Anno Domini 10 – Provocarea Nihilista

407 Responses to Anno Domini 10 – Provocarea Nihilista

1. virgil d says:

   19 ianuarie 2011 la 05:33

   Andy fisierul audio este de la Logos 9.
2. NorthLite says:

   19 ianuarie 2011 la 07:28

   Fixat 🙂
3. Sertorius says:

   19 ianuarie 2011 la 09:15

   Mulțumim, Edi, ptr această nouă provocare pe care ne-o adresezi.
   Despre ”Provocarea nihilistă”, eu, unul, am o parte la care subscriu și o alta, ”pe ici, pe colo, prin punctele esențiale”, față de care discrep profund.

   Încep cu ceea ce apreciez. Subscriu cu căldură la critica creștinismului instituționalizat contemporan. Aspectele incriminate de Edi există și se manifestă în realitate. Pe de altă parte, dacă ar fi să vorbim în termeni heideggerieni, poate că ține de ”esența” religiei instituționalizate să ”închidă” Ființa.

   Trec la partea cu care discep și care acoperă, de fapt, fondul întregului discurs. Edi stabilește următoarea relație – grecii L-au conceput pe Dumnezeu în afara timpului, metafizica creștină a construit pe această temelie, iar sfârșitul metafizicii a condus în mod necesar la o criză acută a religiei creștine. Se invocă chiar argumentul că situarea lui Dumnezeu în atemporal implică, în mod inexorabil, o deturnare a omului de la proiectul unei vieți autentice, o devalorizare a existenței lui mundane. Concluzia lui Edi merge până acolo încât identifică rădăcina nihilismului în conceptul divin de atemporalitate!

   Oare așa să fie? Mai întâi, dacă e să vorbim aplicat, ”nihilismul” este un curent de gândire din sec. XIX, care s-a născut în orizontul ”morții lui Dumnezeu”, adică al sfârșitului metafizicii. Împotriva afirmațiilor lui Edi, nihilistul se definea nu printr-o frustrare legată de intangibilitatea ”vieții de apoi”, ci prin afirmarea frustă a faptului că nu există altceva decât existența mundană, că, adică, timpul este suveranul Universului. Acest coșmar conducea la solipsismul absolut, la lipsa funciară de sens a existenței omului. Dacă totul există în timp, nimic nu poate exista cu adevărat, întrucât nimic nu durează (nici măcar stelele nu sunt eterne!).
   Așadar, nu conceptul atemporalității divine a născut nihilismul, ci taman reversul său.

   Pe de altă parte, ideea atemporalității divine are fundamente solide în metafizica teologică, greacă sau creștină. Departe de a împiedica proiectul unei vieți autentice, metafizica a reprezentat dintotdeauna habitatul în care un asemenea proiect s-a putut realiza. Stoicii nu puteau despărți etica de metafizică, așa după cum nici creștinii nu puteau face acest lucru. Tot ceea ce este sfânt, trebuie, în chip necesar, să existe în afara timpului. Timpul implică evoluție, degradare și moarte. Descoperirea matematicii (asta o spune un îndrăgostit de matematică, precum sir Bertrand Russell) a creat gândirii grecești perspectiva imuabilului, veșnicului, divinului.

   E justă însă și observația heideggeriană că existența-în-timp reprezintă un dat al Dasein-ului uman. De altfel, înaintea lui, Kant demonstrase faptul că timpul reprezintă o intuiție apriorică transcendentală, mai pe românește, un cadru ontologic, la fel de intim legat de om ca și umbra lui. Pe de altă parte însă, metafizica nu reprezintă un atentat la modul de a fi al omului, ci ar putea juca rolul complementului necesar, care să confere un sens curgerii oarbe a timpului.

   Știința actuală, în epoca ”post-metafizică a gândirii”, mizează pe ideea unui Dumnezeu atemporal. Ce vreau să spun? În planul Teoriei Relativității, tot ceea ce transcende Universul, se situează în afara timpului. Timpul a apărut o dată cu Universul, fiind o proprietate a acestuia, la Bing Bang, și este fără sens, în plan științific, să te întrebi ce a fost înainte de acest eveniment inițial.

   În concluzie, în opinia mea, nihilismul s-a născut din pierderea reperelor metafizice, din convingerea cu profil de coșmar că nu există nimic altceva decât o curgere fără sens, căreia îi spunem ”timp”, fără nimic în afara ei, fără ”ieri” și fără ”mâine”.
   Absurdul existenței nihiliste a fost explorat pe larg de un Camus, de pildă. În galeria tipologică a Omului Absurd se înscrie, în opinia filosofului francez, și Don Juan-ul sau personajul mitologic Sisif. Acesta din urmă a fost condamnat de zei să împingă un bolovan până pe vârful unui munte; o dată atinsă ținta, bolovanul, bineînțeles, se prăvălea pe panta opusă a muntelui, așa că bietul Sisif trebuia să repete la nesfârșit aceeași misiune lipsită de finalitate.
   Don Juan-ul cucerește o femeie, după care trece la alta și la alta, la nesfârșit, fără să atingă niciodată finalitatea seducției, anume Iubirea (atemporală, imuabilă, veșnică).
   În ambele cazuri, absurdul este împletit cu sentimentul temporalității private de metafizică (finalitatea este un concept de natură metafizică).

   În fine, aș fi curios ce proiect de viață autentic gândește Edi în condițiile respingerii atemporalității divine.

   PS. Polihroane, îți mai amintești discuția noastră interminabilă, fix pe tema asta, purtată prin 2004 pe E-fervescenția?
4. polihronu says:

   19 ianuarie 2011 la 09:40

   Sigur ca-mi amintesc. N-as fi insa la fel de sigur ca „nu conceptul atemporalității divine a născut nihilismul, ci taman reversul său”. Tu insuti demonstrezi ca nihilismul s-a nascut in cadrul paradigmei clasice a realismului platonic, punindu-i si acesteia, in cele din urma, cruce. Pentru ca viata e lipsita de sens in absenta atemporalitatii doar daca temporalitatea este evaluata negativ prin prisma fictiunii atemporalitatii. E un cerc vicios pe care postmodernitatea face bine sa-l denunte. Dar la ce bun sa continuam aici, sub imperiul crud al timpului, discutia noastra interminabila?
5. tinu 23 says:

   19 ianuarie 2011 la 10:40

   Imi amintesc de o comparatie intre un mod de evanghelizare si un experiment facut cu un peste rapitor.Experimentul:acvariul in care era tinut pestele rapitor este compartimentat in doua parti cu aj unui geam trasparent.Intr-o parte a acvariului ramane pestele rapitor, in cealalta se pun pesti cu care acesta fusese hranit.Nesesizand geamul,se napustea asupra prazii,dar, bineanteles,fara succes.Dupa mai multe incercari a renuntat sa se mai hraneasca.S-a scos geamul despartitor si pestele rapitor continua sa nu incerce sa se hraneasca,facand foamea cu hrana plimbandu-se pe langa el.Cand omul alege sa faca binele si sa se fereasca de rau pt a fi rasplatit dincolo,este motivat de egoism,nu gaseste placere in a iubi,oboseste tot mai mult in facerea de bine ajungand pana la urma sa renunte sa traiasca din plin viata pe care o are.Daca ramane religios se va rezuma la respectarea unui set de reguli, dar nu va gasi placere in a se autodepasi,a creste in dragoste.De aceea unii raspund de cateva ori la indemnuri de evanghelizari,actiuni de binefacere,dupa care vor refuza, spunand ca nu se obtine nimic.Are legatura teoria asta a batului de chibrit ce-o fac eu cu ce discutati voi?
6. Sertorius says:

   19 ianuarie 2011 la 22:23

   ”Cred că matematica este izvorul principal al credinței în adevărul veșnic și exact și într-o lume suprasensibilă și inteligibilă. Geometria tratează cu cercuri exacte, însă niciun obiect sensibil nu este cu adevărat circular; căci cu oricâtă grijă am umbla cu compasul, întotdeauna vor exista imperfecțiuni și iregularități. Acest lucru sugerează ideea că toate raționamentele exacte operează cu obiecte ideale, în opoziție cu cele sensibile; e natural să mergem mai departe și să argumentăm că gândirea este mai nobilă decât simțurile și că obiectele ideii sunt mai reale decât cele pe care le percepem cu simțurile. Doctrinele mistice referitoare la relația timpului cu eternitatea s-au sprijinit, de asemenea, pe matematicile pure, deoarece obiectele, la fel ca numerele, dacă sunt reale, sunt eterne și nu se află sub imperiul timpului. Aceste obiecte eterne pot fi concepute ca gânduri ale lui Dumnezeu. De aici derivă concepția lui Platon potrivit căreia Dumnezeu este un geometru și cea a lui sir James Jeans care spune că Dumnezeu iubește aritmetica…
   Toate concepțiile privind o lume eternă, care se revelează intelectului și nu simțurilor, derivă din el (Pitagora). Dacă nu ar fi fost el, creștinii nu L-ar fi considerat pe Christos drept Cuvântul (Logos); lui îi datorează teologii căutarea probelor logice privind existența lui Dumnezeu și a nemuririi” (sir Betrand Russell, History of Western Philosophy, I, 1946, cap. III Pitagoras; am tradus dintr-o ediție spaniolă, greșelile de traducere îmi sunt imputabile mie).
7. polihronu says:

   20 ianuarie 2011 la 09:28

   Hai sa mai citam cite ceva din Russell:

   „Rationalistic as opposed to apocalyptic religion has been, ever since Pythagoras, and notably ever since Plato, very completely dominated by mathematics and mathematical method” – incheierea primului paragraf citat de Serto. Stim astazi mai bine decit oricind ca forma incipienta a traditiei crestine, surprinsa in documentele ce alcutuiesc Noul Testament, a fost apocaliptica. Ce sa mai vorbim de scripturile ebraice!

   „It is only in quite recent times that it has been possible to say clearly where Pythagoras was wrong” – din acelasi paragraf de unde provine al doilea fragment sertoric. La ce eroare se refera Russell? „Most sciences, at their inception, have been connected with some form of false belief, which gave them a fictitious value. Astronomy was connected with astrology, chemistry with alchemy. Mathematics was associated with a more refined type of error. Mathematical knowledge appeared to be certain, exact, and applicable to the real world; moreover it was obtained by mere thinking, without the need of observation. Consequently, it was thought to supply an ideal, from which every-day empirical knowledge fell short. It was supposed, on the basis of mathematics, that thought is superior to sense, intuition to observation. If the world of sense does not fit mathematics, so much the worse for the world of sense. In various ways, methods of approaching nearer to the mathematician’s ideal were sought, and the resulting suggestions were the source of much that was mistaken in metaphysics and theory of knowledge. This form of philosophy begins with Pythagoras” – acelasi capitol, vreo doua pagini mai devreme.

   So, ca sa fie clar: metafizica si teologia crestina clasica sint amindoua intemeiate pe o eroare, pe un miraj.
8. polihronu says:

   20 ianuarie 2011 la 09:41

   Nu e nicio diferenta intre autorii de horoscoape, alchimistul Newton (pe care il punem fara efort si regrete in paranteza) si mai toata teologia crestina. Faptul ca se mai consuma horoscoape si astazi are aceleasi justificari psihologice pentru care se crede in „spirit(e)” si se spun rugaciuni.
9. Sertorius says:

   20 ianuarie 2011 la 10:14

   Prietene Poli,

   Mă înduioșezi. Ai găsit citatele urmărindu-mi trimiterea. Prea bine. Însă ai fi în stare să ne spui, lizibil, în ce constă EROAREA? Că de vorbim de ea, vorbești.

   PS. Mai era pe aci unul, Laurentiuh pre numele lui, care ne cita din Patapievici, ridicându-l în slăvi, iar când l-am rugat să ne ofere un singur exemplu de idee valoroasă din scrisul aceluia, s-a lăsat tăcerea.
10. Sertorius says:

    20 ianuarie 2011 la 10:15

    Erată. ”… că de vorbit de ea, vorbești!”
11. Sertorius says:

    20 ianuarie 2011 la 10:34

    În ce stare jalnică zace lumea noastră. Prostimea nu pricepe despre ce discutăm, iar cei care ar putea pricepe, din indolență intelectuală, se atașează, comod și servil, la moda timpului, crezându-se, firește, grozavi.
    Dar hai să nu ziceți că nu sunt cavaler, să așteptăm să vedem ce are de zis dl Polihronu despre „eroarea” metafizicii și a teologiei creștine ”clasice” (pe asta din urmă, se laudă că a studiat-o temeinic 8 ani de zile, după care a constatat că e bună de aruncat la gunoi!). Eu profetizez că nu va ști să aducă nimic în discuție, după cum nici însuși sir Bertrand Russell n-ar fi putut aduce.
12. polihronu says:

    20 ianuarie 2011 la 10:48

    Desigur, generale. Nici nu auzisem de Bertrand Russell, nici nu-l citisem, nici nu am in biblioteca de aproape zece ani lucrarea lui din care citezi. Din condescendenta, nu tin sa-ti dau ocazia sa fii bou. Ia spune tu ce ai de spus fara tifnosenii, fara obisnuitul apel la ignoranta preopinentului, fara inutile si idioate diagnostice intelectuale.
13. Sertorius says:

    20 ianuarie 2011 la 10:57

    Ar fi simplu, să te învăț, mai ales când e evident că nu te interesează să înveți.
    Nu, dle, ai făcut o afirmație. Ți-o reproduc, căci poate ai probleme cu memoria :

    ”So, ca sa fie clar: metafizica si teologia crestina clasica sint amindoua intemeiate pe o eroare, pe un miraj.” #7.

    Dacă vorbești de eroare, înseamnă că ești în stare să ne spui în ce constă ea. Să auzim!
14. polihronu says:

    20 ianuarie 2011 la 11:03

    Spre deosebire de tine, nu am nevoie sa minimalizez adversarul pentru a ma simti bine. Eu contez pe capacitatea ta de intelegere. Tu ai citat din Russell, deci il consideri probabil clar si relevant.
15. Sertorius says:

    20 ianuarie 2011 la 11:21

    Eu am citat ALTCEVA din Russell. Și l-am considerat relevant în ceea ce am citat. Tu ai preluat din Russell o bucată, cu care te-ai declarat de acord. E prea mult dacă te rog să ne explici pe ce se bazează ”eroarea” metafizicii și a teologiei creștine?

    Uite, ce e. Eu nu am chef să ne jucăm iar de-a baba oarba. Înțeleg că nu ești în stare să ne spui în ce constă ”eroarea”, însă ai vorbit, ritos, despre ea. Pe cale de consecință, ai vorbit ca să te afli în treabă, așa-i?

    De data asta voi fi milostiv cu tine (mai am și eu reminiscențe din teologia creștină ”eronată”), însă cu condiția ca pe viitor să te abții să mai vorbești despre metafizică sau despre teologia creștină. Cum să o cumințim pe dna Maria, dacă tu, băiat de altfel cetit și editorialist pe aici, le comiți la fel?…

    PS. Eu nu mă simt deloc bine să-mi minimalizez preopinentul (niciodată un ”adversar” ptr mine!), asta însă nu mă împiedică să-i spun adevărul despre el.
16. polihronu says:

    20 ianuarie 2011 la 11:41

    Pasajele citate de tine au contextul citat de mine. Eu sint de acord cu ce spune Russell si in fragmentele tale, facind istoria filozofiei, si in cadrul invocat de mine, unde transpare filozoful. Daca tu il poti cita doar in parte e strict problema ta. Daca nu ii intelegi comentariul cu privire la eroarea pitagoreismului consacrat in platonism este iarasi doar problema ta. De ce ai alte opinii decit Russell, asta ramine sa ne explici noua, fara a face pe niznaiul.

    Federer si Nadal sint si prieteni, si adversari. Nu e cazul sa-ti arogi false titluri de onoare. Si care ma rog ar fi adevarul despre mine? Ca nu sint in stare sa formulez eroarea idealismului? Hai, ma! Sintem in conflict de idei tocmai pentru ca stii prea bine ce cred si am fost prea clar in formulari.

    Nu e treaba noastra sa cumintim pe nimeni. Asa cum nimeni nu te poate obliga pe tine sa te maturizezi.
17. Sertorius says:

    20 ianuarie 2011 la 11:49

    Eu nu te-am invitat să-l comentăm pe Russell, ci să ne spui și nouă de ce ai scris fraza asta :

    ””So, ca sa fie clar: metafizica si teologia crestina clasica sint amindoua intemeiate pe o eroare, pe un miraj.” #7.

    De câte ori să ți-o mai reproduc? Știi să răspunzi, răspunde. Nu știi, atunci rezultă că ai vorbit să te afli în treabă.
    Ce ai dori, să-ți spun eu de ce ai scris tu fraza asta?
18. polihronu says:

    20 ianuarie 2011 la 12:24

    Generale, eu stiu ca nu esti idiot. De ce tii sa treci drept unul mi-e insa peste putinta de a intelege.
19. polihronu says:

    20 ianuarie 2011 la 12:30

    Daca tii sa o luam babeste, pentru prostimea spectatoare, atit de draga tie, mai bine ne spui de ce ai citat tu din Bertrand Russell.
20. faithless jungle says:

    20 ianuarie 2011 la 12:31

    „So, ca sa fie clar: metafizica si teologia crestina clasica sint amindoua intemeiate pe o eroare, pe un miraj.”

    felicitari, polihronu!
    the burden of proof is not upon you.
21. maria says:

    20 ianuarie 2011 la 12:34

    Cred ca in virtutea faptului ca sunt om, atat timp cat sunt atacata am dreptul la replica.
    Cred ca am facut cea mai mare prostie atunci cand am intrat pe acest forum. As dori sa sterg numele asta de aici dar se pare ca a ramas ca o tinichea pe care eu numai am de gand sa o port.
    Bunul simt nu se poate cuantifica. El nu are nevoie de o „tagma” pentru a-i inlesni ideologia , nu are nevoie de un alter ego si nici de un pseudonim.
    Daca ar exista putina omenie, daca ar exista acea scanteie divina numita „suflet” ,daca…..
    Din pacate nu exista, nu exista nimic, decat parerea.
    Parerea e desertaciune, restul e tacere. „Cetit, editorialist „? Cine spuneti voi ca sunteti ?
22. Sertorius says:

    20 ianuarie 2011 la 12:37

    Am citat din Russell ca să vadă toată lumea legătura dintre matematică și metafizică.
    În opinia mea, un idiot e acela care vorbește despre chestii pe care nu le poate înțelege. Să-ți mai amintesc că asistența încă așteaptă să ne povestești care e eroarea metafizicii și a teologiei creștine?
23. Sertorius says:

    20 ianuarie 2011 la 12:40

    Mowgli,

    Nu e proba în sarcina lui Poli? Păi, cel puțin până la acest punct al discuției, dl Polihronu a procedat precum dl Amun. Scoți ceva din burtă, fără să fii în stare să-l argumentezi. Așa a ajuns dl Amun crocodil de Nil. Mă întreb ce dihanie e dl Polihronu, căci, nu-i așa, pot să spun orice despre dumnealui, nu sunt ținut să probez nimic, isnt it, lad?
24. Sertorius says:

    20 ianuarie 2011 la 12:54

    De altfel, cred că ați aiurit cu toții, prieteni. Carevasăzică, cade în sarcina mea să explic de ce a scris dl Polihronu nerozia pe care a scris-o?
    Prea bine, voiam să vă scutesc de ceea ce o să ziceți iar că e ”minimalizare”, ”jignire”, etc.
    Dl Polihronu habar nu are despre ce vorbește. A tras și dumnealui cu urechea prin târg și a auzit că oamenii pe care el îi socotește ”maturi” (vai de capul lor și al lui!), socotesc că metafizica se bazează pe o ”eroare” și că de-aia, ”a murit”. N-are nici cea mai vagă idee în ce ar consta ”eroarea” sau ”moartea” asta a metafizicii de care se tot vorbește, dar cum știe că dă bine să repete frazeologia asta, s-a grăbit să se distingă cu mult zel în direcția asta.
    Așa se întâmplă mereu cu modele intelectuale – sunt clișee goale, repetate până la refuz, ca fiind de la sine înțelese. E suficient ca cineva să pună un ”de ce” interogativ în fața acestor clișee ptr ca găunoșenia lor și idioțenia băieților ”maturi” să iasă în evidență.

    Ăsta e adevărul despre chestia asta. Iar dacă nu vă place cum sună, poftiți de-l refutați, dacă vă duce capul.
25. polihronu says:

    20 ianuarie 2011 la 12:56

    „Am citat din Russell ca să vadă toată lumea legătura dintre matematică și metafizică.” Huh. Ne poti indica si noua contextul care facea necesara aceasta demonstratie?
26. polihronu says:

    20 ianuarie 2011 la 12:59

    „De altfel, cred că ați aiurit cu toții, prieteni.” Wow, si eu care credeam ca delirul de grandoare este doar mimat. Chiar ca sint idiot! In plus, definitia pe care Serto o face modelor intelectuale se potriveste de minune metafizicii clasice si sustinatorilor ei decerebrati. Proiectie? Hmmm.
27. Sertorius says:

    20 ianuarie 2011 la 13:11

    Ai dreptate, Poli, susținătorii metafizicii au fost decerebrați, în vreme ce tu, care-i insulți, fără a putea să-ți explici nici măcar propriile declarații, ești cerebrat.

    Le cer scuze spectatorilor inteligenți, care chiar așteptau o discuție pe fond de la noi. Așa după cum vedeți, nu am cu cine discuta. Dacă aș fi scris eu că, de pildă, pozitivismul se bazează pe o eroare, vă asigur că aș fi arătat, în mod citeț, de ce afirm acest lucru.
    Dlui Polihronu însă îi place hârjoana futilă și etichetele ieftine de agățat. O fi drăguță ptr cei care apreciază genul, mie însă-mi displace. Așa că, dragă Poli, mă ierți dacă te las să te joci singur în continuare. Dacă vii cu o explicație ptr propria frază pompoasă, mai discutăm, altfel, n-are niciun rost.
28. polihronu says:

    20 ianuarie 2011 la 13:16

    Care va sa zica il citezi pe Bertrand Russell numai cind iti convine (acelasi Bertrand Russell faimos pentru anti-idealismul sau si pentru „Why I Am Not a Christian” ) si eu sint cel neserios? Tacerea iti sta bine, filozofule!
29. Sertorius says:

    20 ianuarie 2011 la 13:21

    Sigur că-l citez numai când îmi convine, de ce nu? Sunt lucruri cu care sunt de acord din scrisul său, pe care le citez, și lucruri cu care discrep. Asta arată că eu am simț critic și gândesc cu capul meu.
    Deosebirea dintre noi, prietene, e că eu îmi susțin afirmațiile, în vreme ce tu, nu.
30. polihronu says:

    20 ianuarie 2011 la 13:25

    Pai, tu doar ai citat abuziv (facind adica abstractie de contextul evaluarii negative a autorului) si nu ai sustinut nimic (nici macar acum nu ne spui care a fost asertiunea in favoarea careia ai mutilat textul lui Russell). In schimb, eu nu trebuie sa demonstrez nimic, de vreme ce afirmatia mea in jurul careia faci tapaj era doar un rezumat, iar demonstratia ii apartine chiar lui Bertrand Russell. Si el era idiot, nu?
31. Sertorius says:

    20 ianuarie 2011 la 13:36

    Minți, dle Polihronu, iar asta te dezonorează.
    1. Eu nu am mutilat textul din care am citat. Ideea lui Russell a fost citată exact și fără trunchieri. El afirmă acolo că metafizica s-a născut din matematică, la Pitagora, și că acest matrimoniu a stat la baza teologiei creștine.
    2. Evaluarea negativă a lui Russell, privind ”eroarea” lui Pitagora, nu modifică ceea ce spusese chiar el în pasajele citate de mine. Era doar o evaluare din perspectiva lui, pe care o puteam aminti, încărcând citatul, sau pe care o puteam ignora, cu atât mai mult cu cât nu o împărtășesc.
    3. Russell nu face nici o ”demonstrație” a ”erorii”, se mulțumește doar s-o amintească. Așa că tu nu ai ”rezumat” nimic, ce fusese ”demonstrat” înainte.

    Așadar, minți pe toată linia. La ce-ți folosește să minți, tu știi!
32. polihronu says:

    20 ianuarie 2011 la 13:42

    Nu, generale. Bertrand Russell afirma ca metafizica s-a nascut dintr-o intelegere primitiva, obscurantista, eronata a matematicii. Tocmai aici este trunchierea ta cit se poate de reala. In plus, tocmai ne-ai spus pe sleau ca doar ignori ce nu impartasesti. Asadar, unde iti sint demonstratiile?
33. Sertorius says:

    20 ianuarie 2011 la 13:46

    ”Bertrand Russell afirma ca metafizica s-a nascut dintr-o intelegere primitiva, obscurantista, eronata a matematicii.”

    Știi că minți făcând afirmația asta sau pur și simplu, neînțelegând nimic din ce discutăm, chiar crezi ce ai scris aici?
    Russell nu a afirmat nicăieri că metafizica s-ar fi născut dintr-o înțelegere eronată a matematicii. Matematica e aceeași, în Antichitate și astăzi.

    Unde zici că am ”trunchiat” eu textul sau ideea lui Russell? Îmi poți proba cu textul sau măcar să-mi indici unde pot găsi trunchierea?
34. polihronu says:

    20 ianuarie 2011 la 13:49

    Pai, la ce naiba am invocat eu contextul? M-ai plictisit.
35. Sertorius says:

    20 ianuarie 2011 la 13:57

    Păi, ”contextul” nu spune ceea ce spui tu că spune. Ce facem în cazul ăsta? Pitagora a înțeles f corect matematica, nu întâmplător oricine învață disciplina asta, face cunoștință și cu el.
    Russell afirmă că metafizica și ulterior teologia creștină s-au întemeiat pe Pitagora, mai precis, pe superioritatea evidentă a matematicii asupra simțurilor. Asta susține Russell, asta am citat și eu.
    Mai departe, Russell crede că metafizica s-ar baza pe o eroare subtilă. Afirmă asta, fără să demonstreze sau să arate de ce crede așa. Partea asta eu nu am mai citat-o. Schimba cu ceva evaluarea asta ideea susținută anterior privind relația dintre matematică și metafizică? Câtuși de puțin.

    În concluzie, când îți întemeiezi afirmațiile? Pe când ne arăți de ce ai spus că metafizica se bazează pe o eroare? Care e eroarea, cerebratul meu interlocutor? Te ascunzi în zadar în spatele lui sir Russell. El nu a ”demonstrat” nimic în direcția asta și nici n-ar fi fost în stare. Ești tu?
36. samson says:

    20 ianuarie 2011 la 14:00

    #13 sertorius

    Ar fi simplu, să te învăț, mai ales când e evident că nu te interesează să înveți.

    ce să faci dle?!?!? ce să înveţi dta pe cine?!?!? domnu general se uită lumea la dta, ce dreaqu!!! ce te-ai gândit dta: „Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei, ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Preainalt.”
    asta ie probabil tot din ciclu ăla : cum să-ţi zugrăveşti singur casa, sau cum să-nveţi pe alţii ce nici tu nu ştii

    Nu, dle, ai făcut o afirmație. Ți-o reproduc, căci poate ai probleme cu memoria :
    ”So, ca sa fie clar: metafizica si teologia crestina clasica sint amindoua intemeiate pe o eroare, pe un miraj.” #7.
    Dacă vorbești de eroare, înseamnă că ești în stare să ne spui în ce constă ea. Să auzim!

    putem să v spunem noi domnu general? da? mulţumim! deci:

    ” În ce stare jalnică zace lumea noastră. Prostimea nu pricepe despre ce discutăm, iar cei care ar putea pricepe, din indolență intelectuală, se atașează, comod și servil, la moda timpului, crezându-se, firește, grozavi. ”

    ps. să speră, că ie suficient răspunsu ăsta, dak nici acuma nu pricepeţi despre ce se discută aicea, ce să vă recoamndăm noi dvs? în afară că să vă rugaţi stăruitor înainte să-l citiţi din nou, cu promisiunea c-o să ne rugăm şi noi pt dvs între timp, şi dak nici dupe ce vă rugaţi tot nu pricepeţi, atuncea puteţi să vă consideraţi pe drept cuvânt fericit, intrarea în împărăţia cerurilor v-aparţine meritat pe baza la făgăduinţa lu scumpu nostru mântuitor iubit din matei 5; ştiţi dvs care, dak n-o găsiţi o să ne rugăm în continuare pt dvs; domnu să vă binecuvânteze frate general! adik iubite frate genera!!
37. study_nature says:

    20 ianuarie 2011 la 14:04

    Una dintre problemele majore ale metafizicii si ale teologiei crestine este reprezentata de faptul ca oamenii nu sunt inzestrati cu o facultate cognitiva adecvata stabilirii valorii de adevar a afirmatiilor emise de greii si corifeii care sunt considerati varfurile de lance in ceea ce priveste autoritatea in cadrul acestor discipline. Ratiunea poate ajunge la concluzii relativ certe doar in privinta chestiunilor ce fac obiectul stiintelor (naturale).

    Alta ar fi ca primele 2 se fundamenteaza pe zicerile pline de intelepciune ale celor din vechime, care se crede ca ar fi fost mai privilegiati decat noi, oferindu-li-se acces la revelatii pe care noi ne putem doar cazni sa le interpretam cat mai fidel mesajului primordial primit. Dar asta nu-i decat filologie si buchisire a textului fara concluzii relativ certe. La final, rezultatul consta intr-o multitudine de exegeze pline de imaginatie, asemanatoare colectiilor de comentarii cu care se cuvenea sa ne familiarizam pentru orele de limba si literatura romana.

    Mai sunt si altele.

    Rogu-te, daca esti bun, sesizeaza cat de inestetic este modul in care dialoghezi cu Poli. Raspunsul pe care i-l tot ceri ti-a fost oferit in nenumarate randuri si forme de-a lungul timpului.
38. Sertorius says:

    20 ianuarie 2011 la 14:14

    Study_nature #37,

    ”Raspunsul pe care i-l tot ceri ti l-a oferit in nenumarate randuri si forme de-a lungul timpului. Ce rost are amnezia declarata?”

    Îmi place să cred că ești un om onest și că intervii doar din dragoste de adevăr. Ai putea să-mi produci un singur exemplu de ”răspuns” al lui Polihronu la întrebarea mea? Ai spus că sunt ”nenumărate”. Indică-mi unul singur, te rog.
    Poate că sunt eu amnezic, dar eu n-am dat cu ochii de vreun răspuns în discuția asta.

    Cât despre paragrafele dinainte, sunt comentariile tale sau citate de undeva? Oricum ar fi, ele dovedesc o miopie intelectuală avansată. Până acolo, încât cel ce a spus acele cuvinte, n-ar trebui să iasă neînsoțit din casă.

    Samsoane,

    Chiar crezi că duceam lipsă de bășcălia ta în dezbaterea asta falită?
39. samson says:

    20 ianuarie 2011 la 14:30

    #14 polihronu

    Spre deosebire de tine, nu am nevoie sa minimalizez adversarul pentru a ma simti bine.
    Eu contez pe capacitatea ta de intelegere.

    ne pare rău domnu polihronu, da aţi mizat greşit de data asta! şi noi tot aşa contăm pe capacitatea noastră d-a juca la 6 din 49 şi d-a câştiga!! rezultatu: n-am câştigat niciodată! morala: socoteala d-acasă nu se potriveşte cu aia din târg!! ştiţi dvs câte şanse ieste să câştigi la loto? una din paişpe milioane, şi asta la 49 de numere, darămite gândiţi-vă şi dvs la câteva miliarde de neuroni a lu domnu generalu, câte şanse ieste să nimereşti tocmai p-ăla unu norocosu? n-aveţi nicio şansă, unii a murit demult tot aşa jucând la loto toată viaţa

    Tu ai citat din Russell, deci il consideri probabil clar si relevant.

    păi şi dna sora white cita tot aşa din diverşi autori, de pe unde îi tot arăta domnu, chiar dak tot aşa trunchiat în general şi-n special, deşi dânsa nu ştia să folosească şi ghilimelele, şi pe urmă dânsa înţelegea tot aşa f clar şi relevant ce bun şi ce glorios ieste domnu hristos; dak ne daţi voie totuşi să reformulăm un pic ce aţi zis dvs aicea ca sî-nţeleagă şi dl general cu iubiţi fraţi şi stimate surori despre ce discutăm noi aicea:

    1. dvs dle general aţi CITAT din dl russel, deci îl consideraţi clar şi relevant
    2. dvs dle general aţi CITIT din dl russel, deci îl consideraţi clar şi relevant
    3. înţelegeţi dvs dle general ce citiţi?

    şi răspunsu care vă va ajuta să aflaţi care ie varianta norocoasă din alea 3, se găseşte în faptele apostolilor capitolu 8 cu versetu 31 şi 34, şi va constitui tema meditaţiei noastre din dup-amiaza asta:

    ” 31. Generalu a raspuns: „Cum as putea sa inteleg, daca nu ma va calauzi cineva?” Si a rugat pe Polihronu sa se suie in car si sa sada impreuna cu el.”
    „34. Generalu a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeste dl Russell astfel? Despre sine sau despre vreun altul?”
40. Sertorius says:

    20 ianuarie 2011 la 14:40

    Carevasăzică, încă de la începutul acestei discuții, care a degenerat în sfadă chioară, am profetizat că dl Polihronu nu-și va justifica propria declarație. Spre deosebire de dl Study_nature, eu nu am văzut niciun răspuns din partea dlui Polihronu la întrebarea mea.

    Îmi cer încă o dată scuze asistenței ptr că ne-a urmărit pe parcursul atâtor replici fără să se aleagă cu o mai bună înțelegere a problemei în discuție. Poate că replicile mele au fost dure și ”non-estetice”, însă având de discutat cu cineva care face afirmații, fără acoperire, era aproape imposibil să păstrezi o atitudine colocvială. Dacă mi-ar fi spus simplu că nu știe ce să răspundă sau mi-ar fi oferit un răspuns, oricât de lipsit de temei, poate că am fi putut discuta mai ”estetic”.
41. Sertorius says:

    20 ianuarie 2011 la 14:43

    Samsoane,

    Despre chibiții proști, care stau pe margine și mor de grija altuia, nu știi nici o snoavă?
42. Aurel Ionica says:

    20 ianuarie 2011 la 15:48

    Edi,
    Vad ca iti plac etimologiile dupa ureche. Cuvintul “idiot” si “idiom” nu vin de la cuvintul “ideie,” ci vin de la cuvintul grecest “idiotes,” care inseamna “ignorant.” Cuvintul “idiot” si “ideie” par asemanatoare etimologic in romaneste, dar nu si in greceste.

    Cu privire la teza ta ca atit filozofii greci cit si Vechiul Testament si Isus au predicat “existenta autentica,” e clar ca tu te adresezi unor oameni plini de “idei” din cele care caracterizeaza pe idioti. Notiunile de “existenta autentica” si “existenta neautentica” au fost dezvoltate de existentialism care este de fapt adevaratul tau crez. Notiunile de “existenta autentica” si “existenta neautentica” se refera la existenta umana care nu i-a preocupat pe filozofii antici deoarece pe ei i-a preocupat existenta in sine care este ceva comun la tot ce exista, inclusiv zeii, si de la care existenta umana nu face exceptie. Cuvintul de “existenta” care este de fapt baza filozofiei este de fapt un cuvint gol deoarece nu desemneaza nimic, si lucrul acesta l-au recunoscut chiar filozofii. Lucrul acesta il poate verifica oricine foarte usor. Cind spui “cal,” oricine poate recunoaste usor ce desemneaza acest cuvint, dar cind spui “existenta,” cuvintul este la fel de gol ca atunci cind spui “eter,” “vid,” “infinit,” “nimic,” “nu,” si chiar “nihilism.” Aici chestia cu “nominalismul” de care tot vorbeai cu citva timp in urma si de care ai uitat ca de la mina pina la gura ar putea sa te ajute. Asa ca toata aceasta filozofie care incearca sa defineasca “existenta” nu consta decit in pritocirea unui cuvint gol, si de aceea citirea lui Heidegger, la care totul se invirte in jurul acestei notiuni de existenta, creaza simtamintul ca inoti in nisip ud. Dar ceea ce este mai important, notiunea de “existenta autentica” cu referire la existenta umana este la fel de goala deoarece nu desemneaza nimic. Singura notiune care poate fi definita este aceea de “existenta neautentica” deoarece ori de cite ori existenta umana devine definita de niste reguli, norme, “adevaruri,” principii, etc., impuse de vreo autoritate sau institutie, chiar academica dar in special religioase asa cum tipi tu mereu, ea devine automat “neautentica.” Asa ca singura existenta umana care este “autentica” este cea in care respingi orice si ai grija ca existenta ta sa nu devina contaminata cu vreo ideie sau “adevar” venit sau impus din afara. Or o astfel de “existenta autentica” este posibila doar in vid, si de aici nihilismul: ca sa fii autentic, trebuie sa creiezi vid in jurul tau. Existentialismul a creat numai oameni confuzi cu vid in cap cum a fost Kierkegaard care din teama lui de a nu-si pierde virginitatea existentei a refuzat sa se casatoreasca si toata viata a scris ca sa gaseasca o justificare a vidului din capul lui cind a luat o asemenea decizie, iar Heidegger al tau, asa cum bine ai spus, a sustinut hitlerismul care voia sa faca o curatenie in lume pentru ca rasa pura germana sa nu poata fi contaminata de restul gunoaielor umane din omenire si sa-si piarda existenta “autentica germana.” Este adevarat ca filozofia a ajuns pe un drum infudat si a tirit si crestinismul impreuna cu ea, dar nihilismul tau nu este chiar atit de atractiv pe cit crezi tu. Ceea ce vad aici este un mare entuziasm pentru a da in cap oricui indrazneste sa zica ceva la ceea ce spui tu ca sa creieze vid in jurul tau (probabil ca nimeni sa nu te influenteze cu ceva si sa-ti “altereze existenta” dar nu prea vad un entuziasm, nici la tine, si nici la dulaii de aici, pentru vreo “existenta autentica” pe care ati fi descoperit-o voi.
43. study_nature says:

    20 ianuarie 2011 la 16:18

    Sertorius,

    Numai gura e de tine, batrane.
    Tu ai impresia ca raspunzi inteligent la intrebarile care ti se adreseaza? Si anume:

    1. Daca pentru tine sunt atat de evident mioape obiectiile mele la iubita-ti metafizica, crezi ca etichetele tale se pot substitui unui raspuns argumentat?
    2. Din istoricul interactiunilor noastre, tu ai raspuns la intrebarea mea daca ai citit „Ascetica si mistica” lui Staniloae? Dar tot tu ramai cel mai tare, cel care stabileste definitia misticii.
    3. La topicul inceput de nimeni altul decat tine pe forumul O2, ai avut minima consecventa de a replica la intrebarile si punctele de discutie pe care ti l-am adresat?

    Pozezi in singurul care discuta idei si care ofera argumente, dar mie reusesti sa-mi induci o lehamite asemenea celei care a ajuns sa ma copleseasca in vremurile cand incercam sa stabilesc un dialog fructuos cu cei din biserica.
44. VictorZee says:

    20 ianuarie 2011 la 17:34

    „Nu se va zice: ‘Uite-o aici, sau: „Uite-o acolo!” Caci iata ca Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru.’ ” (Luca 17:21)

    Biserica a transferat trairea „Imparatiei lui Dumnezeu” din viata aceasta in viata viitoare si a directionat viata vesnica prin Biserica nu prin Imparatia lui Dumnezeu. Trairea in Imparatia lui Dumenzeu este obtiune personala prin daruire si jertfa personala daruita de Domnul Isus prin jertfa suprema.

    Biserica a denaturat conceptul daruirii si al jertfei prin introducerea banilor in „lucrarea” pornita de Domnul Isus.

    Asa avem Biserici si catedrale frumoase (partial goale) si nihilism.

    „Si Duhul si Mireasa zic: ‘Vino!’ Si cine aude, sa zica: ‘Vino!’ Si celuice ii este sete, sa vina; cine vrea, sa ia apa vietii FARA PLATA!” (Apocalipsa 22:17)

    Daca pastorul Pavel ar fi dat „apa de la izvorul rece” „FARA PLATA”, probabil ca am fi precum crestinii din primele secole de dupa Domnul Isus: Capabili sa murim martiri nu nihilisti.

    „I like your Christ, I do not like your Christians. Your Christians are so unlike your Christ.” – Mahatma Gandhi

    Cu respect,
    George, Chicago
45. samson says:

    20 ianuarie 2011 la 18:00

    #42 aurel ionica (1)

    Edi,
    Vad ca iti plac etimologiile dupa ureche.

    pacea domnului frate profesor! ce mai faceţi?

    Cuvintul “idiot” si “idiom” nu vin de la cuvintul “ideie,” ci vin de la cuvintul grecest “idiotes,” care inseamna “ignorant.”

    aveţi dreptate aicea dom profesor, vedem că dvs vă pricepeţi ceva la limba şi literatura greacă, aveţi fro ideie ( din aia care vine din greceşte, şi nu din aia care vine din româneşte, etimologic vorbind; dvs de obicei vorbiţi şi gândiţi româneşte nu? cum? sigur că da! deci să preupunem atuncea că şi ideile dvs când le iesprimaţi p-aicea vine atât ietimologic cât şi practic din limba română, nu? vă mulţumim pt sinceritate totuşi!), deci aveţi fro ideie dak pe greceşte cuvântu „profesorus” n-are aceleaşi rădăcini ca cuvântu „idiotus”? că să ştiţi c-avem şi noi pe cineva p-aicea care deşi ie ignorant pe româneşte (ştiţi dvs mai bine ca noi cum ie traducerea pe greceşte, nu vă-nvăţăm noi) ieste totuşi profesor!!! ( vă rugăm, vă rugăm noi totuşi, nu mai insistaţi atâta, că nu dăm nume, profesor important! da dak tot insistaţi putem să vă spunem c-a rămas repetent la vanderbuilt!!! prietenii ştie de ce!!!)

    Cuvintul “idiot” si “ideie” par asemanatoare etimologic in romaneste, dar nu si in greceste.

    să vedeţi dvs că chiar dak asta două nu ie asemănătoare pe grceşte, să vedeţi dvs că dak vă uitaţi în dicţionar cuvântu „idiot” şi „profesor” pare asemănătore pe greceşte chiar dak nu şi în româneşte! să nu uitaţi să vă uitaţi cu ochelarii şi să vă şi rugaţi înainte, nu vă bazaţi numa pe pătratu dvs

    Cu privire la teza ta ca atit filozofii greci cit si Vechiul Testament si Isus au predicat “existenta autentica,” e clar ca tu te adresezi unor oameni plini de “idei” din cele care caracterizeaza pe idioti.

    când ziceţi idioţi, dvs vă referiţi la idioţi care ietimologic vorbind ie pe româneşte, deşi tot ietimologic vorbind, dânşii ie de fapt profesori pe greceşte, aşa ie? de unde iera sî ştie domnu pastoru că se adresa de fapt şi dvs la iemisiune şi că dvs fermentaţi de idei pe româneşte pt că ieraţi profesor pe greceşte? dânsu vorbea doar româneşte la iemisiune, da dak dvs aveţi şi daru vorbirii în limbi…

    Notiunile de “existenta autentica” si “existenta neautentica” au fost dezvoltate de existentialism care este de fapt adevaratul tau crez.

    sunteţi un pic derutat, aşa ie? vă cam năuceşte iexistenţa asta, nu? mai ales când ie propie şi personală; da noi zicem să nu vă neliniştiţi, mai aveţi numa puţin şi ori vine domnu curând ori vă trece la odihnă şi scăpaţi, adik ziceţi dvs aşa mai pe-nţelesu lu tuturor, că nici dvs nu mai sunteţi sigur dak dvs sunteţi profesor autentic sau profesor neautentic, şi asta vi se trage de când aţi rămas repetent la vanderbild, şi că asta este adevăratu dvs crez

    Notiunile de “existenta autentica” si “existenta neautentica” se refera la existenta umana care nu i-a preocupat pe filozofii antici deoarece pe ei i-a preocupat existenta in sine care este ceva comun la tot ce exista, inclusiv zeii, si de la care existenta umana nu face exceptie.

    ie de belea cu filozofii ăştia dom profesor aşa ieste, da să vedeţi dvs cum ie şi cu profesorii ăştia, avem noi pe unu p-aicea ( iarăşi nu dăm nume, insistaţi degeaba, profesor important) care tot aşa ie preocupat numa d-o ideie, şi aia fixă, adik autentică, şi de iexistenţa lu domnu pastoru, care ie neautentică în opinia dânsului, şi mai avem şi pe alt dom profesor care ie tot aşa, şi dânsu are aceleaşi preocupări – una fixă şi autentică, deşi nu identică cu a dvs, da fixă totuşi şi nu mai puţin autentică ca lu dvs, şi alta identică cu a lu dvs şi la fel de neautentică cu acelaşi subiect: tot domnu pastoru, nici dânsu nu face iescepţie ( şi aicea insistaţi tot degeaba, nu dăm nume, ne-nţelegeţi, şi dânsu ie tot profesor important; nu ne mai rugaţi că ne ienervăm şi vă zicem atuncea că dânsu are barbă!)

    Cuvintul de “existenta” care este de fapt baza filozofiei este de fapt un cuvint gol deoarece nu desemneaza nimic, si lucrul acesta l-au recunoscut chiar filozofii.

    asta iera înainte de dvs dom profesor, noi v-avem pe dvs însă, putem demonstra la orice filfizon d-ăla de care pomeniţi dvs p-aicea, că iegzistenţa la ora actuală ie un cuvânt plin, golu a fost ocupat – sunt profesor, deci iegzist! – vedeţi? aţi văzut?, cod (vedeţi c-ăsta ieste un cuvânt cu ietimologie latină, nu ie peştele ăla necuratu fără oase da şi fără solzi, păcat de iel c-ar fi fost bun de mâncat alfel) erat demonstratum; deci dak ne daţi voie să reformulăm un pic în spiritu lu matei optişpe:

    „cuvântu de „profesor” care ieste de fapt baza filfizoniei este de fapt un cuvânt gol deoarece nu demonstrează nimik şi lucru ăsta l-a recunoscut şi profesorii

    ps. vedeţi că cuvântu ăsta „profesor” vine din greceşte chiar dak ietimologic ie asemănătoare pe româneşte, nu înseamnă acelaşi lucru!!
46. Gregoire says:

    20 ianuarie 2011 la 18:12

    M-am lamurit definitiv si cu Poli…ticianul. Daca e in incurcatura, din ambatz o tine langa (asta in plus fata de dusmania aratata bisericii). Am mai scapat de cate un editorial fara acoperire. Sper, in curand sa uit si saitul asta.
47. samson says:

    20 ianuarie 2011 la 18:52

    #46 gregoire

    M-am lamurit definitiv si cu Poli…ticianul. Daca e in incurcatura, din ambatz o tine langa (asta in plus fata de dusmania aratata bisericii). Am mai scapat de cate un editorial fara acoperire. Sper, in curand sa uit si saitul asta.

    drum bun frate grigoară, domnu să vă păzească şi să vă călăuzească paşii pe cale, şi nu iezitaţi să vă puneţi toată încrederea în cuvântu domnului şi-n făgăduinţa lui care ie şi mai actuală acuma pt dvs : ferice de cei săraci cu duhu căci a lor ieste împărăţia cerurilor

    ps. domnu va şterge orice lacrimă din ochii dvs iubite frate şi va arunca în marea uitării orice necaz care vă chinuie pe dvs acuma, căci acolo unde mergeţi dvs nu mai ie nici plâns nici tânguire

    pps. nu uitaţi să ne trimiteţi şi nouă o poză cu dvs şi domnu isus lângă pomu vieţii, să ştiţi că contăm pe dvs!
48. eddieconst says:

    20 ianuarie 2011 la 19:03

    Aurel Ionica:

    Profesore, ce s-a intamplat cu greaca ta? ma dezamagesti.

    ιδιωτεύω: retire into private life [idiotevo]
    η) ιδιώτης: private individual, civilian [idiotis]
    θ) ιδιωτικός: private, personal [idiotikos]
    ι) ιδιόχρηστος: used by the owner himself [idohristos]

    Confunzi cu „moron” – sinonim cu idiot – vine de la morones – cu acelasi sens in greaca. Idiot, idiom, idee – au acelasi radacina etimologica.
49. Aurel Ionica says:

    20 ianuarie 2011 la 19:40

    Edi,
    Cuvintul “ideie” are la baza doua cuvinte grecesti, “eidos” (care inseamna imagine si din care vine cuvintul “idol) si “idea,” care de asemenea are la baza notiunea de “a vedea.” Chiar cuvintul “teorie” are la baza tot un verb “a vedea,” dar cu o alt aradacina. Nici unul dintre aceste cuvinte nu are nici o legatura cu cuvintele “idiot” sau “idiom.” Asa cum ti-am spus, cuvintul “idiot” vine din cuvintul grecesc “idiotes” care apare in NT in 1 Cor. 14 cind Pavel condamna vorbirea in limbi deoarece nu este inteleasa de “cel ce nu stie ce spui,” si acolo, din cite imi amintesc eu, el foloseste chiar acest cuvint “idiotes.”
    Iti ofer aici explicatia pe care o da Merriam-Webster originii acestui cuvint si pe care o gasesti on-line:

    Middle English, from Anglo-French ydiote, from Latin idiota ignorant person, from Greek idiōtēs one in a private station, layman, ignorant person, from idios one’s own, private; akin to Latin suus one’s own
    http://www.merriam-webster.com/dictionary/idiot
50. polihronu says:

    20 ianuarie 2011 la 20:28

    @gregoire: Sufletul meu tresare in mine ori de cite ori mi se face harul sa contribui la definitiva lamurire a cuiva. Multumesc de asemenea pentru complimentul cu privire la abilitatile mele politice. E de nepretuit.

    @edi: Nu retin asocierea facuta in prezentare. Aurel are dreptate cind disociaza etimologic familia lui „idiom” si „idiot” (care deriva din acelasi etimon) de cea a lui „video” si „idee” (care impartasesc, atit cit ne putem da seama, un alt substrat). Platon insusi facea etimologii si asocieri discutabile.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.