Ireductibilul reductibilității

Miracolul inteligibilității lumii e miracolul reductibilității ei. Toma de Aquino a fost genul de teolog pentru care cunoașterea este imposibilă fără reductio in principia. Dumnezeu însuși e de găsit la capătul unei reducții – illud in quod conceptiones omnes intellectus resolvit est ens (gîndirea reduce toate conceptele la ființă). Neotomiști de talia lui Przywara sau Rahner au reafirmat sarcina reducționistă a teologiei – reductio in mysterium. Pînă și un afon metafizic ca Florin Lăiu mărturisește despre miracolul reducționismului cînd comite profunzimi precum „eu rămîn la gradul acesta de ‘complexitate’, preferînd s-o reduc la credință”. Puț al gîndirii în care, apropo, găsim și novacula Occami – care nu e invenția lui William și care a fost folosită de acesta pentru a justifica arbitrarul miracolelor divine.

Cît de prost trebuie prin urmare să fii pentru a acuza omul de știință de reducționism? Și există pleonasm mai ridicol decît „reducționism metodologic”? Orice metodă este prin definiție reducționistă. Credinciosul care explică apariția vieții prin metoda recursului la supranatural e și el reducționist. Singurul lucru care îl deosebește de omul de știință este că insistă să se automutileze ritual – precum William de Ockham cu propriul brici sau închinătorii lui Baal – în așteptarea focului din cer. Între timp, Isus ne-a arătat că flacăra Duhului e-n noi, iar oamenii de știință ne-au spus povestea universului care arde de dorul vieții.

În rest, Dante îl reduce pe Dumnezeu la un punct (care, e drept, conține universul), Barthes reduce ireductibilul unei fotografii la punctum (care e rana fără de sfărșit din noi), iar MDMA a fost, înainte de comercialul ecstasy, terapeuticele window, Adam și empathy.

28 Responses to Ireductibilul reductibilității

  1. ibrian says:

    Sau tragand de celalat capat al urzelii – lumea nu e inteligibila deloc la modul absolut, iar uneori nici la modul precar. Sigur, cineva ar putea face descrieri fidele, dar de acolo pana la explicatii te multumesti cu reductii, unele fictive, dar utile politic, altele fictive si atat.

  2. „reductionism metodologic”… te referi la o expresie a cuiva? A cui?

  3. polihronu says:

    Nu cred ca e vreo neclaritate: ma refer atit la problematica generala a reductionismului in filozofie, cit si la strategia creationista de a transforma ipocrit reductionismul intr-un bau-bau.

  4. Cred că “strategia creationista de a transforma ipocrit reductionismul intr-un bau-bau” este o generalizare și, ca orice generalizare, poate fi eronată. De exemplu, dacă eu spun că “naturalismul metodologic” este o metodă reducționistă de studiu al realității obiective”, asta este doar atât, o afirmație, fără a sugera vreo culpă. Sunt de acord că nu avem la dispoziție o altă capacitate de a studia natura decât prin reducții, întru-cât nu putem vorbi despre vreo cunoaștere absolută ci doar parțială.

  5. polihronu says:

    Ma bucur ca am ajuns in sfirsit la concluzia ca naturalismul e metoda de studiu al naturii.

  6. Sigur, am afirmat mereu asta. Dar “naturalismul metodologic” nu este acelaș lucru cu “naturalismul filozofic”, și aici, da, vorbim de o opoziție între două “ficțiuni”.

  7. polihronu says:

    Arata-mi si mie unde se termina “naturalismul metodologic” si incepe “naturalismul filozofic”.

  8. polihronu says:

    Distinctia asta e doar un artificiu apologetic inventat la Wheaton in anii ‘80. Teologii aveau precedent – pretindeau ca pot separa “metoda” criticii istorice de “presupozitiile” ei.

  9. Diferenta nu este intre sfarsitul unuia si inceputul altuia, ci in inceputul ambelor demersuri.

    „The ontological component is concerned with the contents of reality, asserting that reality has no place for “supernatural” or other “spooky” kinds of entity. By contrast, the methodological component is concerned with ways of investigating reality, and claims some kind of general authority for the scientific method.”(Stanford Encyclopedia of Philosophy)

    Naturalismul metodologic nu exclude posibilitatea existentei lui Dumnezeu si a interventiei sale in natura, ci doar afirma (ca si un creationist, de altfel) ca Dumnezeu nu poate fi studiat prin metodele stiintei, deaceea stiinta foloseste doar explicatii naturale, observabile, masurabile, etc.(Draper).

    Naturalismul filozofic, sau materialismul, este metafizic si exclude din start posibilitatea existentei lui Dumnezeu.

    Exita diferente, e drept, intre modul in care naturalismul metodologic este definit. Daca vrei sa crezi ca naturalismul metodologic este similar cu, si este o aplicare a naturalismului filozofic, esti liber s-o faci. Dar asta nu inseamna ca filozofii religiei sunt in eroare cand definesc naturalismul metodologic ca fiind doar „metoda stiintifica” de studiu al naturii

  10. polihronu says:

    Povestea asta tine doar pina cind te uiti inapoi: Dumnezeu a inceput tocmai ca ipoteza naturalista, infirmata de „naturalismul metodologic” inca din antichitate.

  11. polihronu says:

    Un sens in care, dupa cum am mai spus, crestinismul se inscrie in istoria scepticismului deriva din revolutia cultica pe care a propus-o: aduce „sfirsitul jertfelor” si privatizeaza rugaciunea, rezumind liturghia la fringerea piinii si facerea de bine – adica un ceremonial perfect „orizontal”, care pune in paranteza transcendentul. Crestinismul e, la origini, o religie naturalista.

  12. mariusandy says:

    Din câte observ privești reductionismul ca pe o boală și nu ca pe o soluție. Uneori poate fi un bun demers. Se numește simplificare. Încerci sa creionezi lumea prin puncte/trepte/ și nu prin imagini. Nu e cea mai fericita cale. Nici cea mai sigură. Dar teologia cere astfel de artificii. Un alt termen ar fi acela de „descompunere”. Cauți sa înaintezi divizând realitatea. Oricum caracterul speculativ al teologiei îți dă dreptate. În acest sens reductionismul poate fi un drum închis. Insist pe “ poate “.

    Expresia „rana fără de sfârșit din noi” îmi da dreptate sa insist sa te citesc. Gracias.

    Deși uneori insiști asa de mult în a nu fi frecventabil pentru o anume secțiune sociala ce zaboste poate prea mult în imaginar.

  13. „Lama lui Ocam” creationista nu este lama lui Ocam. Pentru fiecare specie in parte trebuie sa ma intreb ce o fi avut Dumnezeu in minte cand a facut-o asa cum cum este, cele mai multe parand idei absurde si care puteau fi mai bine gandite ca design, si pentru fiecare trebuie sa gasesc alta explicatie, sofisticata si speculativa. Biologia reduce totul la un algoritm simplu, testabil: mutatii + selectie/drift genetic.

    Am auzit chestia asta cu lama lui Ocam la Andrews, de la barosani cu tenure si PhD la scoli inalte, Cica Geneza este explicatia adevarata pentru ca este cea mai simpla: a zis si s-a facut. In primul rand, principiul nu este simplitatea explicatiei ci minimalismul ipotezelor, ceea ce este cu totul altceva.

    Stiinta este complexa, fiecare expert lucreaza pe ramuri tot mai inguste, de unde nevoia de echipe multidisciplinare, dar pleaca de la premise fundamentale simple. Creationismul e simplist dar pleaca de la premise extrem de complicate ca, de exemplu, Dumnezeu a facut ca universul sa para vechi desi e recent, sau cum s-au asezat una peste alta padurile fosilizate din Yellowstone la potop.

    Principiul „complexitate ireductibila” este cel mai simplist argument adus impotriva evolutiei: nu este asa pentru ca nu pricep eu.

  14. polihronu says:

    „privești reductionismul ca pe o boală”

    Nici vorba. Tocmai ca arat ca sintem toti reductionisti – reductibilitatea este ireductibila (e chiar in titlu), e singurul miracol care ramine intact la capatul analizei. Conteaza insa ce facem cu lama. In rest, stii ca mi se rupe daca sint frecventabil au ba. Da’ nu-s de acord c-as fugi de imaginar.

  15. polihronu says:

    „‘Lama lui Ocam’ creationista nu este lama lui Ocam.”

    Tocmai ca creationistii folosesc lama fix cum o folosea si William – pentru a reduce la Dumnezeu. Briciul lui Ockham din stiinta nu e al lui Ockham in niciun sens – nici n-a fost inventat de William, nici nu e folosit ca la el. Briciul e, in cel mai bun caz, aristotelian si a fost folosit cum trebuie de naturalistii antichitatii (care sint, daca isi pun problema lui Dumnezeu, panteisti).

  16. mariusandy says:

    Contează ce facem cu lama…

    Atât de ultimativ,

    Și de artist…

    Pai ce ne facem cu lama?

    Răni…

    Asta ne facem

  17. polihronu says:

    Taiem barbile la filozofi 😉

  18. Amaranthine Sophia says:
  19. Amaranthine Sophia says:

    Pe aplicația world press nu apare link-un de pe youtube. Dupa ce am pus link-ul, am intrat de pe google pe o2 să văd dacă s-a postat și vad ca comentariul tau la care mie pe aplicație imi aparea „nu pot sa arat acest comentariu” e tot același video pe care l-am pus. 😂 Tatăl meu era ateu și nu citise vreo carte la viața lui.

  20. polihronu says:

    Sint doua conferinte diferite dintr-o aceeasi serie mai ampla.

  21. Not exactly Poli. Ockham a sustinut imposibilitatea cunoasterii rationale a cailor lui Dumnezeu. Aici contrazice premisa fundamentala a creationismului stiintific/intelligent design. Un creationsit incearca sa explice logic caile lui Dumnezeu in fiecare act de creatie. Vezi Baldwin, conceptul „flood by design” cand explica predictibilitatii tipurilor de fosilele in straturi geologice. Cred ca ti-l amintesti de la Andrews, inclusiv argumentul din Apoc 14, 6. In esenta, este tocmai teologia metafizica pe care o respinge Ockham apeland la principiul parsinomiei.

    In evolutie, principiul parsinomiei este indispensabil in reconstituirea arborilor filogenetici si studiul fosileleor. Daca natura nu merge pe caile cele mai simple, evolutia devine la fel de cetoasa ca metafizica medievala. Ce-i drept, asa cum spui, Ockham nu e briciul lui Ocam dar de la Ockham la briciul lui Ocam e tot o evolutie.

  22. polihronu says:

    Drept aceea, fratilor, avind chutzpah, sa intram in sfinta sfintelor…

  23. polihronu says:

    Frank Wilczek, Fundamentals:

    “In studying how the world works, we are studying how God works, and thereby learning what God is. In that spirit, we can interpret the search for knowledge as a form of worship, and our discoveries as revelations… To appreciate the physical universe properly one must be ‘born again’… Detailed study of matter reveals that our body and our brain—the physical platform of our ‘self’—is, against all intuition, built from the same stuff as ‘not-self’, and appears to be continuous with it. In our rush to make sense of things, as infants, we learn to misunderstand the world, and ourselves. There’s a lot to unlearn, as well as a lot to learn, on the voyage to deep understanding… To those who are born again, in the way of science, the world comes to seem fresh, lucid, and wonderfully abundant.”

  24. polihronu says:

    Facind stiinta, facem adica teologie. Naturalista.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: