Exista o stiinta a originilor?

5 iulie 2011 de 24 comentarii

Multumesc lui Florin pentru raspunsul prompt.

Ma voi referii aici  doar la una din tezele lui care reprezinta, dupa mine, prejudecata fundamentala a fratilor mei.

Exact asceasta susţineam şi eu, că teoriile despre origini, oricare ar fi ele, nu sunt ştiinţă, chiar dacă operează cu instrumente ştiinţifice…. Originile nu pot fi experimentate… Nu există nici un test experimental care să ateste evoluţionismul.

Inteleg de aici ca Florin este dispus sa negocieze cu teoriile despre origini daca acestea pot fi experimentate. Voi incerca deci sa raspund la aceasta provocare.

Cand cineva emite o ipoteza, implicit anticipeaza ce se va intampla atunci cand ipoteza este testata prin experiment. De exemplu, cand Galileo sustinea ca doua obiecte de greutati dferite cad cu viteza egala, anticipa ca daca o ghiulea si un glonte sunt lasate sa cada din turnul din Pisa vor atinge pamantul cu aceiasi viteza. Ipoteza a fost testata prin experiment. Odata confirmata prin experiment, ipoteza devine teorie stiintifica. Expresia “doar o teorie…” este inselatoare pentru ca sugereaza ca teoriile despre origini nu au fost testate empiric. Orice teorie stiintifica a fost testata, inclusiv teoriile despre origini.

Intrebarea este insa cum poate fi experimentat ceva nu poate fi reprodus in laborator sau observat in timp real. Intrebarea nu se refera doar la origini, ci in primul rand la modele cosmologice cum ar fi heliocentrismul sau teoria gravitatiei universale.

Sa incepem cu ipoteza lui Copernic. La inceputul secolului XVII heliocentrismul si geocentrismul erau doua modele matematice neconcludente, deci simple ipoteze. Problema cu amandoua sistemele era ca tineau cu incapatanare la o viziune estetica despre cosmos (suna familiar sau mi se pare mie) in care orbitele corpurilor ceresti descriau sfere perfecte cu viteza invariabile.

Timp de noua ani, Johannes Kepler a incercat mai multe modele geometrice ale orbitei lui Marte, pana i-a venit ideea sa incerce elipsa. Kepler a enuntat faimoasele lui trei legi: orbitele sunt elipse, viteza planetelor variaza dar triungiul format de planeta si focare acopera suprafete egale in perioade egale, si cubul distantei de la soare in unitati astronomice este egal cu patratul anului. Toate observatiile ulterioare au confirmat legile lui Kepler.

O generatie mai tarziu Newton a integrat mecanica Galileana experimentata in laborator (turnul din Pisa si ghiulelele) cu legile lui Kepler in teoria gravitatiei universale. Forta gravitatiei este direct proportionala cu produsul maselor si invers proportionala cu patratul distantei. Cu formidabilul telescop cu oglinda iventat de el, Newton a putut observa nu numai planetele dar si comete si toate confirmau teoria gravitatiei universale.

Vreau sa remarc doua lucruri. In masura in care un experiment Baconian a fost posibil – turnul si ghiulele – teoria gravitatiei universale ar fi putu fi infirmata in laborator. Dar confirmarea ei pozitiva s-a facut prin observatie. Mai precis, Kepler si Newton au facut predictii despre felul in care se vor misca corpurile ceresti si acestea au fost confirmate fara exceptie prin observatii repetate. O singura exceptie in cer ca sau pe pamant ar fi rasturnat teoria gravitatiei universale.

Asta face ca astronomia sa fie o stiinta observationala. La fel ca in experimentul baconian, ipoteza prezice parametrii masurabili ai unui fenomen observabil, dar fenomenul nu este reprodus in laborator. Ipoteza este confirmata sau infirmata prin observate stiintifica.

Vreau sa amintesc aici un episod anecdotic. Am auzit odata un medic american predicand ca stiintele despre origini nu sunt cu adevarat stiinte pentru ca sunt observationale si nu experimentale in sens baconian. L-am intrebat la iesire daca stiinta medicala este o stiinta reala. “Fireste” – mi-a raspuns medicul. “Atunci singurul reprezentant adevarat al acestei stiinte a fost doctorul Mengele” – am continuat. Stiinta medicala este in mare masura, la nivelul biologiei umane, o stiinta observationala. Nimeni nu face cobai din oameni.

Empirismul Baconian s-a dovedit un criteriu insuficient pentru stiinta moderna. Bacon insusi a ramas un geocentrist credincios propriilor limite. Din cauza aceasta, in secolul XX, logicianul Karl Popper a simtit nevoia sa depaseasca dihotomia observatie-experiment printr-un nou criteriu pe care l-a numit falsificabilitate.

Popper ne ofera doua exemple. Primul este Psihanaliza. Faimoasa teorie a lui Freud este foarte logica, acopere un camp vast de observatii si explica multe. Popper a observat insa ca atunci cand predictiile psihanalizei sunt infirmate in cazul unui pacient, terapeutul este gata sa explice de ce, si va elabora o noua explicatie pe baza aceleasi teorii. Nu exista o ipoteza de genul “daca aceasta predictie nu se implineste, psihanaliza este o teorie falsa”. In alte cuvinte, psihanaliza nu este falsificabila.

Al doilea exemplu este Relativitatea Generala. Einstein sustine ca gravitatia este o curbura a spatiului-timp. Ideea este contraintuitiva si contrazice o premisa fundamentala a fizicii Newtoniane. Spre deosebire de Freud, Einstein a venit insa cu un criteriu masurabil de falsificare. Fotonul nu are masa, forta gravitatiei (va amintiti, produsul maselor) este zero in cazul luminii. Daca insa gravitatia este o curbura a spatiului, fotonul va urma o traiectorie curba in apropierea unei mase uriase. In alte cuvinte, stelele trebuie sa-si schimbe aparent pozitia cu cateva secunde atunci cand le vedem langa soare. Lucrul acesta putea fi confirmat sau infirmat numai in cazul unei eclipse solare. In 1919 Einstein a fost confirmat in timpul unei eclipse in Africa.

Popper continua aratand ca Psihanaliza nu este stiinta pentru ca nu este falsificabila. O teorie stiintifica trebuie sa faca o predictie masurabila care daca nu se implineste o singura data infirma teoria definitiv.

Vreau sa reformulez problema ridicata de Laiu in limbaj Popperian. Sunt stiintele despre origini falsificabile? Daca da, care este criteriul de falsificare? Cum a fost aplicat si care sunt rezultatele?

Va urma.

Înregistrat sub Editorial Tagged with , , , ,

Lectia de stiinte (supra)naturale a lui Florin Laiu

4 iulie 2011 de 92 comentarii

Ar fi de dorit ca un teolog sa aiba cultura stiintifica, dar poate fi scuzat daca nu o are. Ceea ce nu poate fi scuzat la un teolog este incapacitatea de a intelege felul in care opereaza stiinta si locul ei in edificiul cunoasterii. Teologia este prin natura ei o activitate stiintifica in sfera religiei. Nu este o stiinta, dar opereaza cu instrumente stiintifice din alte domenii. Cineva care nu stie sa manuiasca astfel de instrumente poate fi un bun profesor de Biblie sau textier de ora muzicala, dar nu teolog.

Florin ne dezamageste in lectia lui de stiinte naturale in primul rand prin pozitia sa filosofica fata de stiinta:

Niciun cercetător nu se poate elibera de premise filozofice sau de prejudecăţi faţă de un alt model cosmogonic, doar pentru simplul fapt că este expert în domeniu. Aceasta este o realitate universală şi se aplică atât în religii, cât şi în ştiinţe şi în multe alte domenii.

Fals. Cercetarea stiintifica nu are nimic de a face cu premise sau intrebari teologico-metafizice. Stiinta este metodologic naturalista. Omul de stiinta cauta explicatii naturale pentru fenomene observabile. Cand stiinta incearca sa ofere raspunsuri care depasesc cauzele naturale, nu mai este stiinta. Este ca si cum cineva merge la medic si i se spune ca e posedat de un demon. Medicul are dreptul sa spuna “nu stiu ce ai” nu are dreptul sa spuna “esti demonizat.” Medicul poate crede in posedari demonice, poate sa creada ca un pacient este demonizat, poate sa fie si exorcist, dar numai inafara cabinetului. Examenul clinic va fi bazat strict pe premise naturaliste.

Laiu gandeste medieval. In gandirea scolastica, teologia era baza filosofiei, iar stiinele naturii erau “teologie naturala”. La fel cum intr-o piramida suprafata fiecarui nivel este limitata de cea a nivelului inferior, speculatiile stiintifice nu puteau deapsii limitele impuse de fundamentul filosofico-teologic. Asa se face ca Galileo a fost atacat de profesorii de filosofie inainte de a ajunge in fata cardinalului Bellarmine. Galileo a inlocuit autoritatea filosofiei cu experimentul.

Din punct de vedere logico-filosofic, stiinta are doua premise. Prima, care vine de la Bacon, aseaza experienta in locul apelului la autoritate. A doua, care vine de la Descartes, inlocuieste metafizica cu matematica. Asa ca stiinta are ca fundament experienta modelata matematic. Acest fundament traseaza limitele oricarui nivel superior.

Fizica este limitata de matematica, chimia de fizica, biologia de chimie, stiinta creierului de biologie, psihologia de stiinta creierului, teoriile despre religie sau cunoastere de psihologie. Filosfia si teologia sunt in varful piramidei.

Expertul din orice domeniu va tine cont de premise care vin de la baza domeniului sau. Nu se va uita in sus. Biologul nu se intreaba ce scrie in Biblie ci ce scrie in ADN. Astrofizicianul nu numara zilele creatiunii ci calculeaza varsta universului in functie de rata expansiunii spatiului-timp si raza lui. Dimpotriva este treaba teologului sa se uite in jos, sa formuleze concluzii filosofice ale datelor stiintifice si sa accepte limitele impuse de stiinta. Altfel nu este teolog ci un manipulator cultic.

Voi oferii un exemplu care ar trebuii sa-l faca pe Florin sa roseasca. Exista teologi in “Babilon” care au renuntat la ideea sufletului nemuritor din cauza ca este nestiintifica, atat din punct de vdere neuro-biologic cat si istorico-critic. Ei nu cer ca stiinta sa se conduca dupa prejudecati teologice, ci incearca sa dezvolte o filosofie religioasa care sa integreze stiinta cu teologia. Aceasta este TEOLOGIE, nu tema de ora muzicala.

Cand Florin se plange ca omul de stiinta ignora teologia, el dovedeste ca a ramas in evul mediu. Stiinta pentru a fi stiinta trebuie sa ignore nu numai teologia dar si filosofia. I-asi sugera aici lectura cartii “Against Method” de Paul Fayerabend. Iar teologia pentru a fi teologie nu are voie sa ignore stiinta si logica.

Confuzia se ingroasa cand Florin incepe sa se planga ca nu sunt alocati bani pentru studii creationiste. Orice ban alocat in teoria evolutiei este un ban alocat pentru creationismul stiintific. Pentru ca spre deosebire de argumentatia lui Florin, cercetarea nu este “begging the question.” Un cercetator evolutionist are acelasi scop metodologic ca si unul creationist: falsificarea teoriei evolutiei. Sa folosim o metafora biblica: stiinta este aur curatit prin foc. Daca aurul nu este aur, nu rezista la peer review sau teste experimentale. Nu sustin ca nu se fac greseli sau ca nu exista interese, dar nu avem ceva mai bun decat metoda stiintifica pentru stabilirea adevarului, corectarea greselilor si desconspirarea intereselor sectare.

Hai sa abordam problema practic. Darwin a enuntat o teorie pe baza unor observatii limitate istoric. Darwin nu cunostea genetica sau biologie celulara. Raporul fosilelor era incomplect. Nu existatu metode de datare radiometrica. Pe masura ce aceste discipline s-au dezvoltat, ele puteau confirma fie teoria evolutiei, fie geologia potopului si timpul istoric scurt. Faptele sunt fapte. Si au confirmat ca Darwin avea dreptate. Nu ne convine, dar asta este situatia. Daca maine se va descoperi un mamifer in Cambrian sau un om in Cretacic teoria evolutiei va cadea. Daca se va descoperiio specie a carei ADN nu poate fi trasat la originea comuna a genului, familiei, ordinului si in ultima instanta a oricarei forme de viata, teoria cade. Daca maine vom data de un strat de lava din Jurasic si va fi datat la cateva mii de ani, Darwin este sub semnul intrebarii. Daca se va descoperii o metoda de datare care sa le infirme pe celelalte, avem speranta. Asa ca daca exista undeva acest glont de argint, cu cat se va investi mai mult in cercetare de oamenii de stiinta evolutionisti – de oamenii de stiinta pe scurt – cu atat mai bine pentru creationismul stiintific.

 

 

Înregistrat sub Editorial Tagged with , ,

Articole mai noi →