Larvatus prodeo

56 Responses to Larvatus prodeo

1. polihronu says:

   18 aprilie 2026 la 03:38

   Și luminița de la capătul tunelului e un drog. Postmodernismul nu ți-l interzice.
2. Eduard Fidiles says:

   18 aprilie 2026 la 17:41

   „Fara sa jignesc pe nimeni de pe forum dar singura persoana care e paralizata in mod constant de indecizie e o persoana care are o boala psihica.”

   None taken. La fel cum o persoană fără ezitări (fără reflecție) e cel puțin la fel de bolnavă psihic. Dacă vrei, ar fi vorba de dualitatea novroticism vs psihopatie. Toți suntem pe spectre.

   Vizavi de Nietzsche.. când declară că Dumnezeu e mort (nu există „ceva-ul”) și trebuie să ne „inventăm ceva-ul”, asta nu-ți sună a postmodernism?

   Inventarea aia ce e decât manifestarea subiectivității? De exemplu „critica nesfârșită” a deconstrucției poți s-o interpretezi prea bine în termenii lui Nietzsche: e perpetua inventare a ceva-ului. „Ascuțim ceva-ul”. Facem update ceva-ului cu subiectivitatea momentului, a Zeitgeist-ului.

   Perpetua sinteză care devine noua teză a lui Hegel, perpetua revoluție a lui Marx – nu e despre acel ceva care nu există dar trebuie să-l tot inventăm? Ceva-ul, „nevoia de lege, regulă, ordine, structură, sens” care nu reușește niciodată să se absolutizeze. Și asta nu-i vina postmodernismului ci e așa pentru că lumea, realitatea, sensul e.. pur si muove.
3. Eduard Fidiles says:

   18 aprilie 2026 la 17:44

   Deconstruim deci cogito, ergo sum.
4. Eduard Fidiles says:

   18 aprilie 2026 la 18:07

   Adică dacă vrei motivație, speranță, optimism și sens – ceva – deconstrucția îți dă. Dacă vrei nimic – nihilism – îți dă și aia. Logos-ul mort care învie. Adevărat a înviat.
5. Eduard Fidiles says:

   18 aprilie 2026 la 18:29

   Nietzsche: fără sens e fertilitatea umplerii cu sens.

   Iar în ce mă privește, plinătatea de duh îmi trădează excesul de cinism.
6. Eduard Fidiles says:

   19 aprilie 2026 la 08:11

   Re: ceva-ul

   Problema cu ceva-ul e că odată ce-l definești, imediat începi să ierarhizezi în funcție de el. Apoi imediat începi să clasifici valorile și oamenii în buni și răi în funcție de cât de bine se raportează la acel ceva. Asta e așa numita definire a centrului / critica centrului.

   Nu te oprește nimeni să-ți definești ceva-ul. Dar nu uita ca e un ceva între mulți „alțiceva/alteceva/altceva”. Tu îți definești un ceva, următorul grup din care faci parte (eg: familia) are și el un ceva – mai mult sau mai puțin diferit. Grupul de prieteni de care aparții definește și el un ceva, localitatea, țara, cultura etc definesc ceva-uri. Ceva-uri se definesc peste tot. Ceva-uri în conflict cu altceva-uri.

   Imperialist, totalitarist, colonialist, autoritar devii când pretinzi că ceva-ul tău nu-și are originea în subiectiv (care determină indecizia) ci e obiectiv (justifică decizia), adică poate fi/trebuie impus tuturor.

   Deci spune tu ce ar zice Nietzsche despre postmodernism când declară ceva-ul mort și trebuie să ne inventăm ceva-urile subiective? Dacă îl vrei pe Nietzsche postmodernist cam poți să îl lași acolo unde e el. Dacă-l vrei pe Nietzsche un autoritar fascist atunci pune în gura lui Nietzsche că susține ideea alegerii unei valori subiective și impunerea ei prin forță tuturor. Eu unul cum îl văd pe Nietzsche e că ezită să spună asta. Rămâne indecis. Paralizat de indecizie.

   Tu ce crezi că spune Nietzsche?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.