Ecce Homo 16 – Gena lui Isus
26 iulie 2010 27 comentarii
omul va supravietui, mai mult, va invinge
26 iulie 2010 de Edmond Constantinescu 27 comentarii
Filed under Video
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
@EddieConst dixit:
–Există doar doi eroi în Geneza: Iosif şi Tamar–
Ai uitat pe favoritul Esau, un tip care a avut „curajul” să iasă de sub tutela „tiparelor înguste”, a „tabuurilor” şi „prejudecăţilor” părinţilor lui, care era de profesie „viteaz vânător înaintea Domnului”, asemenea prototipului său Nimrod?
Ai uitat, de asemenea, pe Cain, care spre deosebire de „religia de oaie” a lui frate-su, şi-a păstrat propria raţiune şi personalitate, chiar în faţa lui Dumnezeu. Se închina lui Dumnezeu într-o manieră mai creativă teologic şi liturgic, ura şabloanele pe care le conserva tata şi fratele. În fine, a fost primul erou civilizator, nene. A zidit o cetate, o cultură, o civilizaţie pitorească, de Hollywood, n-a trăit doar pentru poezii bucolice, de ora muzicală, asemenea lui Abel. Chiar faptul că este primul care a avut curajul să fie el însuşi la mânie şi să ucidă un om din motive „umaniste”, este o faptă originală, creativă. Nu se mai făcuse aşa ceva până atunci. „Vrea Dumnezeul ăsta al tău oi? Stai, măi, oaie, că îi aduc eu acum o jertfă, de o să-mi ajungă pe toată viaţa!”
Ce zici de Lameh urmaşul lui Cain? Este şi el creativ şi curajos, primul care şi-a luat două soţii şi care a făcut un cântec în care îşi bătea joc de harul lui Dumnezeu. Contemporanul său, Enoh, patriarhul conservatorilor, în contrast, a fost un tip şters, care nu a făcut altceva, timp de 300 de ani, decât să „umble cu Dumnezeu”.
Dacă l-ai trecut cu vederea pe laşul de Avraam, care şi-a înarmat cei 318 sclavi ca să urmărească o armată invadatoare, înţeleg. Dar aceşti 318 băieţi ar merita un loc printre eroii anonimi, ca să nu mai vorbim de cei trei aliaţi amoriţi ai lui Avraam (Aner, Eşcol şi Mamre).
Lista eroilor Genezei ar putea continua, dacă este vorba de criteriile tale. Dar şi lista eroinelor. Ce zici de Eva? Nu-i aşa că este un personaj literar fascinant? Dar ce zici de şarpe (nu ştiu dacă era femelă, în fine!)?
Sara, pare cam bleguţă, nu iese din ordinele lui nenea patriarhu, dar ce zici de sora Lot? Hai Lot, bărbate, mai la şes, hai Lot în cetate, las-o naibii de prejudecată de la moş Avram, că ne vin peţitorii şi pierdem ocazia asta bănoasă,… iar mi-ai adus pe cap tot felul de nenorociţi de pe stradă ! … unde să ne ducem, eşti nebun? cum să lăsăm munca de-o viaţă şi să fugim la munte ?
Ce să mai spunem de fiicele lui Lot, ele nu au fost cu nimic mai prejos decât Tamar, dimpotrivă, au fost mult mai îndrăzneţe şi mai creative.
Pe Hagar ai uitat-o, dar puteai să speculezi şi aici unele chestii. Ea a luat decizia ca, împotriva legilor vremii, mai degrabă să fugă în necunoscut, cu tot cu copil, deşi era o sclavă, decât să suporte umilinţele stăpânei ei. Iar Dumnezeu i S-a descoperit ei în pustie, în timp ce Sarei nu i Se descoperise.
Nu ştiu de ce ai ratat-o pe surioara Dina. În timp ce fraţii ei erau nişte talibani, în stare să-şi ucidă şi fratele, nu doar pe cei netăiaţi împrejur, Dina acceptă să treacă peste două mari „prejudecăţi” tribale: să se aventureze bine prin lumea canaaniţilor (să cunoască „pe fetele ţării”) şi să accepte o aventură premaritală (cu promisiunea căsătoriei, desigur). Nu este un exemplu măreţ de personalitate feminină, dacă ne raportăm la cultura vremii?
