței în care să ne ancorăm. A referentului la care să ne raportăm. Prescripția din afara universului pe care universul o împlinește. Nesupusă schimbării, anistorică, atemporală, fără referință către sine care s-o altereze din interior. Fără introspecție și corecție. Prescripția permanentă, emanentă și consecventă. Stă scris, noi împlinim. Cu centru, gravităm.
Universul e capul de imprimantă care țese după codul prescripției transcedentale.
Obiectele se supun și iau forma obiectului în sine (prescris).
Nu ne certăm cu natura pentru că e împotriva voinței naturii (stă scris).
Rugăciunea este doar laudă pentru că dorința e intervenție, supliment, păcat, uman (proscris).
Noi împlinim voia Tatălui, reperul fără greș. Scrisul, în sine. Numele, în sine. Pentru că este încumetare să i se dea nume. Conceptul, în sine. Pentru că este încumetare să-l definești.
Importantă la Prezența logosului e de fapt Permanența. Iar când e vorba de permanență, scrisul e superior vorbirii. Prezența, vorbirea, Eu sunt, e doar confort. Siguranța, pacea, deplinătatea, garanția provine din Permanență, din stă scris. Prezența nu e destul să fie prezentă. E adevărata Prezență dacă e și neschimbată și din totdeauna. Cu dublă afirmare, existentă prin sine, nederivată, cu identitate intrinsecă, definită complet, tautologică, absolutul fără nevoie de îndoială care să-l confirme. Absolutul absolut. Prezența prezentă.
Penița nu e literă spune prescripția. Dar penița mai face exces de cerneală. Stă scris și din scăpări nu doar din Permanență. Suplimentul de cerneală neintenționat, scursura, denaturează inocența literei. Sensul este pervertit. Intenția alterată. Păcatul întră în lume și aduce suflare (mustrare) de conștiință peste suflarea de viață. Greșeala, denaturarea, păcatul deja există când este de ales.
Știința trebuie urmată pentru că e cea mai de încredere să ne descopere cum și ce sunt obiectele în sine, întrebuințarea lor corectă, relațiile propice dintre ele și ierarhiile care trebuie respectate. Știința ne prezintă cât de minunat se potrivește totul. Cum e în Ordine. Chiar și în haos. Știința e descoperirea totului care merge ca uns.
Știința ne ferește de păcat. Avem nevoie de știință ca să aflăm ce stă scris, pentru ca atunci când impunem, s-o facem cum trebuie.
Și în știință se pitește speranța întoarcerii la timpul când greșeala nu mai este posibilă. Când noi nu mai avem de ales. Pentru că nu depinde de noi, e științific. Știința ridică voalul prescrisului. Știința corectează greșeala și imperfecțiunea care suntem. Suplimentul care suntem capătă un sens nou: de pată, dar ștearsă. Sau mai precis, mai științific, mai pe limba lui Isus: pată, răscumpărată.
Aici e pacea, umplerea golului, eternitatea, unirea cu prezența prezentă. Locul unde totul devine posibil. Locul unde totul lipsește. Prezența prezentă sau absența absentă.
Iată cum ‘In God we trust’ și ‘follow the Science’ găsesc că nu sunt nici măcar fețele diferite ale aceleiași monede.
oxigen2 
Eduard
„Ce caracterizează întrebările dincolo de știință (theory of everything, ecuația lui Dumnezeu) ar fi răspunsurile care nu subscriu speranței/dorinței/pretenției de obiectivitate. Ce este obiectiv în răspunsurile dincolo de știință e că toate răspunsurile sunt subiective. Rămâne ca obiectiv doar că totul e subiectiv. Desigur, ironia și paradoxul își fac de cap;
sunt.. dincolo de orice limită.”
Personal nu m-as grabi sa spun ca dincolo de stiinta nu avem incotro decat sa ne refugiem in subiectiv sau ideologie.Momentan nu stim daca exista ceva dincolo de stiinta.Daca vom ajunge la stagiul ala cand metoda stiintifica ne va descoperi raspunsurile la toate intrebarile atunci urmatorul pas ar fi sa optimizam un sistem etic ,tot bazat pe stiinta ,care sa permita raspunsuri la intrebarea ce facem cu cunostintele dobandite in urma cercetarilor stiintifice–un fel de „inginerie ” a eticii,pe baza stiintifica .Nu ce fac post-moderni care ne spun ,cu un fatalism din asta emotional-metaforic, ca nu avem incotro decat sa ne resemnam in a accepta dictatele „subiective „,fara sens ,ale deconstructiei.
Ca sa iti dau un exemplu istoric, In timpul lui Galileo, „deconstructivistii” din timpul lui au castigat ,temporar, o victorie impotriva stiintei ,prin tertipuri hermeneutice avocatesti, reusind sa il puna pe Galileo la arest la domiciliu pentru restul vietii.Insa victoria lor a fost de scurta durata intrucat interpretarile textelor lor au pierdut in fata metodei stiintifice ( pe termen lung).Cui ii mai pasa cum interpreta Inchizitia textele ,astazi? Metoda stiintifica este singura care poate pune capat deconstructiei fara sens .
Exista deja potentiale piste in acest sens.Cum vom folosi metoda stiintifica depinde de setul de intrebari pe care metoda stiintifica le va genera in viitor.Este probabil ca intrebarile si raspunsurile sa devina mult mai „obiective” in viitor,pe masura ce metoda stiintifica va reduce cautarile noastre intr-un cadru mult mai restrans. Mai mult,as spune ca ,pe masura ce stiinta va avansa, este posibil ca multe din intrebarile noastre cu caracter limitat, subiectiv, sa nu mai aiba sens .De exemplu, acum mii de ani oamenii isi puneau intrebari unde locuiesc zeii .Intrebarea este irelevanta in ziua de azi.
Nu vad de ce ar exista raspunsuri dincolo de stiinta din moment ce stiinta restrange tot mai mult aria deconstructiei.De exemplu, pe baza stiintifica ,exista tot mai multe voci care ne spun ca vointa libera este o iluzie:
Daca vointa libera este o iluzie dobandita de creier, pe calea selectiei naturale, atunci,pe termen lung si datorita progresului cunostintelor stiintifice (in special cele cu privire la consciousness), nu va mai ramane loc de raspunsuri subiective,generate pe calea deconstructiei .Fie folosind inteligenta artificiala sau devenind parte a unei inteligente superioare ,in timp,raspunsurile vor deveni exclusiv predictibile, stiintifice.Vom pasi inapoi in universul unui Yahweh atotstiutor care va putea prezice totul cu privire la noi.
Poftim, o alta explicatie stiintifica a vointei „libere”:
Daca ii spui bye „liberului” arbitru ii spui bye subiectivismului deconstructiei.Treptat ne vom pierde iluzia ca avem libertatea in a lua decizii subiective insa vom dobandi cunostinte stiintifice, ca o „compensatie” a pierderii iluziei ca avem vointa libera. Mai intai, trebuie rezolvata „the hard problem of consciousness”.
Nu stiu cum vezi tu lucrurile cu privire la liberul arbitru insa, dupa ultimele intelegeri stiintifice ,deconstructia pare ca nu isi va mai avea sensul intr-un univers epistemologic dominat de metoda stiintifica:
https://en.wikipedia.org/wiki/Hard_problem_of_consciousness
Ingineria eticii – visul oricărui teolog.
Galileo însuși era deconstructivist – în orice sens vrei. Unde mai pui că argumentul lui pentru copernicanism în detrimentul tychonismului (teoria lui despre maree) a fost o prostie. Sau că, așa cum s-a tot arătat în ultimele decenii, Inchiziția avea știința de partea ei.
Întrebarea despre unde locuiesc zeii nu e subiectivă. E științifică.
Cînd argumentezi că liberul arbitru e o iluzie, deconstruiești. Și faci, printre altele, teologie.
Deconstrucția nu e despre nimic subiectiv. Este despre limbaj. Iar azi sînt autori care o extind la genetică.
https://mitpress.mit.edu/9780262043786/from-darwin-to-derrida/
Polihronu:
„Sau că, așa cum s-a tot arătat în ultimele decenii, Inchiziția avea știința de partea ei.”
Galileo a fost condamnat fix pentru ca a venit cu noi dovezi pentru heliocentrism.Asta chiar daca Biserica Romano Catolica a popularizat minciuni despre el in mediile stiintifice:
https://newsroom.ucla.edu/releases/the-truth-about-galileo-and-his-conflict-with-the-catholic-church
Nu era deconstructivist ,in sensul ca ,spre deosebire de inchizitie el se baza pe observatii ,nu pe interpretari absurde ale unor text biblice, asa cum facea Inchizitia.
Iar povestea asta ca Inchizitia avea stiinta de partea ei, e falsa.Inaintea lui au existat oameni de stiinta greci care calculasera deja pozitia Pamantului relativ la Soare .Deci ce facea Galileo nu era altceva decat sa adauge la dovezile cunoscute deja in comunitatea stiintifica.Insa manipulatorii textelor–,”postmodernii” din timpul lui–au incercat sa il incurce cu „hermeneutica ” lor textuala, biblico-aristoteliana, care i-a dus numai la concluzii absurde cu privire la realitate ( cum ii duce si pe post-modernii actuali care inca folosesc deconstructia pentru a face sens cu privire la realitate):
https://en.wikipedia.org/wiki/Aristarchus_of_Samos
https://en.wikipedia.org/wiki/Seleucus_of_Seleucia
Presupun ca esti constient ca exista multe lucrari scrise de autori catolici (si nu numai )care incearca sa scoata bazma curata ororile comise de Biserica Catolica sau pur si simplu doresc sa publice ceva nou ,senzational (in cultura neoliberala academica americana ,”publish or perish” ,e sloganul lor).
„Întrebarea despre unde locuiesc zeii nu e subiectivă. E științifică.”
Vrei sa spui ca era considerata „stiintifica” de catre oamenii care traiau intr-o cultura pre-moderna, in care ideile din metafizica erau confundate cu cele din fizica .De fapt, pana la sfarsitul Evului Mediu, oamenii nu aveau conceptul actual de stiinta moderna.Erau ca si post-modernii actuali ,care cauta sensul in interpretari bazate pe metafore,care mai de care mai traznite. Daca intrebi un om de stiinta actual unde locuiesc zeii, e ca si cum il intrebi unde locuieste Mos Craciun sau cum sa gasesti un unicorn🙂.
Galileo a reprezentat o revolutie in gandire pentru ca a fost pentru prima data cand un ganditor a incercat sa se elibereze de tirania interpretarilor speculative bazate pe textele antichitatii.Cine mai are nevoie de deconstructie cand calculele si observatiile ne vor da raspunsurile la intrebarile care ne framanta existenta?Asta a facut Galileo: a mers direct la observatia stiintific,fara sa mai aiba nevoie de „mijlocirea” textelor.Este ceea ce doreste sa faca un modernist.
Cine are interesul ca deconstructia sa ramana in picioare ,astazi?Postmodernii si aliatii lor „premoderni ” din religiile traditionale ,care nu doresc in ruptul capului sa renunte la deconstructie in favoarea metodei stiintifice ,pentru ca le place influenta pe care deconstructia le -o confera in anumite medii religioase sau academice.
Nici nu e de mirare ca ,mergand pe deconstructie, un postmodern ca Feyerabend, a ajuns sa sustina predarea creationismului premodern impreuna cu teoria evolutiei ,ca „alternativa ” la evolutie:
https://blogs.scientificamerican.com/cross-check/was-philosopher-paul-feyerabend-really-science-s-worst-enemy/
„Cînd argumentezi că liberul arbitru e o iluzie, deconstruiești. Și faci, printre altele, teologie.”
Nu neaparat.In afara cazului in care il incluzi si pe Sam Harris printre teologi:
Cu greu îți puteai alege exemplu mai prost. Harris e genul de ateu care iubește teologia jainismului și adoptă, cu justificare neuroștiințifică, practici budiste.
https://antilogicalism.com/2018/03/11/postmodernism-in-ancient-greece/amp/
Nu, Galileo nu a adus dovezi irefutabile în favoarea copernicanismului. Observațiile lui Tycho Brahe au fost mult mai utile în a înclina opinia știintifică în defavoarea geocentrismului. Iar observațiile care au pecetluit noul consens științific au venit abia în secolul al xix-lea (paralaxa stelară).
Minimalizezi sau ignori rolul jucat în evoluția textelor științifice de speculația matematică. Nu observația deconstruiește cel mai adesea nimic. Evoluțiile conceptuale, deriva sensurilor, imaginația matematică sînt mult mai importante în revoluțiile științifice. Nu mai vorbesc că a construi consens e treabă de maimuțe, nu de tehnologie și observație.
Inchiziția nu se baza exclusiv pe exegeze biblice.
Bineînțeles că există bias catolic. Așa cum există, iată, bias modernist.
Nu. Întrebarea despre unde locuiesc zeii e și azi științifică. D-aia discuția despre liberul arbitru în neuroștiințe atinge dogma teologică a păcatului originar, de pildă.
Nu există niciun acces direct la observație.
Să-ți mai aduc aminte că copernicanismul e fals? Că soarele nu e niciunde în vecinătatea centrului universului?
Sau că copernicanismul preexistă telescopului și lui Copernic însuși (mai ales printre musulmani, perfect scripturisto-aristotelieni)?
Also, n-am auzit tîmpenie mai mare decît ideea că anticii nu știau să facă observații. Și, reversul, că știința s-ar fi eliberat de metafore.
https://keira-leda-lees.medium.com/in-maths-and-poetry-f43083295ec4
Hai să fiu mai explicit. Moș Crăciun și unicornii nu figurează în povești pe care să le fi imaginat, printre altele, pentru a da seamă de natura lumii. Zeii da. Știința, ca discurs despre natura lumii, nu poate să nu răspundă și la întrebarea despre locuința zeilor. Desigur, răspunsul științific e deconstrucția întrebării 😛
Încă ceva. Ce faci tu e doar propagandă politică. Mă plictisești enorm. Dacă altceva nu poți sau vrei, te voi scoate fericit pe tușă.
Niscai studii metaforice.
https://phys.org/news/2023-05-spacetime-quantum-simulator.amp
„Cu greu îți puteai alege exemplu mai prost. Harris e genul de ateu care iubește teologia jainismului și adoptă, cu justificare neuroștiințifică, practici budiste.”
Povesti post moderne.Si daca Harris ar fi fost satanist, nu asta era ideea prezentarii.Ideea prezentarii era ca stiinta ne aduce idei din ce in ce mai clare ca etica poate fi bazata pe stiinta.Nu ai nevoie de jainism sau alte religii pentru a a avea un sistem etic.
„Also, n-am auzit tîmpenie mai mare decît ideea că anticii nu știau să facă observații. Și, reversul, că știința s-ar fi eliberat de metafore.”
Nu imi aduc aminte sa fi spus ca anticii nu stiau sa faca observatii.Problema era ca in Antichitate nu exista o delimitare clara a fizicii de metafizica.Stiinta moderna a facut aceasta delimitare posibila.Scopul stiintei actuale nu este sa iti suna nimic despre zei sau rai pentru ca nici zeii sau raiul nu sunt categorii cuantificabile.Si daca ar exista, nu le poti masura sau observa cu cele 5 simturi.
Pentru un ateu ca mine care nu crede in categoriile metafizice mentionate mai sus ,lucrurile sunt mai simple:nu exista metafizica. A confunda fizica cu metafizica e ceea ce faceau pre-modernii si ce fac sofistii manipulatori de interpetari post-moderne actuale.
Asta a facut Galileo: a mers direct la observatia stiintific,fara sa mai aiba nevoie de „mijlocirea” textelor
„hermeneutica ” lor textuala, biblico-aristoteliana
Ba exact asta ai spus – că unii (pre- și post-modernii) cunosc indirect, făcînd doar interpretare de text, în timp ce alții (modernii) cunosc direct, făcînd experimente.
Dacă pretinzi că ceea ce ai spus a fost de fapt că „in Antichitate nu exista o delimitare clara a fizicii de metafizica”, se cheamă că fie minți, fie – foarte postmodern – manipulezi sofistic propriul discurs.
Anticii știau foarte bine ce e fizică și ce e metafizică. Aristotelul tău favorit mai cu seamă.
https://en.wikipedia.org/wiki/Metaphysics_(Aristotle)
https://en.wikipedia.org/wiki/Physics_(Aristotle)
Iar dacă te uiți la ce intră la metafizica aristoteliană, o să regăsești acolo cam tot ce intră azi la filozofia științei.
Un ateu ca tine e blocat în sofisme de propagandă de YT. E trist.
„Iar dacă te uiți la ce intră la metafizica aristoteliană, o să regăsești acolo cam tot ce intră azi la filozofia științei.”
Imi scoti cu buna stiinta spusele dintr-un context si le pui in alt context.Ce am spus eu si ce spui tu?Am spus si repet ,ca anticii nu faceau o distinctie clara intre fizica si metafizica. EXEMPLUL dat de tine este cel mai bun exemplu in acest sens.”Fizica” urmata de „Metafizica” lui Aristotel.Daca ai citit „Fizica” lui Aristotel vei vedea ca e plina de presupuneri metafizice cum ar fi ideea de Prime Mover, care e un concept metafizic.Este dovada ca Aristotel nu separa fizica de metafizica asa cum o face stiinta moderna ci mai curand le vedea ca fiind complementare.E conceptia lui cu care stiinta moderna nu este de acord.
E trist can nenea Poli doreste sa gaseasca numai „dovezi” care sa sustina post-modernismul lui in textele anticilor si trecand la atacuri la persoana atunci cand nu mai are argumente.
Cum! Nu mai fac post-modernii fix ce făceau pre-modernii? Sau iar uiți de la mînă pînă la gură?
Sînt și alte presupuneri metafizice în Fizica lui Aristot? Nu cumva unele dintre ele rezistă și în știința modernă? Și nu are modelul metafizic al Primum Movens nimic în comun cu modelul științific al Big Bang-ului?
Cat priveste contributia pe care Derrida o face in intelegerea biologiei, e absolut nula.Exagereaza ca de obicei rolul anaologiei in procesul de generare de noi teorii stiintifice pentru a scoate in evidenta „difference” lui de doi bani.Repet ce am spus si in alte contexte, analogiile in stiinta pot fi utile , chiar si cand sunt analogii false, pentru ca ceea ce conteaza in final este daca sunt comfirmate de experimente sau nu.Experimentul este testul final in stiinta, nu analogiile si nici joaca cu constructii matematice inventate de mintea umana.Ce sens are sa construiesti modele matematice analogii sau metafore, in stiinta, daca acestea nu pot infirmate sau comfirmate de experimente?Iti spun eu:zero.
Da, experimentul se bazeaza pe cele 5 simturi.Poti face stiinta care sa nu tina seama si de ce ne spun simturile?Nu ,pentru ca atunci nu mai este stiinta si devine metafizica.Ca metafizicianul pre-modern Aristotel al tau care inventeaza Prime Movers in „Fizica”
https://cosmosandhistory.org/index.php/journal/article/view/242/441
„Sînt și alte presupuneri metafizice în Fizica lui Aristot? Nu cumva unele dintre ele rezistă și în știința modernă? Și nu are modelul metafizic al Primum Movens nimic în comun cu modelul științific al Big Bang-ului?”
Acum incerci sa te folosesti de Big Bang pentru a ilustra idee lui Derrida de „metafizica a prezentei”? Nenea Poli tot cauta dovezi pentru ideile lui Derrida!😄Sper sa nu se supere pe mine ca il provoc ,insa daca nu il provoc devine lenes intelectual si nu ne mai spune nimic interesant.Sti ca ii iubim cheliutza aia postmoderna care isi pierde rabdarea cu cine nu e de acord cu el😘😘
Big Bangul e o explicatie „mecanicista” a Universului.Nu implica conotatiile metafizice pe care Aristotel le atribuie Prime Moverului.Dupa Aristotel ,Prime Moverul are „active intellect” ceea ce nu se potriveste cu conceptia stiintifica actuala cu privire la Big Bang:
https://en.wikipedia.org/wiki/Active_intellect
La întrebarea despre metafizicale aristoteliene încă prizate de științe azi nu răspunzi. Derrida tocmai că deconstruiește metafizica prezenței. Și nu are nevoie de „dovezi” pentru ca să facă asta. Sigur că există conotații metafizice în teoria Big Bang-ului, de vreme ce-l postulăm drept cauză și îl înțelegem ca origine a legilor fizice – ”passive intellect”, na.
Mulțam de pupici. Mai ai?
Nu, răbdarea mi-o pierd doar cu lenea autosuficientă. În dezacord sînt și cu mine însumi.
Mă mustru adesea că-mi pierd vremea cu tine. Dă egzemplu.
Uită-te măcar unde începe discuția asta. E fix argumentul meu de aici: https://oxigen2.net/2021/01/30/ireductibilul-reductibilitatii/
E miezul metaforic al cunoașterii. Și deșertul interminabil al deconstrucției. Get used to it.
„La întrebarea despre metafizicale aristoteliene încă prizate de științe azi nu răspunzi.”
Da-mi un exemplu in care stiinta e inca tributara conceptiei metafizice (nu fizice) aristoteliene.
Ți-am dat două deja. D-aia e important să faci de unul singur drumul ăsta – să pricepi ceea ce e deja în fața ochilor. Mă tem că trebuie să deconstruiești un pic 🙂
”decat sa ne refugiem in subiectiv sau ideologie”
Nu ideologie e și premisa că trebuie să procedăm după știință? Nu implică și ascultarea de știință un preț care trebuie la rându-i justificat?
„urmatorul pas ar fi sa optimizam un sistem etic”
Tot noi trebuie să ‘ne așezăm la masă și să inginerim etica’. Nu vine pur și simplu.. natural în urma științei.
„un fel de „inginerie ” a eticii pe baza stiintifica”
Nu doar inginerie a eticii există? Și nu deja o facem și pe bază științifică? Deci împlinim/practicăm deja idealul (maximul posibil).
„sa ne resemnam in a accepta dictatele „subiective „,fara sens ,ale deconstructiei.”
Dacă îți permit să le deconstruiești înseamnă că nu sunt dictate. Fără sens sau cu prea multe sensuri? 🙂
„In timpul lui Galileo, „deconstructivistii” din timpul lui au castigat ,temporar”
Nu pentru că de fapt au inginerit și impus un singur sens obiectiv?
„victoria lor a fost de scurta durata intrucat interpretarile textelor lor au pierdut in fata metodei stiintifice ( pe termen lung)”
Pe termen lung..și atât timp cât nu va pretinde răspuns la toate întrebările.
„stiinta restrange tot mai mult aria deconstrucției.”
Și simultan dă material deconstrucției. De exemplu să interogheze despre violența obiectivității științei asupra libertății esteticului. Despre privilegierea conformismului obiectivității peste non-conformismul subiectivității.
„acum mii de ani oamenii isi puneau intrebari unde locuiesc zeii .Intrebarea este irelevanta in ziua de azi.”
În prezent oamenii încă își pun intrebari despre unde își fac zeii simțită Prezența: în AI, în știință, în noi, în conștiință, în non-conștiință, în obiectivitate, în limbaj, în orice concept? Întrebarea rămâne la fel de relevantă!?
„nu va mai ramane loc de raspunsuri subiective,generate pe calea deconstructiei”
Orice răspuns e subiectiv dacă neglijează alt subiect și inevitabil orice răspuns neglijează mai multe subiecte nu doar unul. Orice răspuns neglijează toate subiectele în afară de ce implică propriul context.
Deconstrucția e cu noi din aceleași veșnicii și va fi cu noi până la aceleași sfârșituri.
„Vom pasi inapoi in universul unui Yahweh atotstiutor care va putea prezice totul cu privire la noi.”
Taman observația lui Derrida. Nu scapi de tătuc. Indiferent cum o dai, găsește tătucul (autoritatea, instituția, obiectivitatea) cum să se facă din nou voia Sa și nu voia ta.
E vreo diferență în cele din urmă dacă te predai pe altarul lui Yahweh sau al științei?
Poate că lui Yahweh nu-i face placere să-i rostești numele tocmai pentru că vrea să poată lua orice nume. Inclusiv al științei.
„Daca ii spui bye „liberului” arbitru ii spui bye subiectivismului deconstrucției.”
Încă nu reușesc să internalizez lipsa liberului arbitru. Pentru că ideea de lipsă a liberului arbitru se lovește de problema predicției. Posibilitatea predicției are limită computațională: ca să prezici exact următoarea configurație în univers trebuie să simulezi universul. Universul nu poate fi simulat decât cu toate resursele universului. Deci problema preciziei și identității absolute rămâne și ea veșnică. Nu are relevanță determinismul/nondeterminismul dacă nu poți prezice cu exactitate viitorul. Suntem fără liber arbitru din punct de vedere al universului, veșnic cu liber arbitru din punctul de vedere al părții din univers. Părții care nu poate fi în același timp și tot universul. Ca parte din univers nu poți să nu fii sub iluzia liberului arbitru (limitat, subiectiv).
„deconstructia pare ca nu isi va mai avea sensul intr-un univers epistemologic dominat de metoda științifică.”
Ceea ce e amenințat cu distrugere (justificată științific) va apela la deconstrucție.
–
Pe ansamblu nu e ‘problema în sine’ tocmai potența la ceva de a domina peste orice alternativă? Fie ea și a metodei științifice? Reiau: e și esteticul dictat științific? Nu există estetic în neștiintific? Are voie esteticul neștiintific să se manifeste? E permisă rebeliunea împotriva științei?
Mai aproape de Derrida:
Pe ce te bazezi că este victoria binelui asupra răului când vorbești de victoria metodei științifice? Nu e întâi nevoie să afirmi apriori că știința este bună pentru că așa spune știința? Să faci știința origine? Adică să axiomezi știința? Să fundamentezi pe tautologie? Pe un ‘eu sunt cel ce sunt’?
Prin urmare nu poți afirma ceva ‘nemotivat’, obiectiv, axiomatic în mod netautologic.
Iar dacă în final trebuie să te bazezi pe o tautologie, rămâne întrebarea: cât de valid logic și științific e asta?
Tautologia (Prescripția) de la început (originea) trebuie (este) mereu ascunsă (afirmată). Prescripția, originea este. Metafizicul.
Btw, că Derrida și Hegel au ajuns că nu mai știau nici ei ce spuneau: aparent peiorativ dar asta se întâmplă când ajungi singur să deconstruiești orice spui. Sau parafrazat titlul lui polihronu: (conștiența) ireductibilul(ui) reductibilității. ‘Neuitarea’ că originea când o dai pe față e deja iarăși pitită undeva. Că suntem permanente victime abuzate de speranța capătului, esenței, intrinsecului, a lui ‘în sine’, veșnicului, prescripției. Risipitori dar încă fiii tatălui. Pierduți dar răscumpărați.
Sau cum vorbește duhul în Leana (vacanța mare): lezistă o explicație. Mereu lezistă (există/rezistă) o explicație. Nu doar în différance se obscurește geniul.
Disclaimer: habar n-am despre ce vorbesc.
Să rîdem cu fizicieni (de genul extrem de abundent care nu se sfiesc să declare că fac poezie, ba chiar teologie):
energy corresponds to the flux of causal edges through spacelike hypersurfaces
EDUARD:
Am sa incerc sa clarific anumite idei:
„Nu ideologie e și premisa că trebuie să procedăm după știință? Nu implică și ascultarea de știință un preț care trebuie la rându-i justificat?”
Nu este ideologie sa observi ca metoda stiintifica e cea mai buna metoda pe care o avem momentan ,,pentru a intelege realitatea fizica si pentru a supravietui intr-un univers ostil noua.Daca ai o alta metoda, mai obiectiva, esti liber sa o folosesti.
Daca prin „ascultare” intelegi disponibilitatea mintii umane in a accepta adevarul stiintific ,obiectiv ,si a actiona in consecinta,atunci nu mai vorbim de ideologie ,ci de logica–poti fi logic sau ilogic respingand dovezile stiintifice
Alternativa la metoda stiintifica e sa ignori metoda stiintifica si sa lasi emotiile puternice sa genereze metafore care sa iti produca solutii efemere care nu au o baza obiectiva.Dupa cum ne spune chiar Derrida,citand din Rousseau, in Gramatologie, metafora isi are originea in „afect” (chiar el mentioneaza exemplul aparitiei metaforei cand primului om intalnind alt om la „metaforizat”,de frica , intr-un urias).De ce sa ne bazam pe metafora pentru a dibui sensul efemer,cand metafora,la randul ei se bazeaza pe emotii primare ,cum ar fi frica (ca in exemplul lui Derrida)?
Nu este ideologie ce fac postmodernii ,care ne indeamna sa ne intoarcem la basmele copilariei umanitatii,la metafore,in loc sa acceptam stiinta? De ce am face asta daca stiinta ne ofera o cale mai rationala,mai putin bazata pe emotiile primare? Deconstructia nu aduce nimic nou la realitate–se hraneste din hoiturile pe care le-a lasat metafizica ,care la randul ei origineaza in copilaria intelectuala a umanitatii.Deconstructia e „metoda stiintifica ” a omului primitiv ramas blocat in povestile pe care ni le spuneam in jurul focului( posibil in Paleolitic).Acum am mai evoluat si folosim metoda stiintifica.
In afara cazului in care vrem sa ne intoarcem in pre-modernitate (asa cum propovaduiesc traditionalisti cu iz postmodern ca Dughin) ,nu avem alta optiune decat sa „procedam dupa stiinta”, ca ne place sau nu.Am mers pe mana stiintei si in trecut si vom mai merge pentru ca nu avem o alta alternativa.
Cat priveste pretul platit, iti este cumva teama ca ne vom pierde libertatea de alegere (si fericirea) daca vom inceta sa deconstruim?Te-ai intrebat de ce creierele noastre evoluate de hominizi asociaza automat libertatea de alegere (si prin extensie, libertatea de a deconstrui),cu fericirea?Poate ca ar fi timpul sa incercam sa asociem fericirea si cu altceva decat cu iluzia (pe care am dobandit-o pe cale evolutiva) ,ca suntem in controlul propriului destin,deconstruind.
Cand spun ” altceva” nu spun ascultarea „fortata” de metoda stiintifica.Ce te face sa crezi ca vointa omului nu se poate „contopi” benevol,in timp, cu „vointa” stiintei?Pentru ca,in timp, atractia irezistibila a progresului stiintei ne-a transformat si ne va mai transforma, ca vrem sau nu, intr-un alt tip de creaturi , care isi vor armoniza, fara sa vrea ,vointa cu „vointa ” stiintei.
Omul deja isi integreaza tot felul de implanturi artificiale in el.Iti este teama de trans-umanism?Nu doresti sa renunti la corpul de mamifer si sa devi parte a inteligentei artificiale ?Pentru ca asa vom scapa de primitivismul deconstructiei odata pentru totdeauna si vom merge numai pe metoda stiintifica.Inteligenta artificiala evoluata nu are nevoie de metafore pentru a intelege realitatea.
Procesul de trans umanizare se intampla deja ,si o vom face de buna voie .Se pare ca procesul nu va fi limitat numai la pacientii care au implanturi in corpurile lor.Ca in orice proces, sunt costuri si beneficii.Beneficiile sunt mai mari decat costurile.
Cateva dintre beneficiile pe termen lung ar fi posibilitatea in a avea o inteligenta superioara celei umane, posibilitatea de a trai vesnic ,mai putine boli sau suferinta,capacitatea de a calatori pe distante lungi prin Cosmos, colonizarea altor planete, cresterea sansei de a supravietui ca specie intr-o alta forma,etc.
„Tot noi trebuie să ‘ne așezăm la masă și să inginerim etica’. Nu vine pur și simplu.. natural în urma științei.”
Pe masura ce stiinta ne va transforma ca specie, va exista si un progres al eticii.Daca iti aduci aminte, ca specie, eram mult mai cruzi ,in trecut, atunci cand omoram oamenii cu pietre pentru ca erau homosexuali.Acum, le dam dreptul la casatorie pentru ca stiinta ne-a dus la concluzia ca homosexualitatea nu trebuie criminalizata ,pentru ca e un comportament obisnuit,ne-periculos, intalnit in natura si la alte specii.Prin urmare progresul stiintific, asa schiopantand, a dus si duce la progres etic,in timp.
Necontinuand cu progresul stiintific e mai rau pentru ca lasam posibilitatea sa ne intoarcem la manifestarile destructiv-irationale din premodernitate (aici post-modernii joaca un joc periculos pentru ca ne tin legati de premodernitate prin deconstructie ).
Cui ii pasa ,in Universul asta, daca va disparea specia umana?Probabil nimanui, exceptand speciei umane care e echipata de legile evolutiei sa ii pese de propria supravietuire.Daca specia umana va disparea atunci acest lucru ar fi un lucru bun pentru ecosistemul planetei noastre si, rau, pentru specia umana.O alternativa mai etica decat disparitia fortata ar fi sa „disparem” devenind o alta specie–preferabil una mai rationala care nu distruge planeta in numele unor metafore (asa cum am facut pana acum).
Un regret al disparitiei speciei noastre, acum, ar fi pierderea unui tip de inteligenta constienta de sine (Daseinul heideggerian ,daca preferi) ,care ar fi avut potentialul,prin stiinta, ca intr-o buna zi sa isi „contopeasca „propria vointa cu „vointa” Universului-adica sa construim noi insine legile universului si in felul acesta sa devenim AUTO–NOMOS.Nu asta am vrut cand am ales sa fim aruncati din „Eden”?Sa fim noi insine „tatucu” atotstiutor care e singurul care are intr-adevar vointa libera, atat la nivelul intregului Cosmos cat si la nivel local.
Costurile ar fi mai mari daca nu vom face saltul sa ne „impreunam ” cu inteligenta artificiala si /sau extraterestrii .Cred ca ,mai curand ,vom disparea ca specie (cel putin evidentele stiintifice indica in directia asta):
https://www.scientificamerican.com/article/humans-are-doomed-to-go-extinct/
Crezi ca limbajul metaforic ne va salva de la pieire?In nici un caz.Avem nevoie de stiinta mai mult ca niciodata ,mai intai pentru a supravietui ca specie.Pana si cautarea adevarului este subordonata supravietuirii ca specie.
” Nu are relevanță determinismul/nondeterminismul dacă nu poți prezice cu exactitate viitorul. Suntem fără liber arbitru din punct de vedere al universului, veșnic cu liber arbitru din punctul de vedere al părții din univers. Părții care nu poate fi în același timp și tot universul. Ca parte din univers nu poți să nu fii sub iluzia liberului arbitru (limitat, subiectiv).”
Presupunerea ca, fiind parte a unei parti din Univers, ne confera dreptul iluziei de liber arbitru la nivel „local” mi se pare cam optimista.Sa presupunem ca un criminal argumenteaza in fata judecatorului ca nu a avut vointa libera cand a comis crima pentru ca nu exista vointa libera la nivel „local” ,in univers.Ei bine, si un judecator poate argumenta la fel de bine ca nici el ,ca judecator, nu a avut vointa libera cand a impus sentinta asupra criminalului.Si unul si altul sunt sub influenta acelorasi legi fizice la nivel local .Ca sa vezi cum functioneaza vointa „libera” la nivel local!🤣
La urma urmei unde e liberul arbitru chiar la nivel local, daca pana si creierul nostru nu e altceva decat o colectie de reactii chimice care reactioneaza la stimuli externi fie ca vrem sau nu?Iar neurotransmitatorii au un rol mult mai mare in a determina deciziile noastre decat credem noi:
https://www.sciencedaily.com/releases/2020/10/201012120004.htm
„Nu doar inginerie a eticii există? Și nu deja o facem și pe bază științifică? Deci împlinim/practicăm deja idealul (maximul posibil).”
Momentan,o facem pana la un anumit punct Ce inseamna maximul?Idealul ar fi ca absolut tot ce facem ,din punct de vedere etic ,sa fie optimizat pe baza stiintifica.Din nefericire,la ora actuala inca mai facem deconstructie pentru ca nu am reusit sa ne eliberam total de presupuneri metafizice .Iar post-modernii vor sa ne tina blocati in „temnita” deconstructiei, ,ad infinitum .😁
„Orice răspuns e subiectiv dacă neglijează alt subiect și inevitabil orice răspuns neglijează mai multe subiecte nu doar unul. Orice răspuns neglijează toate subiectele în afară de ce implică propriul context.
Deconstrucția e cu noi din aceleași veșnicii și va fi cu noi până la aceleași sfârșituri.”
Nu sunt sigur ca orice raspuns neglijeaza neaparat toate subiectele in afara de ce implica propriul context.Exista din ce in ce mai multe evidente ,in fizica , ca raspunsurile stiintei ,in viitor ,vor tine seama nu de un anumit context ci de toate contextele posibile ,unificand toate interpretarile complementare (toate contextele) intr-o singura „grand theory” ,numita M -theory.Cel putin asta e o idee promovata de Hawking and Mladinow:
https://www.scientificamerican.com/article/the-elusive-thoery-of-everything/
In alta ordine de idei,daca aplicam aceeasi paradigma si in filozofie, faptul ca exista multiple interpretari corecte,aceasta nu neaga faptul ca ele ar trebui sa fie complementare una cu alta ,ca parte coerenta a unei singure interpretari care le „unifica” pe toate.
In contrast, ce face deconstructia e ca iti da ,la gramada ,interpretarile corecte si incorecte ,fara sa iti spuna care din ele e una sau alta.Nu tu teorie care sa le unifice.Nu tu metoda prin care sa elimine interpretarile incorecte.La postmoderni toate interpretarile „merg „,uneori chiar in contradictie una cu alta (pOst-modernii nu au nici macar o problema cu disonanta cognitiva).
„Dictatele subiective „,fara sens ,ale deconstructiei.”
Cand spun ca deconstructia „dicteaza ” fara sens , inteleg prin asta ca te forteaza in mod arbitrar sa accepti multitudinea interpretarilor ca fiind un lucru de dorit in toate situatiile.Dar daca multitudinea interpetarilor nu e intotdeauna ceva de dorit?
Intreb asta pentru ca stiinta face exact opusul.In stiinta trebuie sa elimini cele mai multe explicatii si sa o accepti pe cea mai simpla (Briciul lui Occam).In sensul acesta deconstructia este opusul demersului stiintific (demers care e eliminatoriu cu interpretarile).
Mai mult , chiar si cand exista mai multe interpretari in stiinta, pana la urma golul stiintei ,pe termen lung,este sa elimine aproape toate interpretarile, ramanand cu una singura.In contrast ,deconstructia vrea sa evite sa ramana cu o singura interpretare . „The theory of everything” care sa unifice toate teoriile-asta vrea stiinta,nu deconstructia.
.Deconstructia se complace intr-o subiectivitate din asta irationala a multiplelor interpretari contradictorii din care nu face nici un efort sa iasa.Dupa cum vezi, demersul deconstructiei este si anti-stiintific.
„Nu pentru că de fapt au inginerit și impus un singur sens obiectiv?”
Inchizitia nu putea sa impuna nimic obiectiv pentru ca a refuzat din start sa considere argumentele pentru heliocentrism.A mers pe ideea biblico-filozofica cum ca „omul” e centrul Universului .Pentru Inchizitie, „creatia speciala” a zeului nu putea fi in alt loc decat pe Pamant, iar Pamantul ,la randul lui nu putea fi decat in centrul sistemului solar (unde era „centrat” si omul).In „centrul „omenirii era reprezentantul zeului pe Pamant, in Roma, adica Papa. Pe scurt, Inchizitia avea interese ideologice in a promova geocentrismul pentru ca asta legitima Catolicismul si antropo-centrismul .
Nici pe departe nu ii pasa Inchizitiei de evidentele stiintifice (mult mai multe, in favoarea heliocentrismului). Nu e nici pe departe povestea asta romantata pe care ne-o prezinta postmodernii,cum ca ar fi o cearta intre doua naratiuni. Era mai curand propaganda unei singure naratiuni (geocentrismul) iar naratiunea heliocentrica a fost din start cenzurata. Si astazi ,postmodernilor si premodernilor le place sa pretinda ca sunt deschisi la posibilitatea multiplelor interpretari dar in momentul in care le contrazici naratiunea lor vor sa te cenzureze .
Alți teologi contemporani care sînt prieteni buni cu postmodernii antichității.
https://bigthink.com/hard-science/the-universe-may-be-a-giant-neural-network-heres-why/
Polihronu:
„Alți teologi contemporani care sînt prieteni buni cu postmodernii antichității.”
Pai nu e ideea Universului care are caracteristici de zeu din articol, o forma de panteism naturalistic ?Nu e o forma de spinozism einsteinian?De asta ma temeam cel mai tare sa nu cad intr-o forma de panteism naturalistic, din ala Einsteinian.Si uite ca universul /zeul s-ar putea sa nu joace zaruri.
https://en.wikipedia.org/wiki/Naturalistic_pantheism#:~:text=Naturalistic%20pantheism%2C%20also%20known%20as,of%20all%20unified%20natural%20phenomena.
Eduard
Intrebare pentru știință: ce e dincolo de știință?
Știința recunoaște că întrebarea o depășește deci dincolo de știință sunt întrebări.
In traditia stiintifica exista posibilitatea ca intrebarile complicate sa aiba raspunsuri simple,chiar banale.Te astepti sa existe un raspuns din ala complicat?Din experienta ,e probabil o formula din aia scurta care exprima relatia dintre marimile fizice si constantele din ecuatie intr-un mod elegant de simplu.Ma astept la mii de pagini de derivari si demonstratii .Iar in final ,dupa atatea substitutii si eliminari ,o sa iasa o formula din aia elegant de simpla care va exprima ce e dincolo de stiinta.. adica …tot stiinta, ad infinitum .haha..E o chestie de viteza a evolutiei– cat de repede vom evolua si noi pentru a ajunge din urma Universul care continua sa evolueze (nimic nu are sens in stiinta decat prin paradigma evolutionista nu e asa?) .Daca il vom ajunge vreodata…Intre timp,asta nu inseamna ca nu vom putea descoperi principiile evolutioniste care stau in spatele eticii si esteticii. Ce ,credeai ca va scapa ceva stiintei ca sa mai aiba si deconstructia ceva de rumegat ?Not so fast.
https://closertotruth.com/video/whats-beyond-physics/
Doamne ferește să nu mă închin și la știință. Și la transumanism. Tastez de pe un telefon și aștept cu nerăbdare neuralink să mă izbăvească de schimbat folie la ecran.
Și tu, ca și mine, ca fiecare, ne învârtim în jurul reducționismului supraviețuirii conștiinței.
Metoda științifică fiind cea mai promițătoare să ne ajute în direcția asta.
De ce nu poți fugi:
– aceeași metodă științifică tocmai amplifică riscul anihilării totale
– optimizarea pentru supraviețuirea conștiinței va justifica fascismul (termenul la modă) și lipsa eticii (cum o definești acum)
Observă că din punct de vedere al supraviețuirii conștiinței nu se poate spune clar că știința e un avantaj. Ba chiar poți foarte bine argumenta că în lumina evenimentelor, pentru pura supraviețuire a conștiinței cel mai științific ar fi să te lași de știință. Că tocmai de exemple ca AI să scape la nucleare ne temem. De culmea științei.
Re etica:
Nu există definirea eticii, stabilă, cu articol hotărât (care ar sugera o permanență în sensul neschimbării) ci cu articol nehotărât, o definire a eticii, continuă (permanentă doar în sensul continuității schimbării).
Ori continuitatea schimbării, culmea, implică admiterea greșelii. Pentru că tocmai greșeala (neajunsul) împinge spre schimbare.
Deci greșeala determină schimbarea dar greșeala există deja unde e schimbare. Oul sau gaina. Originea iar evadează.
Și până la urmă ce este conștiința asta pe care dorim să o salvăm? Nu printre altele, sau poate tocmai în primul rând e imaginația, creativitatea? Adică metafora aia supusă greșelii?
Vrem să punem capăt subiectivității ăleia de care depinde conștiința pentru a salva conștiința de sine.
Deci vrem să garantăm supraviețuirea conștiinței ăleia pe care simultan trebuie s-o ținem în frâu.
Supraviețuirea conștiinței, dar într-o închisoare.
Uite cum ai deja ceea ce vrei. Sau uite cum vrei ceea ce ai deja.
Mesianismul: când fixează metoda științifică odată și pentru totdeauna gramatica, sintaxa și semantica :p.
Ps: nu fac troll ci haz de necazul în care ne e bucuria la toți.
Ferească Dumnezeu să spun că postmoderniștii au dreptate.
Dar slavă lui Isus, sunt la fel de îndreptățiți.
alte idei de rumegat:
– salvarea conștiinței pe care n-o putem defini știintific, doar fenomenologic
– tranziția de la „umanismul e măsura lucrurilor” la „supraviețuirea conștiinței” se face prin lipsă de etică. Lipsă de etică umanistă.
– supraviețuirea conștiinței e un reducționism. Supraviețuirea conștiinței e o virtute pentru că conștiința reprezintă esența umană.
Iar cu esența în siguranță avem pace pentru că umanul e conservat și poate chiar să răsară din nou. La fel cum umanul poate să răsară din nou și din Dumnezeu, de unde Dumnezeu e foarte important să supraviețuiască. Supraviețuirea conștiinței e noul suflet al esenței.
Ultimul paragraf e extrem de important:
When the Newtonian framework reigned, the Universe was conceived to be a giant clockwork. In the 19th century, when thermodynamics was emerging, the Universe was compared to an engine. When the computer became popular, scientists started comparing the Universe to a computer or a simulation. Now, in the age of artificial intelligence and machine learning, we are saying it is a giant neural network. This tempts one to write off all our characterizations of the cosmos as merely human projections that will be shown to be equally wrong. But I don’t think that’s right. What we are seeing is a progressively deeper understanding of the nature of reality as scientific knowledge accumulates and we learn more about the Universe’s dynamics and causal structure.
Avem măcar de 2500 de ani o theory of everything – doar că teoria asta evoluează, și nu liniar. Ca orice teorie, e fundamental metaforică – de aici și puterea ei, și limitările ei. Logos-ul e unul dintre numele pe care le-am dat acestei teorii. Și e într-adevăr o theory of everything, inclusiv a psihismului. Unul dintre formalismele acestei teorii e un neotomism care admite posibilitatea ca universul să fie trupul lui Dumnezeu. E doar unul dintre exemplele fenomenului de convergență între evoluția teologică și evoluția computațională a teoriei Totului.
Eduard,am uitat sa iti raspund la un paragraf ( din ce imi mai amintesc din romana mea de acum de 20 si ceva de ani😁):
„Și simultan dă material deconstrucției. De exemplu să interogheze despre violența obiectivității științei asupra libertății esteticului. Despre privilegierea conformismului obiectivității peste non-conformismul subiectivității.”
Si daca materialul dat deconstructiei nu exista de fapt? Daca termenul asta „subiectivitate” (sau alti termeni pe care i-ai mentionat) e un termen existent doar in mintea noastra de cimpanzei care nu inteleg ca ,de fapt ,nu exista „subiectiv „? Asta ar insemna ca in cazul deconstructiei conceptelor „comformismul obiectivitatii” si „non-comformismul subiectivitatii”, deconstruim de fapt binaritati false pe care noi ni le-am construit in mintea noastra, datorita modului in care a evoluat creierul nostru dar care nu au nimic in comun cu realitatea obiectiva.
Stiintific vorbind , exista doar „comformismul obiectivitatii” pentru ca nimic in creierul nostru nu scapa „vointei” legilor fizicii (legi care explica si de ce creierul nostru are perceptia falsa a liberei alegeri a „alternativei „non-comformismului (care de fapt nu exista)) .In alta ordine de idei, am evoluat sa avem iluzia ca suntem liberi sa deconstruim.In realitate,creierul se joaca cu emotiile noastre transformand emotiile in metafore si in felul acesta ne da iluzia ca deconstruind captam sensul realitatii.
De exemplu , „frumos, urat , bun, rau „(esteticul si eticul) nu sunt altceva decat niste termeni cu incarcatura metaforica, termeni vagi care descriu niste adaptari evolutive,nu concepte care chiar exista independent de noi, intr-un asa zis domeniu deconstruibil metafizico-estetico-etic, separat de realitatea obiectiva :
https://en.wikipedia.org/wiki/Evolutionary_aesthetics#:~:text=Evolutionary%20aesthetics%20refers%20to%20evolutionary,enhance%20survival%20and%20reproductive%20success.
https://en.wikipedia.org/wiki/Evolution_of_morality
Stiintific ar fi sa incercam sa folosim termeni descriptivi mai obiectivi , cum ar fi „proportional” in loc de ” frumos” ,pentru a descrie calitatile asa zis ,”estetice „,ale unui obiect ,pentru ca „proportional” e un termen cuantificabil. „Frumos” e un termen prea vag pentru a descrie realitatea obiectiva pentru ca e incarcat „metaforic” si nu face altceva decat sa ne mentina iluzia, pe care am dobandit-o pe cale evolutiva ,cum ca ar exista o realitate estetico-subiectiva, deconstruibila, separata de realitatea fizica-obiectiva.
De aceea spun, stiinta ne ajuta aici pentru ca ne tine departe de delirul deconstructiei unor concepte „metaforice” inventate de creierul nostru care nici nu au corespondenta in lumea fizica, ele existand numai in perceptia iluzorie a creierului nostru de cimpanzei (inca) neevoluati suficient pentru a distinge suficient de clar intre propriile impresii si realitatea obiectiva.
Creierul nostru se joacă și cu percepțiile noastre, creîndu-ne iluzia că observăm, obiectificînd realitatea. „Observație” nu e un termen vag? În ce sens e teoria evoluției construită pe observații? Dar mecanica cuantică?
Chiar și matematicienii numesc unele ecuații mai frumoase decît altele. Idioții.
Ce înseamnă „nu au corespondență în lumea fizică”? Dar „realitatea obiectivă”?
Nu cea mai obiectivă metaforă e cea matematică? Un 2+2=4?
– 2 nu există în realitatea pe care o numești obiectivă, doar un aproximativ 2. Variații undeva în jurul lui 2. Unde e ‘doi-ul adevărat’ e și măsura tuturor lucrurilor.
– la fel cum ‘la fel’ nu există: 2=2. În realitatea noastră cea obiectivă egalul e totdeauna un ‘aproape egal’ nu un ‘cu adevărat egal’. Atât 2 cât și egal există doar în imaginar.
– 2+2 poate fi egal și cu 5 când raportezi scala unui sistem la alt sistem unde o precizie la fel de mare nu este necesară. Scala e ‘opțiunea’ particulară (subiectivă) a mecanismului inginerit. Subiectivă și obiectivă în același timp.
‘Proporțional’ suferă de aceeași problemă. Cât de proporțional? Sau dacă vrei: care e adevărata identitate a proporționalului? Cât de ‘la fel’ trebuie să fie pentru a satisface idealul de proporțional (să fie cu adevărat proporțional)? Sau altfel întrebarea: cu ce referință trebuie comparat ca să fie proporțional așa cum trebuie? Adică ‘înainte de toate’, ‘înainte să pui întrebarea’, la origini, care e proporționalul absolut să putem obiectiviza proporționalul?
În mod ironic îmi bazez subiectivitatea pe cel mai empiric și obiectiv fapt: că omenirea n-a avut vreodată experiența obiectivității.
Iar dacă vorbim de obiectiv în sensul consensului (științific sau de oricare natură), atunci exact asta e. Obiectiv, dar al consensului. Nu.. obiectiv obiectiv. Obiectiv și în afara consensului. Un adevărat obiectiv. Totdeauna și în orice context obiectiv.
Fără acces la origine, la obiect în sine, la posibilitatea de a specifica precizia maximă pentru un obiect (defini obiectul deplin, specifica limitele în mod absolut) nu poți vorbi în universul nostru, realitatea noastră cea obiectivă de un 2+2=4. Idealul de 2+2=4 e doar în mintea noastră aia subiectivă de care vorbești. În iluzia pe care cauți s-o spulberi cu metoda științifică.
Nu e ironic cum știința e nevoită să bage pe gât iluzii de genul 2+2=4 ca să demonteze alte iluzii?
Ceea ce nu-i rău doar că ar fi mai bine să nu ne facem iluzii că nu ne facem iluzii 🙂
„Fără acces la origine, la obiect în sine, la posibilitatea de a specifica precizia maximă pentru un obiect (defini obiectul deplin, specifica limitele în mod absolut) nu poți vorbi în universul nostru, realitatea noastră cea obiectivă de un 2+2=4. Idealul de 2+2=4 e doar în mintea noastră aia subiectivă de care vorbești. În iluzia pe care cauți s-o spulberi cu metoda științifică.”
Presupunerea ca daca nu ai acces nemediat de cele 5 simturi (sau acces absolut) la obiect in sine, e echivalent cu a nu sti nimic despre cum ar arata obiectul in sine ,e falsa. Nu ai nevoie sa masori exact obiectul in sine pentru ca instrumentele de masurare (incluzand aici si cele 5 simturi care tot un fel de instrumente sunt) pot da masuratori apropiate de valorile reale.
Cele 5 simturi ,oricat de subiective apar perceptiei noastre ,sunt totus ancorate in realitatea obiectiva pentru ca se supun legilor fizicii ,care determina realitatea obiectiva.Realitatea obiectiva este perceputa de cele 5 simturi prin faptul ca legile fizice se aplica la fel in tot Universul si tot timpul(chiar si in creierul nostru) .Prin faptul ca tu admiti existenta legilor Universului tu admiti ,implicit, ca exista realitate obiectiva.
De pilda, legile evolutiei se aplica in Univers atat la sisteme biologice terestre (de exemplu la nivel genetic) cat si la scara larga,la galaxii :
https://www.universetoday.com/30713/galaxy-evolution/
Este adevarat ca 2+2 = 4 este o aproximatie in fizica pentru ca exista o variatie a masuratorilor care ne pot preveni sa masuram intotdeauna exact „2” (erorile de masurare sunt parte a fiecarui experiment).Insa metoda stiintifica are metode statistice care calculeaza deviatia de la valorile exacte.Iar instrumentele de masurare sunt calibrate dupa fenomenele din natura care la randul lor sunt determinate de legi fizice,nu dupa perceptia noastra subiectiva:
https://www.nist.gov/how-do-you-measure-it/how-do-we-measure-time#:~:text=The%20official%20sources%20of%20time,of%20a%20second%20per%20year.
Mai mult stiinta a dezvoltat si continua sa dezvolte instrumente care imbunatatesc constant precizia si acuratetea masuratorilor.
Concluzia este ca ,atat timp cat perceptia si limbajul nostru sunt ancorate in observatie,putem avea acces la legile care determina realitatea obiectiva.Cum ne aventuram in afara metodei stiintifice si ne apucam de metafore,introducand subiectivul in limbaj (in loc sa mentinem limbajul intr-un cadru conceptual determinat de legile stiintei ),incepem sa deliram.Si greseala asta o fac uneori si unii oameni de stiinta care ar fi trebuit sa fie primii care sa nu faca asta.
Observatia ,daca ar fi sa o reducem la o definitie strict „fizica” ,nu e altceva decat transferul de energie si achizitia de informatie (informatie in sensurile din diferite ramuri ale fizicii),de la observator la sistemul observat (sau posibil chiar si invers–depinde de interpretarea abordata in fizica cuantica).De mentionat ca observatorul nu e obligatoriu sa fie o persoana constienta. Poate fi si o camera de filmat sau chiar o particula.
Daca adeptii lui Derrida cred ca realitatea obiectiva este un mit si totul e o perceptie subiectiva a realitatii, nu deducem de aici ca deconstructia, care dupa ei e ancorata in perceptia subiectiva a realitatii,nu e altceva decat un joc delirant cu iluzii?De ce sa fiu parte a jocului lor de reificare a limbajului metaforic?
Nici nu știe cîtă metafizică face.
Nu există un singur limbaj științific, ci – așa cum descoperim – un univers de limbaje științifice pe care învățăm să-l explorăm. Un univers aflat în bună vecinătate cu, dacă nu cumva imposibil de distins de, universul limbajelor despre univers. Același set de observații poate fi descris de multiple limbaje științifice care nu sînt întotdeauna reconciliabile.
Mai mult, orice limbaj este metaforic. Niciun limbaj nu se desfășoară altundeva decît în spațiul unei subiectivități. Pînă și tu strecori ambiguitate în știință cînd spui, de pildă, „informatie in sensurile din diferite ramuri ale fizicii”. Și doar ale fizicii? Care e sensul literal al cuvîntului „informație”? Și în ce sens e diferită informația de energia transferată? Și nu a dezvoltat știința un limbaj care ne permite ambiguitatea energie-masă? Greșesc dacă spun că observația e transfer de masă? Devin mai masiv prin observație? Dacă nu, nu e o tîmpenie să spui că observația e transfer de orice vrea mușchiu’ tău obiectiv? Etfuckingc.
Tocmai ai spus că orice particulă poate fi observator. Deci subiect. Delirezi?
https://bigthink.com/hard-science/dark-matter-theory/
Văd că mi-au scăpat postări pline de pur delir teologic.
„Cand spun ‘altceva’ nu spun ascultarea ‘fortata’ de metoda stiintifica. Ce te face sa crezi ca vointa omului nu se poate ‘contopi’ benevol, in timp, cu ‘vointa’ stiintei?Pentru ca,in timp, atractia irezistibila a progresului stiintei ne-a transformat si ne va mai transforma, ca vrem sau nu, intr-un alt tip de creaturi , care isi vor armoniza, fara sa vrea ,vointa cu ‘vointa’ stiintei.”
Popă predicînd de la amvon despre cum sîntem transformați după chipul Legiuitorului divin alegînd liber consimțit să renunțăm la libertate.