La credinta inainte

Am un prieten care, la ananghie, cu unul dintre copii bolnav in faza acuta si fara leac aparent, i-a promis lui Dumnezeu ca renunta la unul dintre lucrurile dragi in schimbul insanatosirii lui. Copilul s-a facut bine curind, iar omul meu se tine si astazi de cuvint, mustind de amuzament cind povesteste despre placerea lui acum interzisa. Poate trai si asa – cu un mic sacrificiu perpetuu in amintirea unui happy end, cu un copil sanatos si Dumnezeu inca pe-aproape.

Am o rubedenie care a botezat zilele astea doi copii (cu ani buni inainte sa-si faca poza de buletin) care, intr-un moment de cumpana pentru sanatatea tatalui lor, au promis ca, daca totul va fi in regula, vor adera oficial la religia parintilor. Impulsul este de inteles (dat fiind mediul religios), iar logica identica – do ut des. Dar situatiile sint radical opuse prin dinamica si implicatii.

Prietenul meu e tata. Responsabilitatea ingrijirii copiilor ii revine lui si sotiei. E om matur, cu o solida si frumoasa experienta de viata, cu capul pe umeri si o diploma in teologie (cele doua nu se confunda in mod obligatoriu). Copiii intrati la apa si, pretimpuriu, intr-o factiune crestina cu aere sectare sint insa victimele unei mentalitati aberante psiho- si teologic. Copiii nu trebuie sa poarte grija parintilor. Asumarea dezechilibrata de responsabilitati este una dintre definitiile abuzului. Este clar ca, in logica de troc a gestului, ei au facut un sacrificiu – si-au jertfit copilaria pe altarul unei religiozitati perfide. Au devenit conditia sanatatii tatalui lor.

In fine, nu pot sa pricep cum unii oameni – parinti si pastori – nu ajung niciodata sa treaca de la masuta cu nisip a povestii lui Ghedeon la abecedarul lui „cereti si vi se va da”. Ceea ce pentru aproape o intreaga biserica a fost de curind un moment de emotionant triumf este, in realitatea cruda a mintii unui copil, o imensa tradare. Asa se intimpla cind maturii se poarta ca niste copii idioti.

Anunțuri

143 Responses to La credinta inainte

  1. i-oana says:

    Scuzati expresia ” cum dracu´” , stiu ca nu da bine la imagine ,nu e acceptata in SDA, nu face parte din blazon si e …draceasca, da´ sa stiti ca exprima bine (cateodata !!) ganduri si sentimente.
    Mai ales sentimente !!

  2. myosotis says:

    @i-oana,

    stai sa inteleg. Vrei sa spui ca daca Isus a fost dus la Templu la 12 ani asta inseamna ca varsta potrivita pentru botez este… 12 ani? Apoi societatea evreiasca si genul de educatie oferita copiilor sunt distincte. Intreaga lor identitate graviteaza in jurul lui YHWH si a statutului lor special. Si inca mai important: sper ca nu compari societatea de atunci cu cea de acum. Pentru ca, daca e pe asa, hai sa ne si casatorim copiii la 12 ani, precum faceau evreii din vremurile biblice. In societatea evreiasca din vremea aceea, un baiat de 12 ani era considerat barbat. In societatea noastra, un baiat de 12 ani nu are inca nici buletin, nici drept de vot, nici carnet de conducere, nici voie sa se casatoreasca. Sa nu comparam mere cu pere…

    Nu neaga nimeni ca simtul responsabilitatii se invata de la parinti, dar noi vorbeam aici despre asumarea prematura a unor resonsabilitati prea mari in raport cu varsta.

  3. i-oana says:

    Myo,

    Hai sa vedem…

    La 12 ani baiatul evreu era FACUT sa se simta responsabil,asta neansemnand ca si avea simtamantul acesta.
    Isus S-a botezat la 30 de ani, si asta pt. ca a VRUT s-o faca.
    Botezul era oarecum o noutate si tindea sa devina o….moda fara sa implice nu stiu ce vinovatie si responsabilitate.

    La 12 ani Isus era matur emotional ? Specialistii zic ca NU, nu putea ,n-avea cum, era copil.
    Isus afirma contrariul si discuta cu rabinii la un nivel ce depaseste cu mult IQ-ul varstei biologice.
    Intrebare:
    Era Isus o exceptie doar pt. ca era …Dumnezeu ?
    Da, zic teologii, TREBUIA sa fie o exceptie.

    Pot sa spun ceva ?
    Stiintele astea care se ocupa cu: cum, de ce si cu ce rezultat in privinta naturii umane, ar trebui sa fie mult mai oneste si sa recunosca ca unele observatii pot fi adevarate , insa nu pot fi norme pt. orice om.

    Exista suficiente exemple de copii+adolescenti care nu s-au incadrat in definitii si tipare.

    Un exemplu ar fi Samuel-purtator de cuvant a lui YHWH la varsta copilariei inocente.

    Concluzia mea?

    Omul este un univers in miniatura despre care ceilalti au impresia ca deja stiu totul mai bine ca Dumnezeu.
    Fals !
    Experienta umana invata ca observatiile nu sunt concluzii finale,dimpotriva observatiile sunt un amestec neomogen de subiectivism+dorinta de absolut.

    Asa ca,Myo, cine poate spune cum, de ce si cu ce finalitate au gandit copii aia asa cum au gandit !?

    Eu una nu ma risc sa rspund si stiu si de ce !

  4. polihronu says:

    Daca pina si Disertorius recunoaste ca e ceva in neregula cu episodul relatat de mine si biserica, inseamna ca nu i-am suportat degeaba nesimtirea. Bravo generale!

  5. samson says:

    #96 sertorius

    Myosotis,
    Ai dreptate, se vede treaba că te pricepi. Totul se reduce la cum stai cu EQ-ul, iar în cazul de față ”abuzul emoțional” e limpede. Chiar, de ce o fi existând botez la Biserică? Doar ptr a fi maltratați emoțional oamenii în general și copiii în particular? Hm, ce proști erau oamenii prin Evul Mediu și ce dăștepți ne-am făcut noi acuma…

    domnu general, doamna myosotis nu numa că ştie ce spune, da spune şi ce ştie, uitaţi cum facem, ca să nu se mai uite lumea la dvs, şi nici dvs sa fiţi nevoiţi să mai luaţi pe cineva cu dvs când vă uitaţi la oglindă ca să rezolvaţi iecuaţia lu dna myosotis, pune tăticu dvs un link despre abuzul iemoţional în copilărie, o carte scrisă de nişte psihologi şi psihiatrii creştini ( asta ca să n-aveţi ceva prejudecăţi, deşi cei mai buni sunt în general necreştini), care ie americani, şi când mai vreţi opinii d-ale specialiştilor în psihologie, apelaţi cu toată încrederea la americani, care la fel ca şi la armament, ie cu 20 de ani înaintea la ieuropeni, şi cu 30 înaintea la franceji; dupe ce cetiţi, mai vorbim! no offence!

    ps. ie-n română, ie pt toată lumea, ie un fel de abc, dupe asta se poate trece la lucruri mai avansate

  6. polihronu says:

    @ samson, from myo: You rock! 😉 Si de la mine: Da’ nu va faceti sperante sa citeasca si dl. Disertorius asa ceva, ca el e inca la clasici.

  7. Stef says:

    #myosotis- Cu placere! Am sa revin, eu sunt un cinefil inrait.

    #Polihronu- Ai avut un dialog cu un..”monolog”, maestru al intoarcerii vorbelor, c’asa-i in tenis, vorba lui Toma Caragiu.

