La credinta inainte
13 decembrie 2010 143 comentarii
Am un prieten care, la ananghie, cu unul dintre copii bolnav in faza acuta si fara leac aparent, i-a promis lui Dumnezeu ca renunta la unul dintre lucrurile dragi in schimbul insanatosirii lui. Copilul s-a facut bine curind, iar omul meu se tine si astazi de cuvint, mustind de amuzament cind povesteste despre placerea lui acum interzisa. Poate trai si asa – cu un mic sacrificiu perpetuu in amintirea unui happy end, cu un copil sanatos si Dumnezeu inca pe-aproape.
Am o rubedenie care a botezat zilele astea doi copii (cu ani buni inainte sa-si faca poza de buletin) care, intr-un moment de cumpana pentru sanatatea tatalui lor, au promis ca, daca totul va fi in regula, vor adera oficial la religia parintilor. Impulsul este de inteles (dat fiind mediul religios), iar logica identica – do ut des. Dar situatiile sint radical opuse prin dinamica si implicatii.
Prietenul meu e tata. Responsabilitatea ingrijirii copiilor ii revine lui si sotiei. E om matur, cu o solida si frumoasa experienta de viata, cu capul pe umeri si o diploma in teologie (cele doua nu se confunda in mod obligatoriu). Copiii intrati la apa si, pretimpuriu, intr-o factiune crestina cu aere sectare sint insa victimele unei mentalitati aberante psiho- si teologic. Copiii nu trebuie sa poarte grija parintilor. Asumarea dezechilibrata de responsabilitati este una dintre definitiile abuzului. Este clar ca, in logica de troc a gestului, ei au facut un sacrificiu – si-au jertfit copilaria pe altarul unei religiozitati perfide. Au devenit conditia sanatatii tatalui lor.
In fine, nu pot sa pricep cum unii oameni – parinti si pastori – nu ajung niciodata sa treaca de la masuta cu nisip a povestii lui Ghedeon la abecedarul lui „cereti si vi se va da”. Ceea ce pentru aproape o intreaga biserica a fost de curind un moment de emotionant triumf este, in realitatea cruda a mintii unui copil, o imensa tradare. Asa se intimpla cind maturii se poarta ca niste copii idioti.
oxigen2 
Hai, măi, Tarzane, dă-o-ncolo de treabă! Așa o junglă raționalizată ai tu, măi, că un prunc ar muri de spaimă numai să-l lași o oră în lianele tale științificești.
Tu nu te-ai prins că pe aici se poartă geniul pustiu, că toți au descoperit acum că și-au ”irosit” copilăria, că i-au ”traumatizat” mămicile lor ducându-i de micuți la biserică, și le-au cetit din Biblie și i-au educat să nu calce Cele Zece Porunci și așa durere resimt ei acum că nu le-au călcat mai abitir atunci… și ”sărutatul” înseamnă orgie sexuală, frate, nu șagă… Suferă săracii, sunt la fel de ”traumatizați” ca Paris Hilton… Madame Bovary era un monument de realism pe lângă băieții ăștia…
Poli,
ceea ce se intampla cu copiii este responsabilitatea 100% a parintilor. Sunt tari unde parintii sunt bagati la puscarie doar pentru ca nu-si trimit copiii la scoala.
Incercam din rasputeri sa le dam o educatie cat mai sanatoasa, dar cat am reusit…asta se va vedea mai tarziu.
Dar a le pune in carca, greutati dificil de carat chiar si de catre adulti, asta nu e deloc corect. Copiii trebuie sa ramana…copii, sa-si traiasca copilaria, nu sa le-o furam cu experimente mistice sau, mai rau, sa ia decizii pe care orice om cu scaun la cap stie ca nu le poate lua. De ce codul penal nu condamna un minor la fel ca un adult, in orice tara civilizata?
Din informatiile pe care le aveam eu, stiam ca adventistii se boteaza doar dupa majorat, vad ca s-a schimbat „modificarea”. Aceasta schimbare de macaz pe mine ma face sa cred mai degraba ca parintii adventisti se tem din ce in ce mai mult ca odraslele lor, asaltate de avalansa de informatii la varsta adolescentei, nu vor voi sa intre cu acte in regula intr-o biserica cu precepte prafuite si vetuste.
@ Stef: Posibil sa ai dreptate. Eu detectez si o moda – o concurenta intre parinti in privinta performantelor „spirituale” ale copiilor. Oricum, e semn ca adventismul devine din ce in ce mai sectar. Trist.
@ Serto: De ce tii tu sa te umpli de ridicol? Cine a vorbit despre regretul de a nu fi facut prostii? Am facut destule, slava Domnului! Si cine a sugerat ca pasiunea sexuala e inevitabil orgiastica? Te maimutaresti singur.
In plus, daca n-ai descoperit pina acum ca a filozofa este o irosire, n-ai ajuns nici macar la inceputul intelepciunii. Nu inseamna ca trebuie sa renuntam la a filozofa. Eu fac inca teologie. Inseamna insa ca ne recunoastem umanitatea si ne-o asumam deplin, cu tot cu limite si lux-uri.
#28 sertotius
binenţeles domnu general, aţi avut dreptate să nu vă mai deranjaţi, dvs sunteţi cu mult deasupra acestor comentarii, semănaţi tot mai mult cu dl dumnezeu! tot aşa ie şi dânsu, nu se mai deranjează deloc, că şi aşa ştie cel mai bine, şi are tot timpu dreptate, o să-ncercăm şi noi acuma să ne potrivim ideile dupe comentariile dvs! 😉
nu, nici vorbă să fie intenţionată, dvs sunteţi din start şi din prinţipiu împotriva la orice nu ie spus sau scris de dvs! nu ie şi dl iehova tot aşa? sau regretata sora white? dle, cine s-aseamănă s-adună! :meeting:
nu ie creştină? vedeţi domnu sertorius dak nu cetiţi biblia la rând! trei pagini pe zi! ar fi un iefort chiar aşa mare din partea dvs, ţinând cont de tot ce-a făcut domnu isus pt dvs? alfel aţi fi dat dvs acolo de dl avraam, dl iefta, dl iehova cu dl moise şi darurile şi zecimile, domnii ăia care iera profeţi cu toţii; şi ce să mai zicem de dl iehova în persoană cu sacrificiu lu ăla micu, mântuitoru dvs personal, domnu isus, care s-a jerfit pe cruce de bunăvoie să-l potolească p-ăla bătrânu să nu comită un genocid în masă şi să stea liniştit pe scaun la pensie toată vejnicia! :devil:
god almighty! se vede imediat domnu general că nu pricepeţi! dvs sunteţi aventist nu? sau fost aventist, nu? aţi văzut dvs frun aventist autentic, sau frun fost aventist autentic să recunoască frodată fie şi cea mai grosolană formă de abuz emoţional? chiar şi când ie vorba de un adevărat incest emoţional şi spiritual? dle, rolu adultului ieste să aibă grije de copil, şi nu invers; rolu adultului ieste să facă gesturi pt copil şi nu invers, când rolurile se inversează deja vorbim de familii bolnave şi de abuzuri iemoţionale, iechivalente molestării sexuale a copiilor
ce să vă recomandăm noi dvs în afară de biblia la rând, mărturii pt comunitate, şi fenomenologia spiritului profetic? poate nişte cărţi de psihologie să vă scoată din impsu ăsta, binenţeles cu condiţia să vă rugaţi înainte
părintele dle, părintele! orice părinte cât de cât sănătos iemoţional ţi responsabil, care-şi iubeşte sănătos copilu, i-ar interzice imediat copilului să se simtă responsabil pt părintele lui, ar creia mediu în care copilu să se dezvolte normal, să se simtă iubit şi ocrotit, ca să se dezvolte normal şi iechilibrat, în momentu când se-ntâmplă invers, se produce un transfer de identitate cu roluri inversate, în care un substitut de adult, preia rolul de adult, în momentu în care ar trebui ca rezervoarele lui iemoţionale să fie umplute constant şi permanent de dragostea părintelui său
adevărata iubire, normală! da dta dak ieşti obişnuit numa cu aia biblică : că să iubeşti pe dl dumnezeu tău şi să cinsteşi pe tatăl şi mama ta, fără nicio obligaţie pt dânşii … dle ce se naşte din ăştia se numeşte aventişti!
nici nu ne aşteptam alfel! ce suntem surprinşi, ie că dvs păreţi f surprins că nu pricepeţi, da noi zicem să nu vă-ngrujoraţi, lucrurile astea se pricepe duhovniceşte, şi noii promitem să ne rugăm pt dvs!
Nu mă maimuțăresc, Poli, fac hermeneutică. Nu ziseși dumneata mai sus că te-am priceput aiurea cu pupatul platonic la 5 anișori și că era vorba de sex? Și cum am trecut de nepriceput în materie, am zis să plusez. Sex? A, atunci orgie, să simți că te-ai ”bucurat” de viață, că nu te-ai lăsat ”traumatizat” la biserică. Ce, n-am prins ideea?
Lelițo dragă, aș veni la portița ta să te fluier, dar eu știu, dac-o ieși tatăl tău cu un par? Haha.
Mulțam ptr aprecieri, cât despre bolduri și pioneze, firește că sunt intenționate. Dar eu nu sunt genul să utilizez bolduri ptr alții și să strâmb din nas când și aceia le folosesc cu mine. Firește, cu condiția să fie de calitate, ca ăsta folosit de tine. Și eu am remarcat mesajele tale, ca mustind de bun simț (nu te includeam în ”selectul public”, îi vizam eu pe alții).
# 32 sertorius
dle, ne pare rău de dta, dna mzosotis de iesplicat a iesplicat iesplicit, dvs de grşit aţi înţeles greşit, ca de obicei d-alfel!
fie-ţi milă de dta dle şi nu mai hohoti aşa! se uită lumea în gură la dta la ce dinţi ai dta, cum râzi dta aşa! în opinia dtale ie numa normal ca copilu la 12 ani să se-ntâlnească cu responsabilitatea şi să devină părintele părintelui lui, nu? dle dta ieşti pe cale să revoluţionezi psicologia şi creşterea sănătoasă a copiilor, de ce nu faci dta o mică investiţie acuma, şi să scoţi dta profitu peste fro 12 ani? şi dak investeşti dta în fro 8-9 bucăţi din astea de 12 ani cu pauză de doi ani între iele, ieşti dta asigurat pân la pensie, să nu zicem până vine domnu, nu mai trebuie să mai faci dta nimik, are ăia micii grije de dta
depinde, dak se-ntâlneşte cu dl hegel pe la nouăşpe ani iese filozof din iel, poa să contarică pe toată lumea pe forumuri, chiar şi fără să cetească ce scrie iei! şi s-aibă şi dreptate la urmă!
se uită lumea la dta dle!!!! tot pe şleau aşa!
ce înţelegi dle dta prin responsabilitatea unui copil faţă de părintele său? dta mai cunoşti dle şi alceva decăt porunca a cincea din iepoca bronzului? în opinia dtale cu cât copilu preia tot mai multe responsabilităţi din ale părintelui cu atât ie mai responsabil ietic, nu? păi nu aşa debutează abuzu iemoţional? da dta dak ai totu dupe modelu divin, şi ieşti dta obişnuit cu ietica lu dl iehova, care deşi are tot universu, abuzează iemoţional de copiii lui, să-i dea şi lui de mâncare, să-i cânte, să-i spună cât de bun şi protector ie, cât de mult îl iubeşte, să stea de vorbă cu iel cu orele şi cu zilele, şi iel să tacă numa, fără să zică şi iel măcar un amărât de da acolo, s-aibă grije de reputaţia lui, să mintă ca să-l acopere când nu-şi face datoria de părinte, să facă iei ce-ar trebui să facă iel, cum să nu ţi se pară dumitale ietic modelu ăsta de părinte perfect!
nişte părinţi care la rându lor le-a arătat alţii ce ie bine şi rău, un lung şir de abuzuri, de abuzaţi care devine abuzatori la rându lor; d-aia ceteşti dta numa filozofie şi psihologie deloc, să nu care cumva să treci dta dincolo de datina părinţilor cu ce ie bine şi rău, ă?
ce să vă zicem noi dvs, domnu general? numa biblia la rând ie salvarea dvs! şi aşa o să daţi dvs pe paginile inspirate de la sfintele de domnu isus care s-a descurcat destul de binişor şi fără petagogia aia paternă, şi care nu numa c-a atins statutu de om , da ie bine mersi chiar şi acuma!
Generale, ma faci sa rosesc. Crezi ca sarind de la platonicele pupaciuni de gardinita la orgii treci drept „priceput in materie”? Sau ca pe noi ne-ar interesa „expertiza” domniei tale in domeniu? Sau ca topaiala ta demonstrativa are ceva de a face cu hermeneutica sau cu textele mele? Mai!
#34 polihronu
incest iemţional se chiamă ăsta! ori c-o regulează ta-su fizic, ori c-o nenoroceşte mă-sa iemoţional, to aia ieste!! ba încă ăsta ie şi mai pervers că nu se vede şi lumea crede că nu ie nimik grav, şi nici aia mică nu-şi dă seama, doar că nu ştie mai târziu de ce ieste iea aşa, sau de ce se sinucide
superb!!!
ps. da ce ne facem cu domnu isus şi cu dl iehova? care se-ncadrează amândoi cu lejeritate la capitolu incestuos al abuzului şi la sumarea de responsabilităţi specifice celuilant, şi culmea ie că şi la iei tot pe la doişpe ani s-a declanşat!!!
Nu ne facem nimic, domnu’ samson, ca e o afacere de familie, iar terapeuti care sa fie numa’ spirit nu stim sa se existe.
Samson #57,
Bravo, Samsoane. Au început să-mi placă răvașele tale, mai ales dacă-mi sunt dedicate. Numai, de ce nu anunți și tu că te-ai apucat de predicat Evanghelia, că eu, neatent, te citeam așa, urmărind mai mult rima decât sensul. Dar văz că te dai la sensuri adânci, te pomenești că te-ai făcut pastor între timp?
Polihronu #58,
Eu am dat-o pe glume, că sunt băiat finuț și nu mai insist. Ți-am scris mai sus, la modul serios, ce cred eu despre editorialul tău. Nu mi se pare deloc că ai dreptate în ce susții, dar ce rost ar avea să insist?
#35 myo
doamna myo, am văzut noi pe unii tot aşa la televizor, care fusese molestaţi oribil când iera iei mici, şi când s-a făcut iei mari a devenit molestatori la rându lor, abuza de copiii străzii prin românia, ie clasic în psihologie, victimile care intră-n negare ca să scape de durere şi traumă, devine abuzatori la rându lor, creiază iar şi iar condiţiile la drama aia ca să scape de iei înşişi, şi nu mai face nicio distincţie
ie valabil la tot felu de abuzuri, abuzatori şi victime, indiferent de natura sau de rangu lor! cine citeşte să înţeleagă!!
geee… i love these guys! :inlove: :heart: i’m a sucker for them.
edi & samson… I LOVE YOU, DADDIES! :victory:
[that’s right – i got 2 daddies!]
cu astia doi, nu mi-e frica de nimic; pot infrunta lumea intreaga. :skywalker:
pfoai de mine… ce argumente are nemernicul! :worship:
#61 sertorius
vedeţi dak nu cetiţi biblia la rând dle general? three pages a day keeps the devil away!
avem un cuvânt din partea domnului pt dvs:
” şi samson şi-a deschis inima şi i-a zis: briciu n-a trecut peste capu meu, pt că sunt închinat domnului din pântecele maicii mele. dak aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi şi aş fi ca orice om” (judecători 16:17)
@poli & serto… sunteti doi nebuni! :evilgrin:
hai sa traiti, ca-mi sunteti simpatici! :hugleft: :hugright:
are sertorius un stil de a te enerva cateodata, de-ti vine sa-i dai vreo 2-3 palme… la fund (lol). dar e baiat bun… si mi-a devenit drag, dincolo de infatuarea si pedanteria ce-l caracterizeaza. e tipul antipaticului simpatic… hahahaha! [i’m kiddin’]
imi place diversitatea, acolo unde este cu adevarat un dialog, o polemica constructiva. nu e necesar sa gandim toti la fel…
in schimb, jungla ii miroase pe cei cu inima rea si nu le suporta atitudinea (si falsitatea).
hai ca ma duc sa mananc, ca mi-e o foame! mereu pierd timpul la calc. cu voi! poate mi se pune pata pe voi. am devenit dracu’ dependent… f#ck! :beatup:
ahhh, ete aci.. se plange Papa de neshte lucruri:
http://blogs.reuters.com/faithworld/2010/12/16/pope-benedict-decries-growing-christianophobia-in-europe/
si cica domnul dumnezeu are neshte probleme… l-au gasit baietii nu dereglari de personalitate 😯
http://www.theonion.com/articles/god-diagnosed-with-bipolar-disorder,348/
hai… urati-mi pofta buna, ca va-njur!
peace y’all!
#36 sertorius
haideţi domnu general, nu mai fiţi aşa modest! să vedeţi câte învăţăm noi de la dvs despre dl dumnezeu, cum ie dânsu singura alteritate şi singularitate valabilă nu numa în universu ăsta da şi-n cer acolo sus la dânsu în afara la spaţiu şi timp, unde are dânsu reşedinţa în ultima vreme, şi ce fel face dânsu şi cum are dânsu grije d-acolo de sus din apartament de la dânsu de copiii lui d-aicea de jos, să-i treacă la odihnă dupe planu dânsului de dinainte de vejnicii, cum obijunuieşte toţi părinţii buni să facă cu copiii lor, binenţeles dupe ce le citeşte şi din poveştile din colecţia inspirată, ca s-adoarmă mai uţor în domnu
oho, asta nu-i nimik, avem noi pe cineva aicea, cre să vedeţi dvs cu ce siguranţă se iesprimă despre dl hegel în persoană, şi cum numa dânsu şi cu încă alte fro două trei persoane decedate ştie toate lucrurile alea minunatele care le-a scris domnu ăla învăţatu, cu aceiaşi mână cu care se ştergea la fund, ba încă tot ce vroia să zică de fapt domnu ăla în realitate,chiar dak nici dânsu nu-şi dădea seama la vremea respectivă şi niciodată dupe aia, că de fapt asta vroia să zică, şi să vedeţi dvs ce frumos le iesplică la alţii, de se uită toată lumea cu gura căscată la dânsu, şi să vedeţi ce vocabular ielevat are, când vorbeşte de domnu ăla, heghel,de nu înţelege nimenea nimik din ce vrea să zică iel despre domnu ăla, de se jură toată lumea că ie musai să fie ceva rudă cu domnu ăla învăţatu, care nici pe iel nu-l înţelege nimenea oricât de mult l-ar ceti, şi care tot aşa vorbeşte mai mult în limbi îngereşti decât pământeşti, şi d-aia zice unii că iei se-nţelege numa între dânşii, şi numa domnu ăsta de care nu-i zicem noi numele, poa să înţeleagă ce-a zis dl ăla cu nume ciudat, dl heghel, deşi nimenea nu înţelege nimik când vine vorba să traducă ce-a zis dl heghel
aici suntem total de acord cu dvs domnu sertorius, fiincă dvs aveţi nu numa dreptate când vine vorba de înţelegerea dificilă a lu fenomenologia aia, da aveţi şi iegzemplu propiu şi personal a lu dvs, cât ie de dificil de neânţeles fenomenu ăla spiritualu, vorba aia : aruncă dl hegel un spirit în fenomen, şi se chinuie 10 generali să scoată afară pe spiritu ăla!
” Un copil poate crede cu multă convingere în Dumnezeu, chiar la o vârstă mai fragedă decât vârsta de 12 de ani,”!?!?!?! şi lu dl dumnezeu nu ie niciun pic ruşine să abuzeze de nevinovăţia şi mintea fragedă a unor copii şi să-i treacă pe numele dânsului, traumatizându-i pe viaţă?
nimenea, ie o greşeală alu dânsu, vă rugăm noi frumos domnu general să-l ieratţi, dânsu nu ştie cum ie-n armată, ştiţi dânsu crede că ie ca la teologie, cum ordonaţi dvs, cât şi ce ordonaţi dvs să simtă copilu ăla, aia se iegzecută!!
nu domnu general, ideia iera că ăia micii a acţionat prin credinţă, de bucurie că domnu l-a şi vindecat pe tatăl lor la timpu mai mult ca viitoru iei s-a şi botezat; nici n-aveţi ideie câte prinde ăştia micii de la predici şi de la măsuţă, tot felu de iesperienţe cu domu pe calea îngustă, şi cum pune iei pe domnu la încercare mai ceva ca dl ghedeon şi alţii d eaceiaşi teapă ca dânsu, ca să vadă ce bun ieste domnu, şi cum s ecoboară domnu la mintea la nişte copilaşi, ca să scoată tâţa din gura lor şi s-o înlocuiască cu nişte laude la adresa dânsului, ca să vadă toţi sfinţii ăngeri şi cu lumile necăzute cât de mult îl iubeşte lumea pe iel, cel mai iubit fiu al universului. copii supt 12 ani! adevăru ie că şi madianitele alea micile a lu dl moise tot p-acolo se-nvârtea
Eu, dimpotrivă, văd lucrurile taman pe dos. Un adult – iartă-mi ingerința nevoită în treburile tale de familie – ar trebui să aibă mai multă maturitate spirituală și intelectuală, în vreme ce un copil, care este dispus la asemenea sacrificii din dragoste ptr părinții lui, reflectă un caracter nobil, admirabil. Un copil are încă timp să înțeleagă infantilismul trocului cu Dumnezeu, însă cu un adult, deja, speranțele să facă la fel sunt slabe…
săracu copil! dle, se uită tot mai intens lumea la dta! şi la dl iehova de alfel! de dl iehova nu ne mai mirăm, da din partea dumitale nu ne aşteptam dle să ievidenţiezi abuzu ca p-un lucru bun, şi să prezinte pozitiv cum le-o trage spiritual dl dumnezeu lu ăia micii, profitând de inocenţa şi credulitatea lor!!! poate se sezizează totuşi cineva, organele în drept şi de pedofilia asta spirituală a lu dl iehova, şi ia măsurile de rigoare, să-l trimită un pic pe cracă, pe la jilava pe dl iehova ăsta, să vedem dak tot aşa poa să-i mai păcălească spiritual şi pe băieţii de acolo!
ps. vedeţi că sunt zile de vizitare p-acol, poate vă duceţi totuşi cu pachet pe la dânsu, şi nu uitaţi că dânsu ie pe dietă şi hrană, salamu să fie doar de soia, da?
PS. N-am, frate, nimic cu Myosotis a ta. Mi-e chiar simpatică cum sare mereu să te apere.
aia mai lipsea! aveţi grije cu dl poli, că nu prea ştie de glumă! d-alfel şi dna myo ie avizată, încă de pe vremea când povesteaţi dvs iesperienţele dvs de ievanghelizare pe la malu mării prin veneţia, cu femei singure care iera în căutarea mântuitorului, căruia să i se dea cu totu, trup şi suflet, duhovniceşte fireşte
Va recomand filmul „You Will Meet a Tall Dark Stranger” al lui Woody Allen.
da, da, si io va recomand niste filme… stai asa 2 sec.
@samson,
esti bun sa vindeci omul de depresie 😉 Si, pe langa asta, se vede ca nu ti-e deloc strain subiectul. Chapeau!
on-topic
* Whatever Works (2009)
watch online || download de unde doriti (google it)
* Never Let Me Go (2010)
trailer
|| download (l-am incarcat pe transfer.ro – 10 zile) – sau cautati-l pe torrente
nu este calitate dvdrip (nu a aparut inca), dar e ok. merita vazut (la o calitate mult mai buna).
tx guys, chiar cautam ceva nou si bun. am vazut whatever works mai demult, abia astept sa vad si tall dark. filmele lui woody allen sint mai bune cind nu joaca si el 🙂
Ei, Samsoane dragă, parcă mai sus erai pastor evanghelic. Ai uitat pasajul cu ”Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți”? Deja nu mai știu ce teologie face Poli, însă de la tine am pretenții. Păi, se poate așa ceva? Iehova abuzează copiii, dar Bukowski al tău ce face? Îi siluește la propriu, iar asta găsești că e mai de preferat decât ”duhovnicește”, nu?
Despre ce abuz vorbiți, oameni buni?! Mai aveți puțin și veți interzice copiilor Poveștile Nemuritoare. De ce să fie ”abuzați” de Făt-Frumos-din-Lacrimă, Greuceanu și compania?…
PS. Ai grijă, știu, ”n-ai avut altă rimă”, însă la faza cu ”malu mării”, cred că ai încurcat personajele și ai devenit brusc autobiografic. Take care!
Băieți, ce să ne mai încurcăm? Hai să ne crească copiii Le Marquis de Sade, ca să-i scăpăm o dată de ”traumele” astea pe care Evanghelia le produce micuților. Ce ziceți?
Nimeni nu pretinde ca Povestile nemuritoare ar fi altceva decit… povesti nemuritoare. Nu se organizeaza pelerinaje la moastele lui Harap Alb, nu se comercializeaza fragmente din buzduganul zmeului, si nimeni nu sustine ca sarmalele sint specialitatea culinara a caprei. Cit despre totala ta neintelegere a abuzului emotional si religios, nu ma mira. Prima conditie sa pricepi ceva in domeniu e sa te confrunti cu adevarul propriilor experiente abuzive.
Bravo, Poli. Atâtea generații ”abuzate” au dat valori în artă, în știință, în cultură în general. Hai, zic, să încercăm și cu Marchizul de Sade, nu? Păi, dacă dați educația religioasă la o parte, ce puneți în loc? Sunt curios. Sau plănuiți să-i băgați în incubator până sunt pregătiți să ”sărute” (a se ceti, să facă sex) prima fată?
Tot generatiile alea abuzate s-au macelarit unii pe altii cu milioanele. Cit despre Sade, daca tii tu neaparat… E doar una dintre multele enormitati pe care le-ai debitat aici. Ce, de la Hristos la Sade e peisajul pustiu? Nimeni nu a reclamat aici inlaturarea educatiei religioase, ci un tip nociv al acesteia. Desi, exista destui oameni reusiti, cu opera, care n-au beneficiat de o educatie religioasa. Chiar asa e lumea spiritului de alba-neagra? Pentru unul versat in filozofie, stai prost la capitolul nuante. Sau esti prea capos sa dai inapoi din prostie.
you’ve got to be kiddin’ me! :struggle:
oh, no! i can’t believe that you think in such terms! :no:
http://en.wikipedia.org/wiki/False_dilemma
poli, lasa-l nu-l mai intarata si tu!
Polihronu #78,
Prietene, văz că pe lângă faptul că debitezi un topic regurgitat de alții, polical corectness-ul aberației numite drepturile copilului, mai ești și din cale-afară de laș.
”Nimeni nu a reclamat aici inlaturarea educatiei religioase, ci un tip nociv al acesteia.”
Serios, nimeni nu a reclamat? Prietene, nu mai fi târâtoare, revino la umanitate, și îndreaptă-ți spinarea! Cum, tu aici vorbești numai de o chestie accidentală, adică faci pur și simplu o bârfuliță sau pui probleme de principiu? Tema generală nu este abuzul emoțional și intelectual la care e supus un minor prin educația religioasă? Și dacă asta e tema, de ce cauți să ne duci cu preșul că ”nimeni nu a reclamat…”?
Aha, deci generațiile care au dat un Bach, un Mozart, un Beethoven, amărâte și abuzate, s-au ”măcelărit cu milioanele”. Într-adevăr, dar știi care-i mirarea? Ei bine, nu cunosc epoci mai mizere și mai sângeroase decât cele în care s-au făcut experimentele Omului Nou. Ptr cei care ați văzut capodopera cinematografică a lui David Lean din 65, Dr Zhivago, vă evoc una din scenele finale, în care pe un perete cenușiu e un portret imens al lui Stalin. Sau poate vreți să vorbim de Hitlerjugend?
Drepturile astea ale copilului sunt un topic la modă, însă abstractizând, ajung la tâmpenii. De ex., se face mare caz ptr recunoașterea dreptului cuplurilor gay de a adopta copii. Însă nimeni nu pune și problema inversă, dar dreptul copilului, la el nu se gândește nimeni? Dacă e de la Natură să fii gay, perfect, atunci procrează pe cale naturală și vei avea copii.
Revenind la tema noastră, ce este și cum definiți un abuz? Că nu m-ați lămurit nici până acum de ce vă insinuați, cu autoritatea unui magistru senil, în intimitatea acelei familii. E un mare abuz că acei puberi au fost educați să creadă că sacrificiul lor – deși aici nu mi-e clar întrucât se ”sacrificau” ei prin botez! – are un efect expiator în ceea ce privește boala tatălui, însă, pe de altă parte, dl Polihronu, apreciază același gest, exact același gest, făcut de un tată ptr copilul lui! Și oare nu știți nici măcar atâta lucru din… ”psihologia vârstelor”, că în copilărie educația este un proces mecanic de COPIERE (copilul copiază comportamente, concepții, valori pe care le vede la părinții lui)?
Vă amintiți de cazul acela, petrecut acum câțiva ani, cu un elev (parcă din Buzău), care a reclamat faptul că în școala lui era o icoană pe un perete, iar acest fapt îl… abuza teribil? S-au crucit toți de așa o constatare, dar, până la urmă, au trebuit să-i dea dreptate. Deh, am intrat în Europa și noi. Gata cu obscurantismul. Gata cu abuzurile (milenare?) la care sunt supuși bieții copii din pricina educației religioase. Superb, bravo, uraa!
„Proces mecanic de copiere”?! Generale, pe topicul asta cel putin esti o pierdere de vreme. Mars inapoi in turn.
Frecventează acest loc și cineva priceput în psihologia copilului? Vă rog să-i explicați dlui Polihronu ce-i cu ”procesul mecanic de copiere”, cam între ce vârste se situează și de ce e așa și niciodată altminteri.
@ sertorius
Uite, poli ti-a zis-o de-a dreptul… eu iti zic cu binisorul, nu atat pentru tine, cat pentru altii care poate vor mai citi pe topicul asta si vor gasi atatea postari care rateaza complet ideea. Nu este vorba ca ideea editorialului si a discutiei de mai sus nu exista, ci tu te incapatanezi sa bati extremele (si, intre ele, campii). Chiar ti-ar cadea galoanele sa-ti recunosti ignoranta in materie si sa taci pana cand ignoranta va fi inlocuita de cunostinte temeinice?
Pentru tine: Pana la varsta de 8 ani, un copil este centrul lumii lui. Nu degeaba baieteii de pana la varsta asta sunt pasionati de Spiderman si de alti super-eroi. Pentru un copil de aceasta varsta, restul oamenilor sunt doar curtenii din imparatia lui (asta imi cam aminteste de… tine!). Daca un copil are parte de un mediu echilibrat, isi va aminti apoi cu drag de episoadele in care credea ca va fi un mare om, care va schimba lumea, ca are super-puteri samd. Un parinte normal intelege ca este o perioada naturala din viata copilului, si o va urmari cu amuzament, dar desi nu-i va spulbera visele, nici nu i le va hrani, cumparandu-i o pelerina rosie si spunandu-i sa se urce pe acoperis si sa plece dupa Superman. Intr-o familie dezechilibrata emotional, in aceasta perioada copilul deja simte toate hibele. Iar, el fiind centrul lumii, toata rusinea si vinovatia le absoarbe el. Considera ca mama si tata se cearta/se imbolnavesc/se bat/divorteaza pentru ca el a fost rau (come on, ai vazut asta macar prin filme, daca in viata reala stai mai mult prin casa… ). Multi verbalizeaza ingrijorarea asta, cum ca tot ce e rau e din vina lor. Astfel, copilul intra deja in viata ologit de toata vinovatia si rusinea pe care le-a luat la bord, precum un burete care a absorbit toate noxele din mediu.
Copiii care au constituit punctul de plecare al acestui editorial sunt niste copii timorati extrem. Plang din orice. Sunt hiper-sensibili… Si totusi, acesti copii deja au luat una dintre marile decizii ale vietii, slujirea Domnului. Si totusi, ei s-au botezat pentru ca Domnul sa-l vindece pe taticu’. Si totusi, asta nu va contribui nicidecum la legalismul care se naste deja in mintea lor si la imaginea distorsionata a zeului care trebuie imbunat… si a neprihanirii prin fapte. Si totusi… sunt atat de maturi, incat responsabilul lor tata a prezentat comitetului o hartie ca… garanteaza el pentru ei ca-s pregatiti (hmm… ). Vezi tu, insusi faptul ca le-a venit ideea acestui troc cu Dumnezeu arata genul de crestinism pe care (tu insuti il condamni si pe care) l-au vazut in casa, si sugereaza faptul ca bietii de ei deja au fost responsabilizati peste masura. Un parinte normal ii spune astfel unui copil, cand in casa este o problema: „Uite, tati sau mami au o problema, dar asta NU ESTE VINA TA. Tu NU TREBUIE sa-ti faci griji, astea nu sunt probleme pentru copii. Mami si tati vor rezolva problema cum va fi mai bine.” Sau, in caz de boala, copiii trebuie linistiti, nu lasati sa traga si ei la jug.
Botezul prematur NU este ideea centrala a discutiei, ci RESPONSABILIZAREA prematura. Acum… grija fratelui P, de 9 ani, va fi sa fie un bun exemplu, un bun model, sa nu se indeletniceasca cu joaca frivola, ca nu-i place Domnului. Copilaria lui este furata. Dintre toti candidatii pentru botez, el a fost singurul care si-a manifestat dorinta „de a nu mai pacatui”. Hai, Sertorius, defineste-mi si mie pacatul la varsta de 9 ani. Si, hai, spune-mi ca nu-ti poti imagina ce inseamna perfectionismul si asteptarile nerealiste pentru un copil de varsta asta.
Faci grave confuzii intre copiere „mecanica” si imitatie – care, prin definitie, implica o doza de creativitate, care are drept scop individualizarea, nu crearea de clone. Imitarea este parte a invatarii, dar deja, de la 3-4 ani, vei vedea cum un copil normal isi cauta modul LUI de a face lucrul respectiv. Copierea mecanica este o dovada de decerebrare. Imitatia este o etapa naturala a dezvoltarii, care este treptat inlocuita de initiativa.
PS: Io-ti sugerez despre psihologia varstelor sa vorbesti, totusi, cu poli. Daca bine imi amintesc, a luat 10 la examenul asta. Totusi, ratezi esenta – eu te trimisesem spre psihologia varstei emotionale, nu spre altceva, unde vei afla, pe scurt urmatorul lucru: IQ mare + EQ mic = monstru (look in the mirror)!
Myosotis,
Mulțam ptr pledoarie. Carevasăzică, ați descoperit și voi că există o etapă de copiere mecanică (spune-i imitație, dacă-ți place mai mult, ideea este aceeași – copilul absoarbe, reproducând fără să interiorizeze, nici n-ar avea cum!, comportamente, atitudini și valori din mediul în care crește), necesară, inevitabilă, în evoluția psiho-afectivă a copilului. F. bine. Facem progrese.
Ia fii tu amabilă acum și mai analizează o dată editorialul iubitului tău în lumina noii cunoștințe descoperite. Păi, dacă un adult își amputează un hobby, altfel legitim, ptr ca Doamne-Doamne să-i vindece copilul – iar asta editorialistul nostru apreciază ca un fapt lăudabil -, de ce este atât de rău că un copil IMITĂ (copiază mecanic) acest gest? Oare nu ăsta e rostul educației lui, acela de a copia modelele adulte pe care i le oferă mediul?
@Serto,
Despre partea cu copierea si imitatia, din nou, nu sesizezi diferentele. Rostul educatiei este in primul rand acela de a-l invata pe copil sa se cunoasca, nu de a deveni mama sau tata. Unde este identitatea copilului in modul in care pui tu problema? Educatia nu este copiere tampita – desi asta se practica la scara larga. Totusi, nu este idealul educational. Imitatia nu este copiere, pentru ca un artist care face o „copie” isi va pune totusi amprenta asupra operei. Copierea mecanica exclude posibilitatea asta.
Daca ar fi pe-asa, rationamentul tau are o mare hiba: Scopul educatiei copilului este sa copieze modelele din mediu. Ce te faci cand modelele sunt antagonice? Ce te faci cand mama e hiper-religioasa, iar tatal e un alcoolic? Si apoi… factorul cel mai important in discutia asta este timpul. CAND anume copiaza CE? Pentru ca, daca este pe asa, ar trebui sa-i invatam de la 5 ani sa castige bani sau sa se urce la volan, nu? Imitarea presupune transpunerea UNORA dintre comportamentele adultului in functie de capacitatea de intelegere si varsta copilului. Copilul se va urca in masinuta si va face Bruum, Bruum, la fel ca adultul, dar totusi, e un JOC, nu e real life. Botezul la 9 ani este un salt brutal in real life.
Tu nu pricepi: Editorialul nu zice ca e laudabila fapta omului, iar a copiilor condamnabila, ci condamnat este parintele care isi lasa copilul sa se responsabilizeze, cand asta este problema lui.
Singura „copiere mecanica” este cea a lantului de ADN. In rest, exista loc de diversitate.
Dar vad ca, la tine, Robocop revine. O noua serie!
Am citit oarecand A Portrait of the Artist as a Young Man, scriere de James Joyce. In carte apare o pagina ca de basm pe care il spunem copiilor ; e o povestire despre a „moocow” (asadar e despre what you hear si what you see, stadiul acela prelingvistic invatat la inceput de copii. Urmeaza apoi referinte la dezvoltarea simturilor, imitarea vorbirii parintilor, familiarizarea cu ceilalti membri ai familiei, abilitatea de a face comparatii intre ei si, in fine, rebeliunea in fata parintilor. Cred ca aici este punctul sensibil al devenirii unui om. Nu spun ca o educatie religioasa timpurie face din tine un exemplu, insa cred ca un tanar fara repere religioase este mult mai susceptibil la a face pasi gresiti. Sunt mahnita ca spun asta, suna ca si cand as pune in carca unor parinti (care si-au dorit tot ce e mai bun pentru copilul lor si l-au invatat cum au putut ei mai bine), greseala tanarului. Insa nu asta gandesc, sub nicio forma. Cred sincer ca, atunci cand dam dovada de neascultare, suntem toti niste Balaami in sinea noastra.
CJ, nu vorbeam de indoctrinare, de spalare de creier. Vreau ca micutul meu sa creasca si sa se simta liber. Vreau ca, pe langa ce va afla de la mine si de la tatal sau, sa se indragosteasca de personaje biblice, sa le perceapa pe masura capacitatii sale de intelegere, sa invete din „pataniile lor”, sa faca distinctia intre ele, si, desigur, sa fie capabil sa isi puna intrebari, apropo de ce spuneai.
@Stef,
multumim de sugestie. Tocmai am terminat de vazut filmul You will meet a tall dark stranger. Ne-a placut foarte mult 🙂
Myosotis #86,
Oare face să mai scriu… L-ai cetit măcar pe Jean Piaget înainte să vorbești despre subiectul ăsta (în privința lui Poli, m-am lămurit deja că n-are habar)? Imitarea este la copilul de vârstă fragedă o simplă copiere mecanică. Nu mă pune să-ți demonstrez evidențele și lucrurile elementare pe care le găsești în orice tratat serios pe tema asta.
Ai ocolit olimpic întrebarea mea. Recunosc că te pricepi la avocatură. S-a scos Poli cu tine.
Nu mai adaug nimic, căci în mod evident stric orzul pe gâște.
#84 myosotis
doamna myo, cum să vă spunem totuşi ca să nu vă supăraţi şi să ne-o luaţi în nume de rău, da aicea la sfatu cu oglinda, rataţi un pic ţinta, iecuaţia aia ie mult mai complexă decât intuiţi dvs; dak putem s-o punem în termenii corecţi, ca să-nţeleagă toată lumea despre ce vorbiţi dvs aicea – „pe scurt următoru lucru: IQ mare + EQ mic = monstru ( take another guy with you (asta pt prima parte a iecuaţiei, aia cu iq mare!) and look in the mirror); în rest să ştiţi că rezultatu ieste corect, l-am verificat noi; şi dak tot mai aveţi fro îndoială cu privire la termenu corect de la prima parte a iecuaţiei, vă rugăm să verificaţi şi mesaju nr 85, şi o să vedeţi că numa aşa iecuaţia asta ieste corectă!! 😉
Și apoi, drăgălașilor, cred că mai sus vorbeați de un puber de 12 ani, în vreme ce Myosotis a coborât vârsta cazului la 9 ani. Despre ce vorbim mai exact?
A fost cineva botezat la… 9 ani?! În acest caz, e o glumă. Copilul, la această vârstă, nu are cum să realizeze semnificația actului său, cum, de asemenea, ar fi incapabil să-și asume un gând atât de complicat, precum responsabilitatea ptr părintele său bolnav, materializată într-un troc cu Doamne-Doamne.
Dacă însă vârsta copilului în discuție este de 12 ani, eu găsesc că este posibil ca el să fi avut reprezentarea gestului său – acela de a cere botezul, ca parte dintr-o convenție cu Doamne-Doamne, care includea și vindecarea tatălui său. Însă resping categoric ideea editorialistului că ar trebui să le fie interzisă puberilor (și adolescenților?) responsabilizarea ptr familia lor. Deși e mult spus, întrucât în viața reală, cu excepția cazurilor de părinți cu totul denaturați și vicioși, în mod normal copilul nu are cadrul necesar ptr a se ”responsabiliza” el ptr părinții lui. Cazul invocat de Polihronu ar putea indica o formă liviană de responsabilizare infantilă, însă cu totul benignă și unită cu un plan axiologic mai amplu (relația cultică a credinciosului), astfel încât a pune problema unei ”traumatizări” a minorului în acest caz e cu totul deplasat.
Însă eu, dimpreună cu dl Samson, de ex., am înțeles că editorialistul nostru nu face aici doar cazuistică, ci atacă o problemă mai amplă, care interesează un anumit curent ”progresist” de gândire din America. Sam Harris, The End of Faith, de pildă, sugerează o igienizare a vieții publice contemporane, prin evacuarea atavismelor religioase din educația copiilor. Pe linia asta de gândire, se ajunge să se afirme că orice educație religioasă reprezintă o ”traumatizare” a minorilor. Mie mi s-a părut că Polihronu dorește să intre în această temă, însă reacțiile lui evazive din discuții nu m-au edificat asupra acestui aspect.
Intru in conversatie doar pt a-mi descarca gandurile dupa ce am citit comentariile voastre. O simt in piept dorinta aceasta. Nu sunt experta nici in psihologie nici in psihiatrie nici in teologie.
Cand mama mea era bolnava, si am fost constienta de asta de la 10 ani in coace, as fi facut pact si cu dracul numai sa mi-o tina in viata. Pe atunci nu eram nici Adventista nici Ortodoxa, doar cu o slaba notiune de Dumnezeu, nu cred ca citisem inca Biblia.
Dupa parerea mea, si Poli/Myo au dreptate si Sertorius. Totul depinde…….
@Serto,
din cate observ nici macar n-ai sesizat ca este vorba despre botezul a doi frati. Poli a spus doar ca sunt cu ceva ani inainte de a-si lua buletinul, dar n-a dat varsta. Unul are 9, celalalt 12. Cel de 9 s-a botezat „ca sa fie iertat de pacate si sa fie ajutat sa nu mai pacatuiasca”, iar cel de 12 „sa-L ajute Domnul sa asculte de el si de parinti”. Tu crezi ca diferenta de 3 ani justifica botezul celui de 12. Eu insa iti spun: Cel care s-a pus pe plans inainte de a intra in apa botezului a fost cel de… 12. Din nou, draga Serto, varsta emotionala conteaza, nu cea biologica, iar matale inca nu aprofundezi problema.
Apoi, oare are rost? Timp de un an n-am auzit la facultate decat despre Piaget. Nu stiu insa ce carti ai citit tu, si nu-s sigura ca in privinta abuzului emotional Piaget are ceva de spus, pentru ca sa merite pe drept sa-l invoci aici. Iar apoi… Piaget nu este singurul care are o opinie in privinta dezvoltarii copilului. Desi poate una dintre cele mai cunoscute, el ofera O teorie, nicidecum singura, a carei aplicabilitate depinde foarte mult de cat de echilibrat este mediul in care se dezvolta copilul. Cred ca am sugerat deja mai sus ca dezvoltarea intelectuala nu este acelasi lucru cu cea emotionala, iar pentru integrarea sociala si reusita in viata conteaza in primul rand nivelul de EQ, nu cel de IQ. N-ai vazut, draga Sertorius, atatia oameni inteligenti care sunt niste handicapati social si relational? Crezi ca explicatia rezida doar in faptul ca geniile sunt neintelese? Think harder!
Auzi, chiar asa. Zi-mi ce titluri ai citit pana acum despre abuz si apoi facem cumva sa-ti sugeram o bibliografie obligatorie pentru ca sa nu te mai faci matale pe-aici de rusine… Nu de alta, dar e mare pacat! Un EQ normal permite, de obicei, omului sa nu-si simta IQ-ul in pericol atunci cand in mod evident ceva este nou si neinteles pentru el. Tu insa… devii redundant repetand aceleasi ineptii referitoare la responsabilizare care tin, in primul rand, de common sense. Totusi, daca tii sa ramai, din punctul asta de vedere, in Evul Mediu, esti liber sa gandesti ca bunica-mea. Sa stii insa ca ea are o scuza: are patru clase, a fost orfana de la 3 ani si la 7 deja isi asuma responsabilitatea pentru bunastarea maica-sii, cazuta in depresie.
O rugaminte: nu mai vorbi la plural „dimpreuna cu dl samson”! Am indicii destule sa cred ca dl samson s-a prins deja despre ce vorbim noi aici, ba chiar este cat se poate de coerent pe acest topic, ceea ce nu pot spune despre tine.
@Camelia,
inteleg pozitia ta. Fiecare dintre noi, in situatii limita, am face orice pentru ca persoana indragita sa nu plece dintre noi. Este normal sa fie asa. Nu trebuie sa ai un crez religios pentru asta. Totusi, in momentul in care exista consecinte – iata, la 9, respectiv 12 ani, acesti copii sunt gata botezati ca ofranda pentru Domnul, lucrurile se schimba. Nu stiu daca tu chiar ai apucat sa faci vreun pact sau sa treci la fapte. Si nu stiu daca mama ta, iubindu-te sanatos, l-ar fi acceptat.
@cami & mamasita
http://www.youtube.com/watch?v=qqKlSldlSDE
Myosotis,
Ai dreptate, se vede treaba că te pricepi. Totul se reduce la cum stai cu EQ-ul, iar în cazul de față ”abuzul emoțional” e limpede. Chiar, de ce o fi existând botez la Biserică? Doar ptr a fi maltratați emoțional oamenii în general și copiii în particular? Hm, ce proști erau oamenii prin Evul Mediu și ce dăștepți ne-am făcut noi acuma…
În orice caz, e curios cum de i-au botezat pe cei doi copii, dincolo de ”abuzul” emoțional la care au fost supuși de către tatăl lor. Biserica a luat-o la vale dacă face astfel de gesturi…
sertorius, dai dovada de un bigotism insuportabil cateodata.
si dialogul cu tine tinde sa devina iritant. continua in acelasi stil si vei fi ignorat.
nu ti-o spun cu rautate.
Dragul meu CJ,
Ce e aia bigotism? Cât despre ignorare, crezi că mă interesează prea mult să fiu băgat în seamă?
Problema cu voi pe aicea e că vă orientați după ceea ce vă ”sună”, după mode superficiale, rar am văzut ca cineva să fie capabil să-și întemeieze spusele sau gândurile. Semănați cu ceea ce spune Iisus, despre pleava fluturată pe arie vara. Nu știți prea bine ce e aia știință, dar sunteți mari împătimiți de pozitivism. Nu aveți mult habar de psihologia copilului, dar vă pricepeți la cazuistica ”abuzului” emoțional.
Asta e părerea mea despre voi. Sincer și direct exprimată. De aceea, în afară de tine, care ești, vrei sau nu, prietenul meu, mă importă spre deloc dacă restul publicului mă citește măcar.
Cu asta, mă și retrag din discuția asta. Cred că am scris inacceptabil de mult și am monopolizat ringul. Dacă găsiți ceva în ce am scris, e bine. Dacă nu găsiți nimic, e încă mai bine.
Poka, cum spun rușii.
Zic si eu precum Camelia, nu-s pe felie la psiho-filo-teo-psihi, da´ ma gandesc ca Isus avea vreo 12 ani cand realizeaza constient cine este si ce raspunderi are.
Apoi, ce influenta a avut Iosif si copii lui asupra lui Isus iarasi ma duce cu gandul la naivitatea specialistilor in domeniile mai sus aratate.
Ca sa nu mai zic de reputatia Nazareth-ului si de influenta rabinilor cu pretentiile lor.
La vremea aceea nu se nascuse psihanaliza si nici psihiatria nu inflorise, in schimb filo+ teo erau la moda si faceau pe multi sa inebuneasca sau, mai rau, sa se considere alesii Domnului.
Cert e un lucru, Isus a invatat cine este si ce raspundere are de la mamica Lui si din surse nealterate(natura, scriptura,viata obisnuita).
Tot la fel a invatat sa -Si cunosca valoarea nelasand sa fie „spalat la minte” de nimeni si nimic.
Si mai e ceva, poate cel mai tulburator dintre toate, anume, El a invatat din lucrurile pe care Le-a suferit.Suferinta implica asumarea responsabilitatii, ceva referitor la tine sau referitor la altii, si dupa parerea lui Dumnezeu, este cea mai eficienta metoda educativa.
Opusul ei este „stofa” de martir si intronarea suferintei ca virtute suprema.
Am vazut si auzit specialisti in domeniul ….copilariei care n-aveau copii si care erau ridicoli repetand „adevaruri de necontestat” in domeniile acestea, psiho, filo, teo, psihi.
E ca si cum ai decreta ca Isus nu putea sa fie ce-a fost deoarece nu corespunde criteriilor domniilor-lor de analiza a naturii umane.
„De-ar fi sa ma mai nasc odata….” zicea maestrul Gica petrescu, eh, ce bine a ar fi !
Aiurea, n-ar fi bine deloc ! Prefer sa fiu asa cum m-am nascut, sa cresc asa cum am crescut, sa invat -dezvat si sa nu fiu subiect de analiza psiho.
Cat de adevarat este ca aia de zic ca stiu n-au inceput inca sa cunosca pt. ca , nu-i asa, cum dracu´ sa inveti cand deja le stii pe toate !?