Logos 56 – Capatul Drumului

40 Responses to Logos 56 – Capatul Drumului

1. VictorZee says:

   7 ianuarie 2011 la 13:21

   Domnule Constantinescu,

   La multi ani!

   „Prin intruparea Logosului, Dumnezeu a mantuit omenirea. Problema noastra este sa ne descoperim umanitatea si aproapele, sa avem mila.” (Edi Constantinescu)

   Daca intre cele doua evanghelii „nu este nici o diferenta” si lucrurile sant atat de simple: Cine a complicat lucrurile si aceasta „mila” nu a putut fi vezuta in ultimii 2000 de ani de crestinism?

   Astazi avem lumea „libera”, majoritar crestina cu radacina (dupa spusele dumneavoastra) in ideologia Domnului Isus si o noua putere economica si militara care este China.

   Chinezi nu au adoptat niciodata crestinismul. Cresterea lor economica din ultimii 30-50 de ani este fantastica.

   Este clar ca in China nu functioneaza ideologia economiei libere: „free market”.

   Si totusi, in care ideologie se vede „mila”: In lumea „libera” sau in China „comunista”?

   Dumnezeu este adeptul unei economii libere sau este adeptul „ordinii”?

   Cine au ajuns la aproapele: Noi care „am primit” Logosul intrupat sau Chinezi „comunisti”?

   Sa nu uitam ca in Biserici predominant a fost „predata” evanghelia lui Pavel si cartile lui Moise.

   Cu respect,
   George, Chicago
2. V. Marcel says:

   7 ianuarie 2011 la 13:35

   @VictorZee . Capitalismul a aparut in tari protestante, dar a putut fi altoit cu succes si in alte societati. Lumea a fost globalizata in secolul tracut, orice loc de pe glob nu-l poti scoate din contextul global, China a imbratisat marxismul, desi Marx nu era chinez. Acum in China poti vedea chiar si in cele mai conservtoare manifestari presiunea globala, nici acar dizidentii nu sunt tratati ca in anii 50, au niste drepturi.
3. claudiu says:

   7 ianuarie 2011 la 14:09

   China a evoluat prin capitalismul de tip american. Nu am decat niste link-uri romanesti subtiri, dar stiu din surse credibile ca privatul este incurajat cel putin la fel ca in America. Este drept ca statul este stapanul, insa acolo comunismul este altceva decat am experimentat noi in Romania.
   Ma insel cumva?
4. VictorZee says:

   7 ianuarie 2011 la 14:14

   Domnule V. Marcel,

   „China a imbratisat marxismul”

   Exact! Este bine de studiat revolutia culturala pornita de Mao. Dupa Mao chinezii au facut diferenta intre comunismul stalinist si marxism. Au implementat in noua lor ideologie elementele progresiste ale omenirii. Un element nou a fost ordinea in economie si in societate. Acest lucru a determinat transferul de tehnologie din „vest” spre China si acesta este miracolul chinez. (tehnologie = putere).

   Cu respect,
   George, Chicago
5. laurentiugabrielbv says:

   7 ianuarie 2011 la 14:27

   Intre un european secular modern si un chinez modern nu e nici o diferenta ideologica! Modernismul, secularismul, capitalismul si marxismul au fost exportate din Vest in Est… Chiar daca au fost generate in cresnism, nu au neparat nevoie de un fundament crestin pentru a functiona!
6. eddieconst says:

   7 ianuarie 2011 la 16:50

   Vicror Zee, marcel, laurentiu & co:

   Mao nu a fost prost. A inteles ca confucianismul a facut din china cea mai stabila dar si cea mai infelxibila societate din istorie si a facut prin revolutia culturala razboi impotriva traditiei. Nu este un accident ca tehnoctratii si business-oamenii care conduc china noua au fost lideri in revoluita culturala. Este adevarat ca un european sau american secular-progresist si un chinez progresist vaslesc in aceaiasi barca, dar america are o opozitie conservatoare foarte vocala si europa se impiedica in corectitudine politica. Pe langa aceasta, America este dominata de oligarhia financiara de pe Wall-Street iar Europa in birocratia de la Bruxelle. Avantajul chinei este sistemul politic.

   Este ceea ce ar fi reusit probabil Lenin daca nu murea tanar. Lenin a lansat teroarea rosie impotriva bisericii si a gospodariei taranesti vazuta ca fortarete ale traditiei si a creat in acelasi timp un sistem de educatie care a creat o patura intelectual-tehnocratica peste nopate intr-o tara subdezvoltata. Eu si Zee am facut scoala in Romania pe vremea cand sistemul de educatie inca fucntiona. Sistemul de capitalism cu suprastructura bolsevica a fost prima data propus de Lenin in 1920 (NEP) si sustinut dupa moartea lui de Trosky si Buharin – opozitia de stanga in URSS. Stalin a starpit opozitia troskysta si a lansat sistemul pe care l-am cunoscut noi sub Dej si Causescu.