    #Samson- Foarte bun link-ul lasat de tine. Bravo!

  8. study_nature says:

    Scriu aici, desi nu sunt on-topic.

    Eugen Istodor de la Academia Catavencu i-a luat recent un interviu profesorului de filozofie Mircea Flonta. Mi-a placut maniera in care a raspuns acesta.

    @Sertorius, referitor la dialogul nostru mai vechi de pe forumul O2:
    Tocmai am citit profilul pe care Sorin Lavric i-l realizeaza lui Mircea Flonta in Romania Literara. In partea a doua a textului, Lavric scrie despre vraja filozofiei. Aceasta a persistat si s-a intensificat la Flonta, pe cand in cazul lui Lavric a avut loc o dezvrajire:

    […] dezvăluindu-şi motivaţia care l-a îndemnat să aleagă studiul filozofiei, Mircea Flonta mărturiseşte că vraja exercitată de o lume a sensurilor şi valorilor, o lume dublînd-o pe cea de aici, asemenea unui strat mai adînc de existenţă – vraja aceasta a fost cea care l-a făcut să aleagă filozofia. Căci numai filozofia, ca gîndire metodică şi ca elaborare teoretică, putea, în închipuirea tînărului de atunci, să fie disciplina în stare a-i da acces la acel strat aparte, mai mult bănuit, al sensurilor şi valorilor. Iar remarca autorului pe marginea acestei închipuiri merită să fie consemnată: ,Era o imagine cu totul naivă şi inadecvată asupra filozofiei, o imagine care, în contact cu oameni familiarizaţi cu filozofia, ar fi fost destrămată. N-am avut parte de aşa ceva. Iată de ce această vrajă, această chemare a unei lumi doar presimţite a persistat şi s-a intensificat cu trecerea timpului.” (p. 17) {nota mea: cartea din care se citeaza este „Apropieri. Convorbiri cu Romulus Brâncoveanu” de Mircea Flonta}

    De ce comentariul acesta merită a fi reprodus? Întrucît el rezumă în chip limpede fascinaţia iniţială sub înrîurirea căreia fiecare tînăr, alegînd filozofia, s-a aflat la un moment dat. Mai mult, ea conţine deja, schiţată într-o formă anticipatoare, evoluţia viitoare a oricărui împătimit de filozofie: de la vraja iniţială la dezvrăjirea finală. Începi cu o fascinaţie şi sfîrşeşti cu o trezire la realitate. Crezi în jocul ielelor şi apoi trăieşti pe pielea ta amărăciunea constatării că ele au dansat doar în închipuirea ta. Dar lucrul acesta nu îl poţi înţelege decît după ce dezvrăjirea s-a petrecut. Aproape îmi vine să spun – ieşind de astă dată din litera şi spiritul cărţii – că, din perspectiva existenţei acelui strat al valorilor, sensul filozofiei e ca la capătul ei să-ţi dai seama că ai făcut-o degeaba. Ielele te-au vrăjit şi te-au îmbolnăvit, iar, cînd te vindeci, ţi-ai dori să nu te fi vindecat, aşa de dureroasă este convalescenţa. […]

    Dintre participantii la dialog socotesc ca fiecare este sub vraja unor discipline, si in convalescenta sau vindecat in urma dezvrajirii si pierderii fascinatiei fata de alte discipline. Teologia, filozofia si stiintele sunt cele mai frecvent amintite si cu implicatiile cele mai mari asupra subiectelor noastre de discutie. Este dificil sa stabilesti in cazul fiecarei persoane legitimitatea atractiei sau repulsiei fata de una sau alta dintre aceste discipline. Fiecare isi va forma propriile impresii limitate cu privire la pozitiile adoptate de ceilalti.

    Nu pot sa nu inchei cu aceste cuvinte de la finalul filmului Stranger Than Fiction, pe care vi-l recomand:

    And we must remember that all these things, the nuances, the anomalies, the subtleties which we assume only accessorize our days, are in fact here for a much larger and nobler cause.

  9. ianis says:

    study_nature si samson

    multumesc de linkuri

  10. polihronu says:

    Multam st_ature. Mi-ai adus aminte de un filozof care reuseste sa fie agreabil, atit in discursul de specialitate, cit si in „viata reala”.

  11. Sertorius says:

    Am zis că nu mai intervin…
    Am cetit cartea trimisă de dl Samson. Am impresia că humoristul nostru a vrut să-ți joace o festă, prietene Poli, iar tu te-ai și precipitat în direcția poantei. Poanta e că în acea carte, altfel ușurică, cazuistica ta nu e de găsit. Și țineți cont că autorii se străduiesc din greu, ajungând să includă la ”abuz” asupra copiilor toate situațiile, altfel firești, care pot apărea în viața unei familii – aflăm astfel că îți poți ”abuza pasiv” copilul prin aceea că petreci prea multe ore la serviciu (aici ar fi de discutat ce înseamnă ”prea mult” și dacă situația e solvabilă, căci mă gândesc că și dacă stai permanent cu copilul și nu-i mai asiguri baza materială, n-ar fi nici așa bine, nu?), că ridici tonul la el, etc.
    Cum să zic, ați jubilat cu toții prea devreme. Vreunul dintre voi a cetit cartea asta, înainte să strige „evrika” invocând-o? Mă îndoiesc.

    Samson, nu mă deranjează câtuși de puțin opinia dumitale despre IQ-ul meu. Nu știam că te-a acreditat cineva în materie de arbitru de inteligență, dar mai știi? Tu, desigur, ești în măsură să ne judeci pe toți, având, nu-i așa, IQ-ul cel mai mare…

    Study_nature, drept să-ți spun de profesorul Flonta am auzit, am dat și un examen la masterat cu domnia sa. Însă de prietenul Sorin Lavric, cel dezamăgit de filosofie, n-am auzit. Ce voiai să-mi transmiți cu citatul ăsta, că profesorul Flonta trăiește o iluzie, iar Lavric s-a deșteptat din ea? Eextraordinar! Vezi că și ”profesorul” Ionică a ”reformat” logica, sunt mai multe cazuri de acest gen…

  12. polihronu says:

    Serto, multi citesc, putini pricep. Si nu tine de IQ – tocmai asta e problema ta. Dar mai bine fii baiat de caracter si tine-ti naibii promisiunea de a tacea.

  13. polihronu says:

    Carti precum Labirintul se citesc in oglinda, generale, nu pentru a da peste bot unora pe internet. Ai irosit o sansa buna sa te intilnesti cu tine, iar noi avem toate sansele sa te auzim inca trancanind superior si inutil. Pacat.

  14. study_nature says:

    @Sertorius,

    Ma asteptam sa sesizezi ca nu emiteam judecati de valoare cu privire la fascinatia sau dezvrajirea fata de o disciplina sau alta. Daca citesti articolul din Romania Literara la care ma refeream, vei vedea ca Lavric vorbeste cu un cu totul alt ton despre Flonta decat cel pe care il presupui tu.
    Iar trimiterea la Aurel Ionica chiar nu isi gaseste locul in acest context.

    Din cate retin eu, Poli si Myo au citit cartea respectiva plus altele pe aceeasi tema. Te indoiesti cam selectiv, Sertorius.

  15. Sertorius says:

    Poli,
    Nu te amărî și tu acuma. Uite, îngăduie-mi să te ajut. Carevasăzică, tu ai un cunoscut (tatăl copiilor din cazul relatat), pe care-l acuzi de o faptă penală, anume abuzarea copiilor lui. Trebuie să fii de acord că ptr el, ca părinte, acuzația este extrem de dureroasă.
    Așadar, nu cred că e drept să scrii la gazetă o asemenea acuzație, fără a o întemeia riguros, ca un adevărat procuror.
    Cum văz că tu ești neclintit în convingerea ta că aici e vorba de un abuz de minori indiscutabil, te invit să-ți pui roba de magistrat și să ne explici, coerent și citeț, care sunt cele 3 elemente constitutive ale abuzului în acest caz – victima, agresorul și modus operandi. Să nu te superi, dar pune-te și în locul familiei pe care o descrii, în culori penale, în articolul tău. Nu poți scrie așa ceva despre cineva, lăsând pe seama glumețului Samson citarea unor cărți, în care nici nu se descrie de fapt cazul tău, dar din care ar trebui să deducem singuri adevărul spuselor tale, cetind, probabil, printre rânduri…

  16. polihronu says:

    Serto, nu e nimic penal la mijloc. Nu am fantezii de grandoare si nu trebuie sa demonstrez nimic. Gazetarul nu este procuror, iar editorialistul nu e gazetar. Amarit nu sint deloc. Contez pe faptul ca putem dezbate amiabil alte subiecte. Dar aici e mai bine sa cadem de acord asupra dezacordului si sa ne vedem de viata. Am monopolizat suficient atentia altora.

  17. Sertorius says:

    E-n regulă. Eu mă retrag a doua oară, dar dacă mai are dl Samson vreo recomandare bibliografică, îmi cer scuze, dar nu pot ignora omul. Mai ales că dumnealui e arbitru de inteligență pe aici.

  18. samson says:

    #11 sertorius

    Am zis că nu mai intervin…

    nu vă neliniştiţi aşa în halu ăsta domnu general, că nu ie păcat! şi domnu isus a zis că vine curând… dl dumnezeu nu ţine cont de vremurile de neştiinţă ale omului

    Am cetit cartea trimisă de dl Samson.

    de cetit aţi cetito, da v-aţi şi rugat înainte ca s-o cetiţi? ca şi dupe ce aţi cetit-o? ca să nu vină dl satana, şi pe modelu ăla a lu păsările alea din parabolă, să smulgă din capu lu dvs tot ce-aţi cetit şi n-aţi înţeles

    Am impresia că humoristul nostru a vrut să-ți joace o festă, prietene Poli, iar tu te-ai și precipitat în direcția poantei. Poanta e că în acea carte, altfel ușurică, cazuistica ta nu e de găsit.

    nu ie de găsit, nu? aşa ie! dta te aşteptai ca acolo să-i întâlneşti pe băieţii ăia doii, cu nume, cu pronume şi cu ta-su cu tot, pe modelu patentat din pocalipsa şi daniel, şi atuncea ce-ai fi zis dta, uite că s-a-mplinit profeţia, ie de la domnu! dta te precipiţi tot mai tare în contra de la iecuaţia aia a lu dna myo, să-i ărăţi dta şi dânsei, nu numa lu dl poli, cât de mult se înşeală când crede că primu termen de la iecuaţia aia ie iegal cu al doilea, şi nu ie vorba de doi termeni diferiţi!
    ie cam uşurică cartea, ieste? dta ieşti antrenat cu dl hegel şi cu regretata sora white, dta ai nevoie de cărţi din alea care are cotoru cât calculatoru, şi-n mai multe volume, pline de păreri propii şi personale de la alţii, şi scrise şi-n limbaju de specialitate de la predici şi din dicţionare, nu? ia vedeţi, ia, dak vă rugaţi, şi-o mai citiţi o dată, poate mai găsiţi nişte poante p-acolo să ni le spuneţi şi nouă, şi ne spuneţi şi când să ne râdem şi noi, da? mulţumim!

    Și țineți cont că autorii se străduiesc din greu, ajungând să includă la ”abuz” asupra copiilor toate situațiile, altfel firești, care pot apărea în viața unei familii – aflăm astfel că îți poți ”abuza pasiv” copilul prin aceea că petreci prea multe ore la serviciu (aici ar fi de discutat ce înseamnă ”prea mult” și dacă situația e solvabilă, căci mă gândesc că și dacă stai permanent cu copilul și nu-i mai asiguri baza materială, n-ar fi nici așa bine, nu?), că ridici tonul la el, etc.

    dle, se uită rău de tot lumea la dta! dak puneam o carte de bucate (alta decât aia a lu sora opriţa, cu care ieşti obijnuit dta) o contraziceai şi pe aia, le iesplicai dta la autori, cât de supţire ie cartea dânşilor şi cum s eface ouăle ochiuri cu cartofi prăjiţi! dle, cum am zis, dta contrazici din prinţipiu, tot ce nu ie scris şi spus de dta, şi dak am posta p-aicea supt alt nick, nişte mesaje mai vechi d-alu dta, le-ai contrazice dta şi pe alea! punem pariu dle? bine că n-a fost fro carte de fizică, că contraziceai dta şi legea de la gravitaţie, că ie prea supţire şi aia

    Cum să zic, ați jubilat cu toții prea devreme. Vreunul dintre voi a cetit cartea asta, înainte să strige „evrika” invocând-o? Mă îndoiesc.

    o rugăciune bună, făcută înainte de cetire, face cât juma de studiu, domnu general, vorba lu dl luther; dvs v-aţi rugat înainte s-o cetiţi?
    dle, fie-ţi milă de dta, şi nu mai insista pe subiectu ăsta, a rămas lumea cu ochii lipiţi de dta! ie păcat de mintea dta, la fiecare propoziţie de p-aicea, biasu teistic din minte dumitale te trădează, dta poţi să citeşti orice, dta tot la aceleaşi concluzii presetate ajungi!! problema ie că dta nu te-ai lepădat de dl satana, dta crezi că dak te-ai lepădat de sora white, şi l-ai luat pe dl hegel ie de ajuns? ştii dta cum ie vorba aia, scapi de dl dracu şi dai de dl ta-su!!! d-alfel ai mai avut dta o discuţie lămuritoare cu dl intent şi pe saitu de la azsforum, tot în sensu ăsta
    dle, odată aventist, pt todeauna aventist! d-aicea nu se iese decât prin naşterea din nou, orice alt petic religios pus la burdufu ăla nu face decât să pleznească şi mai tare burdufu; dta n-ai nicio şansă dle, până nu te lepezi de dl satana, dta crezi că dak i-ai schimbat numele în alteritate şi singularitate, şi nu mai ie ca-n buletin la dânsu dl iehova, ai rezolvat treaba? te dă de gol gândirea dle la fiecare mesaj!

    Samson, nu mă deranjează câtuși de puțin opinia dumitale despre IQ-ul meu. Nu știam că te-a acreditat cineva în materie de arbitru de inteligență, dar mai știi? Tu, desigur, ești în măsură să ne judeci pe toți, având, nu-i așa, IQ-ul cel mai mare…

    aia ie, dle general, aia ie! dak nu cetiţi biblia la rând!! şi nici mesajele de la tăticu dvs, sau dak cetiţi, nu obijnuiţi să vă şi rugaţi înainte, alfel aţi fi văzut dvs că duhu domnului ieste peste tăticu dvs încă din burta lu mămica dumnealui; n-aveţi nicio şansă dle, să nu vă treziţi că luptaţi împotriva lu dl duhu sfânt însuşi şi comiteţi păcatu de neiertat

    domnu general, de ce mergeţi dvs pe calea lu balam şi-a lu balac fiu lu peor, şi a lu domnii profesori de saitu ăsta? când a câştigat iei fro bătălie împotriva lu tăticu lor samson? nu ştiţi dvs că tăticu dvs o să-i judece şi pe îngeri? scrie şi la ievanghelie d-alfel, şi ştiţi şi dvs ce IQ are ăia, da cum dvs nu cetiţi deloc biblia la rând!!

    Study_nature, drept să-ți spun de profesorul Flonta am auzit, am dat și un examen la masterat cu domnia sa. Însă de prietenul Sorin Lavric, cel dezamăgit de filosofie, n-am auzit. Ce voiai să-mi transmiți cu citatul ăsta, că profesorul Flonta trăiește o iluzie, iar Lavric s-a deșteptat din ea?

    că cine s-aseamăna s-adună, şi dă masterate unu cu altu! apreciem ieforturile dvs deosebite în a rezolva de unu singur iecuaţia lu dna myo!

    Eextraordinar! Vezi că și ”profesorul” Ionică a ”reformat” logica, sunt mai multe cazuri de acest gen…

    de ce nu-ncercaţi şi dvs c-un masterat la vanderbilt, aveţi ocazia să reformaţi nu numa filozofia, da şi psicologia, aşa din mers
    o să ne rugăm pt dvs să vă dea domnu izbândă

  19. Sertorius says:

    Samsoane,

    Aici este într-adevăr vorba de penibil, însă mă tem că tu ești protagonistul. Postezi o carte, pe care o prezinți ca și cum cu ea ai rezolvat disputa. Ei, și? Nici urmă de problema dlui Polihronu în ea! Da, am văzut și eu că trata la un moment dat despre abuzurile emoționale la care sunt supuși copiii. Culmea, menționa, negru pe alb, și ”abuzul rezultat din inversarea rolurilor în familie”! Dumneata, cetind așa ceva, ce ți-ai zis? ”Case Closed!”, vorba inteligentului inspector Șoric (îl știi pe ăsta?). Ei, și ce credeți oameni buni? Cum explică autorii de la cartea preferată a dlui Samson chestia cu abuzul rezultat din inversarea rolurilor? Spun ei că așa ceva se produce atunci când între soți nu merge treaba și ei își revarsă, compensatoriu, un exces de afecțiune asupra copilului. Autorii ăștia – meseriași, ca și dl Samson, bineînțeles – găsesc că nu e nici o exagerare să numească fenomenul ăsta ”incest emoțional”.

    Așa că, dle inspector Șoric… pardon, Samson, altădată fă bine și citește mai atent ce postezi. Știu, dumneata te scoți din orice situație cu marotele dumitale, însă vezi tu, s-ar putea să nu fie de ajuns. Și apoi, disprețul ăsta suprem la adresa ”aventiștilor”, nu ne poate induce pe toți eroare – dumneata, care vorbești astfel, ești una și aceeași persoană cu cel care frecventa asiduu ceremoniile religioase ale acestui cult, până acolo încât nu te lăsai dus de acolo nici cu poliția!…
    Dar, nu-i așa, nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi miroase…

  20. myosotis says:

    @Sertorius,

    Domnule, dar dumneata inca n-ai ajuns culmea ridicolului si insisti sa o atingi. „Abuz pasiv”… ti se pare ca nu exista? Sau inca n-ai aflat ca „neglijarea” intra la categoria abuz? Un parinte mereu absent ai impresia ca nu-l priveaza pe copil de ceea ce are nevoie? Si ca asta nu este un abuz fata de copil?

    Apoi… inversarea rolurilor. Se vede ca citesti printre randuri. Este vorba de parinti care se comporta precum niste copii, si de copii care cred ca trebuie sa ingrijeasca de parintii lor, desi sunt inca minori… Exact despre ce discutam noi aici. Tu insa… cum sa pricepi, cand nu vrei? E absolut imposibil. Si, da, inversarea rolurilor poate insemna, in functie de context, tratarea fiicei asa cum ar trebui sa fie tratata sotia sau a fiului cum ar trebui tratat sotul. De exemplu, confesiunile facute copiilor. Unii tati vorbesc cu fiicele ceea ce li se pare ca mama lor n-ar accepta. Au nevoie de comunicare, dar in cuplu adesea comunicarea este ciuntita. Am auzit nu o data cazuri in care tatal ii spune fiicei „O sa-ti spun ceva, dar sa nu-i spui mamei.” Nu ti se pare ca o confunda cu nevasta? Tatal si copilul sa aiba secrete fata de mama? Si nu vorbim de „O sa-ti spun ceva, ii facem mamei o surpriza de ziua ei si nu trebuie sa-i spui”, ci vorbim de „Uite, am cumparat un teren si nu vreau sa stie maica-ta”, sau, rolul invers „Uite, i-am trimis bani bunica-tii, dar sa nu stie tac’tu”. Exista in familie diada parentala si diada cuplului (care sunt alcatuite din aceiasi doi oameni, dar care au functii diferite), locuri in care copilul NU are ce cauta. Momentul in care copilul traverseaza granita asta (mai ales a diadei cuplului), la invitatia unuia dintre parinti, se numeste incest emotional.

    Sertorius, acum pe bune! Ai senzatia ca sondezi in profunzime putzul gandirii si, cand colo, plutesti neputincios la suprafata.

  21. Sertorius says:

    Prietenă,

    Ia-o ușurel. Așadar, la niște copii li s-a îmbolnăvit tatăl. Grav. Băieții, speriați, se gândesc că unica nădejde ca tatăl lor să scape – își iubesc mult tatăl și nu vor să-l piardă – este la Doamne-Doamne. Se roagă la El și socotesc că, poate, ar fi și mai bine dacă s-ar și boteza. Despre asta vorbim aici.
    La ce tip de ”abuz” din cartea postată de dl Samson incluzi tu cazul ăsta? Că la categoria ”abuz prin inversarea rolurilor” nu se încadrează, căci acolo e vorba de o relație ”incestuoasă”. Cel puțin, asta e părerea autorilor. Dacă tu vrei să extrapolezi, trebuie să explici de ce ești tu mai dășteaptă decât medicii favoriți ai dlui Samson.

    PS. Cât despre ”abuzul pasiv”, eu nu am negat existența lui. M-am întrebat doar unde începe abuzul. Autorii îmi par că exagerează fenomenul, neprecizându-i limitele.

  22. Stef says:

    Baieti! Ca o pauza intre reprize, va recomand calduros filmul „The infidel” 2010, o pledoarie despre toleranta religioasa. O comedie spumoasa care aduce in discutie lucruri foarte serioase.

    PS. Unele lucruri nu pot fi clintite din loc. „Poate leopardul sa-si schimbe petele?”

  23. myosotis says:

    Serto,

    nu despre asta vorbim aici. Vorbim despre mecanismele care i-au determinat sa le vina ideea asta, despre legalism si fapte, despre responsabilizare prematura si, in primul rand, despre tata insusi. Un tata cu scaun la cap le-ar fi explicat feciorilor ca vindecarea lui nu necesita sacrificiul lor, ca Domnul nu „functioneaza” asa, ca ne rugam la Domnu’ sa lucreze prin medici, ca ar trebui sa mai astepte cativa anisori pana la botez. Dar, nu, tatal din povestea adevarata face un display de religiozitate la biserica, un adevarat spectacol grotesc din botezul copiilor, se duce cu hartia la comitet sa faca presiuni sa-i fie botezate odraslele, ca el garanteaza ca-s pregatiti. A nu-ti proteja copiii de ceea ce ei nu inteleg este tot un abuz (revin asupra problemei abuzului intr-un alt comment).

    !Nu-i condamna nimeni pe copii ca au luat o „decizie” emotionala. Ii spuneam mai sus Cameliei ca pot intelege ca la ananghie te faci frate si cu dracu’ numai sa nu-ti pierzi famelia. Daramite cu Domnu’…

    Ma bucur ca aduci chiar tu in discutie teama. Ti se pare ca teama este un bun motiv pentru a te „lega” de Domnul? Ti se pare ca un copil de 9 ani pricepe care-i diferenta dintre teama de Dumnezeu si veneratie? Crezi ca un copil care habar n-are ce-i pacatul si harul nu va trai cu teama nevrotica de pacat? Nici nu tre sa inteleaga ce-i pacatul, dar daca i se spune over and over ca noi trebuie sa nu pacatuim, sau daca face ceva reprobabil sa i se aminteasca de standardul la care se raporteaza cam ce sentimente crezi ca va dezvolta? Cea mai persistenta teama este tocmai cea legata de lucrurile irationale.

    La 9 ani tu te gandeai la pacatele tale?

    Vrea Dumnezeu o slujire din frica? Tu, daca ai fi fost parintele copilului – hai, incearca sa te pui in pielea lui – te duceai cu scrisoarea pierduta la domnie sa insisti sa fie botezat, ca-i matur? Indiciu: a lua „decizii” de adulti la varsta copilariei este un semn de imaturitate emotionala, nu de maturitate. Este un semn ca etape semnificative din dezvoltare au fost sarite.

  24. JungleLeaks says:

    @#22… multumesc pentru recomandarea cinematografica! o sa-l caut si eu sa-l vizionez.

  25. myosotis says:

    @Serto:

    Care sunt limitele iubirii?

  26. Stef says:

    Myo

    te rog, nu mai incerca sa demonstrezi ca ALBUL E ALB.
    Copiii trebuie sa faca lucruri specifice varstei lor. Tatal trebuia sa le interzica sa se boteze pentru a indupleca un zeu nemilos, sau milos, dupa caz.
    Copiii puteau cel mult sa promita ca….invata mai bine, duc gunoiul, o ajuta pe mama la bucatarie, ies cu catelul la plimbare….saamd. nu sa-si sacrifice copilaria pe un altar, indiferent cat de frumos colorat arata. Punct!
    O zi buna tuturor!

  27. Sertorius says:

    Myosotis,

    Amesteci lucrurile, ca să-ți iasă cumva socotelile. Avem două teme diferite :
    1. Un tată, ziceți voi, și-a ”abuzat” copiii. V-am rugat de ”n” ori să arătați cum s-a petrecut ”abuzul” și în ce a constat el. Încă aștept.
    2. Dacă botezul micuțului de 9 ani are vreun sens. La asta, mi-am spus deja părerea mai sus.
    Ba chiar, introduci și o a treia temă, aceea a motivației slujirii lui Dumnezeu (care, deja, nu mai are nici o legătură cu problema micuților, întrucât dimensiunea motivațiilor este extrem de delicată și complicată).

    În ceea ce privește opinia dlui Stef, ea se remarcă prin bădărănia și brutalitatea ei. Sigur, educația, domle, se face cu parul. Ce să priceapă acest domn din situația, evident extrem de delicată și de încărcată emoțional, prin care trecea această familie?
    Nu, dlor, vina nu este a tatălui, ci a bisericii. Biserica are niște regulamente, în spatele cărora putea și trebuia să se protejeze de un asemenea gest, precum ar fi botezul unui prunc de 9 ani. Eu de un botez atât de prematur n-am mai auzit. E o premieră tristă.

  28. Sertorius says:

    În problema motivațiilor, așa cum o invoci, dragă Myosotis, se vede că-ți place jocul alba-neagra. Carevasăzică, mai sus făceai mare caz de faptul că tu ești la curent cu faptul că vârsta emoțională nu e neapărat congruentă cu cea biologică, însă acum, în critica pe care o faci ”motivației” angustioase a celor doi copii, ne arăți că ai uitat adevărul clamat anterior. Uite bila, nu e bila…
    Și măcar dacă ai vorbi cu criteriu, însă din prezentarea cazului nici nu rezulta factorul de frică. Copiii cereau cu disperare vindecarea tatălui lor de la Doamne-Doamne, parcă asta ziceați că i-a împins la botez, nu?

  29. Stef says:

    #127 Sertorica
    „Ce să priceapă acest domn din situația, evident extrem de delicată și de încărcată emoțional, prin care trecea această familie?”

    Sigur ca nu pricep nimic, cum altfel, ca doar dumneata le pricepi pe toate.
    Dragule domn, sunt situatii in lume infinit mai „delicate si mai incarcate emotional” decat aceasta. Sunt oameni care mor de foame, in accidente teribile si inexplicabile, familii care se prabusesc sub povara datoriilor ….saamd. Ce sa faca saracutii copii, sa se boteze toti pe la confesiunile din care fac parte ca sa induplece pe Dumnezeul dumitale sa le salveze parintii?
    In legatura cu educatia cu parul, ai inteles in gura ca cucul ca de obicei. Sunt o multime de situatii unde parintele trebuie sa fie sever, si sa nu lase loc de interpretari, ca de ex: Nu bagi degetul in priza, nu te apleci peste balcon, nu pleci binemerci cu masina prin oras….etc. La fel este si in situatia de fata, NU TE BOTEZI PANA LA 18 ANI, CAND VEI FI IN MASURA SA RASPUNZI PENTRU TINE.
    Eu vorbesc din experienta, am doi baieti, unul de 19 ani si celalalt de 13. Care e experienta dumitale in materie de crescut copii? Ca asaaaa din carti pare tare simplu.

    PS. Vazand multimea de argumente afisate aici de Poli, Myo sau Samson printre care te-ai furisat cu agilitate, ca sa nu zic cu rea vointa, mi-ai adus aminte de un banc de pe vremea raposatului.
    Cica Bula si colegii sai faceau curatienie in sala de clasa. La un moment dat pentru ca tabloul tovarasului trebuia schimbat din loc, Bula incerca din rasputeri sa bata un cui in perete insa acesta se indoia in loc sa intre. Cu tabloul in mana se adreseaza tovarasei invatatoare: Asta nu merge batut, cred ca doar impuscat.

  30. myosotis says:

    @Serto,

    ma confunzi cu tine, si inca in mod repetat. In primul rand, nu evit evidentele pentru ca sa-mi iasa socotelile – e specialitatea ta si eu recunosc un oponent superior cand il vad. Apoi, nu umblu cu alba-neagra, in schimb tu eviti intrebari directe pentru ca nu-ti convine raspunsul pe care ar trebui sa-l dai si ai nevoie sa te eschivezi.

    1. Ti-am explicat deja e „n” ori cum s-a petrecut abuzul, recunosti tu insuti ca permisiunea acordata intru botez unui copil de 9 ani… miroase ciudat, totusi inca te prefaci ca nu pricepi… Nu voi repeta tot ce am spus deja doar pentru ca vrei sa insisti aiuristic asupra unor puncte deja discutate. Ti s-au dat argumente pe care, in pofida lipsei tale de argumente, le respingi. Pop Quiz: Afla de ce sufera cei care sunt insensibili la contra-argument.
    2. Il acuzi pe Stef de „badaranie si brutalitate”. Cine ti-a murit de tii oglinzile ascunse?
    3. Nu am uitat nimic din ce am afirmat anterior. Imaturitatea emotionala merge mana in mana cu frica irationala. Exista o varsta la care copiii nu se tem de nimic si se arunca sa puna mana pe serpi si pe orice animal, fara sa fie constienti de pericol. D-aia au parintii rolul sa-i protejeze de ei insisi. Vezi cat pricepe un copil de 9-12 ani despre focul vesnic. Am avut ocazia sa particip la o discutie cu adolescenti care inca nu pricepeau chestiunea in discutie. Teama, draga Serto, este motivul pentru care copiii se boteaza la o varsta frageda. Teama ca daca nu-s buni, Domnul il va lua pe tati… Teama ca daca nu-s buni n-or sa primeasca coronita si or sa ramana jos, in timp ce aia bunii pleaca la cer. Teama, bat-o vina…

    Tu ai impresia ca, in cazul asta, a fost un singur factor? Crezi ca motivatia este un dulap cu sertarase in care exista cate un compartiment pentru fiecare lucru? Pot sa-ti promit ca un copil se boteaza la varsta asta din urmatorul motiv, ca sa nu mai zici ca-ti furnizam informatii incomplete: imaturitatea lui emotionala ii spune ca trebuie sa-si asume responsabilitatea, sa faca ceva pentru vindecarea unui adult, iar la baza acestora sta teama, si nu doar teama de a-si pierde parintele, ci si teama de a nu se tine de promisiunea facuta Domnului. Stii unde ajung mincinosii, sau aia care promi si nu fac, nu?

    Nu te iert: Care sunt limitele iubirii?

  31. samson says:

    #27 sertorius

    Myosotis,
    Amesteci lucrurile, ca să-ți iasă cumva socotelile. Avem două teme diferite :

    dle, dak dta de dl dumnezeu nu te mai temi, nici de oameni nu mai ai ruşine? se uită lumea la dta dle! stă scris aicea pe saitu ăsta! dna myo de iesplicat a iesplicat iesplicit şi dta de greşit ai înţeles greşit!! dta te identifici total aiurea cu copiii ăia, dta când vorbeşti vorbeşti de dta, dta chiar vrei să ne obligi să-ţi facem psihanaliza aicea?!? dle, dta mai ştii de la ce a pornit toată discuţia asta şi despre ce ie vorba?

    1. Un tată, ziceți voi, și-a ”abuzat” copiii. V-am rugat de ”n” ori să arătați cum s-a petrecut ”abuzul” și în ce a constat el. Încă aștept.

    le-a furat copilăria dle! n-avea niciun drept! în opinia dtale copiii ăia de 9 şi 12 ani ştia ce face, ce alege, ce ie aia viaţa, contracte cu dl iehova, putea s-aleagă în deplină cunoştiinţă? dle, deci zici dta că tatăl lor a făcut bine, şi iei a făcut tot bine, şi-nseamnă atuncea că tatăl dumitale a făcut rău când s-a opus să te duci dta la biserica aventistă? despre ce vorbim noi aicea oare? şi dta ai făcut bine că nu l-ai ascultat că-ţi vroia rău, nu? dta ai fi vrut cu cea mai mare plăcere să ai un tată ca ăsta din poveste, nu?
    băieţii ăia, a mai fost copii dupe aia dle? de ce plângea când se boteza, dle? chiar dak nici iei nu iera pe deplin conştienţi la vârsta aia? de ce ăla mare plângea mai mult decât ăla micu dle? dta ai ideie câte remuşcări tre să fi avut ăia micii când se mai scăpa la joacă şi nu iera dupe voia domnului cu care se legase prin contract? ai ideie dta câtă vinovăţie tre să fi suportat?
    d-alfel a iesplicat f bine dna myo, da cum dvs vorbiţi de cauza dvs…

    2. Dacă botezul micuțului de 9 ani are vreun sens. La asta, mi-am spus deja părerea mai sus.

    da la ăla de 12 ani avea sensu, nu? în opinia dtale un copil la 12 ani ie plin de discernământ, face în deplină cunoştniiţă alegerea vieţii, nu? şi ta-su f încântat că s-a predat amândoi domnului, dupe modelu consacrat a lu dl samuel şi a lu domnu isus! de de dl dumnezeu ce părere aveţi? iera bucuros? cânta cu îngerii-n cor imnuri de bucurie, reuşise în sfârşit să scoată laude din gura pruncilor la adresa sa însăşi, şi altundeva decât pe paginile inspirate ale sfintelor scripturi? dle, de ce un copil de 12 ani ie apt pt botez şi unu de 9 nu? în afară de faptu că şi dta aveai tot fro 12 ani când ai găsit dta răspuns la marile întrebări ale vieţii(!?!?!?!?), şi tot 12 avea şi domnu isus când i-a furat copilăria ăla bătrânu al lui?

    Ba chiar, introduci și o a treia temă, aceea a motivației slujirii lui Dumnezeu (care, deja, nu mai are nici o legătură cu problema micuților, întrucât dimensiunea motivațiilor este extrem de delicată și complicată).

    n-are legătură? de ce? păi de ce au făcut-o? dta iar vorbeşti de dta, dta forţezi psihanaliza aia din toate direcţiile
    dle, ce părere ai dta, ta-su a fost bucuros că ăia micii s-a botezat? a fost bucuros că s-a făcut sănătos? ăia micii ce-a înţeles din asta? ieste dle că la primu păcat s-aştepta ca dl iehova să-l mirlească p-ăla bătrânu al lor? te gândeşti dta ce spaime trăia săracii numa când îl lua şi cel mai simplu guturai pe ta-su? sau dak îi venea ciclu lu mă-sa şi iei nu ştia de ce nu se simte aia bătrână bine? că iei iera deja vinovaţii de serviciu, în căutarea la păcatu nemărturisit

    În ceea ce privește opinia dlui Stef, ea se remarcă prin bădărănia și brutalitatea ei. Sigur, educația, domle, se face cu parul. Ce să priceapă acest domn din situația, evident extrem de delicată și de încărcată emoțional, prin care trecea această familie?

    se remarcă dle imediat că dta n-ai înţeles nimik din ce iesplică dl ştef, fiincă dta te laşi condus de toate resentimentele dtale în contra lu dl ştef! nu mai continua dle, că de văzut se vede imediat cine n-a înţeles nimik din din situaţia lu familia dtale, dle dta ieşti zăvorât într-o negare brutală, dta te aperi pt dta însuţi de durere dle! da parcă dta în mesajele dtale propăvăduiai chiar şi anumite doze de par, nu dl ştef!! dle, se uită lumea la dta!! stă scris aicea pe saitu ăsta!

    Nu, dlor, vina nu este a tatălui, ci a bisericii. Biserica are niște regulamente, în spatele cărora putea și trebuia să se protejeze de un asemenea gest, precum ar fi botezul unui prunc de 9 ani.</blockquote.
    dle, ce să mai zicem! cu biserica aveţi dreptate, dle! da de ce credeţi dvs că biserica trebuia să nu-i boteze şi să ia atitudine, şi ta-su să nu le zică nimik , ba chiar să-i încurajeze? deci biserica trebuia să nu-i boteze, să ia atitudine, pe considerentu că ie doar nişte copii, nu? şi ta-su a făcut bine,da? păi şi-n cazu dtale, cînd a văzut că dta, la doar 12 ani, împotriva voiei părinţilor, fugeai d-acasă, locuiai pe străzi, şi veneai la biserică, nu trebuia să ia atitudine? nu ar însemna asta că tatăl lu dvs avea dreptate, chiar dak metodele lui iera greşite? nu trebuia s-aplice şi atuncea biserica regulamentele alea? da iei iera bucuroşi că încă un biet suflet păcătos iera smuls din ghearele celui rău, de la o vârsta atât d efragedă încă, nu iera dle un semn că duhu domnului lucrează la inima oamenilor, şi-i aduce la domnu? păi şi cu băieţii ăştia la fel, dle, la fe!
    da de dl iehova de ce nu pomeniţi nimik? de ce dl duhu sfânt nu s-a ocupat de cazu ăsta. şi lucra la inima lu ta-su, lu ăia de la comitet, la inima lu ăia micii, şi oprea abuzu? sau dece domnu isus, în marea lui dragoste pt copilaşi, n-a intervenit să-l vindece mai înainte p-ăla bătrânu şi să le redea copilăria?

    Eu de un botez atât de prematur n-am mai auzit. E o premieră tristă.

    n-aţi auziot, nu? da de dl samuel aţi auzit? da când îi vedeţi pe ăia pe la biserică că iese cu sugarii în faţă să-i binecuvânteze domnu, că i-a închinat lui, nici asta n-aţi auzit? da de copii care la doişpe ani fuge d-acasă şi se consacră domnului aţi auzit? de copii care ie îndoctrinaţi şi terifiaţi de mici cu „domnu isus iubeşte copiii cuminţi ţi pe părinţi” aţi auzit? de copiii care dak nu stă cuminţi la predică îl mâhneşte pe domnu isus, şi îngeru raportor dă imediat cu ciocu la dl iehova cum şi de ce n-a fost iei cuminţi la predică, nici de asta n-aţi auzit? nici de sentimentele de teamă şi vinovăţie care le trăieţte ăştia micii, n-aţi auzit? şi nici că dak li se-mbolnăveşte părinţii, se simte vinovaţi că din cauză că iei nu a fost cuminţi domnu îi pedepseşte pe părinţii lor, nu?
    da, dak nu aţi auzit nimik din toate astea, de ce insistaţi atuncea?

  32. Sertorius says:

    Myosotis,

    Mai întâi, încă nu ați produs niciunul vreun argument ptr a demonstra ”abuzul”, nici măcar unul chior. A sărit dl Samson să vă ajute și a produs o carte de specialitate. V-ați bătut reciproc pe burtă, felicitându-l pe Samson ca și cum ar fi rezolvat cu cartea lui cazul. Eroare! Cartea nu cuprinde cazul menționat de voi, nici în cazuistică și nici în teorie. Ăsta e adevărul despre discuția asta. Cum voi sunteți mulți, iar eu singur, nu vă rămâne decât să mă insultați sau, poate mai bine, să mă ”împușcați” (inspirat și potrivit bancul dlui Stef). E tipic ptr o situație în care o gașcă e deranjată in delirul ei de bunul simț al unui singur individ.
    Cât despre punctul 3, aici ne produci o ciorbă de elemente indistincte. Carevasăzică, chiar dacă băieții au cerut să fie botezați ca să-și salveze tatăl, motivația era frica ptr pielea lor proprie… Logica ta este impecabilă.
    Dar, cum la teorie nu vă pricepeți și scoateți totul din cazuistică (bineînțeles, dintr-o cazuistică pe care o suciți cum vă convine, iar dacă nici așa nu spune ce vreți, o sugrumați de-a dreptul, ce mai contează?), hai să vă ofer și eu un caz. Al meu propriu și personal. Eu aveam 12 ani când deodată mi s-a așezat dinaintea minții întrebarea chinuitoare – ”oare există Dumnezeu?” Îmi amintesc până la detaliu ce frământare teribilă m-a cuprins preț de câteva luni din pricina acestei probleme grele, căreia nu izbuteam să-i găsesc un răspuns. Vă asigur că nu frica mă motiva să caut un răspuns la întrebarea asta, ci altceva, ceva ce voi nu ați fi în stare să pricepeți niciodată.

    De-aia, când vă văd cum vă precipitați asupra cazului ăstuia de la ”înălțimea”înțelegerii pe care o aveți despre oameni și psihologia lor, mă indispun. Iar când vă văd că intrați cu bocancii în intimitatea unei familii încercate de suferință și temeri legitime și-l condamnați la gazetă pe tatăl copiilor de ”abuz” de minori, mă apucă indignarea.

  33. mariusdove says:

    myosotis

    care sunt limitele iubirii?
    deep question!

    NU sunt limite! intelege si iarta! avem nevoie de toti!

  34. polihronu says:

    Generale, chiar atita lipsa de caracter? Cind taci?

  35. polihronu says:

    „Ceva ce voi nu ati fi in stare sa pricepeti niciodata”. Vorba lui samson: chiar tii sa ne infatisezi aici toata patologia ta?

  36. Sertorius says:

    Prietene Samson,

    Hai să-ți răspund la puținele probleme vrednice de discutat care se găsesc în răvașul dumitale.
    1. De ce biserica e de vină și nu tatăl? Ptr că nu tatăl trebuia să le interzică puberilor o decizia care îi privea pe aceștia. Un abuz ar fi ca tatăl să-ți impună sau să-ți interzică o asemenea decizie. Dacă veneați și spuneați că tatăl i-a bătut ca să se boteze, atunci am fi avut un abuz indiscutabil. Dar dacă toată învățătura pe care le-a dat-o copiilor ăstora a fost că viața trebuie să ți-o ”dedici Domnului”, dacă ăsta era chiar exemplul lui personal de părinte ptr ei, cum ai fi vrut dumneata ca tocmai el să se opună deciziei lor de a se boteza?
    De-aia eu nu părintelui îi găsesc vina în acest caz, ci bisericii. Am explicat mai sus de ce.
    2. ”Răpirea” copilăriei. E discutabil dacă botezul le-a ”răpit” copilăria acestor copii. Că dumneata, Samsoane, nu ai rezista să stai într-o biserică adventistă ca membru nici măcar la vârsta asta, nu înseamnă că altcineva nu ar crește bine într-un asemenea climat.
    3. Sentimentul vinovăției. Aici ai zis și tu ceva. Oricine, indiferent de vârstă, atunci când se botează se confruntă cu problema perfecțiunii. Voi putea eu, care sunt un om cu multe greșeli și păcate, să trăiesc de-acum încolo în sfințenie? Din fericire însă acești copii nu au fost expediați pe planeta Marte imediat după botez. Ei au continuat să trăiască în familia și comunitatea lor. Au putut astfel vedea la ceilalți cum se gestionează această problemă.
    De fapt, în problema asta tu ești tributar folclorului adventist (deh, cine mergea zelos la ”aventiști”…). Tu pleci de la ideea că dacă acești copii nu se botezau, ei ar fi avut ”copilărie”, chiar dacă urmau să trăiască în aceeași familie și în aceeași comunitate religioasă. De ce? Doar ptr că folclorul ”aventist” zice că unul botezat n-are voie, în vreme ce unul non-botezat își poate permite liniștit licențe de la ”voia Domnului”. Samsoane, felicitări! Ești un ”aventist” model.

    PS. Dacă tot mă invoci, află episodul cu statul pe străzi nu s-a produs la 12 ani, ci câțiva ani mai târziu.

  37. Sertorius says:

    Polihroane,

    Eu tac sau vorbesc fix când am eu chef. Înțeles?
    Sigur că-mi expun aici toată patologia psihiatrică. M-au convins cunoștințele voastre în materie. Poate mă ”rezolvați” și pe mine, că pe tatăl copiilor l-ați aranjat de minune. Abuz de minori, 10 ani de pârnaie.

  38. samson says:

    #42 serorius

    Eu l-am cetit pe Hegel la 19 ani. Nu cred că există o vârstă la care Hegel ar fi interzis, dar, nu-i așa, ce pricep eu din ”psihologia vârstelor”…

    staţi liniştit domnu sertoriu, la 19 ani noi am citit-o pe sora white!!! în rest n-avem cum să vă contrazicem la ce nu vă pricepeţi dvs, dvs vă cunoaşteţi mai bine, da nu putem să nu admirăm curaju cu care recunoaşteţi şi mărturisiţi public anumite lucruri! deşi ie ca,m târziu acuma, de ce nu-ncercaţi totuşi cu „solii pentru tineret”? :sidefrown:

    PS. Totuși nu mă pot da ca un contraexemplu la ideea ta, deoarece mărturisesc că am sărutat prima fată la… 5 ani.

    şi nu v-aţi pus niciodată întrebarea şi de ce? că bănuim că la vârsta aia, oricât de precoce ieraţi dvs în filozofie, nu iera pe bază de ierecţie, nu? sau iera doar din spirit de imitaţie, sau în urma unor încurajări din partea adulţilor, ca să obţineţi puţină atenţie? de ce simţeaţi nevoia să sărutaţi şi să protejaţi pe alcineva, s-i arătaţi afecţiunea? :kissing:
    ps. şi pe urmă vă negaţi impulsurile d-a ievangheliza prin veneţia pe la malu mării femei cre vrea să se refugieze la peptu şi-n braţele iubitoare ale lu domnu isus
    , dle cine fură azi un ou, mâine fură un bou, şi cine începe cu fetele pe la 5 ani, termină cu ievanghelizări la malu mării! ai fost dle în veneţia sau nu? şi fiţi atent că ietica profesională şi porunca a noua vă interzice anumite lucruri!!! :-*

    Botezul a fost la 17,

    ierau alte vremuri dle, nu trebuie să regretaţi! dak iera acuma vă boteza de la 12! dădeaţi mâna cu braţu drept al bisericii adveniste de cum intraţi pe uşe!

    dar Marea Întâlnire cu Marea Întrebare despre Dumnezeu, curios, s-a petrecut exact la 12 ani.

    „Marea Întâlnire”?!?!?!? „cu Marea Întrebare”?!?!?!? la 12 ani?!?!?!? dvs şi cu dl pico de la mirandola, nu? dle, ce fel de mari întrebări şi ce fel de mari întâlniri putea să aibă un copil de 12 ani? la vârsta aia iesperienţa dvs de viaţă şi paradigma dvs asupra lumii iera imense, nu? şi nbinenţeles că dl iehova s-a prezentat de urgenţă la o aşa Mare Întâlnire, cu răspunsu gata pregătit la Marea Întrebare a lu dvs, vă daţi seama ce iemoţiii iera pe dânsu când a dat iestemporalu ăla cz dvs, ce notă a luat, dak nu vă supăraţi? să ştiţi că dak a luat mai mult de 4, v-a păcălit, sigur a profitata de vârsta dvs tânără şi a copiat răspunsurile de undeva! dle, şi avenit aşa cu chiar atât de multă nonşalanţî la întâlnire, şi a răspuns chiar cu atâta tupeu la Marea Întrebare a lu dvs?

    dle, la 12 ani, unii copii fuge d-acasă şi-o ia pe ietnobotanice, se ia de fumat, trage aurolac din pungă, trage prafuri pe nas, se prostituiează, sau devine religioşi; toţi fiincă nu are parte de suficientă dragoste şi atenţie acasă! mai ales când ta-su îi goneşte de la iel, şi tatăl ceresc îi primeşte cu braţele deschise; nici nu ştii cine ie mai denaturat, primu care nu-şi iubeşte copilu suficient, sau al doilea care profită de iel!!!

    Tu cum stai cu datele astea biografice? Ahh, uitasem că trecutul tău a fost, în cel mai blând termen, ”irosire”…

    „fizic suntem ok. mintea noastră însă ie bântuită, psihic suntem terminaţi, răstigniţi pe micile noastre cruci şi toate celelalte r.a.ha.t.u.r.i” – conform la diagnosticu pus nouă de doctoru nostru curent, dl bukovski

    şi noi tot aşa dle, pe la vârsta aia sărutam fetele, le ţineam în braţe, le înconjuram umerii cu braţu, le dăruiam toată afecţiunea şi dragostea noastră dle, ca să-nţeleagă şi ăia acasă cum se iubeşte şi se are grije de cineva, cum se arată dragostea dle, da iei tot nu înţelegea, şi mai târziu dle, spre deosebire de dvs, ne sărutam cu toate femeile pe toate plajele lumii, şi le dăruiam toată dragostea şi afecţiunea de care iele nu avusese niciodată parte dle, îi ţineam locu lu domnu isus dle, făceam ce nu făcea iel dle, care numa pe paginile inspirate de la sfintele scripturi avea grije de iele şi le salva, ca să se simtă şi iel dle, să-nveţe ceva, să facă şi iel ceva dle şi să nu mai stea dle închis în colivia aia a lui în cer sus cu nevrozele şi accesele lu ăla bătrânu, da dle; deşi de înţeles tot nu înţelege, dle! aia ie! aşa ie iel! 😥

  39. polihronu says:

    Serto, compasiunea mea!

  40. polihronu says:

    Io propun sa-l lasam pe general sa aiba ultimul cuvint.

  41. samson says:

    #33 mariusdove

    care sunt limitele iubirii?
    deep question!
    NU sunt limite! intelege si iarta! avem nevoie de toti!

    frate porumbelu, ne bazăm pe dvs să-i faceţi recomandarea asta şi lu dl iehova când o fi să-l apuce pandaliiile să să bage în iazu de foc pe ditamai sumedenia de copii, sugari, bătrâni, femei, gravide, bonavi, bărbaţi, plus pe dl satana & compania, da? îi spuneţi tot aşa: no limit! avem nevoie de toţi!! ne bazăm pe dvs, da? :reallypissed:

  42. Stef says:

    In loc de epilog…

    In romanul „Contele de Monte Cristo”, Edmond Dantes nu intelege mult timp ceea ce l-a facut pe procurorul general Villefort sa-l intemniteze in puscaria aia ingrozitoare Chateau d’If. Cand reuseste, mai tarziu, sa puna cap la cap toate datele problemei, intelege in sfarsit, ca Villefort se apara pe sine insusi, avand in vedere ca Edmond avea cunostinta de legatura dintre tatal procurorului si Napoleon Bonaparte, la vremea aceea exilat pe insula Elba. De fiecare data, lucrurile sunt mai simple decat ne asteptam noi, si mai….prozaice.

    Cand Serto si-a dezvaluit experientele sale mistice de la frageda varsta de 12 ani, am inteles cum sta treaba. El nu poate renunta la lupta asta oarba si fara nici un orizont, impotriva tuturor evidentelor(cand mai mult de trei persoane iti spun ca esti beat, te duci sa te culci nu?), pentru ca de fapt EL SE APARA PE SINE, SI DECIZIILE SALE DIN TRECUT. NImeni nu se poate nega pe sine insusi.
    Mai departe nu cred ca are sens sa mergem, ar fi disectia psihologica a cuiva in public.

    Eu sunt primul care intinde mana. Pace nea Sertorie!

  43. mariusdove says:

    samsonica bratherica, ce te face sa crezi ca nu sunt si eu la caz(a)ne!? poate o sa fii dumneata la arfa ca prea miluiesti cu foc!… cand spuneam toti ma refeream la jungla asta

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: