Viața bate filmul
5 septembrie 2010 72 comentarii
Am ezitat îndelung să accept invitația de a scrie editoriale pentru O2. Poate că veți considera apariția încă unei voci pe acest site o intruziune. Muștruluiți-l pe cel care a făcut invitația și îngăduiți-i celui care a acceptat-o să ia 2-ul din titlul molecular al noului oxigen ca pe un indiciu de deschidere polifonică.
Familiaritatea devoțională cu antologia de texte antice căreia îi spunem simplu „Biblia” (un plural la origini) este principalul obstacol în calea înțelegerii – atît a textelor incluse, cît și a relației lor cu lumea. De ce? Pentru că o lectură devoțională ia scrierile vechi ca și cînd ar fi un produs contemporan sau, cel puțin, un produs ce ne vizează pe noi, astăzi. Or, realitatea este că sîntem doar niște intruși în lumea acestor texte, niște vagabonzi cel mai adesea dez-orient-ați într-un peisaj străin. Uităm prea ușor că autorii incluși în Biblie nici măcar nu-și imaginau un viitor atît de îndepărtat din care să fie vizitați, darămite un viitor atît de straniu, ca cel pe care îl populăm noi.
Apoi, majoritatea textelor biblice pur și simplu nu sînt de natură devoțională. Cunosc omileticieni care se mîndresc cu performanța de a predica interesant, cu aplomb și apel, pînă și din anostele liste genealogice din Vechiul Testament. Din perspectivă hermeneutică, asta e o contraperformanță. E adevărat: alegoreza lui Filon sau – dintr-un alt unghi și cu alte rezultate – a lui Origen era tot o agresiune, o încercare abuzivă de a strămuta vechile texte din tărîmul lor agrest în domeniul stringențelor momentului. Avem, prin urmare, precedent. Dar, pe cît ne e de ușor să vedem elucubrația din alegoriile celor doi, pe atît sîntem de orbi cu privire la propriile rătăciri hermeneutice.
Biblia este o fabuloasă operă literară, un mare roman. Eroii despre care povestește – inclusiv Dumnezeu – sînt personaje literare. E adevărat, scriitura ia uneori forma cronicii; romanul este, pe alocuri, roman istoric (inspirat poate din realitate, cu recuzită de detalii factuale). Dar asta nu diminuează cu nimic aspectul literar al textului (inclusiv șansa ficționalizării). Și, în orice caz, pentru noi, ca cititori, eroii biblici nu au altă ființă decît aceea a eroilor homerici. Apropo: dacă Schliemann a găsit Troia înseamnă că Zeus și șleahta lui zeiască chiar au existat și s-au implicat în războiul troian?
Viața bate filmul. Nu pentru că filmul ar fi inutil sau nu ar comunica și el un anumit tip de adevăr. Ci pentru că, în realitate, mașinile nu explodează atît de des și atît de ușor ca in filme. Și pentru că, uneori, realitatea e mai surprinzătoare și mai frumoasă decît cel mai bun film. Credința nu stă în obsesia istoricității narațiunilor biblice. Nici în iluzia că o colecție de texte antice ar deține toate răspunsurile de care avem nevoie astăzi. Credința este convingerea discretă și subversivă ca realitatea bate, măcar în cele din urmă, dacă nu și azi, chiar și povestea grandioasă a Bibliei.
oxigen2 
Superb!
Ma bucur ca ai acceptat invitatia, Poli 🙂
Ce frumoasa este credinta descrisa de tine, Polihronule!
Apologia bibliei literare, ne indeamna sa-L analizam pe Dumnezeu, ca personaj principal al naratiunii, din punct de vedere sintactic, morfologic, dar si spiritual?
Realitatea bate povestea grandioasa a bibliei?
Ce frumoasa e realitatea descrisa de tine, Polihronule!
Mai ceva ca in filme !
Numai ca depinde de film,daca e horror ?
Si naratiunea ne arata un om, care pus pe cruce se considera Dumnezeu, si mai ne arata ca, daca credem in acest personaj, cu destin dramatic, vom trai undeva intr-un univers S.F.
Si daca realitatea e mai frumoasa ca filmul biblic,atunci se pare ca nu traim in realitate.Pentru ca realitatea care se vede nu e nicidecum frumoasa, cel mai blajin spus,ciudata.Ciudat de odioasa.Si ,crede-ma, in realitate, masinile explodeaza mai ceva ca-n filme, mai ales in anumite zone „fierbinti „ale pamantului.Deci, viata bate filmul.Depinde insa ce fel de film!
„Asa vorbeste Domnul, care a dat soarele ca sa lumineze ziua,care a randuit luna si stelele sa lumineze noaptea, care intarata marea si face valurile ei sa urle,El, al carui Nume este Domnul ostirilor:Numai cand ar inceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, numai atunci samanta lui Israel va inceta sa mai fie un neam inaintea Mea pentru totdeauna.”
„Asa vorbeste Domnul :Daca cerurile sus pot fi masurate si daca temeliile pamantului jos pot fi cercetate, atunci voi lepada si Eu pe urmasii lui Israel, pentru tot ce au facut,zice Domnul.”
In realitatea stiintei si investigatiei omului din aceste vremuri masurand anii lumina necesari ajungerii in Galaxia Andromeda si cunoasterii structurii Pamantului pana la sambure, cumva aceasta „bate” conceptia lui Ieremia si a ” urmasilor ” lui ?
Foarte convingator contrastul asta dintre filmul asta care este Biblia si viata, si bineinteles ca pina la urma viata bate filmul deoarece filmul este fictiune iar viata este realitate. Cine se poate pune cu viata asta? Filmuletul asta biblic care nici macar nu mai are vreun sens si nimeni nu mai intelege nimic din el nu are decit sansa sa fie aruncat la gunoi de viata asta moderna care este asa de fascinanta! Dar daca va place asa de mult viata, eu observ ca in viata (adica in realitate), oamenilor nu prea le place viata (adica realitatea), si le plac foarte mult filmele (adica fictiunile), asa ca vaita arata ca oamenilor nu prea le palce viata, in special asta moderna si postmoderna, si fuc de ea ca uciga-l toaca de tamie, si fug tocmai la filmele ale pe care viata le tot bate, si cu cit le bate mai tare, ajunge sa fie mai batuta de ele. Asa ca, dar Biblia asta ar fi niste filme, ar trebui ca toti sa fucigi la ea si nu sa fugiti de ea ca uciga-l toaca de tamiie. Si cu gindirea mea simpla de om fara “stiinta” si “logica,” eu trag concluzia ca daca oamenii fug de viata (adica de realitate) la filme (adica la fictiune), iar lor le pute Biblia, deduc ca Biblia ii aduce pe oameni la realitatea aia de care fug ei, si asta nu prea le convine. Or daca este asa, atunci Biblia bate nu doar viata, dar si filmele, si asta de vreo citeva mii de ani. Ce ziceti, va mai place realitatea, sau preferati filmele?
nu, nu… ne place parodia cu patratul oltenilor cre(s)tini ofticati. :loser:
si mai ales telenovela conspirationist-megalomaniaca cu agentul rational-consecvent 007, in rolul colaboratorului la securitate. O:-)
postmodernistule care negi/respingi stiinta, ia spune tu celor de aici:
botezul lui ioan venea din cer sau de la oameni? ?:-)
dom’ profesor, MATA mai crezi in dumnezeu?
polihornu (sic!), data viitoare incearca sa nu transformi editorialul in predica. daca voiam sa aud [discutii pe teme de] teologie adventista, vizitam adventistderomania sau opensourcechurch. ceea ce nu ma intereseaza.
slabut… stangaci, cu logical fallacies.
ultima parte e chiar destul de confuza. nu aveti argumente [teistii, fie ei si SDAgnostics] solide nici macar sa definiti „credinta”. de „realitate” nu mai discutam… a mai fost atins subiectul de tine si de urecheatu’ cronicar pe alt thread. ideea este buna, insa va e frica sa duceti rationamentul pana la capat. doublethinkers.
anyway… esti simpatic [pacat ca esti/sunteti adventisti]
„viata bate filmul” …
from 01:30
http://www.youtube.com/watch?v=tGFGgnWZCL8
more…
_____________________________
ps: „redescoperirea dilemei” … enigma timpului :search:
Polihronu
Realitatea e dura pentru cei ce traiesc roluri duble. Pana la urma c.j. are dreptate. Nu poti numi credinta ora fixa de la ora 11 cand instinctual deschidem gura in fuecare sambata sa ascultam „tanar si nelinistit” in mii de episoade.
Nu poti absorbi credinta doar stergand numele din „credits-ul” filmului. Oamenii pot fi actori, dar niciodara rolurile fara oameni nu pot aduce credinta de care vorbesti. Ori e realitate, ori credinta. Ce alegi de fapt?
Claudiu
Pai e nevoie de dreptatea ratatului asta ca sa vezi realitatea.Te-ai intrebat daca jungla asta ar juca in film cam ce s-ar alege de filmulet?Tu nu vezi ca la filmul asta lucram cu toti cot la cot?Aproape toti jucam roluri duble chiar daca unii sunt in roluri principale si alti sunt auxiliari de camera.Nu iti convine in rolul in care joci? Crezi ca daca ai juca alt rol ai fi mai bun ca cei care joaca in rolul principal?
Vad ca te-ai lasat furat de farmecul filmuletului.Se joaca fain poliorbul asta cu miturile si cu realitatea,nu?Stii cum e cu tezele lui: cand nu ajungi sa fii mai principal decat rolul principal,iti faci tu filmuletul tau unde poti sa fii rolul principal cat de prost ai juca.
Poli:
Imi scot palaria in fata opozitiei bine gandite si rostite. Ma bucur ca ai acceptat invitatia la dialog pe care o adresez tuturor celor care stiu ce spun (mai putin celor care spun ce stiu).
Minunat! Bine le sade unora sa intre pe acest site cu singurul scop de a denigra. Daca batjocoriti ID-ul omului aveti senzatia ca i-ati daramat argumentatia? Daca uzati de atac la persoana, asta credeti ca trece drept contra-argument? Nu e interesant cum unii satui de predici, pozand in personaje evoluate, nu fac decat sa-si demonstreze afilierea la metehnele adventiste adanc inradacinate? Ca doar la ridiculizare si calomnie ne pricepem…
Viata bate filmul in frumusete si in orori… iar viata fiecaruia dintre noi, cu succesurile si esecurile aferente, reprezinta cel mai bun argument in favoarea acestui adevar. Iar daca Biblia e scrisa de oameni, care incearca sa descrie uneori in cuvinte sarace „ceea ce la mintea lor nu s-a suit”, nu vad de ce ne-ar fi greu sa credem ca realitatea pune o pune chiar si pe ea uneori in umbra. Si numai pentru ca una este sa te minunezi de spectacolul teribil al uciderii cu pietre sau al trecerii prin sabie de la prunc la dobitoc, si alta este sa fii martorul unui carnagiu, sa simti miros de carne arsa ori de sange de curand varsat. Una este sa te minunezi de splendoarea templului din Ierusalim, asa cum este el descris in Carte, si alta este sa iti plimbi privirea pe marmura alba a Taj Mahal-ului. Viata bate filmul (artistic, SF, horror, etc) pentru ca noi suntem actorii, noi atingem, privim, mirosim, gustam, fara intermediari.
Oricat de creativi am fi, nu reusim decat sa prindem farame din realitate si sa le transpunem intr-un tipar mai mult sau mai putin original, care isi va „spune povestea” cu un succes mai mare sau mai mic, in functie de rezonanta pe care cartea/tabloul/bucata muzicala/filmul o are in spectatori. Orice opera de arta nu este decat o oglindire imperfecta a unui tablou mereu mai mare, mai colorat, mai viu (iar asta… nu e poezie).
Nu-mi pare deloc grandioasa Biblia ca poveste. De fapt compilatia de texte numita generic „Biblia”, cu greu ar putea fi incadrata intr-un gen literar anume. In mod aparte, continutul Evangheliei se intemeiaza pe relatarea obiectiva, in cuprinsul careia autorii evita fabulatia ca baza de informare.
„Apropo: daca Schliemann a gasit Troia inseamna ca Zeus si sleahta lui zeiasca chiar au existat si s-au implicat in razboiul troian?”
Polihronu, poate dezvoltati putin aceasta idee. Contra carui argument se adresa? Faptul ca Ierusalimul exista, nu implica existenta unui Dumnezeu cu sleahta Sa de ingeri?
Cred ca poti mai mult de atat.
#10
Edi:
Nu stiu ce alt motiv, exceptand falsa politete, te-ar face sa-ti scoti palaria in fata unei nonvalori ca cea elucrubata de Poli. Ridicarea editorialului de mai sus la rangul de „stiinta de a spune” ma face sa cred ca pentru 2 randuri de blog ai renuntat la echidistanta si bun gust si ti-ai pus bonetica mamucii protective care sterge mucii pustiul si apoi ii spune cat de frumos si de destept e. Chiar nu stii ca atunci cand cineva da cu bata in balta si primeste felicitari pentru cat de frumos a umplut totul de noroi, data viitoare va da cu mucii in fasole? Faptul ca Poli face o indeletnicire din a strangula adevarata valoare a Bibliei cu funia stiintei DESPRE Dumnezeu nu e ceva neobisnuit. Ceea ce nu e salutar nici macar pe un forum liberal ca O2 este genul asta de falsa „aprobatiune”. Crezi ca W.Moldovan si-ar fi scos palaria in fata ta daca ai fi debitat asemenea sofisme? Si o ultima intrebare: cand a fost ultima data in viata ta cand ai simtit ca esti atins in inima de jocul de scena a personajelor de film ale Bibliei si nu de dragostea care razbate prin toti porii ei?
Bre , da cita violenta dle … numai de cine pe cine bate se vb. aici ? Am citit doar titlul articolului si mi-a cam sarit mustarul . Nu-i de ajuns ca noi ne snopim in bataie pe site , dar vad ca pina si viata bate – ce agresiva e viata asta dle !
Auzi sa bata un film de actiune nevinovat . Vorbiti asa numai de bataie…
Cica viata bate filmul . Fals ! fals ! fals ! Filmul bate viata ! Ohohoo , ce zic eu ca o bate ? chiar o snopeste in batai . E si parsiv pe deasupra , ca da si tot el plinge.
Sunt inconjurat de fraieri ( scuze fraierilor ) , care toata ziua , sau viata , si-o petrec zgaindu-se la filme , dar numai la filmele alea marfa tata , beton , misto .
Important sa aibe cit mai multe bombe , explozii , pocnitori , pistoale , pumni , flegme , evadari , urmariri … si alte sparanghelii.
Refuz sa mai cer sfat de la cei cu mintea croita pe film , pt problemele mele de viata . Daca am de luat decizii importante , prefer sa dau cu zarul , decit sa primesc idei de la ucenicul lui Arnold Wolswagen sau Margelatu .
Nu am fost odata in vizita la cineva , si am gasit intreaga familie indurerata si cu lacrimi in ochi privind la portia de telenovela ? ( sint seriale pt prosti , de aceea se deruleaza o idee in 503 episoade , ca sa inteleaga toti ).
Pina la urma tot eu i-am consolat . In zadar am incercat sa-i linistesc , sa nu mai plinga , ca Josefine nu a murit , ci ea este o figuranta si se preface ca a murit , si ca in timp ce sta in cosciug imbracata in costumul ma-sii de mireasa , ea se gindeste probabil la bani , sex , sau parfumuri frantuze . Si in timp ce incercam sa le explic ca ceilalti pling din cauza gazelor lacrimogene , ca studioul a fost transformat intr-o imensa camera de gazare , mi sa poruncit sa tac , ca sunt un insensibil si ca nu inteleg viata .
Adica cum , m-am gindit , viata o inteleg prin prizma filmului ? Prin ceea ce citesc , si ceea ce urmaresc ? Oare de aceea sunt intelegeri ale vietii diferite , ca sunt pasiuni diferite ?
Trebuie sa recunosc ca am ciuda cind vad ca toti actorii poate sa faca spagatul , iar eu daca ma cracanez putin simpt ca mi se rupe pielita . Si ramin rusinat si mut de uimire cind vad ca orice actor poate sa deschida usa la seif cu orice are la indemana – o sirma , un cui ruginit , un cutit – in timp ce eu am pierdut odata cheia de la casa , si a trebuit sa chem un vecin pensionar , fost lacatus mecanic , si a trebuit sa vina cu o lada de scule de 15 kg , sa ma scape din impas .
Totusi de unde ne tragem modelele sa ne inspiram in viata ? Recunosc ca modelul copilariei mele a fost Tarzan – omul maimuta . Toata ziua eram prin corcodusi urlind ca el . Visul meu era sa-mi fac o casa in copac cind voi fi mare si acolo sa mor .
N-am venit odata acasa , tipand mai tare decit tarzan , cu mina in forma de opt ? Cine mai era ca mine asa smecher , ca eu puteam sa imi ating cotul sting cu palma stinga , si cred ca pt asta eram invidiat chiar si de cel mai stramb si rasucit yoghin . ( ala care isi pune picioarele dupe git si merge in buric ).
De atunci m-am lecuit … dar a trebuit sa sufar o metamorfoza . Vorba lui polihronu – ,,viata bate filmul,,
Na…uite ca tot la vorba lui am ajuns . :pumpkin:
ylo, despre ce dragoste e vorba? Despre aceea care presupune ca aia buni primesc papa bun, iar aia rai primesc razboaie sfinte, desi ploaia vine si peste unii si peste altii? Inca nu vad dragostea in balacirea talpilor prin sangele dusmanilor, dar na, de felul meu sunt cam mioapa.
Stii ce? Lasa-ne cu cliseele cu iubirea, ca dam in diabet. Daca esti realist, vei recunoaste ca prin foarte multi pori ai Bibliei nu razbate decat un miros respingator – moarte, cruzime si pedeapsa. Domnul – de care am auzit noi la Scoala de Sabat, zugravit astfel pe baza biblica – iubeste copiii cuminti. Celorlalti… le da sansa de a se face copii cuminti. Dar si rabdarea are o limita. Stiu ca ne leganam molcom cu gandul ca „Aia sunt rai si au primit ce meritau. Si daca ar ajunge in cer, n-ar fi happy, asa ca pentru cei rai cea mai buna pedeapsa e moartea, ca in cer s-ar plictisi”. Totusi, pe mine nu ma mai adoarme gandul asta.
Personajul de film al Bibliei numit Isus este, intr-adevar, culminatia iubirii, si prin toti porii Lui pare sa emane iubire. Totusi, el este exceptia.
Generalizarile nu fac decat sa iti discrediteze scriitura.
paul moga, manca-ti-as „In zadar am incercat sa-i linistesc , sa nu mai plinga , ca Josefine nu a murit….”!
:rotfl: :rotfl: :rotfl: :rotfl: :rotfl: :rotfl:
m-am prapadit de ras la comentariul tau…. uffff! :silly:
te pup!
asa… dumnezeule mare si sfant al bibliei, cat am putut sa rad (multumesc frate paul! :dance: ), sa aruncam o privire de ansamblu.
trecand peste faptul ca Un strain=Aurel Ionica, pe oprim la etajul #14
Ohohohooo… just wait a minute here, mister!
Ia mana de pe baiat, ca ne suparam! 😎
Poli este baiat bun si f. inteligent (si el stie ca0l simpatizez), chiar daca l-am tras de urechi aseara. El si study_nature imi sunt dragi (sunt exemple de ceea ce poate da mai bun adventismul romanesc). Pe ei ii stiu, dar tu cine pana mea esti?
Invata respectul sau te invatam noi fortat. :talktothehand:
ylo:
Nu stiu ce nota mi-ar fi dat M dar intrucat Polihronu a avut destui profesori de teologie la viata lui, las pe seama lor nota. In ce ma priveste, e o chestiune de gust. Imi plac autorii care te lasa sa vezi ce vor sa spuna din primele randuri si care folosesc argumente clare si imagini sugestive.
Asemanarea intre mine si Poli este ca amandoi credem ca Biblia are ceva important de spus. Diferenta este ca ca eu incerc sa gasesc o relevanta factuala in Geneza in timp ce el considera ca este un mit care comunica caracterul sacru al existentei. Universul este un templu iar omul un preot.
Paralela cu filmul si viata mi se pare foarte reusita. Filmele sunt mituri moderne, si de aceea filmul este un model simplu si pe intelesul oricui al relatiei intre mit si viata. Un film bun nu este o reproducere a vietii reale, dar in ultima instanta filmul bun te trimite la viata reala. Ce inteleg eu este ca in ultima instanta ceea ce conteaza nu este istoricitatea naratiunii ci sensul existentei comunicat in aceasta. Banuiesc ca este doar introducerea unui argument mai dezvoltat.
Iote l-asta mica si sexoasa! :-)) :clap: Cand e nervoasa, e irezistibila mamasita asta! :inlove: E o printesa razboinica in numele credintei! Punish me, punish me… I’ve been a naughty boy! :kissing:
Cin’ te-a suparat bre in halul asta? Relax… we’re all friends here.
Uite, suntem baieti buni si n-o sa comentam asupra compunerilor (lirice) tale „argumentate” pe care le scrii pe aici… mai greseste omul, e de inteles… zelul asta ne intuneca ratiunea cateodata…
take it easy, mamasita! :kissed:
CJ:
Nu cred ca ylo este AI, intrucat din cate am inteles AI vede lucrurile cam in acelasi fel ca Polihronu, desi este mai putin clar.
Polihronu:
‘The artist is not the transcriber of the world, he is its rival.’ Malraux, L’Intemporel
Nu ylo (sper sa mai scrie pe-aici), bre… ci „Un strain” si „galezul” de pe celalalt thread sunt nicjknameurile A.I. (Artificial Intelligence).
L-am enervat eu destul, d-aia este turbat asa… si lovesste indirect in/prin voi. Isis da arama pe fata… si nu numai el.
in fine… stati deoparte (o vreme) in acest ‘razboi’ psihologic ca veti fi raniti. It’s your choise.
Fratele cu extemporalu’,
Xena mi-a zis sa-ti transmit ca ei chiar ii plac postarile lui CJ, mai ales cand se trezeste din betia de cuvinte (obscene). Rau imi pare daca pornirea mea „lirica” te-a dus cu gandul la printesa razboinica (celelalte complimente – absolut nemeritate – ma onoreaza si mai si). „Razboinicia” e un pacat de care incerc sa ma pocaiesc. :pirate:
Anyway, din moment ce discutia asta nu este despre mine (nici despre tine), sa revenim la oile lui poli.
PS: Totusi, ia de la mamacita o dedicatie: http://www.youtube.com/watch?v=6tSsgihO_oU
„Credinta nu sta in obsesia istoricitatii naratiunilor biblice. Nici in iluzia ca o colectie de texte antice ar detine toate raspunsurile de care avem nevoie astazi. Credinta este convingerea discreta si subversiva ca realitatea bate, macar in cele din urma, daca nu si azi, chiar si povestea grandioasa a Bibliei.”
Oameni buni, cititi inca odata definitia de mai sus a credintei si ganditi-va putin…cred ca veti schimba tonul comentariilor dvs.
Si daca Poli are dreptate? „Povestea grandioasa a Bibliei” poate fi nimic fata de maretia si dragostea lui Dumnezeu!
Doina, nu poti crede in Isus, fara sa crezi ca istoricitatea invierii este mai mult decat un film trist. Credinta poate depasi miturile babesti, conceptii cultural-sociale biblice, dar nu-si poate renega natura.
Draga Claudiu, eu n-am spus ca istoricitatea invierii este un film trist. Pentru mine este chiar un „film” extraordinar de bun 🙂 Cred in inviere si cred ca si Poli crede.
Rogu-te, incearca sa intelegi mai bine cele scrise de autor!
Eu am inteles foarte bine ce vrea sa spuna Poli. Doar am avut obraznicia sa merg mai departe cu ideea. Ii apreciez ideile si daca pun niste intrebari in plus, vreau doar sa lamuresc (prin intermediul lui) alte teorii ce pot aparea in viitor. Cu toate ca am termeni de apreciere pentru ideile sale nu inseamna ca din start pleaca cu ideea de a fi adevarate. Parca scopul acestui site era libera discutie.
Viata bate cimpii
@ st_ature: Multumesc de intimpinare!
@ Aurel Ionica: Eu unul nu am sustinut ca „filmuletul asta biblic” ar fi pierdut orice sens si s-ar afla dincolo de comprehensiune. Dimpotriva. Fac teologie tocmai pentru ca sint fascinat de „filmuletul asta biblic”.
@ myo: Zici tu: „Orice opera de arta nu este decit o oglindire imperfecta a unui tablou mereu mai mare, mai colorat, mai viu”. Ai dreptate. Cu mentiunea ca aceasta „oglindire imperfecta” poate fi artisticeste… perfecta 🙂
@ eddie: Zici tu (citindu-l pe Malraux): „The artist is not the transcriber of the world, he is its rival”. Si tu ai dreptate 🙂 Tocmai de aici subversivitatea oricarui succes (apropo, „succesuri” e admis de unele dictionare) artistic. Voi incerca, intr-adevar, sa dau o anumita continuitate tematica aparitiilor mele pe O2.
@ Adrian: Romanul este genul literar cu cea mai imprecisa definitie – tocmai pentru ca poate ingloba cu usurinta orice alt gen literar. Voi reveni in postari ulterioare asupra abordarii literare a Bibliei. Despre evanghelii (care sint mai multe, nu una singura) ar merita sa mai citesti. Ce este, pina la urma, obiectivitatea?
@ Claudiu: Sodoma si Gomora nu au fost gasite inca. Iti afecteaza asta cumva teologia pe care o faci pe baza textelor din Geneza care le mentioneaza? S-ar schimba situatia daca cele doua cetati ar fi identificate? Mai important inca: eu pot sa vad credinta ta din faptele tale. Opiniile tale istorice si arheologice (sau teologice!) nu au nicio relevanta in privinta asta.
@ ylo: In viata – scoala e doar un simulacru (perfect necesar si respectabil) – elevii dau note profesorilor.
Ai dreptate Claudiu, scopul acestui site este libera discutie…de aceea sunt prezenta si eu pe aici :-))
Pai nene, oi fi eu lipsit de “logica,” dar ori sunteti niste vagabonzi in textele astea biblice si le faceti harcea-parcea deoarece sunteti “dezorientati” si habar nu aveti ce faceti, sau sunteti atit de fascinati de filmuletul acesta biblic incit, atunci cind realitatea asta moderna incearca sa va fascineze si sa bata fascinatia dvs. pentru filmulet, filmuletul bate realitatea. Daca chiar va place realitatea deaorece va plac telescoapele, lasati filmuletul asta biblic cu teologia lui pe seama altora, dar nu mai priviti filmuletul asta biblic cu telescopul la ochi si ce vedeti prin teloscop confundati cu filmuletul si apoi tipati ca realitatea bate filmuletul deoarece mi-e teama ca nu mai stiti ce este realitate si ce este filmulet. Motivul pentru care sunteti vagabonzi in filmuletul asta biblic este pentru ca nu-l intelegeti si nici macar nu ati suprata sa-l intelegeti, caci daca l-ati intelege nu ati mai fi vagabonzi. Asa ca dvs. studiati teologia nu pentru ca sunteti fascinati de “filmuletul biblic,” ci pentru ca sunteti fascinati de vagabondajul intelectual, care este de fapt adevarata “teologie” a liberalismului si a celor din acest bunker. Si acesta este motivul pentru care filmuletul antic nu mai are apel la vagabonzii intelectuali moderni: in timp ce filmuletul antic vorbeste despre vagabonzi care stiau de unde vin si unde merg, vagabonzii intelectuali moderni nu numai ca habarnu au de unde vin si unde merg, dar considera ignoranta lor o virtute.
Poli,
Faptul ca Sodoma si Gomora nu s-au gasit nu inseamna ca trebuie sa plec din start ca ele nu au existat vreodata.
Nu, credinta mea nu o poti vedea din faptele mele. Teologia aceasta este gresita. Intreab-o pe („prototipul”) Rahav sau intreaba-l pe Samson (ma pot referi la cel din vechime si poate, de ce nu si la cel virtual).
Credinta nu se masoara prin fapte. De fapt nu se masoara ci doar izbandeste atunci cand trebuie.
Draga Aurel,
exista vreo diferenta intre un etnograf si un turist ignar ce se aventureaza intr-o cultura exotica? Amindoi sint intrusi, dar unul dintre ei stie ce face. Si da, cei mai multi sint(em) simpli turisti. Nu toti insa.
Eu nu fac teologie cu telescopul. N-ai cum sa stii asta, dar unul dintre primii mei profesori de teologie ai fost chiar tu. Trebuie ca aveam doar vreo 13-14 ani cind iti audiam (indirect, pe suport magnetic) cursul de Vechiul Testament si invatam ceva rudimente de limba greaca dintr-un suport de curs (daca imi amintesc bine) de-al tau.
Draga Claudiu,
am spus eu ca Sodoma si Gomora nu au existat? Am spus eu ca Zeus si gasca lui n-au existat? 🙂 Daca insisti in aceasta argumentatie, trebuie sa le dai si acestora din urma o sansa.
Cine a zis ca credinta „se masoara”? Nu eu. Dar ca pot vedea credinta ta din faptele tale a zis-o un autor noutestamental. Cearta-te cu el.
Draga polihronu,
Ma bucur sa aflu ca ati cunoscut ceva din cursurile mele vechi dar intre timp am ajuns sa cunosc mai mult, atit despre VT cit si despre greci, cunostinte care merg dincolo de limba. Nimeni nu va cunoaste teologia ci doar ceea ce putem extrapola din cele citeva paragrafe ale editorialului, cu atit mai mult cu cit va camuflati in spatele unui pseudonim. Chestia cu telescopul s-a referit mai degraba la Edi si la cei de pe acest forum si este normal sa se presupuna ca daca ati fost invitat aici vi s-a verificat teologia si ca este “kosher” deindata ce ati primit elogiile lui Edi (cind am fost ultima data la Chicago Edi a fugit de mine). Cu privire la problema pe care o ridicati:
diferenta este ca un ednograf se duce sa studieze niste triburi avind o teorie in cap cu privire la ce fac oamenii si ce semnificatie are ceea ce fac ei si observa lucrurile acelea pe care le are deja in cap, iar cind face acesta are convingerea ca face observatii “obiective” si “stiintifice” deoarece numeste teoriile care i-au fost bagate in cap “minte deschisa si stiintifica.” Un turist imaginar care se duce sa viziteze niste triburi, o face tot datorita unor idei pe care le-a capatat despre tribul respectiv si observa si el lucrurile dupa care a venit, dar spre deosebire de “omul de stiinta,” el nu considera ca mintea lui este deschisa si ca face observatii stiintifice. Ceea ce enografii ca “oameni de stiinta” nu realizeaza este ca atunci cind ei sunt indoctrinati in bunkerele universitatilor occidentale, cind ei se duc sa studieze alte culturi (si aici intra si Biblia), ei cara bunkerele respective dupa ei. Si aici cazul lui Edi este elocvent: Cind Ioan vorbeste de “logos,” el arata clar ca intelege prin el pe Isus pe care il prezinta ca Dumnezeul din Geneza care a creat prin cuvint (davar), dar cind Edi citeste Biblia, el intelege prin “logos” pe Aristotel si sylogismele lui (pe care Aristotel le-a numit “logos”). Desigur, asta nu este ceva ce Edi a descoperit, ci este ceea ce citeste si el prin carti. Pina acum s-a realizat traducerea dintr-o limba in alta, dar nu si traducerea dintr-un mod de gindire intr-un alt mod de gindire. Pina atunci, si etnograful si turistul se duc sa viziteze un trib de a carui limba habar nu au, dar diferenta este ca turistul admite ca nu intelege nici un cuvint, in timp ce enograful va prezenta explicatii ale fiecarui cuvint folosit de bastinasi fara sa realizeze ca de fapt asculta la o liba straina de a carei gramatica si vocabular habar nu are.
Poli, daca te gandesti sa schimbi profesorul pentru Noul Testament, zic sa incerci un transfer la Yale:
http://www.youtube.com/user/YaleCourses#p/c/279CFA55C51E75E0/0/dtQ2TS1CiDY
Draga Aurel,
poti sa-mi zici Bogdan (ne-am corespondat, scurt, prin ianuarie 2008). „Polihronu” este de vreo opt ani de zile moniker-ul meu virtual. Identitatea pe care o ascunde, inclusiv cea teologica, nu e citusi de putin un secret. Daca urmaresti link-ul din semnatura acestor comment-uri, dai de un blog pe care il scriu de vreun an si jumatate.
Unul dintre motivele ezitarii mele in a debuta pe O2 a fost tocmai constienta faptului ca NU sint intru totul de acord cu Edi. Lucru pe care il stie el insusi prea bine. Si care nu l-a impiedicat – se vede treaba – sa-mi gazduiasca si sa-mi salute textele.
Etnograful e mai curind un documentarist. El creeaza fondul de informatii pe care isi vor construi altii (etnologi, folcloristi, antropologi) teoriile. Desigur, obiectivitatea este doar un deziderat. Iar recoltarea de date presupune ea insasi o selectie motivata hermeneutic. Dar nu as paria pe ignoranta metodologica.
Ma indoiesc ca Edi nu vede asocierea ioanina dintre logos si Isus. Logos-ul (ca metoda aristotelica, daca nu ca filozofie – antropologie, de exemplu) este prezent in NT nu doar in Ioan, ci mai ales la Pavel. Iudaismul insusi, intr-unele din formele sale, asimilase filozofia greaca (vezi cazul lui Filon, la care apare, de asemenea, figura demiurgica a logos-ului).
PS @ Ali: Aurel este unul dintre primii mei profesori de teologie, dar nu si singurul. Cursurilor de pe OYC le faceam si eu reclama nu demult aici.
Hola chicos y chicas! V-a fost dor de mine? :victory: :dance: :-* (nici mie)
Baaaa, nici nu dau sa intru bine aici in acest bunker sa ling si io fro cizma ceva, ca hopa hop! ce vad? apare frun dom’ profesor, cand ti-e batalia mai draga dintre film si viata, care le stie pe toate si revolutioneaza logica si realitatea. :idk:
„Doamne earta-ma, bre!”… zic io in mintea mea de javra, total bulversat
Ai dracu ie cate unii bagabonti intelectuali domne, care umble si iei prin tecstele biblice ca voda prin loboda! ie ceva de speriat, auzi! :shout:
Si din cer se aude o voce… care vorbeste din filmul mut cu scenariu comico-tragic:
„Acesta este profesorul meu in care imi gasesc toata placerea. De el sa ascultati, c-asta le stie pe toate ca un om cu patratu mare [si toata lumea se mira dupe ditamai profu: ‘uau! omu cu patratu mare! aleluia]’. The Force is strong with this one. Iara voi, javrelor si gunoaielor… bai hominizi ratati in eprubeta creatiunii, v-ati gasit voi sa faceti umor la adresa Mea, ma? Umorul asta prostesc il numiti voi inteligenta si realitate? Tarani facuti la norma pe timpul colectivului S.C. Mantuirea S.A.! V-ati descoperit talentele de limbuti ratati ce sunteti si acum va credeti mari comentatori si umoristi cu tele-scopu in mana! Ai dracu de bagabonti! Temeti-va de mine si paziti poruncile patratului profesorului Meu!”
Vai doamne dl dumnezeu, se poate bre una ca asta tocmai la noi sfintii ‘telectuali?… si am cazut la picioarele lui ca lesinat… :worship: :pray: :worship: ale profesorului, desigur… si daca tot ieram acolo i-am spalat picioarele cu lacrimili lu ochii mei si le-am uscat cu paru la capu meu.
amin! vino doamne ionica fara frica! pastreaza ce ai, ca nimenea sa nu-ti ia cununa. :skywalker:
si toata lumea scanda in urale, osanale si explozii de bucurie sincera :pray: :
„aurica, te iubim
că ca tine nu gasim
esti capu la lista noastra
logica ti-e preamaiastra” :victory: :musicnote: :rainbow:
Oh, my God! Ali, superb link. Cautand dupa numele autorului, am dat de situl mama: http://oyc.yale.edu
Vad ca deja polihronu il recomandase mai de mult, dar nu il vazusem.
Multumesc amandorura
@#24… oooh, manca-o-as io de fata cu flori de nu ma uita in par!
that’s my girl! i knew you’re a nice mamasita… sexy as hell, princess! :chic:
hai multam :-* :rose:
http://www.trilulilu.ro/rodka/cfbaede3028486
Poli, banuiam si eu ca te-ai transferat deja, doar m-am folosit de ocazie ca sa afle si fratii care au ramas Cernica.
Ianis, nu te grabi ca acum daca au vazut domnii profesori de la Cernica ce zice domnul profesor de la Yale, s-ar putea sa aflam ca domnul profesor de la Yale este un impostor si un blasfemiator blestemat :zombiekiller:
Ali, ai nostri au preluat deviza lui Martin – ‘de omnibus dubitandum’ – dar au inceput sa o aplice cu sarg doar mesajului solului de la Yale si celor ca el.
Ascultat-am si eu primele 2 prelegeri si mi-or placut.
Referitor la problema canonului, subiect tratat in cea de-a doua, Martin afirma ca acceptabilitatea teologica a fost criteriul principal dupa care s-a facut selectia cartilor victorioase care au devenit canonice. Adica potrivirea mesajului teologic al cartilor pastrate cu ideile comitetului de selectie numit de Ehrman proto-ortodoxie. Pana aici toate bune, dar inevitabila ruptura dintre – reductionist vorbind – conservatori si liberali se produce la nivelul interpretarii acordate acelor evenimentele: primii zic ca e indubitabil ca Duhul Sfant a fost la carma, strunind pornirile neortodoxe ale participantilor si potrivind lucrurile astfel incat prejudecatile vremii si ignorantza senina sa lucreze spre binele credinciosilor de atunci si de peste veacuri; ceilalti – unde imi permit sa ii includ si pe agnostici si pe atei – sunt mai degraba constienti de libertatea omului de a face cum il taie capul, acordand intaietate configuratiei culturale si teologice de care era animat grupul invingator pentru a explica resorturile profunde ale modului in care s-a completat lista cartilor incluse azi in Biblie; astfel, lucrarea Duhului Sfant – in cazul in care este recunoscuta ca plauzibila – este vazuta ca fiind imanenta (lucrand din umbra, practic imposibil de detectat).
Asadar – cu scuzele de rigoare fata de Poli ca-i simplific si ca-i deturnez putin punerea in scena – viata bate filmul sau invers, in functie de gust. Unii rostesc asta natural, relaxati, stiind ca viata are farmecul ei indiferent de lentila hermeneutica folosita la dezlegarea ghicitorilor biblice. Ceilalti, plini de patos, ca si cand mantuirea ar depinde de asta, se inversuneaza sa se convinga pe ei insisi si pe cei din jur ca filmul bate viata.
„
Faith may be defined briefly as an illogical belief in the occurrence of the improbable.”http://www.scientia.ro/intrebarile-scientia/details/Cum-definim-realul-Exista-realitate-obiectiva-_46.html
Realitatea obiectivă există sau universul este o fantasmă? ?:-)
http://en.wikipedia.org/wiki/Reality
science or metaphysics?
without reductionism here, right?
___________________________________
– what is this??? Balaur bondoc? 😯 😯 😯 😯 „dupe soiul lor” :struggle:
– Al Moritz on the Fine-Tuning Argument
http://commonsenseatheism.com/?p=11323
Postarea #42 a lui CJ este bestiala. Desi am citit-o dupa ce tocmai scrisesem al meu #43 plin de seriozitate, I was rolling on the floor laughing, mai ales la partea a doua. Si nu pot sa nu-i remarc si extraordinara capacitate de auto-reinventare. 🙂
@chiar toti are dreptate, domne? #45:
Stai sa te invat eu cum stau lucrurile:
Fiii oamenilor cei plini de fara-de-lege si rautate si-au vandut sufletele Necuratului. Astfel incat, pentru ca deja le mergea mintea ca o zvarluga – stiti voi, Epoca de Aur a omenirii – au devenit apoi din cale-afara de curiosi si plini de incumetare, nedandu-se inapoi de la nicio scarnavie (a se observa asemanarea cu oamenii de stiinta de astazi, care incearca din rasputeri sa-i emuleze). Uite-asa s-a nascut inventia numita amalgamare, care certifica posibilitatea logica a oricarei strutocamile. Prin metoda asta de necrezut pentru cei lipsiti de darul credintei a fost combinat un chihuahua cu balaurul mioritic invins in prealabil de un prototip al Sfantului Gheorghe, balaurul bondoc rezultant rasturnand acuzele de tip „veriga lipsa” ce erau aduse teoriei amalgamarii prin selectie antropica. Cu atat mai bucurosi ar trebui sa fim noi ca prima atestare a unei fosile elocvent graitoare pentru cauza amalgamarii s-a facut pe meleagurile noastre!
Si tu acuma, study….Dacia e gradina maicii Domnului, e pamant sfant…
Clovnule, eram gata sa cumpar postarea ta dar mi-am dat seama ca dadeai copy/ paste la propria postare de aici de la numarul 376 care era de fapt clonarea textului din 2003 a unui individ de aici
La mai mare.
Nu dati banii pe prostii
Faceti poze la copii :monkey:
Cine-i mai tare si mai tare
S-a bagat la moderare
Ne vorbeste de credinta
Ca si punct de referinta
In a noastra viata dura
Care bate filmul… cu masura
si individu’ de acolo iera? 😉 … dupe ureche … dupe patrat … dupe credinta
eram gata sa cumpar crestinismu’ vostru dar mi-am dat seama… originalitatea e o iluzie… in natural selection & meme
powered by copy&paste:
wake up to reality!
nesimtitii … we love to entertain you! :clap: :dance: :victory: :dog2: :vampire:
Dragul nostru copil,
Ne bucuram de accidentul care te-a adus in viata noastra. A, se mai bucura si vecinii nostri, crestini, care cred ca Dumnezeu te-a trimis la noi. Sunt oameni buni sa stii, insa sunt limitati si va trebui sa ai mare grija sa nu fii influentat de modul lor de a vedea lucrurile pentru ca atunci iti vei pierde libertatea, ratiunea, si o sa incepi sa cauti un sens in viata, mai ales atunci cand o sa suferi ingrozitor si nu vei intelege rostul suferintei. Oricum, nici un raspuns nu te va satisface. Puiule, nu e nimic de inteles pentru ca asa cum ai venit, de nicaieri, tot asa o sa si dispari. Cool, isn’t it?
Avand in vedere ca o sa interactionezi cu copiii lor, ai mare grija ce cadouri primesti, mai ales cand or sa-ti spuna despre “credinta” ,cadou din partea Dumnezeului lor, prin care vei accede la ceea ce numesc ei viata vesnica. Ipocritii, asta-i motiveaza pe ei de fapt dar nu vor s-o recunoasca. Chiar nu intelegem de ce nu le ajunge viata asta? Fereste-te de prostiile astea metafizice pentru ca noi te vrem puternic ancorat in realitatea obiectiva. Tu urmeaza-ti drumul tau, adevarul tau, si nu te lasa influentat de invataturile lor, gen Adevarul este o persoana, Isus Hristos. Acest Isus se zice ca va vrea sa locuiasca in tine, asa ca ai mare grija cui deschizi. Noi zicem ca-ti este de ajuns sa fii cu tine insuti si n-ai nevoie de invataturile acestui Fiu al omului ca sa te simti implinit.
O sa mai vorbim.
Sa fii fericit (whatever that is)
Mami si tati …Tati si mami (eh, cum iti convine tie, n-are importanta)