   Hrusciov si mai apoui Gorbaciov au incercat sa reia NEP-ul dar primul a fost dat jos de stalinisti iar al doilea a fost daramat din cauza ca a slabit pumnul de fier. China a invatat bine lectia istoriei si floseste dozat teroarea rosie si educatia intr-un context economic capitalist reusind acolo unde au cazut Hrusciov si Gorby.

   In alt plan, Hitler a incercat sitemul invers – tehnocratie subordonata ideologiei conservatoare – si a pierdut. Pare ciduat ce spun eu – dar armata rosie a castigat din cauza ca a fost mai putin conservatoare. Dupa ce Stalin a executat 10.000 de ofiteir a existat o promovare de ofiteri tineri, intelectuali pe criterii meritocratice in armata, asa cum a fost in china dupa revolutia culturala.

   Nu stim care va fi viitorul, dar cred ca China va duce fie la o renastere a progresismului sin vest, si matunci vestul castiga, fie o renastere a fscismului, si vestul pierde. Este un razboi ideologic care a inceput la revolutia franceza si se pare ca nu se va termina curand.
7. eddieconst says:

   7 ianuarie 2011 la 17:01

   Fiindca nu am raspuns direct la intrebarea lui Zee – Marxismul si capitalismul sunt produse ale vestului crestin.
8. laurentiugabrielbv says:

   7 ianuarie 2011 la 18:12

   Cum poate fi salvat impulsul crestinismului in post-postmodernism?
   Ce inseamna „Capatul Drumului” din titlul acestei emisiuni?
9. eddieconst says:

   7 ianuarie 2011 la 18:23

   „Capatul drumului” exprima ideea lui Kirgegaard ca „drumul” merge de la certitudini la indoaiala si apoi la saltul credintei. Reprosul pe care il face el atat filosfiei idealiste cat si scepticismului este ca nici una nu merge pana la capat. Filosoful ar trebuii sa mearga pana la indoiala dar sa nu se opreasca acolo ci sa descopere credinta. Kirgegaard vede indoiala deasupra certitdinilor ratiunii dar ofera credinta ca solutie finala.
10. eddieconst says:

    7 ianuarie 2011 la 18:29

    Kirgegaard ofera un raspuns care in mod surprinzator se potriveste postmodernismului. Cand el spune in sec xix ca in vechime filosoful sfarsea cu indoiala in timp ce contemporanii lui luau indoiala ca premisa, este surpinzator de actual in context postmodern. Specifica postmodernismului este indoiala ieftina, care nu este rezultatul efortului de cunoastere ci mai degraba un fel de dogma negendita.

    Care este solutia. Cred in solutiile pe care le gasim impreuna. Kirgegaard este in acest sens un interlocutor vrednic.
11. laurentiugabrielbv says:

    7 ianuarie 2011 la 18:42

    Deci
    In vechime: se incepe cu certitudinea => se sfarseste cu indoiala
    Contemporarii lui Kirgegaard: incep cu indoiala => sfarsesc cu certitudinea
    Postmodernism: indoiala si „relativism” general
    Post-postmodernism: necesitatii gasirii/reactivarii (nu stiu cum sa o iau) impulsului crestinismului

    Solutia lui Tolstoi din emisiunea „Ce-i de facut?” de la AD nu ma adrage chiar daca presupune lipsa oricarui compromis cu raul! Machiaveli a aratat ca raul este necesar (chiar daca este manifestat prin autoritatea politica sau religioasa) daca vrei sa fi om al timpului tau si sa iei parte la dilemele Lumii!
12. laurentiugabrielbv says:

    7 ianuarie 2011 la 18:51

    Acum mi-a venit in minte intrebarea:
    Impulsul venit de la Hristos consta in alternarea dintre indoielor cu certitudinile in cautarile noastre? Nu cumva post-postmodernismul inseamna gasirea de adevaruri (raspunsuri) individuale la probleme individuale… adica fiecare cu adevarul lui iar daca adevarul tau ma ajuta in rezolvarea problemei mele, atunci e binevenit, daca nu, pur si simplu nu conteaza?
    Iar daca mergem mai departe, daca un adevar devine, in acest proces de selectie al adevarurilor, predominand, putem gasi in el ceea ce poate fi numit continuarea impulsului venit de la Hristos?
13. study_nature says:

    7 ianuarie 2011 la 20:51

    Kierkegaard, nu Kirgegaard.
14. elgabri says:

    7 ianuarie 2011 la 23:58

    @eddieconst #7
    imi aduc aminte de un profesor din facultate care ne spunea ca perioada NEP-ului a fost cea in care fiecare rus a avut mancare indeajuns… pana atunci, nu prea se intalnisera cu asa ceva… dupa (de la Stalin incolo), au avut destule probleme… nu stiu azi cum e…
15. eddieconst says:

    8 ianuarie 2011 la 00:28

    laurentiu:

    Kirkegaard (hai sa nu-l mai chinuim – thanks study_nature), nu este o solutie pentru mine asa cum nu este nci Tolstoi. Au fost insa amandoi niste radicali care si-a scris marturia cu sange si sudoare proprie si ca atare merita sa fie ascultati. Nu am experimentat nciodata angoasa care i-a atras pe existentialisti la Kirkegaard sinici nu cred in saltul in noaptea irationalului. De fapt, nu-mi place Kirkegaard (de aia mi-e si greu sa-i scriu numele care dealtfel i se potriveste perfect – curtea bisericii, cimitir).

    Pentru mine capatul drumului nu exista -drumul este o continua inaintare spre adevar. Sunt de acord cu afirmatia ca experienta cunoasterii duce la indoiala filosofica – dar este indoiala sanatoasa a omului matur. Filosoful se indoieste de marturia simturilor si stie ca ratiunea umana nu este infailibila. Dar nu cred ca avem ceva mai bun decat ratiunea.

    Ideea de adevar individual sau personal ma sperie. Este adevarat ca realitatea in care traim este realitatea construita de perceptia si modelele noastre teoretice, dar idealul adevarului este acea consistenta a legilor universului care exclude cat mai mult subiectivul. Vorbind despre Isus, mostenirea lui implica obligatia etica de a accepta si spune adeavarul asa cum este, dincolo de traditii si inclinatii personale, asa cum mostenirea grecilor este disciplina intelectuala in cautatrea adevarului. Nu vreau sa par antisemit, dar nu este un accident ca Derrida este evreu (si nu e singurul) iar postmodernismul implica abandonarea atat a impulsului de la Isus cat si al rationalismului grec – cei doi mari dusmani ai talmudului.
16. eddieconst says:

    8 ianuarie 2011 la 00:40

    elgabri:

    Ideea principala a lui Lenin a fost aceea ca revolutia si statul proletar nu vor fi conduse de mincitori ci de intelighentia – de tehnocrati am spune noi astazi. Deasemenea Lenin a fost un pragmatic care a folosit teroarea dozat pentru a distruge influenta bisericii si a traditiei dupa model iacobin. Lenin credea ca socialsimul (nu mai vorbim de comunism) implica un nivel foarte avansat de modernizare a societatii. Iddea era un partid cu pumn de fier care prin educatie si tehnologie dirijeaza societatea spre modernizare promavand in acelasi timp o ideologie oficiala marxista.

    Leon Trotsky il acuza pe Stalni in Revolutia Tradata (meirta citita) ca practica un socialism de cacialma in loc sa recunoasca ca Rusia este inca in faza de capitalism primitiv si sa pregateasca socialismul prin modernizarea societatii. Trotsky incerca sa provoace o revolutie a muncitorilor condusi de tehnocrati impotriva nomneclaturii si birocratiei – condusa de opozitia de stanga a partidului.

    Parerea mea este ca revolutia culturala a fost o astfel de miscare si ca mao a fost un Trotskist atat in timpul revolutiei din China (cand a actionat contrar sfatului lui Stalin) dar mai ales in revolutia cultuurala. Cred deasemenea ca Iliescu, Gorbaciov si Brucan aveau in minte o revolutie trotskista si o intoarcere la NEP, dar s-au simtit prea slabi in fata opozitiei de dreapta si s-au temut sa nu aiba soarta lui Ceausescu. Un asemenea proiect ar fi cerut teroare si sange ca in piata China, dar ar fi transformat probabil estul europei intr-o forta economica comparabile cu vestul. E doar o idee.
17. Sertorius says:

    8 ianuarie 2011 la 00:47

    N-am audiat încă emisiunea, însă am cetit cele postate pe aici.
    M-am îngrozit. Edi, Edi… NEP-ul a fost lansat în 1920, iar peste patru ani Lenin a murit. Fiți convinși că proiectul nu a trecut de la stadiu de speranță la cel de realitate. Lenin a omorât prin înfometare sute de mii de oameni. Ce vremuri de huzur visați voi în Rusia acelei epoci atroce? Vorbiți prostii.
    Apoi, despre China. Păi, Mao și aberanta și sângeroasa lui ”Revoluție culturală” au generat progresul economic fantastic al Chinei? Nici pomeneală! Suplețea și inteligența lui Deng-Xiaoping, care se situează la antipodul lui Mao Zedong, au creat premisele dezvoltării economice. Pe lângă asta, succesul nu s-a datorat în întregime chinezilor, ci la două aspecte, cu totul străine de ei:
    1. Globalizarea.
    2. Economia de piață.
    Prima a creat premisele ca mărfurile chinezești, produse f ieftin, să poată inunda piețele occidentale, care, prin acordurile GATT, s-au privat de protecțiile vamale. A doua le-a oferit chinezilor avantajul considerabil de a se lua la întrecere cu economiile occidentale, unde există protecție socială și un nivel de viață înalt ptr muncitori, în vreme ce China poate produce în cantități uriașe cu un cost al muncii extrem de scăzut.
    Să lăudăm sclavia și mizeria chineză doar ptr că PIB-ul Chinei crește an de an, în rate uluitoare? Edi, aici discrep profund de concluziile tale. Stai tu în America, dar văz că te cam gâdilă gărgăunii ademenitori ai totalitarismului.
    Nu știu cine bâiguia ceva și despre virtuțile lui Macchiavelli. Aiureli, băieți, noaptea rațiunii! Ceea ce este mai valoros în istorie a venit din ”impulsul de la Iisus”, iar acest impuls este incompatibil cu derapajele criminale reprezentate de un Macchiavelli, Lenin sau Mao.
18. Sertorius says:

    8 ianuarie 2011 la 01:00

    În ceea ce-l privește pe Kierkegaard, înțeleg că el nu place oricui, dar că merită cetit, e neîndoielnic. Un credincios găsește la el justificarea și pacea (dar și o doză importantă de neliniște, născută din intuițiile extrem de profunde ale lui Kierkegaard, care invită la reflecție!), în vreme ce un spirit raționalist, precum intuiesc că este amfitrionul nostru simpatic, va afla la gânditorul danez o critică onestă și adâncă a posibilităților rațiunii.

    PS. Un creștin nu se poate considera matur, dacă nu a cetit Școala creștinismului a lui Soeren Kierkegaard, în opinia mea, cel puțin.
19. study_nature says:

    8 ianuarie 2011 la 01:01

    Eseul aparut ieri pe site-ul Spectrum in seria Between Athens and Jerusalem apartinandu-i lui Zane Yi se intituleaza Kierkegaard for Adventists. Este relevant atat pentru temele noastre cvasipermanente de discutie, dar si pentru controversele mai recente, care au facut referire la Kierkegaard si Hegel, cat si – mai demult – la Kant.

    Mi-a atras atentia in mod deosebit pozitia lui Kant in ce priveste dilema sfasietoare a lui Avraam, aflat intre glasul lui Dzeu si fiul sau. Renumitul filozof afirma ca

    Abraham should have replied to this supposedly divine voice: “That I ought not to kill my good son is quite certain. But that you, this apparition, are God—of that I am not certain, and never can be, not even if this voice rings down to me from (visible) heaven.”

    (The Conflict of the Faculties, editie bilingva, germano-engleza, publicata la University of Nebraska Press in 1992, pagina 115, disponibila via Google Books)

    Pasajul citat se gaseste in nota de subsol marcata prin asterisc, dar pagina 115 in intregimea ei merita atentie gratie modului in care este abordata revelatia biblica in relatie cu moralitatea. N-ar strica sa urmarim continuarea expunerii lui Kant, mai ales ca la pagina 119 el aminteste in treacat, dar notabil totusi, despre „mysticism, with its lamp of private revelations”. Does it ring a bell?
20. Sertorius says:

    8 ianuarie 2011 la 01:05

    Cinefililor, le recomand să vadă sau să revadă Dr. Zhivago (1965), făcut de MGM, în regia lui David Lean. La un moment dat, personajul Yuri, jucat de Omar Sharif, îi explică unui politruc bolșevic că cineva a murit ”de o boală de care înainte nu suferea în Rusia – foametea”. Cât de realist e pasajul în contextul epocii teribile pe care au trăit-o rușii sub marele Lenin.
21. Sertorius says:

    8 ianuarie 2011 la 01:08

    Study_nature,

    Dacă tot te-ai pus pe studiul lui Kant, poți vedea și lucrarea intitulată Religia în limitele rațiunii a acestui autor.
    Kant este neîndoielnic mare, chiar f mare, numai nu te grăbi să-i faci o icoană. Nu deține adevărul absolut.
22. eddieconst says:

    8 ianuarie 2011 la 01:15

    Sertorius:

    Nu discutam aici aspectul etic-umanitar ci doar eficienta sistemului. Nu idealizez revolutia bolsevica dar rusia lui alexandra si rasputin (ca de bietul tzar nicolae nu are rost sa vorbim) era o buba coapta. Din acest punct de vedere excentrismul lui Tolstoi pare o incercare disperata de a inlatura catstrofa printr-un act dsiperat. Cred ca Rusia nu a avut oalta optiune inafara de Tolstoi sau Lenin, iar Tolostoi parea prea utopic ca sa castige.

    Nu se poate spune ca NEPUL nu a avut rezultate. Foametea s-a redus considerabil iar economia a inceput sa creasca. In scurta perioada pana lamoartea lui Lenin, Rusia a fost in avangarda in cinematigrafie, arta futurista si cercetare stiintifica. A oferit evreilor cetatenie si femeilor dreptulla vot, divort si controlul nasterilor. Chiar si in timpul lui Stalin, mortalitatea a scazut in Rusia (in ciuda foametei) datorita asistentei gratuite si analfabetismul a disparut (Rusia tzarista avand cea mai analfabeta populatie din Europa).

    Bineniteles ca acestea nu justifica teroarea si suspendarea drepturilor civile, asa cum nu le justifica nici in China. Problema este insa ca nici drepturile civile si capitalismul nu pot fi scuze pentru educatia idiocratica din scolile elementare si medii din US, confiscarea pargilor economice de catre oligarhia fianicara de pe wall-street, outsourcingul prodcutiei americane, si aventurismul complexului militar-industrial, ca sa raman la america. Daca nu va avea loc o noua miscare iluminista in vest, istoria va scuipa pe mormintele noastre.
23. Sertorius says:

    8 ianuarie 2011 la 01:33

    Dă-mi voie să am, ca să zic așa, ”oareșce îndoieli”. NEPul e o iluzie, a murit de prunc, așa că putem fabula oricât pe seama a ceea ce ar fi putut deveni el, dacă mai trăia Lenin. Realitatea istorică ne arată că Lenin și Stalin au condamnat la moarte, direct sau indirect, milioane de oameni. Drepturile de care vorbești tu, Edi, provin din vest și nu au fost un produs original al bolșevismului.
    Cât despre Rusia țaristă, nu te pripi așa. Cea mai bună literatură din istoria Rusiei și, poate, chiar pe plan mondial, a fost produsă în timpul țarului. Cele mai valoroase clădiri, tezaurul, muzica cea mai importantă, etc, toate s-au născut pe vremea Rusiei țariste. Nu avea opțiuni Rusia țaristă? Serios? Dar dacă ar fi urmat calea indicată de Piotr I și de Marx (în teoria lui privind filosofia istoriei), și la care după 1991 s-a întors, ce ar fi fost? Modernizare și occidentalizare, implementând în Rusia curentele de gândire occidentale, desigur cu aculturația inevitabilă pe fondul ortodox rus. Eu cred că ar fi fost incomparabil mai bine decât cu bolșevismul leninist și stalinist.
    Poate ai dreptate cu privire la nevoia unei reforme educaționale în US, însă de aici și până la a lăuda modelul chinez, hoho, lungă-i calea!…
24. eddieconst says:

    8 ianuarie 2011 la 01:49

    study_nature:

    Fantastic citatul din Kant. Am tinut o predica despre Avraam in care am sustinut ca pentru Avrram, El era o zeitate Canaanita care cerea jertfe umane si pe muntele Moria a avut loc un fel de revolutie in teologie. Jerfirea lui Isaak nu a fost un test al credintei ci o terapie a mintii.

    Eseul lui Kirkegaard cu privire la Avraam nu ma satisface desi am incercat sa-i ofer atentia cuvenita unui mare ganditor.

    Sertorius: foametea si saracia au fost epidemice in Rusia in timpul primului razboi. Taranul rus avea un sistem primitiv si ultraconservator de productie agricola – comuna – care nu recunostea propietatea privata si impartea pamantul in fiecare an pe familii. Rusii arau cu plug de lemn si erau suspiciosi fata de inovatii. Pe masura ce populatia s-a inmultit si pamantul s-a imputinat, rusii au inceput sa se gandeasca la mosiile nobilior (care oricum erau pacatosi) si la averea evreilor (care oricum il omorasera pe Domnul) fara sa realizeze ca fara o crestere in productivitatea muncii foametea oricum va venii. Preotii si calugarii le spuneau ca Rusia s-a indepartat de Dumnezeu si de aceea este saracie si foamete. Revolutia bolsevica nu ar fi reusit daca rusia nu era deja in mizerie si haos.

    Situatia taranimii nu a fost mai buna dupa revolutie, nu pentru ca nu ar fi crescut productivitatea in agricultura, ci pentru ca taranimea a fost exploatata pentru construirea industriei sovietice. Iarasi repet, scopul nu scuza mijloacele, dar sistemul a fost mai eficient decat rusia tzarista.
25. eddieconst says:

    8 ianuarie 2011 la 02:03

    Serto:

    Eu nu sustin bolsevismul. Daca este sa sustin un -ism social, sunt adeptul iluminismului si umanismului cu guvern secular si societate civila protestanta – ceva in genul revolutiei americane. Dar cred ca oamenii nu-si fac istoria cum aleg ei, ci sunt dependenti de aelgeri facute de generatiile anterioare. „Tot ce este real este rational”. Revolutia a fost inevitabila in Rusia, si esecul lui Kerinsky se datoreste unei taranimi apolitice si indobitocite de votca si mistica si unei intelighentii radicalizate de autocratismul tarului. Fara victoria rosilor ar fi urmat o balcanizare a Rusiei cu razboi civil perpetuu. Este deasemenea posibil ca fara Stalin Europa sa fi fost fascista, deoarece ma indoiesc ca anglo-americanii ar fi fost dispusi la ceva in genul bataliei de la Stalingrad. Just thinking.
26. Sertorius says:

    8 ianuarie 2011 la 08:24

    Edi,

    Mă gândesc, însă nu văd ca tine lucrurile. Tu minimalizezi Rusia țaristă și idealizezi Uniunea Sovietică. Rusia era, desigur, un stat înapoiat în sec. XIX, însă un stat care integrase superb cultura occidentală pe fondul slav și creștin-ortodox, un stat care își crease o elită intelectuală însemnată și un aparat administrativ, cu precădere de extracție germană, care, dincolo de dificultăți și anomalii, funcționa. Problema principală a Rusiei țariste era realizarea unui triplu salt mortal, ca la circ, de la autarhia medievală – în care trăia mujicul rus, adică peste 80% din populația țării – la economia modernă. Că, efectuând un asemenea salt riscant, Rusia a căzut în nas, nu trebuie să ne mire, însă, pe de altă parte, nici nu trebuie să disprețuim Rusia țaristă din pricina asta.
    Părerea mea este că atât Revoluția Franceză, cât și cea bolșevică nu au fost nicidecum ”inevitabile”. În primul caz, revoluția s-a ridicat împotriva unuia dintre cele mai dezvoltate state din Europa, dacă nu cel mai dezvoltat din acea epocă. Era ”inevitabilă” dărâmea lui L’Ancient Regime, adică a unui stat care era dintre cele mai eficiente din epocă? Mă îndoiesc.
    În ceea ce privește Rusia, acolo s-au făcut încercări programatice de distrugere a societății libere, încă dinainte de Dostoievski. Intelighenția nihilistă, anarhistă sau comunistoidă, a găsit în Rusia condițiile propice ”ingineriei sociale”. Așa s-a născut ”revoluția” lui Lenin, cu totul împotriva teoriei politice a lui Marx (care vedea trecerea la comunism pe cale evolutivă, pașnică, începând cu Anglia, statul capitalist cel mai avansat!). Însă chiar și așa, este probabil că Lenin ar fi eșuat dacă istoria nu i-ar fi servit pe tavă o oportunitate unică. Aventura belică a țarului din Marele Război a exacerbat haosul și nemulțumirea unităților militare formate din mujici, în vreme ce Kaiserul a avut lipsa de scrupule să-i ofere mijloacele necesare lui Lenin ptr a pregăti și executa lovitura politică. Era ”inevitabilă” revoluția bolșevică? Trebuie să fii un bolșevic cu totul orbit de propaganda sovietică ptr a susține așa ceva, împotriva lecției pe care istoria ne-a servit-o.
    Evoluția Rusiei spre modernizare și occidentalizare a fost întreruptă în mod brutal de Lenin și de ”tovarășii” săi, însă Istoria ne învață că Sovietele nu au reprezentat un moment necesar în itinerariul istoric al Rusiei, ci doar o paranteză, sângeroasă și inutilă, care a durat 70 de ani.
    E discutabil că sistemul creat de Lenin și Stalin a fost mai ”eficient”. Mai întâi, el a produs nenorocirea, cu care a debutat peste tot comunismul – nimicirea elitelor țării (situație din care Rusia a întârziat decenii ca să-și revină), barbaria ”luptei de clasă”, colectivizarea forțată și aberantă. Că acest sistem nu numai că nu e unul ”eficient”, ci de-a dreptul păgubos, o dovedește căderea Uniunii Sovietice. Această cădere a avut forma unei implozii economice, datorate tocmai ineficienței sistemului.
    În fine, e greu de prevăzut deznodământul războiului fără Stalin. Însă dictatorul roșu e departe de a merita laude. În 1938 prin amplele epurări operate, a decimat cadrele valoroase din rândurile Armatei Roșii, astfel că, cel puțin la începutul conflictului, Sovietele erau într-o mare inferioritate în ceea ce privește eficiența corpului ofițeresc. Apoi aberanta lui politică externă a adus țara în situația de a pierde, în primele luni ale conflictului, sute de mii de soldați, încercuiți rapid, pe graniță, de mișcările rapide ale unităților de tancuri ale inamicului. Că, până la urmă, Sovietele au covârșit Germania s-a datorat diferenței considerabile de potențial militar dintre cele două, sacrificiului, aproape animalic, al rușilor, și marilor gafe strategice ale lui Hitler.
27. Sertorius says:

    8 ianuarie 2011 la 08:34

    Primul secretar PCUS, tov. Mihail Sergheevici Gorbaciov nu a asasinat Uniunea Sovietică. I-a constatat metastaza, a încercat o resuscitare disperată prin glastnost și perestroika, după care nu a mai avut încotro decât să-i anunțe decesul.
    Un sistem care a costat sacrificarea atâtor vieți omenești și care a implodat după numai 70 de ani poate fi numit oricum, numai ”eficient”, NU.
28. elgabri says:

    8 ianuarie 2011 la 09:16

    Sertorius,
    Nu stiu pe ce te bazezi dumneata cand spui ca NEP-ul a fost o iluzie (apropo, cred ca a inceput in 1921). Nu a re-facut nimeni statuie lui Lenin pe aici, dar meritele NEP-ului, trebuie recunoscute, indiferent daca ne convine sau nu… Stau si ma intreb cine vorbeste prostii, dumneata sau un profesor din Universitate care vorbea fluent rusa, cu studiul istoriei Rusiei ca traditie in familie si cu ani in arhive la Moscova… Vad ca dumneata esti expert si in istorie… Da-mi voie sa am dubii!
29. Sertorius says:

    8 ianuarie 2011 la 09:40

    Elgabri #128,

    Ei, dacă vorbea fluent limba rusă, atunci lăsați dubiile la o parte. E evident că avea dreptate acel profesor. Auziți, nu cumva avea și chelie, păr creț și ochii albaștri? Căci dacă e așa, ați nimerit-o. Luați notițe când vorbește tipul, că se merită.
    Cât despre mult-trâmbițatul NEP, ce vă imaginați despre el? Că era piatra filosofală, vreun panaceu, ceva, ca în numai 2 ani să devină realitate și să rezolve toate problemele? Ahh, dar uitasem. Eu nu vorbesc fluent limba rusă…
30. Sertorius says:

    8 ianuarie 2011 la 10:17

    Nu poți decât să te miri de nerozia lui Gorbaciov. Avea omul, moștenire, în ograda proprie, o soluție miraculoasă precum NEP-ul leninist, iar el apelează la glastnost și perestroika, despre care nu știm dacă au reprezentat o aspirină ptr un canceros în stare terminală sau, poate, o pernă care i-a înăbușit bolnavului și ultima suflare.
    Dacă-i dădea Dumnezeul bolșevic sănătate lui Vladimir Ilici, vă dați seama că la ora asta eram cu toții cu NEP-ul pe câmp. Bine, unii văz că mai hoinăresc și azi cu NEP-ul pe dealuri, deși proiectul bolșevic de mult e oale și ulcele. A decedat de decrepitudine, într-o stare de scleroză avansată, la numai 70 de anișori.
    Prin comparație, vă dați seama că Roma a mers bine merci la servici (și ce servici!) vreo 1318 ani (753 î.Hr. – 565 d.Hr.), iar după pensionare s-a mai dus pe la sala de fitness încă vreo 888 de ani (565 – 1453)!!! Iar dacă-i luăm în considerare și nepoții, atunci am putea spune că Roma n-a murit niciodată.

    Dar, vorba lui Edi, NEP-ul e un miracol neînțeles de organizare economică, iar bolșevismul un sistem ”eficient”…
31. petrofson says:

    8 ianuarie 2011 la 13:16

    Pentru ca efectul să fie maxim eu propun să spunem lucrurilor pe adevăratul lor nume: Новая экономическая политика și să auzim și cum sună vocea țăranului rus oprimat de țar dar reabilitat de colhoz! http://www.youtube.com/watch?v=8WD0WVL-HjE
32. faithless jungle says:

    8 ianuarie 2011 la 13:39

    @petrofson, acum am citit comentariul tau mai vechi.
    your nephew from jungle is very proud of you, dear uncle! :handshake:

    @O₂ , mult succes in ceea ce va propuneti! jungla va spune: ramas bun! 😉
33. VictorZee says:

    8 ianuarie 2011 la 14:07

    „Adevarul este ca America are nevoie de bani si China are bani.” (Richard M. Daley, primarul de Chicago, conferinta de presa C5 cu ocazia vizitei oficiale efectuata in China in luna octombrie 2010).

    Richard M. Daley este unul dintre cei mai renumiti politicieni ai SU. Primarul Daley vorbeste de bani nu de intreceri sportive si in cadrul economiei globale (care este un experiment), banii, (capitalul) stabilesc care tari (piete) sant stabile si genereaza profit.

    Parerea mea este ca „aparatul politic” chinez stie acest lucru si poate sa faca „ce trebuie” facut ca sa atraga capital, sa garanteze stabilitate si profit = credibilitate. Aparatul politic cunoaste „sistemul de credit capitalist”, de aceea China primeste „de la „capitalisti” capital si tehnologie = putere.

    Adevarul este ca la ora actuala SU inprumuta bani (trilioane) iar China da bani cu inprumut (trilioane).

    In luna octombrie 2010, Primarul Daley a fost in China „cu caciula la plocon”, fiindca Chicago are nevoie de bani ca sa traiasca.

    Multe orase si state americane sant in pragul falimentului. America nu are investitii in energie nucleara, energie nobila, tren de viteza, taie bani pentru educatie, sanatate, politie, etc.

    China are peste 40 centrala nucleare in constructie, cei mai multi bani investiti in energie nobila, cel mai eficient sistem de invatamant, cel mai inalt ritm de dezvoltare, o populatie de 1 miliard 300 de milioane, cel mai mic somaj din lume, etc., etc.

    Asa ca trebuie sa ne intoarcem la intrebarea lui Socrate: „Ce este bine?” Este bine fiindca spune cineva (capitalist, comunist, etc.) ca este bine sau binele se vede si „caderea” nu are prag atata vreme cat economia nu redevine competitiva?

    Intr-o economie globala de 7 miliarde de oameni: Care tara poate sa mai bata produsele chinezesti?

    China este o noua super putere economica si militara al carei steag rosu are secera si ciocanul bine fixate. Banii nu recunosc steagurile. Banii si detinatorii lor au un singur scop: Profitul. „Scopul scuza mijloacele” functioneaza si a functionat in toate timpurile si in toate sistemele sociale.

    Oxigen2 este un site crestin. Intrebarea mea este: Cum interpreteaza teologii aceasta noua super putere in Cartea apocalipsei? Cum „a vazut” EGW aceasta noua super putere in „timpul sfarsitului”?

    Cu respect,
    George, Chicago
34. maria says:

    8 ianuarie 2011 la 19:11

    Elgabri,

    Spiritul marii Rusii a fost indiferent de regim bazat pe ideologia faptelor mari, dar si a fortei.
    Tarul Piotr Alexeevici, primind vizita hatmanului Ivan Mazepa, care i se adresa ca gloriosului Cezar, dorea sa faca dovada fortei suverane a tareviciului , indemnand pe bietul copil sa loveasca pe un „pui de strelet”.Asa dovedea faptul ca era demn de a fi urmas la tron.(Boris Sadovskoi-puiul de strelet).
    Tarul ocupat de destinul dinastiei sale,nobilimea preocupata de propria propasire, biserica inundata de fapte imorale, nu simteau framantarea , nu auzeau valul unei „noi” sperante care cuprindea Rusia.
    Baiatul conasului Antonovici se intorcea acasa, insa nu pentru a prelua gospodarirea mosiei, ci pentru a propovadui ceva care avea sa rascoleasca masele, „propovaduia adevarul”. „Era constient de ceea ce facea :salva omenirea ” .Misiunea lui era ca ideologia comunista sa salveze „moral” Rusia.(Andrei Belii-Adam).
    Spiritul Rusiei nu-l poti patrunde decat prin cultura ei, si poti ajunge la cuvintele poetului Tiutcev :”Rusia s-o cuprinzi cu mintea nu se poate ,/caci are un destin aparte .”
    Lenin a fost spiritul revolutiei, el a incercat sa lase Rusiei si lumii un testament.
    „A incerca astazi sa anticipezi in practica rezultatul viitor al comunismului, este acelasi lucru cu a preda matematicile superioare unui copil de patru ani.”(Statul si revolutia ).
    Istoria a demonstrat ca Lenin s-a inselat . Toti ne putem insela atunci cand punem egalitate intre concluziile noastre si realitatea faptica.
    Cel mai in masura sa stie cum au stat lucrurile este profesorul tau care a studiat istoria Rusiei. Lenin a incercat sa opereze cu iluzii pe care le-a materializat totusi intr-un proiect. Ca proiectul a fost bun sau rau, numai istoria ii poate demonstra valabilitatea.
35. Sertorius says:

    8 ianuarie 2011 la 23:41

    Bravo, dna Maria, amalgamul de citate și de comentarii de la postul #134 este plin de lămuriri importante. Ne bucurăm că vă avem printre noi, ca să ne lămuriți și cu privire la acest subiect.
    Ce simplu e totul când ai surse și gândești profund, nu-i așa?
    Eu vă admir, sunt chiar bouche-bas, în fața scrisului dvs ilizibil. Ohh, dacă v-ar cunoaște dl președinte Băsescu, sigur v-ar pune în locul dlui Boc, care-i cam expirat!
36. samson says:

    9 ianuarie 2011 la 06:51

    #35 sertorius

    Bravo, dna Maria, amalgamul de citate și de comentarii de la postul #134 este plin de lămuriri importante. Ne bucurăm că vă avem printre noi, ca să ne lămuriți și cu privire la acest subiect.
    Ce simplu e totul când ai surse și gândești profund, nu-i așa?

    sora marian ie supt inspiraraţie iar, domnu i-a arătatat şi dânsa a luat ce i-a dat domnu pe surse şi ne transmite solia din partea domnului pt noi, ce citiţi dvs aicea ie numa o mică parte din operele viitoare ale lu dânsa, şi se constituie în continuarea naturală de la „marea luptă”, tot aşa cum dânsa ieste tastatura inspirată şi continuarea naturală a lu pana inspirată :heh:
37. maria says:

    9 ianuarie 2011 la 09:05

    D-nule Sertorius,
    Daca nu mergi pe „surse” si alergi pe campii, s-ar putea sa gresesti tinta !
38. maria says:

    9 ianuarie 2011 la 12:06

    D-nule Profund Sertorius,
    Sincer, ma simt flatata de atentia pe care mi-o acordati. Cuvintele dvs. sunt un adevarat autograf virtual .Acum ma retrag definitiv, si va las onoarea de a acorda autografe si altor admiratori. Si cum va place sa defilati pe covorul rosu, va doresc ca eternitatea sa va imortalizeze efervescenta ratiunii intr-o stea pe cerul gloriei efemere.
    „La lege si la marturie” , adica „pe surse”, caci astfel o stea in vid, e goliciune ilizibila in limba universului.
39. margareta says:

    9 ianuarie 2011 la 20:12

    si copy-paste nu e rau,cred eu, important este sa nu te opresti din cautare!

    ps:am citit comentariile,chiar daca unele nu sunt la tema..,e interesant,multumesc tuturor, si nu se merita sa va atacati ofensind persoana si nu ideea.
40. eugenia says:

    19 aprilie 2011 la 07:42

    crestinii asteapta revenirea lui Isus si evreii lui Mesia ca sa rezolve dilemele ,problemele noastre sa instaureze pace si ordine.acestea sunt asteptarile unui simplu crestin.dupa ce am urmarit o parte din aceste prezentari am tras concluzia (care ma urmarea si mai inaite)ca omenirea trebue sa ajunga de sine statator la chipul si asemanarea dupa care a fost creat.unde ma gresesc???????au-u-u….

Lasă un răspuns:

Scrie un comentariu aici...

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Email (Adresa de email nu va fi publicată.)

Nume

Site web

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Notifică-mă prin email când sunt publicate comentarii noi.

Notifică-mă prin email când sunt publicate articole noi.

Δ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.