Larvatus prodeo
2 aprilie 2026 75 comentarii
omul va supravietui, mai mult, va invinge
2 aprilie 2026 de Edmond Constantinescu 75 comentarii
Înregistrat sub Video Tagged with Descartes, Inteligenta Artificiala, Leviatanul digital, Thomas Hobbes
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Și luminița de la capătul tunelului e un drog. Postmodernismul nu ți-l interzice.
„Fara sa jignesc pe nimeni de pe forum dar singura persoana care e paralizata in mod constant de indecizie e o persoana care are o boala psihica.”
None taken. La fel cum o persoană fără ezitări (fără reflecție) e cel puțin la fel de bolnavă psihic. Dacă vrei, ar fi vorba de dualitatea novroticism vs psihopatie. Toți suntem pe spectre.
Vizavi de Nietzsche.. când declară că Dumnezeu e mort (nu există „ceva-ul”) și trebuie să ne „inventăm ceva-ul”, asta nu-ți sună a postmodernism?
Inventarea aia ce e decât manifestarea subiectivității? De exemplu „critica nesfârșită” a deconstrucției poți s-o interpretezi prea bine în termenii lui Nietzsche: e perpetua inventare a ceva-ului. „Ascuțim ceva-ul”. Facem update ceva-ului cu subiectivitatea momentului, a Zeitgeist-ului.
Perpetua sinteză care devine noua teză a lui Hegel, perpetua revoluție a lui Marx – nu e despre acel ceva care nu există dar trebuie să-l tot inventăm? Ceva-ul, „nevoia de lege, regulă, ordine, structură, sens” care nu reușește niciodată să se absolutizeze. Și asta nu-i vina postmodernismului ci e așa pentru că lumea, realitatea, sensul e.. pur si muove.
Deconstruim deci cogito, ergo sum.
Adică dacă vrei motivație, speranță, optimism și sens – ceva – deconstrucția îți dă. Dacă vrei nimic – nihilism – îți dă și aia. Logos-ul mort care învie. Adevărat a înviat.
Nietzsche: fără sens e fertilitatea umplerii cu sens.
Iar în ce mă privește, plinătatea de duh îmi trădează excesul de cinism.
Re: ceva-ul
Problema cu ceva-ul e că odată ce-l definești, imediat începi să ierarhizezi în funcție de el. Apoi imediat începi să clasifici valorile și oamenii în buni și răi în funcție de cât de bine se raportează la acel ceva. Asta e așa numita definire a centrului / critica centrului.
Nu te oprește nimeni să-ți definești ceva-ul. Dar nu uita ca e un ceva între mulți „alțiceva/alteceva/altceva”. Tu îți definești un ceva, următorul grup din care faci parte (eg: familia) are și el un ceva – mai mult sau mai puțin diferit. Grupul de prieteni de care aparții definește și el un ceva, localitatea, țara, cultura etc definesc ceva-uri. Ceva-uri se definesc peste tot. Ceva-uri în conflict cu altceva-uri.
Imperialist, totalitarist, colonialist, autoritar devii când pretinzi că ceva-ul tău nu-și are originea în subiectiv (care determină indecizia) ci e obiectiv (justifică decizia), adică poate fi/trebuie impus tuturor.
Deci spune tu ce ar zice Nietzsche despre postmodernism când declară ceva-ul mort și trebuie să ne inventăm ceva-urile subiective? Dacă îl vrei pe Nietzsche postmodernist cam poți să îl lași acolo unde e el. Dacă-l vrei pe Nietzsche un autoritar fascist atunci pune în gura lui Nietzsche că susține ideea alegerii unei valori subiective și impunerea ei prin forță tuturor. Eu unul cum îl văd pe Nietzsche e că ezită să spună asta. Rămâne indecis. Paralizat de indecizie.
Tu ce crezi că spune Nietzsche?
‘i mean, if you want motivation, hope, optimism, and meaning – something – deconstruction gives you that. If you want nothing – nihilism – it gives you that too. The dead Logos that rises. Truly it has risen.”
deconstructia e cel mai bun pharmakon.insa eu m-am saturat de droguri.Am putea incercat altceva?Un limbaj care sa nu necesite deconstructie?
https://www.infobip.com/blog/gibberlink-ai-secret-language
„The way I see Nietzsche is that he hesitates to say this. He remains undecided. Paralyzed by indecision.”
Daca imi amintesc eu bine Nietzsche nu prea statea prea bine cu sanatatea psihica.Avea sclipiri de genialitate amestecate cu prejudecati cu privire la teoria evolutiei si era marcat de evolutia bolii mentale.Exista un Nietzsche mai tanar(care inca avea sanatatea mentala mai buna) si un Nietzsche care delira.Problema e ca deconstructia e incapabila sa ne spuna care e unul sau altul pentru ca deconstructia poate la fel de bine sa genereze un delir interpretativ .
„So tell me what Nietzsche would say about postmodernism when he declares something dead and we have to invent our subjective somethings? „
Nietzsche’s philosophy is centered around the trauma caused by the death of his father ,who was „something” in his childhood and died too soon.Then he projected the same traumatic experience to the „daddy in the skies” ,who died in our culture.And he made his personal trauma a point of reference for everybody.Isn’t that an attempt to impose his subjective „traumatic interpretation” on everybody by claiming that we all have to invent something because we all suffered his trauma?
the reality is ,Nietzsche had to invent something because he did not have the mental stability to accept the fact that science was already offering „something” .He even mischaracterized some parts of the evolutionary theory because of poor understanding of it:
https://repository.up.ac.za/server/api/core/bitstreams/ff71d6df-98d4-4a13-a931-52298e8bdca9/content
”insa eu m-am saturat de droguri”
Zise el, drogîndu-se.
”Un limbaj care sa nu necesite deconstructie?”
Recitește 1984.
este posibil ca telepatia sa fie groparul deconstructiei?
https://neuralink.com/updates/two-years-of-telepathy/
Can neuralink get read of deconstruction?
AI:
Not really—but it could radically challenge some of deconstruction’s assumptions.
Neuralink aims to create direct brain-computer interfaces that can read/write neural signals.
Deconstruction argues that meaning in language is unstable, mediated by signs, context, difference, and hidden power structures.
Why Neuralink would not make deconstruction obsolete?Deconstruction is mainly about language, interpretation, and meaning, not just communication speed.
Even if Neuralink allowed:direct thought transfer emotion sharing memory uploaad, less ambiguity in speech…there would still be problems:
1. Thoughts themselves need interpretation. Raw neural signals are not self-explaining. A pattern in your brain still has to be translated into meaning.
2. Inner experience is not pure presence Jacques Derrida argued there is no untouched “pure meaning” prior to mediation. Neural data may just become another text to interpret.
3. Power structures remain
Who controls the decoder? The software? The defaults? Which emotions are recognized? That becomes a new field for deconstruction.
How Neuralink could weaken deconstruction if it reliably allowed:direct transfer of intentions,shared perceptual states,verifiable emotional meaning, cross-checking deception vs sincerity…then some claims about endless linguistic slippage would be weaker. If two people can literally share a mental image, ambiguity shrinks.
The deeper irony Neuralink may not kill deconstruction—it may create a new deconstruction of code, algorithms, and neural translation systems.Instead of asking: What does this text conceal?We’d ask: What does this neural decoder exclude, distort, privilege, or mistranslate?
My blunt view:Neuralink would probably make old literary deconstruction less central, but expand deconstruction into neuroscience and AI.So not obsolete—mutated.Your earlier instinct connects here .You’ve suggested before that deconstruction is rooted in dominance struggles through language. If Neuralink bypasses language, then yes—it could threaten one of deconstruction’s habitats: symbolic contest through words.But humans would likely recreate hierarchy inside the neural system itself (if they are still in control and AI does not take over) .
One-line answer:Neuralink cannot abolish deconstruction unless it abolishes interpretation—and interpretation may be inseparable from consciousness itself.
„insa eu m-am saturat de droguri.Am putea incercat altceva?Un limbaj care sa nu necesite deconstructie?”
Lipsită de nuanță e adicția de esență. Un exemplu de adevăr „prin necesitate”, tautologic.
Vorbind de lup, nu ți se pare *fasci*nant cum adevărul ajunge să se retragă în tautologii? Și cum tautologia arată ca un ordin, ca un imperativ? Pentru că ce e tautologia decât lipsa supremă de explicații? Ordin pur, imperativ pur, autoritate pură. Tautologia, ceea ce se autosusține, fără rădăcină în altă explicație sau nuanță. Impunere pură a sinelui. Subiectivitate pură. Autoritarism.
Dacă nu 1984 măcar revizionează Equilibrium (sub aceeași inspirație ca 1984/brave new world). Blestemul derivării sensului, cu rădăcina în sinonime, cu rădăcina în emoții, rădăcina tuturor relelor.
„and interpretation *may be* inseparable from consciousness itself”
Dacă ești atent vezi observa cum slopul plătește tot timpul tribut deconstrucției prin ezitări, perspectivism și modul în care intenționat se ferește de absolutizări. Simularea paraliziei deciziei.
„If not 1984, at least revisit Equilibrium (under the same inspiration as 1984/brave new world). The curse of derivation of meaning, rooted in synonyms, rooted in emotions, the root of all evil.”
Nu 1984 ci mai curand „Lucy” care transcende emotiile si e peste tot:
„Deci spune tu ce ar zice Nietzsche despre postmodernism când declară ceva-ul mort și trebuie să ne inventăm ceva-urile subiective?”
Realizezi ca Nietzsche nu a incercat sa fuga de „obiectiv” (Nietzsche a incercat sa isi aseze hermeneutica pe baze stiintifice,intr-o interpretare non-darwiniana a evolutiei):
https://philosophynow.org/issues/29/Nietzsche_and_Evolution
Ca nu a reusit sa combine „obiectivul” si „subiectivul” pentru ca nu a avut suficiente cunostinte stiintifice la timpul lui,e o alta problema.Insa nu l-as vedea pe Nietzsche ca pe un postmodern care se complace in subiectivitate.Iar indecizia nu e identica cu incertitudinea–stiinta si ingineria opereaza cu incertitudini tot timpul si ASTA nu inseamna ca omul de stiinta e paralizat de indecizie.
„Asta e așa numita definire a centrului / critica centrului.”
cea Mai mare farsa pe care charatanul Derrida a inventat-o a fost sa pretinda ca deconstructia nu e un centru.In practica, nu e altceva decat un centru ca domina toate celelalte centre:
Can deconstruction become a center:
AI:
How Recursion Creates a New Center
If every text, institution, or belief is approached through the same lens:
…then deconstruction itself can function as the organizing principle. It becomes:
At that point it risks becoming the very thing it critiques.
„If you pay attention, you’ll notice how the slop constantly pays tribute to deconstruction through hesitations, perspectivism, and the way it intentionally avoids absolutizations. Simulating decision paralysis.”
AI inca depinde de „input” uman ,care la randul opereaza cu incertitudini si emotii.Insa incertitudinile umane vor disparea pe masura ce universal cunoasterii stiintifice devine mai expansiv.
referinta la evolutie,ca principiu de baza dupa care e organizat universul nu e intamplatoare :
„cea Mai mare farsa pe care charatanul Derrida a inventat-o a fost sa pretinda ca deconstructia nu e un centru.”
Cea mai mare farsa e pretenția că tu ai citit ceva de Derrida. Altfel nu-ți ieșea prostia pe gură.
„Insa nu l-as vedea pe Nietzsche ca pe un postmodern”
Cum să-l poți vedea dacă științifica-ți minte ți-e îmbâcsită de slop.
„Insa incertitudinile umane vor disparea pe masura ce universal cunoasterii stiintifice devine mai expansiv.”
Ești irecuperabil dacă nu găsești curând și alte ciuperci.
„Otherwise, your stupidity wouldn’t come out of your mouth.”
You are lucky that we do not meet in person because it won’t be just stupidity coming out of your mouth .Puiut, „charlatan” era pentru Derrida ,nu pentru tine.Te numesti Derrida?
Cum deconstructia actioneaza ca un „hidden center”?
AI :
1. Jürgen Habermas — deconstruction as a totalizing critique.
In The Philosophical Discourse of Modernity, Habermas argues that thinkers like Jacques Derrida end up doing something paradoxical.
Core idea:Deconstruction claims to reject all totalizing systems, but becomes a total critique of reason itself—which functions like a new universal standpoint.
Key passage (paraphrased closely):A critique that undermines all claims to validity must still rely on its own validity claims.
Meaning:You can’t critique everything without implicitly claiming your critique is exempt.
That exemption = a hidden “center.”
2. Fredric Jameson — postmodernism as a dominant cultural logic.
work:” Postmodernism, or, The Cultural Logic of Late Capitalism”:
Core idea:Postmodernism (including deconstruction) becomes the default interpretive framework—it dominates culture.
Relevant line:“Postmodernism is the cultural logic of late capitalism.”
Implication:It’s no longer just a method.It becomes the organizing logic of thought itself.
That’s effectively a center in practice, even if it denies being one.
3. Terry Eagleton — critique turning into orthodoxy.
work: The Illusions of Postmodernism:
Core idea:Postmodern skepticism becomes predictable and rigid.
Representative idea:What began as a radical critique hardens into a new orthodoxy.
Meaning:Deconstruction becomes expected.It stops questioning itself.It becomes a rule everyone follows.That’s structurally identical to a center.
4. Jean-François Lyotard — incredulity as a meta-position
Even though he’s often seen as defining postmodernism.
In The Postmodern Condition, there’s a tension in his own idea:Famous line:“Incredulity toward metanarratives.”
The problem critics point out:This “incredulity” becomes universal.It applies everywhere.So it becomes a new metanarrative about rejecting metanarratives.
Again, a center reappears.
5. Christopher Norris — self-refuting relativism.
Work: What’s Wrong with Postmodernism
Core idea:Radical relativism can’t escape making truth claims.Condensed argument:If all truths are unstable.Then that statement must also be unstable.Unless it secretly claims stability.That “secret stability” functions as a center.
Pulling it together.Across these critiques, the same pattern appears:Deconstruction rejects all centers.It applies this rejection universally.
That universality becomes privileged→ It acts like a new center.You can express the contradiction like this:Deconstruction says: “No statement has final authority.”But to apply that universally, it must assume:“This statement has authority over all others.”That second move = re-centering.
Why this matters philosophically?This is not just a technical flaw—it reveals something deeper:Thought seems unable to operate without some organizing principle.Even anti-foundational systems recreate one indirectly.In postmodernism the “center” doesn’t disappear—it becomes hidden, procedural, or methodological. In postmodernism the “center” isn’t a fixed point anymore but a self-reinforcing process.
Nu numai că ești leneș cu cartea dar și slobod cu amenințările și impulsivitatea. Tipic deranjatului de oglinda postmodernismului. Nu te rezuma brută.
În rest l-am băgat în pizda măsii și pe Dumnezeu așa că nu te gândi că ești deasupra.
1. „Cum deconstructia actioneaza ca un „hidden center”?”
Ca să reiau pointul despre prostia care ți-a ieșit pe gură: întrebă-ți AI-ul dacă pretinde cumva deconstrucția că ea nu e/poate fi însăși un centru.
În „Of grammatology” Derrida e cât se poate de explicit în privința asta. Deconstrucția nu e în afara limbajului. De asta paraliza e cercul și cercul e paraliza.
2. „AI inca depinde de „input” uman”
Hai să-ți dau vești tot mai proaste. Ca „rezolvare” la problema de bias din cauză la test data (bias și tendința către averaging) zicem că introducem noi niște „stochastic exploration” să aibă și AI-ului niște „novelty”. Și gata. Am făcut AI-ul deștept ca noi.
Problema știi care-i? Tot noi decidem ce-i „useful” din ce produce AI. Cu novelty sau fără. Noi „dăm valoare”. Noi cu subiectivitatea noastră determinăm realitatea. Noi decidem ce înseamnă orice, inclusiv AI. Simbolistica, valorile, limitele sunt construcțiile noastre. AI e cel mult doar o altă sursă de date și fenomene între alte date și fenomene cărora noi le atribuim semnificații. Închină-te la știință și AI că povara subiectivității e drept că nu-i pt oricine.