EddieConst: „Iosif se bărbiereşte ca semn de nonconformism.”
Este o prejudecată, fără temei istoric, că la patriarhi (Abraam, Isaac şi Iacov), barba ar fi avut o semnificaţie mai importantă decât la americanii din 1870. Deasemenea este greşit să extrapolăm peste milenii în timp, înapoi, obiceiurile evreilor perciunaţi de astăzi, sau interpretarea lor. Hermeneutica ta este mai degrabă perciunată, dar nu koşer. Interdicţia de a rade colţurile bărbii nu era o superstiţie legată de barbă, ci un semn distinctiv faţă de unele populaţii orientale care îşi rădeau într-un anume fel barba (Ier 9:26; 25:23; 49:32) sau părul dintre ochi (Dt 14:1), cu semnificaţii magice (Lv 19:27 vezi contextul, vss 26 şi 28; Lev 21:5). Dacă evreii perciunaţi de azi interpretează interdicţia Torei în favoarea perciunilor şi bărbilor lor, nu trebuie să ne mire. Iudaismul de astăzi nu este în simplă continuitate cu cel din vremurile biblice, aşa cum grijile creştinismului de astăzi nu sunt cele din generaţia apostolilor. Este adevărat că în gestul provocator al regelui Hanun amonitul, raderea bărbii este menţionată, dar nu este vorba de bărbierit, ci de batjocorire a ambasadei (delegaţiei) israelite. Le-au tăiat hainele pe jumătate, în aşa fel ca să se vadă fesele, şi i-au bărbierit pe jumătate, o parte rasă, şi una cu barbă (nu perciunii, nici „colţurile bărbii”). Dacă le-ar fi fost scurtată barba pe jumătate, aceasta nu era o batjocorire, fiindcă scurtarea bărbii şi a părului se practica, era chiar preferată.
Ziceai într-o altă emisiune că grecii ar fi preluat de la egipteni obiceiul de a se bărbieri. Nu este adevărat, pur şi simplu, pentru că grecii au purtat barbă de regulă. Considerau bărbieritul un semn de efeminare, iar spartanii pedepseau pe cei laşi bărbierindu-i parţial.
Bărbieritul este obicei macedonean, introdus de Alexandru pentru motive practice în armată, apoi şi-a făcut loc cu greu, dar s-a generalizat în epoca elenistică (excepţie făceau filozofii etc). Totuşi grecii şi-au păstrat în general obiceiul. Romanii iniţial purtau barbă, dar de pe vremea lui Scipio Africanul, poate sub influenţa prestigiului elen, au început să se bărbierească. Însă odată cu cezarul Hadrian, s-a reluat moda veche grecească, de a purta barbă.
La egipteni, în perioada regatului vechi se purta barbă, dar mai târziu s-a schimbat şi la ei moda, mai întâi în clasa înaltă. Egiptenii au perpetuat acest obicei al bărbieritului. Barba însemna fie un statut social jalnic, sau un semn de doliu (se permitea şi în expediţii), dar mai presus de toate, erau un semn unic al divinităţii. Doar zeii purtau barbă, şi bineînţeles faraonii (şi faraoancele), fiind zei, purtau barbă falsă. În acest context, putem înţelege de ce Iosif, cât timp a fost deţinut, nu s-a bărbierit. Când însă a fost chemat din închisoare, s-a bărbierit pentru a respecta cutumele vremii: să arate ca un om îngrijit, din respect pentru curte, să nu apară înaintea faraonului într-un fel care arăta fie neglijenţă, fie provocare (faraonul era singurul zeu vizibil !). Gestul lui Iosif de a se bărbieri nu are DELOC semnificaţia pe care vrei să i-o dai. Bărbierindu-se, el este foarte conformist şi gestul are sens perfect în context.
Florine, esti normal? Conformismul lui Iosif fata de regulile egiptene ESTE nonconformism fata de traditiile clanului de origine. Iar povestea lui nu poate fi interpretata decit sincronic – ce faceau romanii cu parul lor facial e irelevant. Toata postarea asta a ta e exact ca cea dintii – un efort inutil de a baga de vina. Sa inteleg ca e vreo diferenta intre Cain si Iuda? Du-te ma!
@EddieConst dixit:
„Prin atitudinea ei eticistă eroică, Tamar s-a învrednicit a fi strămoaşă a lui Iisus.” (citat din memorie) :clap:
Sorry, dar interpretarea aceasta mistico-genetică :sheep2: (împrumutată din cultura populară azs) nu-ţi stă. Printre strămoşii lui Iisus au fost şi sceleraţi care nu vor vedea niciodată Împărăţia. De exemplu, câţiva regi iudei imposibili, dintre care unii s-au pocăit, alţii nu s-au pocăit. Dar Iuda însuşi nu este mai puţin strămoş al lui Iisus decât Tamar. Şi apoi să nu uităm că etica, indiferent cum ar fi înţeleasă, nu se transmite gen-etic. Şi Bat-Şeba s-a învrednicit să fie strămoaşă a lui Iisus. :laugh:
„Iuda este un patriarh bătrân, cu barbă albă, cu caracter religios ipocrit, fundamentalist” :clap:
Patriarhii, sau religioşii –desigur ipocriţi!–, în imaginaţia ta trebuie să fie întotdeauna „bătrâni, sfinţi, cu barbă albă”. Dar viaţa reală diversifică formele păcatului până la confuzie totală. Poate să fi fost de vârsta noastră, fiindcă făcuse trei băieţi, dintre care doar doi ajunseseră adulţi şi căsătoriţi. În ce priveşte instinctul său de conservator, Iuda este de toată jena, perfect asemănător cu unchiul Esau. Iuda „părăseşte pe fraţii săi” (Gen 38:1), îşi găseşte gazdă la canaanitul Hira din Adullam, care devine prietenul său (38:12), apoi ia de soţie pe Bat-Şua, o canaanită. Când fiul său întâi-născut, Er devine adult, Iuda îi ia deasemenea o soţie canaanită (Tamar). Şi dacă vrei să mai continuăm, uiţi că individul acesta (menţionat de obicei în fruntea fraţilor lui Iosif trimişi în Egipt, indicând preferinţa lui Iacov în ce priveşte dreptul de întâi-născut, după dispariţia lui Iosif), a mijlocit pentru Beniamin într-un mod care nu are nici o legătură cu parodia ta. Iar Dumnezeul lui Iacov i-a destinat acestuia sceptrul regalităţii mesianice.
În ce priveşte atitudinea lui faţă de Tamar, în ciuda greşelilor pe care le-a făcut, Iuda a respectat dreptul popular al leviratului (care funcţionase şi la amoriţi şi la mesopotamieni şi canaaniţi, înainte de Moise) şi i-a dat pe al doilea fiu. Când şi acesta a murit, gluma a început să se îngroaşte, aşa că văzând Iuda că cei care se însoară cu Tamar nu rămân în viaţă (ca în nuvela Tobit, sau ca în povestea saducheilor despre femeia cu 7 bărbaţi fraţi), a devenit mai reticent şi a trimis-o la părinţii ei.
„Tamar este o eroină pentrucă acţionează în apărarea dreptăţii (adevărului, eticii), pentru a demasca religionismul ipocrit al lui Iuda.” :clap:
Nu există nici o bază pentru a afirma că Tamar a vrut să dea lui Iuda o lecţie pur etică, pentru a-i expune ipocrizia. Iuda nu se dovedise ipocrit prin nimic, faţă de ea. Singura ei dorinţă era să aibă un fiu, ca să nu fie detestată de societate şi să aibă sprijin la bătrâneţe. Ea aştepta acum pe Şela, cumnatul mai tânăr, ca să-l ia de soţ, uitând că după aceeaşi lege, acesta putea refuza (mai ales că patul Tamarei părea blestemat, iar pe Şela îl păştea perspectiva tristă de a se căsători cu o văduvă mai în vârstă, şi datoria de a asigura mai întâi urmaşi legali pentru ambii fraţi mai mari care muriseră…
În fine, problema era că Iuda promisese că va respecta tradiţia leviratului, iar Tamar se prinsese de speranţa aceasta ca de soluţia finală. Când a văzut că Iuda se face că a uitat, ea i-a întins cursa cunoscută. A făcut-o inteligent, se poate sublinia. Ca prostituată s-ar fi putut oferi oricui pentru a avea un copil, dar problema era cum să facă să aibă copil fără să fie linşată de societatea. Pentru acest motiv, a ales pe cel care făcea legea casei, s-a deghizat ca să nu fie recunoscută, şi a avut grijă să-şi păstreze garanţiile preţioase. Se poate aprecia inteligenţa ei mai degrabă („solomonică” sau „naomică”), dar nu văd aici un eroism mai admirabil decât al fetelor lui Lot. Motivaţia este EXACT aceeaşi, personală, tradiţională, nu lipsită de interese. Dumnezeu a folosit incidentul pentru a-i da o lecţie lui Iuda, şi pentru a lăsa să se ştie până astăzi, că etica nu ţine de gen-etică. (Bastarzii şi cei procreaţi în adulter, în incest, prostituţie etc., nu sunt abandonaţi de Dumnezeu). 🙂
#3 polihronu: „Florine, esti normal?”
Dacă normalitatea vă aparţine, păstraţi-vi-o. O declar nulă. :silly:
„Conformismul lui Iosif fata de regulile egiptene ESTE nonconformism fata de traditiile clanului de origine.”
EC nu a observat că Iosif o respinge pe putifarniţă făcând apel la Divinitate şi la dreptul soţului ei, deci făcând apel la etica tradiţională, nu a fost o iniţiativă de reformare a religiei patriarhale. Iosif nu mai aparţinea demult „clanului de origine”. Deşi îşi păstrase religia şi etica părintească, în noua societate era sclav, iar sclavul nu are altă familie decât aceea a stăpânului, nu mai are nici măcar numele iniţial, nimic. Cum este posibil ca în această situaţie să facem din bărbieritul lui Iosif un gest dramatic de abandonare a „preaînălţatelor vremi ale călugărilor” (Trakl).
„Iar povestea lui nu poate fi interpretata decit sincronic – ce faceau romanii cu parul lor facial e irelevant.”
Dacă ascultai emisiunea în care Edi punea bărbi exclusiv orientalilor şi îi bărbierea pe greci şi romani cu brici egiptean, înţelegeai de ce i-am dat eu aceste amănunte. Evreii au preferat portul bărbii ca majoritatea popoarelor antice (şi nu numai antice), dar nu există nici un indiciu că barba avea o greutate religioasă. Când tata Iacov îl revede pe Iosif, nu-i sugerează nici măcar pe patul de moarte ceva de genul, băiatul tatei, nu te lua după aceşti scapeţi de egipteni, lasă-ţi barbă ca fraţii tăi! EC are nevoie să ştie că nu toată lumea care-l ascultă înghite ce spune el fără să cerceteze. Obişnuieşte să dea semnificaţii majore unor detalii pe care le interpretează tendenţios, ca să-i iasă socoteala. El vorbeşte ex cathedra, nu poate fi contrazis.
„Sa inteleg ca e vreo diferenta intre Cain si Iuda?”
La întrebarea asta să răspundă Gigel, că ştie mai bine. :chic:
„Du-te ma!”
Exact. Du tema până la ultimele consecinţe ! Sau ce ai de făcut, fă repede ! :turtle: :snail:
Florine , aproape toti eroii enumerati de tine , in zilele noastre erau dupa gratii . Iosif in schimb , ar putea fi acceptat in toate contextele istorice , fara sa poata fi condamnat . In sensul acesta este un erou .
Referitor la ,, colturile barbii ca semn distinctiv ,, . Noroc cu barba asta , coane Fanica , ca de altfel , nu puteam deosebii sfintii de pacatosi . :clown:
Bunica * , bunica *… de treaba !
,, Du -te ma ,, nu e injuratura , ci binecuvintare .
Adica , du-te ma in… rai , sau misionar in honolulu , sau cu pluta pe bistrita , sa mai vezi frumusetile naturii .
* bunica = mama ma-sii .
Pastorii si CG au nevoie să ştie că nu toată lumea care-i ascultă înghite ce spune ei fără să cerceteze. Obişnuiesc să dea semnificaţii majore unor detalii pe care le interpretează tendenţios, ca să-i iasă socoteala.
Sa stii nea Florine ca toti pastorii, inclusiv tu, faceti la fel. Exact la fel. Dar scopul voastru este sa intunectai mintea credinciosilor, sa le spalati creierul si sa-i conduceti fara ca ei sa zica nimica. Voi detineti adevarul nu?
Edi poate fi, si permite sa fie contrazis, voi nici asta nu permiteti. El isi schimba parerea, o spune si ne ajuta ca si noi sa avansam in cunostinte, fiecare in limitele lui.
Am auzit de la amvon bazaconii mai mari ca Himalaia si nimeni ca sa contrazica nenea pastorul (ca deh! e hirotonit si tot ce spune e rupt din rai)
Exemple:
„Hristos nu a shocat pe nimeni.”
„E pacat sa te uiti la televizor”
„Cine nu crede in creatiunea din Geneza literal, nu crede nici in Dumnezeu”
…
Cine mai are perle din astea, poate sa mai adauge, eu incerc sa le uit, ca daca nu, nici de dragul prietenilor de la biserica, nu m-as mai duce! Ca de intalnit pe Dumnezu acolo, de la un timp m-am convins ca nu se poate. Cand vine sambata, cred ca Dumnezeu isi astupa urechile sa nu ne mai auda.
Cu respect
Anda
Bigotismul lui Iuda , in relatie cu Tamar , imi aminteste de o intimplare .
O prostituata in israel , aflata pe patul mortii , a lasat mostenirea ei pt serviciul templului . Numai ca acest gest a produs desbinare intre iudei , unii sustinind ca nu e bine ca banii unei curve batrine sa fie folositi pt templul cel sfint , iar altii ziceau ca este bine .
Asa ca au fost la rabin sa solutioneze neintelegerea . ,, Nu e pacat , ca banii sa fie investiti in templu ,, – a zis rabinul – ,, in fond si la urma urmei , acestia sint banii nostrii . ,,
Florine, mai bine ai recunoaste ca „te simti indemnat” sa contrazici orice ar spune Edi. Motivele nu ma intereseaza (desi nu le ignor). Dar esti plictisitor. Chiar nu ai gasit nimic bun in prezentarea aceasta sau la Edi in general? Imi pare rau, dar intre „adulatia” nerezervata a lui CJ si critica ta incrincenata nu vad nicio diferenta.
N-a spus nimeni ca „etica traditionala” trebuie aruncata la cos. Ca TOT ce vine de la parinti (bisericesti sau nu) este condamnabil. Iosif are maturitatea sa pastreze ce este bun, sa nesocoteasca ce este neimportant. Asta cred ca incearca sa sustina Edi. In mod sigur asta cred eu ca este intelepciunea (mai ales ca unele dintre cele mostenite sint simple gogorite care au luat in greutate de-a lungul vremii).
Barbieritul lui Iosif nu este un „gest dramatic”. E un gest firesc. Firesc pentru o persoana care nu e robita de habotnicie. La fel, mi se pare firesc sa-l contrazici pe Edi daca ai de ce. Dar nu toate subiectele sint la fel de importante. Iar chestia asta cu barbile chiar nu era – nici pentru mesajul lui Edi, nici pentru tine, nici pentru mine. Putin ma intereseaza ca ce spune Edi are temei exegetic sau nu. Profetii sint necesari nu pentru acuratetea lor exegetica (pentru care si profesorii iau nota 2 uneori).
Eraul accepta umlinta, suferinta si chiar moartea pentru adevar si dreptate: acestea sant „genele” lui Isus.
Legea este o „Tamar” pentru fiecare dintre noi: Ea are toiagul si lantisorul nostru. La Judecata lui Dumnezeu ea „legea” va prezenta toiagul si lantisorul nostru daca nu vor fi rascumparate pana atunci de catre Hristos: Doar El poate sa faca acest lucru si noi avem aceasta sansa prin El.
„Dar cine isi va adinci privirile in legea desavirsita, care este legea slobozeniei, si va starui in ea, nu ca un ascultator uituc, ci ca un implinitor cu fapta, va fi fericit in lucrarea lui.” (Iacov 1:25)
Cu respect,
George, Chicago
#11 polihronu : „Florine, mai bine ai recunoaste ca ’te simti indemnat’ sa contrazici orice ar spune Edi.” :announce:
Nu. Am contrazis doar o parte din ceea ce merită contrazis, şi nu neapărat partea mai importantă. Recunosc că unele afirmaţii sunt relativ fleacuri. Dar tocmai pentrucă Edi le dă un design special, manipulându-le să apară ca părţi din puzzle-ul lui, am încercat să-i arăt că nu este chiar atât de profund şi de sclipitor cum se crede, nici chiar în lucrurile mici, cu atât mai puţin în cele mari pe care vrea să ni le impună ca evanghelie (viziunea „ştiinţifică” despre origini, despre Biblie, despre viitor etc.).
Dacă el ar fi adus în discuţie asemenea lucruri ca o simplă propunere, sau ca nişte concluzii personale pe care le pune în discuţie, s-ar fi găsit modalităţi de discuţie care să fie mult mai utile pentru toată lumea. Dar spiritul de frondă şi de demonizare a tot ce are Biserica (teologie, misiune, identitate, etc.), şi cu atât mai mult, de subminare a temeliilor oricărei credinţe (Biblia), mă lipseşte de posibilitatea de a aborda asemenea probleme doar „academic”.
„Chiar nu ai gasit nimic bun in prezentarea aceasta sau la Edi in general?”
Dacă vei citi primele mele postări despre şi către Edi, vei vedea că am subliniat destule lucruri bune (este foarte talentat, inteligent, cult, manierat, atractiv, are unele idei profunde şi în general este bine să cunoşti şi părerea lui. Dar de când cu dumnezeul posteuclidian care ba nu joacă, ba joacă zaruri, omul evoluează într-o altă dimensiune decât cele biblice. Poveştile acestea cu eroi şi sfinţi sunt în parte caricaturizări, parodii de teologie biblică, fiecare din ele gândite pentru a mai da un ghiont „talibanilor” şi a încuraja modelul de „om nou”, după viziunea Nietzsche-Const! Fiindcă doar asemenea oameni noi ar putea pricepe mesajul lui ECk cu privire la origini, istorie, prezent şi viitor.
Dacă eşti gelos pentru atenţia asta specială pe care o dau lui Edi, de un timp, ?:-) am să mă mai ocup şi de tine, din când în când, fiindcă fiindcă şi tu o cauţi cu lumânarea :lamp: ! Dar tu te pedepseşti singur prin felul tău şi prin deciziile tale, aşa că nu trebuie să-ţi mai dau eu note la purtare sau la teologie distractivă. Diferenţa între voi este că tu scrii răvaşe şi ni le trimiţi ca avioane de dincolo de gard, iar el ne vorbeşte dintre vitralii, în calitate de uns al Domnului (şi al Bisericii!). Capătul drumului ar putea fi acelaşi în ambele cazuri, dacă ţineţi neapărat să mergeţi consecvent până acolo. Dar diferenţa este că acum unul are mai mare influenţă decât celălalt. Una este să târăşti în iad după tine cinci ortaci şi alta este să iei o mie. Când cineva încearcă să deturneze nava :airplane: sau să se sinucidă, cred că este important şi dacă reuşeşti să-l ţii de vorbă, indiferent de subiect.
Ai reusit in sfirsit sa ma binedispui, Florine. Deci ce faci tu e gargara terapeutica. Spor.
Si inca ceva: eu inca te iubesc. Suficient incit sa nu tin cu orice pret sa vii dupa mine in iad.
Tu vb Florine ?
Chiar tu ii spui lui Polihronu ca se pedepseste singur prin felul sau de a fi si prin deciziile lui ? Mai degraba tu te pedepsesti singur si te contrazici . Iti dau un exemplu de contrazicere-chiar astazi – daca tu chiar crezi ca nu am citit primele tale postari .
Am zis ,, hai ma sa nu-i scriu , si sa-i atrag atentia , ca-i si el un om la urma urmei , si are si el un suflet muritor ,, dar cind am vazut ca tu ai rupt un pom ca sa bati un copil care a rupt o floare …
Azi ai spus –
,, este o prejudecata …ca la evrei barba , ar fi avut o semnificatie mai importanta decit la :flagus: din 1870 ,, si
,, interdictia de a rade colturile barbii este un semn distinctiv ,,
?:-) Cum la evrei barba nu avea o semnificatie mai importanta decit la americanii din
1870 , cind era un semn distinctiv ?
Ai grija domnule ca se uita lumea la dumneata ! ( scuza-ma dle samson ca am folosit acest citat fara dreptul de autor .)
Hai , har smerenie si jertfa de sine .
Si eu te iubesc . :brokenheart: Noapte buna !
Edi,
Din respect totusi pentru cei care asculta si comenteaza aceste emisiuni, ar trebui sa atragi atentia prietenului tau, clovnul ,asupra limbajului.
Florin Laiu,
In general ai dreptate, si inteleg ce vrei sa spui.
Insa, Edi a specificat de la inceput ca este o abordare anarho-teologica.
Ceea ce ma ingrijoreaza, este perceptia potrivit careia, ideile pastorului, indiferent care ar fi ,sunt in masura sa atraga dupa el,”ortaci”.
Pastorul nu este un „guru”, si vreau sa cred ca nu este,totusi, ignoranta multora face ca ei sa se hraneasca cu vorbele pastorului si nu cu cuvantul Lui Dumnezeu.
Daca mantuirea e individuala, atunci fiecare are responsabilitatea propriei abordari fata de biblie, si de ceea ce ea ne transmite.Crestinul adevarat e cel care stie sa selecteze, sa aleaga, sa ramana vertical, indiferent de abordarea celui care predica.Predicatorul te poate indruma catre Hristos, insa Cel care da intelepciunea si puterea de a merge alaturi de Hristos, e Duhul Sfant.
Maria , EDI i-a atras atentia clovnului . Dar EDI este un baiat finut , si nu face abuz de moralitate . El este asemenea domnului Hristos , care la ingaduit pe Petru inarmat cu sabia , trei ani si jumatate .
Maria , cred ca ar trebui sa ingaduim nu numai oamenii din biserica , ci si pe cei ce au un limbaj diferit de al nostru .
Invata sa iubesti , si sa accepti pe cel ce este diferit de tine .
Clovnule te iubesc :heart:
Maria si pe tine te iubesc . :heart:
( ba , nu stiu ce am cu iubirea in seara asta – cred ca mi-a tras nea Cupidon , o sageata in fund ). :yawn:
clovnul junglei
De fiecare data cand te amesteci, pentru a-l apara pe Edi, nu faci decat sa dovedesti ca intr-adevar esti din jungla.
Il pupi undeva pe Edi, iar pe colegul lui il scuipi in fata. De ce, domnule? Presimti tu, asa, ca daca Edi o sa cada, cazi si tu cu el si o discutie in doi, nu prea mai are farmec.
Nu cred ca lui Edi ii convine ca tu sa faci pe mascariciul, dar stie ca n-are cu cine vorbi, pentru ca iti lipsesc cateva bile. Needucat, nesimtit, grosolan…de unde esti domnule? Si mai incet cu injuraturile!!!
@Paul Moga
Nu am nimic împotrivă că vrei să iei apărarea lui Poli. M-ași fi bucurat să am chiar eu ocazia asta. Dar nu ai nimerit cu critica. Eu dacă i-am scris lui, a fost suficient de „ad hominem” ca să nu priceapă toată lumea. Așa că nu putea găsi toate elementele problemei în postarea lui și a mea.
„Cum la evrei barba nu avea o semnificatie mai importanta decit la americanii din
1870, cind era un semn distinctiv ?”
Paul orice exprimare are limitele ei, dar dacă încerci să vezi ce a vrut omul să spună, nu este neapărat o monstruozitate. Am spus că la evrei barba nu avea mai mare semnificație decât la americanii de după jumătatea secolului 19, pentru că atunci moda americană era să porți barbă. Era un standard în fizionomia masculină, nu o superstiție sau un principiu cu semnificații religioase. Dumnezeu nu le interzisese evreilor să-și radă barba, dar le interzisese să o radă într-un anume fel, care avea la unii vecini semnificație păgână, magică. Distincția despre care vorbeam se limitează la acest aspect. Nu se dădea bărbii importanța pe care o avea, de exemplu, părul lui Samson.
.
Polihronu: „Si inca ceva: eu inca te iubesc. Suficient incit sa nu tin cu orice pret sa vii dupa mine in iad!”
Mă înduioșezi cu declarația asta. Dar de ce trebuie neapărat să mergi în direcția clasică? Păstrează-ți traiectoria inițială. I love you too. 🙂
Florine, stii prea bine ca nu e nicio garantie de corectitudine si nicio virtute in „pastrarea cursului”. Ti-ai schimbat tu insuti optica teologica sau istorica de-a lungul timpului. Eu nu fac – in realitate – decit sa-ti urmez exemplul (Edi la fel – a marturisit-o cu gura lui). Stiu, nici in schimbare nu e vreo garantie de corectitudine sau vreo virtute. Dar ne putem verifica argumentele si ne putem compara rezultatele. La fel ca in cazul lui Iosif, sint lucruri care merita pastrate. Si sint altele care nu au niciun fel de importanta (noi ne-am scandaliza astazi daca tu, patriarhule – zic asta numai asa, ca ai barba -, ai fi ingropat dupa vreun ritual pagan; Iosif are atitudinea miserupista a lui Pavel cu privire la superstitii). Tu crezi ca „directia clasica” sfirseste in iad. Eu sint preocupat mai curind de cum facem viata asta de aici si acum (inclusiv viata noastra teologica) altceva decit un iad. Si am rabdare sa astept verdictele Celui vrednic sa le dea.
Poli,
nu direcţia clasică sfârşeşte în iad, ci iadul este direcţia clasică. Clasicismul este calea bătătorită şi cea mai apreciată în multe domenii, din nefericire şi în ce priveşte direcţia în care se îndreaptă lumea, de la Adam încoace. Dacă te preocupă doar cum ne facem viaţa aceasta, ai tot dreptul să ţi-o faci cum doreşti. Dacă este vorba de viaţa teologică, de asemenea, ai tot dreptul constituţional să-ţi expui opiniile. Dacă în lumea teologică (şi, în general, în lumea ideilor) nu ar exista deloc interes, infatuare, (re)sentimente şi alte de-astea, lucrurile ar merge mult, mult mai încet – dar poate mai bine. Eu te-am cunoscut ca un tânăr care iubeşte francheţea şi soliditatea ştiinţifică în cercetare, sper să nu mă fi înşelat, ba trebuie să adaug că am apreciat (şi apreciez în continuare) şi maniera expunerii concluziilor, deşi aici am şi unele obiecţii care nu sunt de natură estetică în sensul strict al termenului. Eu încă mai cred că este posibil ca un om adevărat să facă teologie biblică, filozofie, ştiinţă, etc. fără să se altereze şi să se zborşească. Dar pentru aceasta nu sunt suficiente talentul şi metoda ştiinţifică. Nici geniul nu este suficient. Există unele valori spirituale, cel puţin una din ele, care dacă este cultivată, poate asigura echilibrul şi succesul (nu-mi place termenul ăsta, dar nu găsesc acum altul). Or, din nefericire, nimeni nu prea se dă în vând după valori „duhovniceşti”. Tuturor ne place să credem că avem setul complet. Să ne dea Dumnezeu cât mai multe clipe de reculegere !
Să fii iubit!
Nu tin sa te contrazic, ba chiar as fi preferat sa nu mai scriu nimic aici. Doar doua vorbe: valorile „spirituale” nu au granite denominationale, nici nu tin de activismul religios – eu cunosc destui pastori adventisti care sint si infatuati, si resentimentari. Iar dragostea pentru adevar, curajul opiniilor, intoleranta la nedreptate si ipocrizie sint si ele valori spirituale.
La aceasta adresa gasiti un devotional zilnic. Cred ca este util daca uitati sa cititi versetul de dimineata. La sectiunea muzica puteti asculta muzica crestina de calitate.
http://1mvbooks.wordpress.com/
S-ar putea optimiza sonorul ?
Fac eforturi sa aud ceva ….
Cu multumiri ,
Mercenara
mercernara 30
ie de la dl satana sora! incercati c-o rugaciune! mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit! :silly:
nu ne multumiti noua sora, mai degraba pocaiti-va si dati-i slava lu dl dumnezeu! apropo, ce nume ie asta „mercernara”, la dvs sora mercernara? de ce nu vreti dvs sa va impodobiti mai degraba cu numele frumoase si placute inaintea domnului cum facea femeile din vechime, de iegzemplu sora sara care-i spala picioarele domnului si barbatului iei, fratele avraam? :X-P: