Anno Domini 10 – Provocarea Nihilista

407 Responses to Anno Domini 10 – Provocarea Nihilista

1. samson says:

   20 ianuarie 2011 la 20:48

   #49 aurel ionica

   Iti ofer aici explicatia pe care o da Merriam-Webster originii acestui cuvint si pe care o gasesti on-line:
   Middle English, from Anglo-French ydiote, from Latin idiota ignorant person, from Greek idiōtēs one in a private station, layman, ignorant person, from idios one’s own, private; akin to Latin suus one’s own
   http://www.merriam-webster.com/dictionary/idiot

   #50 polihronu

   Aurel are dreptate cind disociaza etimologic familia lui “idiom” si “idiot” (care deriva din acelasi etimon) de cea a lui “video” si “idee” (care impartasesc, atit cit ne putem da seama, un alt substrat).

   are mare dreptate dom profesor, domnu polihronu, mai ales că, nu ştim dak aţi observat, da dumnealui ştie,vorbeşte şi citeşte grececeşte perfect în limba iengleză!!! şi chiar şi ce4va latină, fireşte tot în limba iengleză şi p-aia!

   Platon insusi facea etimologii si asocieri discutabile.

   staţi liniştit, platon ăsta al dvs ie antic rău de tot şi cam iespirat oleacă, avem noi aicea pe cineva mult mai contemporan şi care face nişte ietimologii şi asocieri pe lângă care şi dl platon s-ar simţi total neajutorat, dânsu ie profesor să ştiţi! nu spunem profesor de ce anume, dar printre altele să ştiţi că dânsu vorbeşte limba greacă în iengleză perfect!
2. efidiles says:

   20 ianuarie 2011 la 20:52

   Salutarea la toata lumea.

   Sertorius #31:
   „Russell nu face nici o „demonstratie” a „erorii”, se multumeste doar s-o aminteasca. Asa ca tu nu ai „rezumat” nimic, ce fusese „demonstrat” inainte.”

   E drept ce spui Serto. Din punctul meu de vedere, Russell nu face nici macar vreo incercare de demonstratie a erorii din cauza stupiditatii pretentiilor metafizice si din cauza subiectivitatii exagerate care este mult prea evidenta pt a merita o demonstratie.
   Cred ca isi justifica atitudinea cateva fragmente mai jos de pasajul tau:

   Before entering upon any detail, I shall try to say what sort of wisdom we can still derive from the study of Greek thought.
   As to the nature and structure of the world, various hypotheses are possible. Progress in metaphysics, so far as it has existed, has consisted in a gradual refinement of all these hypotheses, a development of their implications, and a reformulation of each to meet the objections urged by adherents of rival hypotheses. To learn to conceive the universe according to each of these systems is an imaginative delight and an antidote to dogmatism.

   Interesant:
   „To learn to conceive the universe according to each of these systems is an imaginative delight and an antidote to dogmatism.”
   Din pacate mostenitorii ei au transformat-o in „Adevarul prin credinta”; care numai antidot pt dogmatism nu e.

   Esecul metafizicii consta in incapacitatea de-a oferi raspunsuri obiective si folositoare. Meritele care i se pot recunoaste sunt la nivel de exercitiu si antrenare a mintii, dar nu ca sursa de adevar, solutii si prea multa contributie la cunoasterea si intelegerea realitatii.
   Eu nu inteleg ce poate fi asa atragator in metafizica. Nu numai ca nu-i vad nici un folos, dar portile largi spre subiectivitate pe care le deschide, le vad numai daunatoare. Nici cand cochetam cu fundamentalismul nu eram incantat de metafizica.

   Nu se poate ajunge niciodata la vreun acord asupra valorilor metafizice de bine si de rau in numele lui Dumnezeu, Allah, sau oricare altul, ci singura metoda care a dat roade pana acum si care poate da roade si pe viitor este apelul la reciprocitate. Singurul criteriu pe care-l putem invoca este cel al reciprocitatii.
3. efidiles says:

   20 ianuarie 2011 la 21:13

   Am uitat sa-mi justific interventia..sa nu par a muscă :p
   Ma intereseaza subiectul cu metafizica. Tu stii de pe chat Serto. Nu sunt interesat din cauza vreunui vis neimplinit sau dorinti nevindecate pe care sa fi vrut s-o traiesc ci din cauza abuzurilor, conflictelor si problemelor in care metafizica poate servi ca unealta.

   Daca ar fi sa fac o paralela cu unele invataturi biblice, as putea pune problema in felul urmator:

   Metafizicienii sustin ca abilitatea omului de a face binele, depinde de ascultarea si demonstratiile directe fata de Dumnezeu. Metafizica este calea prin care inveti cum sa comunici direct cu Dumnezeu; si tot prin metafizica, Dumnezeu iti confirma prin minuni mai mici sau mai mari daca reusesti sa iei legatura.

   De cealalta parte, anti-metafizicienii sustin ca orice vrei sa demonstrezi lui Dumnezeu, trebuie facut prin aproapele. Nu e nici util, nici sanatos pentru om sa incerce demonstratii directe. E numai normal ca Dumnezeu sa reziste flatării si astfel tu te lasi de dulcegarii, lasi habotniciile deoparte si te porti cum trebuie cu cei din jurul tau pt ca asa e frumos. Rezumandu-te la reciprocitate, incep sa rasara firicele de empatie si odata cu ele incepi sa ai prieteni care iti sunt prieteni pt ca iti sunt prieteni. Nu ajungi chiar in rai, sau „intr-un cerc perfect”, dar esti multumit de binele putin si sincer pe care poti sa-l faci fara ajutorul Duhului Sfant. N-ajungi la perfectiune, dar bine zice o vorba…cea mai mica fapta e mai mare decat cea mai mare intentie.
4. E-White says:

   20 ianuarie 2011 la 21:17

   Am vazut in noaptea ce-a trecut cum diavolul cauta sa insele si pe cei neprihaniti (aka Sertorica Bibescu – general inchipuit cu nasul deja mantuit si pe Aiurel Onica expert in greaca de balta si alte limbi patrate) antrenandu-i in discutii interminabile cu teme inteligente pe care prostimea (mantuita) nu le putea savura si consumandu-le timpul pretios cu diverse tertipuri. La capatul mesei sedeau Edi si cu Poli, ambii vorbind la pereti fiindca datorita istetimii interlocutorilor aproape mantuiti acestia nu erau in stare de dialog aflandu-se in transa celor aproape mantuiti care vomita diverse idei si cuvinte in speranta ca cineva le-o da atentie. In schimb diavolul reusi sa il pacaleasca pe general care deveni de-a dreptul incredibil de istet si mandru nevoie mare de neuronii din dotare, incepu sa se dea rotund precum Gigel, copilul din coltul blocului, care se lua in gura cu toata lumea de dragul de a fi remarcat. de celalalt muppet nu are rost sa vorbim fiindca el si-a vandut sufletul diavolului pe niscaiva gologani si aura de prestigiu Cernica de langa lac. Dar despre toate acestea in episodul urmator al povestirii: Pehlivani din Marea Lupta!
5. E-White says:

   20 ianuarie 2011 la 21:21

   Erata: acestia(generalu’ si cu pastorasul) nu erau in stare de dialog…

   Erata dupa modelul generalului, frumoasa si eficienta.
6. polihronu says:

   20 ianuarie 2011 la 21:37

   Iata, spiritul confirma invatatura! Bun venit, lumina mica! 🙂
7. efidiles says:

   20 ianuarie 2011 la 22:13

   Dezvolt ideea: Metafizicienii sustin ca reusita omului care doreste sa-i iubeasca si se inteleaga cu cei din jurul sau, depinde in primul rand de legatura directa si personala cu Dumnezeu; de aceea ei considera ca trebuie acordata o atentie speciala manifestarilor si demonstratiilor directe fata de Dumnezeu(ex: rugaciune, respectarea zilei de odihna, zecimea etc).

   Dumnezeu este sursa cercurilor perfecte, a ideilor absolute. Noi, cei care nu vom putea trasa niciodata un cerc perfect, cum putem avea pretentia ca putem gasi solutii in ce priveste binele si raul social, problema care necesita o rezolvare mult mai grabnica decat cea a cercului perfect(app de Camus si Mitul lui Sisif)?

   Dupa cum orice incercare a noastra de-a trasa un cerc perfect, la un nivel de zoom suficient va prezenta imperfectiuni, la fel sta treaba cu orice strategie sau solutie care am putea gandi-o pentru rezolvarea problemelor dintre oameni si vizavi de problema binelui si raului. Undeva, candva, orice strategie propusa de intelectul uman, va afecta negativ pe cineva, va avea imperfectiuni; deci, nu ne ramane alta solutie decat sa abandonam increderea in ratiunea umana si sa apelam la regulile absolute si sigure ale sursei formelor perfecte si eterne.
   Toate bune si frumoase pana aici, dilemele sunt justificate, dar din acest punct lumea se imparte in peste 10000 de denominatiuni religioase sau cum spunea cineva, daca vrem sa luam in vedere felul in care credinciosii se raporteaza la Dumnezeu / „dumnezeii” lor, atunci numarul religiilor este egal cu cel al oamenilor de pe pamant.
   Directia acestui drum este fie misticismul si metafizica sfarsite in fundamentalism, fie postmodernismul.

   De cealalta parte, anti-metafizicienii considera ca oamenii care doresc sa-i iubeasca pe cei din jurul lor, si sa se inteleaga bine cu ei, trebuie sa apeleze si sa se rezume la reciprocitate. Lucrurile de care ai dorit sa ai parte cand ai fost mic, asuprit si lipit pamantului, pentru acelea sa lupti si pe acelea sa le aperi cand vei fi mare, vei conduce si vei fi buricul pamantului.

   Pentru anti-metafizicieni, Dumnezeu doreste ca orice act de ascultare sau credinta, sa nu fie facut direct, metafizic, ci totdeauna prin aproapele. Tot ce ai de demonstrat lui Dumnezeu, fa-o prin acesti „micuti ai lui”. Sau cum poti sa spui ca-l iubesti pe Dumnezeu pe care nu-l vezi si sa urasti pe fratele tau pe care il vezi? Cu alte cuvinte, Dumnezeu iti transmite ca esti scutit de sfortari si emotii nenaturale cu privire la el, pentru ca asa a creat omul sanatos, sa nu-i fie naturale emotiile si sentimentele fata de o persoana imaginara; in schimb te indeamna sa ai sentimente si sa te manifesti fata de cei care iti este natural sa te manifesti.

   Oricum…imi pierd vremea degeaba cu pescuitul in biblie, pt ca e plina de argumente pentru prima directie, cea a metafizicii, dar pana si ea are ca idealuri si concluzii finale tot cele bazate pe reciprocitate si etica. fara ele, nu ar mai fi impresionat mintile nobile ale omenirii si ar fi apus demult. ce da valoare bibliei nu e revelatia, adevarul absolut, vestea buna, ci disecarea atat de profunda a interiorului omului si dificila construire a tiparului omului „cum ar trebui sa fie”, in toata splendoarea complexitatii si gandirii profunde care erau necesare sa-l insoteasca. Bine…l-as aborda in unele idei pe ici pe colo..cu minunile, dracii, si alte cateva :p. a cam dat-o in bara cu astea dar oricum..are o parte umanista sclipitoare. aia sa ma inspire si ma declar multumit.
8. Sertorius says:

   20 ianuarie 2011 la 23:02

   @Efidiles,

   Confunzi pe ”metafizicieni” cu ”misticii”. Nu sunt același lucru.

   @E-White,

   Ești glumeț, bucură-te de aprecierea dlui Polihronu. Faptul că-ți apreciază josniciile, nu-i poate face decât cinste.

   @Polihronu și @Samson,

   Vă datorez niște scuze, totuși. Îmi pare rău că discuția a degenerat. Vă socotesc niște oameni inteligenți, în pofida faptului că față de gândirea dlui Polihronu am mai mult decât rezerve. În ceea ce-l privește pe dl Samson, dumnealui are talent la persiflat. Uneori, se mai intersectează și cu bunul simț sau cu harul literar.
   Continui să cred că dl Polihronu ar fi trebuit să ne spune de ce a scris ceea ce a scris, dar mai bine cred că tăcerea dumnealui se datorează modului inadecvat în care am purtat eu discuția. Dacă aș fi știut să-l rog mai politicos, probabil că dumnealui ne-ar fi oferit răspunsul atât de așteptat.

   @Study_nature,

   Remarc faptul că, din ”multiplele răspunsuri”, pe care declarați atât de convins că le-ar fi dat dl Polihronu la întrebare, n-ați fost în stare să produceți nici măcar un exemplu. Asta spune multe despre onestitatea dvs intelectuală, nu-i așa?
   În rest, poate că sunt eu decerebrat, așa după cum m-a declarat amicul Poli, însă nu prea văd legătura dintre punctele dvs și tema în dezbatere :
   1. Eu am mai spus de ce ”moartea metafizicii” este doar iluzia unor ignoranți. Dacă doriți în mod expres, mă pot repeta. Eu nu sunt ca dl Polihronu. Pot argumenta ceea ce susțin, fără să o dau după bască.
   2. Să-nțeleg că răspunsul la întrebarea privind cartea respectivă a Părintelui Stăniloaie reprezenta ceva important în discuția despre mistică? Ei bine, nu am cetit cartea în cauză. Am alte lecturi într-un registru oarecum apropiat, între care cu mândrie amintesc ”Teologia mistică a Bisericii de Răsărit” de Vladimir Soloviov. Dacă doreați să contraziceți tezele mele privind definiția misticii, nu trebuia să așteptați răspunsul meu la întrebarea privind cartea lui Stăniloaie. Vă puteați exprima direct, eu nu v-aș fi împiedicat. Dimpotrivă.
   3. N-am mai urmărit forumul. Îmi cer scuze, însă, așa după cum probabil că ați observat și dvs, pe forum nu intră nimeni. Singura activitate este la discuțiile la emisiuni. Dacă doriți să discutați cu mine orice subiect doriți, vă stau la dispoziție. În pofida lehamitei pe care v-o creez, vă numărați printre oamenii pe care-i simpatizez.
9. Sertorius says:

   20 ianuarie 2011 la 23:06

   Erată. Cartea lui Vladimir Soloviov este în realitate a lui Vladimir Lossky.
10. Sertorius says:

    20 ianuarie 2011 la 23:12

    Spre surprinderea mea, mă văz nevoit să-i aduc o apreciere și dlui Aurel Ionică. Deși nu-i împărtășesc toate ideile exprimate, observ că, în această ocaziune, a vorbit coerent și pertinent.

    PS. Dragă Samson, mă bucur să-ți ofer, cu acest mesaj, posibilitatea de a face o anumită asociere (nu spui care, prietenii știu de ce!). Ai făcut-o deja, însă cam timid și nesigur. Tu, care ești un spirit atât de religios, sunt convins că te vei ruga, vei cita de câteva ori Sf. Scripturi, după care asocierea va merge ca unsă. Good luck!
11. E-White says:

    20 ianuarie 2011 la 23:50

    Intr-o alta viziune de la Domnul am vazut pe diavolu’ in spatele generalului soptindu-i lui Isus care era prezent (avand invoire de la sanctuar) „Metafizicul lui ma lasa rece, in schimb creierul lui imi da fiori !” Am inteles atunci ca daca generalul nu-si va reveni va fi pierdut pentru totdeauna. Toti cei care m-au inteles gresit si au considerat ca scrierile bunicutei White sunt josnicii vor arde in focul iadului! Am vazut mai apoi un cor de ingeri care-l lauda pe dumnezeu pentru intelepciunea cu care distrugea pe cei rai, uneori si pe cei buni, aleator, dar despre toate acestea si multe altele in episodul urmator. Inainte sa plec insa domnul m-a sfatuit sa-i chem pe nume pe cei ai lui de aceea, voi toti care imi auziti glasul iesiti din Babilon si veniti pe Oxigen2 ca sa traim impreuna vesnic! Laudat fie numele tau in vecii vecilor. Acolo la balcon frate LC va rugam nu mai radeti in barba ca deranjati! :zombiekiller:
12. Daniel says:

    21 ianuarie 2011 la 01:48

    Edi,
    Urmaresc cu interes evolutia ta pe Oxigen, pe Oameni si Perspective si acum pe oxigen2. Am remarcat la tine o abandonare treptata a respectului fata de biserica din care faci parte, fata de profetul care a calauzit-o, fata de Biblia pe care aceasta si-a construit temelia. Eram dispus sa pun asta pe seama traumelor pe care viata de pastor emigrant o presupune.
    Acum esti profesor, ai un statut mai asezat, ai dorinta de a te exprima liber si mijloacele de a o face. Dar de ce trebuie sa lovesti in fundamente ale gandirii crestine pentru a afirma ceea ce crezi? Ce rost are a afirma ca putem fi buni si fara ajutorul Duhului Sfant, pentru a trai autentic? Ce importanta mai are pentru tine daca asta se datoreaza Lui sau noua? Daca crestinismul nu este suficient de bun, nu ar fi mai practic sa nu te mai preocupe?
    Studiez curentele de gandire dezvoltate de lojile franc-masone incepand cu anii 60. Sunt uimit sa vad reminisciente de-le ideilor lor in luarile tale de pozitie.
    Eu te cunosc de cand erai la inceput pastor in Bucuresti, ti-am ascultat prima predica, ti-am ascultat-o si pe ultima, inainte de a pleca in State. Ceea ce se intampla cu tine acum este o drama. Esti de nerecunoscut.
13. samson says:

    21 ianuarie 2011 la 06:32

    #62 daniel

    Edi,
    Urmaresc cu interes evolutia ta pe Oxigen, pe Oameni si Perspective si acum pe oxigen2.

    să ştiţi iubite frate daniel că şi noi urmărim tot cu intres involuţia dvs de pe oxigen, o&p şi acuma şi pe oxigen2

    Am remarcat la tine o abandonare treptata a respectului fata de biserica din care faci parte, fata de profetul care a calauzit-o, fata de Biblia pe care aceasta si-a construit temelia.

    ce să zicem noi frate daniel c-am remarcat noi la dvs, poate doar o abandonare treptată a respectului faţă de raţiune care odată făcea parte din compoziţia dvs (chiar dak mai mult pe principii şi-n cantităţi homeopatice, da făcea totuşi parte!), faţă de logica care a călăuzit-o, faşă de ştiinţă pe care aceasta şi-a construit temelia

    Eram dispus sa pun asta pe seama traumelor pe care viata de pastor emigrant o presupune.

    şi noi tot aşa ieram dispuşi să punem asta pe seama traumelor care viaţa de iubit frate o presupune, pe urmă ne-am dat seama că aşa sunteţi dvs, şi că dvs sunteţi fericit!

    Acum esti profesor, ai un statut mai asezat, ai dorinta de a te exprima liber si mijloacele de a o face.

    acuma dvs sunteţi fericit, aveţi un statut asigurat, aveţi dorinţa de a intra la liber în împărăţia cerurilor şi mijloacele d-a o face, pe baza la făgăduinţa lu scumpu nostru domn şi mântuitor iubit domnu hristos din matei 5, care acuma v-aparţine în întregime lu dvs: ferice de dvs căci a dvs ieste împărăţia cerurilor! amin! aleluia!

    Dar de ce trebuie sa lovesti in fundamente ale gandirii crestine pentru a afirma ceea ce crezi?

    în ce să lovească dle?!?!? „ale gândirii creştine”?!?! ” ceea ce crezi”?!?!? care gândire dle? care credinţă? ne pare rău de dvs, da ne vedem nevoiţi să vă anunţăm că numa cel neprihănit va trăi prin credinţă, binenţeles cu condiţia să fie frun iubit frate sau fro stimată soră în domnu, şi că nu ie altă temelie decât cea care a fost pusă de domnu isus şi de sfinţii apostoli, care iera trei: luca şi matei
    dle dak ne daţi voie să traducem un pic propoziţia dvs de pe limba lu iubiţi fraţi şi stimate surori pe limba lu toată lumea, ca să-şi dea şi dânşii seama ce spuneţi dvs aicea supt inspiraţie fiind: „dară de ce tre să loveşti în fundamentele lu CREDINŢA creştină pentru ca să afirmi ciea ce ŞTII?”

    Ce rost are a afirma ca putem fi buni si fara ajutorul Duhului Sfant, pentru a trai autentic?

    n-are niciun rost, aşa ie, aveţi dreptate! ne uităm la dvs şi ne dăm tot mai mult seama că n-are niciun rost, sisif scrie pe noi
    putem să vă-ntrebăm ceva iubite frate daniel? da? mulţumim, sunteţi f amabil; dvs cu tot ajutoru şi asistenţa permanentă şi călăuzirea directă şi nemijlocită a lu dl duhu sfânt, sunteţi cel puţin la fel de rău ca-n anii 60 sau ca mai-nainte de anii ăia, dak nu mai şi mai rău, cam cum bănuim noi că sunteţi dvs în realitate şi aşa cum, dincolo de toate pretenţiile dvs vă demască sfântu apostol pavel că sunteţi, cel mai îngrozitor şi mai nenorocit dintre toţi păcătoşii (da să ştiţi că nu ne aşteptam la una ca asta din partea dvs şi a lu sfântu apostol pavel, să decădeţi chiar aşa în halu ăsta!), şi cu cât vă uitaţi mai mult la dvs cu atât vă rugaţi , sperăm că dvs vă rugaţi frate danie, nu? seara şi dimineaţa cel puţin, nu? cum? da, sigur că da! bun, ne-am liniştit acuma, am avea rugămintea să nu ne mai întrerupeţi tot timpu iubite frate, deci dvs dupe atâţia ani sunteţi mai păcătos ca-nainte, păcătuiţi în continuare într-o veselie (mai că iera să zicem în draci, da ne-am abţinut totuşi) mai rău ca înainte, şi seara vă rugaţi lu dl dumnezeu să vă ierte pt cât de rău şi de nenorocit aţi fost în ziua aia, şi pt toate nenorociriile şi grozăviile care le-aţi făcut ( nu intrăm în amănunte aicea frate, staţi liniştit, şi aşa se uită lumea la dvs că nu se aştepta la una ca asta din partea dvs, ştiţi dvs mai bine ce aveţi dvs obiceiu să faceţi!), să vă ierte deci, cu promisiunea fermă că d-a doua zi vă cuminţiţi şi n-o să mai faceţi, şi dimineaţa vă rugaţi tot lu dl dumnezeu să vă dea putere să nu mai faceţi la fel în ziua aia, şi ca dl duhu sfânt să fie cu dvs toată ziua, şi dupe aia o luaţi de la capăt, faceţi tot ce ştiţi dvs, cu tot concursu, omnipotenţa şi lucrarea nemijlocită şi necontenită a lu dl duhu sfânt asupra dvs, pe urmă seara vă rugaţi iar, dimineaţa iar, şi iar o luaţi de la cap, dvs deveniţi din rău tot mai rău, chiar ne mirăm şi noi până unde aveşi de gând să decădeţi şi să-l târâţi în jos cu dvs şi pe dl duhu sfânt, care deja la ora actuală ie companiou dvs preferat de drum, nu vă mai despărţiţi de iel şi iel de dvs nici noapte nici zi;deci înco dată vă zicem că-n cazu dvs chiar n-are niciun rost să faceţi fro încercare să rupeţi iechipa asta formată din dvs şi dl duhu sfânt, fiincă o să vedeţi dvs că şi dak aţi face asta, fără ajutoru dvs dl duhu sfânt nici n-ar deveni mai bun, şi nici mai autentic n-ar trăi; chiar putem să zicem că n-ar mai trăi deloc săracu, dvs l-aţi condamna direct la inexistenţă; foarte urât din partea dvs să ştiţi!!!

    Ce importanta mai are pentru tine daca asta se datoreaza Lui sau noua?

    „LUI”???? de unde ştiţi dvs că dânsu ieste un IEL şi nu o IEA? insinuaţi dvs că dânsu nu numai că se conjugă întodeauna cu un-doi şi niciodată cu una-două, da dânsu face întodeauna pipi din picioare şi cu capacu de la weceu ridicat, şi niciodată aşezat pe capacu de la weceu lăsat, nu? cum? ce ziceţi? că dvs faceţi pipi din picioare şi nici nu ridicaţi niciodată nici capacu de la weceu! şi dna daniel ce părere are? aha, deci ziceţi dvs, că acolo la weceu la dl duhu sfânt nu ie nicio doamnă, şi că ie un weceu iesclusiv numa pt domni, şi că şi domnu isus şi dl dumnezeu tot aşa se conjugă şi tot aşa face pipi – din picioare şi cu capacu de la weceu neridicat; se poate să ştiţi c-aveţi dreptate, da nici n-am vrea să ne gândim măcar cam cum ar arăta capacu ăla şi cam cum ar mirosii p-acolo în lipsa unei doamne care să-l şteargă şi să facă curat p-acolo! gata, să ştiţi că ne-aţi convins frate daniel

    Daca crestinismul nu este suficient de bun, nu ar fi mai practic sa nu te mai preocupe?

    dak dvs nu sunteţi suficien de bun, n-ar fi mai practic să nu vă mai preocupe?
    sau dak domnu pastoru nu ieste suficient de bun, n-ar fi mai practic ca să nu vă mai preocupe?

    Studiez curentele de gandire dezvoltate de lojile franc-masone incepand cu anii 60. Sunt uimit sa vad reminisciente de-le ideilor lor in luarile tale de pozitie.

    vă referiţi la anii 60 al ultimului secol din mileniu trecut, nu? păi dvs sunteţi cel puţin contemporan cu dl metusaleh! să ştiţi că şi noi suntem f f f f uimiţi să mai vedem reminiscenţe d-ale raţiunii raţiunii în luările dvs de poziţie ( deşi cum am zis mai mult pe principii şi-n doze homeopatice, în diluţie de 0,000000000000000002 la sută!!) acuma suntem siguri că dvs vă calificaţi lejer pt intrarea în împărăţia lu dl dumnezeu, sunteţi mai mult decât sărac, felicitări iubite frate!

    Eu te cunosc de cand erai la inceput pastor in Bucuresti, ti-am ascultat prima predica, ti-am ascultat-o si pe ultima, inainte de a pleca in State. Ceea ce se intampla cu tine acum este o drama.

    curat dramă! vorba lu dl stalin: ce se-ntâmplă acuma cu domnu pastoru ieste o dramă, ce se.ntâmplă însă cu vds ieste deja statistică!

    Esti de nerecunoscut.

    ştiţi dvs vorba aia populară : omu sfinţeşte locu şi nu invers; cu condiţia fireşte ca locu ăla să fie statele unite şi nu miticu tărâm mioritic – unde 42% din populaţie crede că soare se-nvârte în juru la pământ, şi 58% crede că culoare roşie îi fereşte de deochi şi guturai; dak cu prima afirmaţie dvs cu dl iosua şi cu dl iehova sunteţi întru totu de acord, la a doua cu siguranţă că culoarea dvs favorită care vă ferşte de orice boală şi contaminare cu păcatu ieste cu totu alta, nu ştim de ce, da aproape c-am avea curaju să punem pariu că ieste albu!!! (credeţi dvs că întâmplător dl dumnezeu în înţelepciunea dumnealui nemărginită a hotărât ca uniformele de la toţi sfinţii mântuiţi din împărăţia sa, ca şi de la sfinţii îngeri, şi chiar şi rochia lu domnu isus să fie d-o anumită culoare?

    ps. da să ştiţi că dvs vă stă f bine în alb, nici nu v-am mai recunoscut, chiar ne-ntrebam cine să fie îngeru ăla de cinci metri nouăzecişiopt
14. eddieconst says:

    21 ianuarie 2011 la 07:16

    Poli, Ionica:

    Etimologia cuvintelo εἶδον – a vedea – de la care deriva cuvantul idee si ιδιω – propriu – de la care vine idiot si idiom – au o radacina comuna in αἰδώς – insemnand in general rusine, modestie, dar si denumirea acelor parti ale corpului care sunt foarte personale – α-ἰδώς ceea ce nu trebuie vazut. The New Testament Greek Lexicon, http://www.searchgodsword.org/lex/grk/view.cgi?number=127. Paul. W. Ludwig. Eros and Polis: Desire and Community in Greek Political Theory. Cambridge Univ Press.p. 280
15. paul moga says:

    21 ianuarie 2011 la 07:23

    Traducerea comentariului #62 prin viziunea unui suflet pur de copil pur si inocent ( despre mine este vorba).

    Edi,

    Am urmarit cu interes involutia ta pe Oxigen si pe Oameni si perspective .
    Dar eu te ascultam in continuare deoarece am crezut ca ai o trauma din cauza faptului ca ai emigrat in Statele Unite ,asa cum viata de pastor emigrant o presupune . :flagus: = 😮

    Dar acum traumele de emigrant trebuie sa se departeze de tine ,deoarece nu mai ai nici un motiv sa le ai , ca esti profesor si ai un statut mai asezat , si este momentul sa ramai la crestinismul batut in cuie .

    Chestia e ca nici eu nu mai am ce motiv sa imi dau ca sa ma mint si sa te pot astfel asculta in continuare deoarece argumentul cu trauma a luat sfarsit din cauza ca intre timp ai devenit profesor si mai ai si statut pe deasupra .

    Daca crestinismul nu este suficient de bun ,nu trebuie sa te mai preocupe ,ci trebuie sa-l abandonezi ca asa vreau eu!
    Eu nu vreau ca sa il reformezi , nu vreau sa il confrunti , si vreau sa nu te mai preocupe , intelegi ?

    Acum studiez curentele de gandire ale lui Walter Weith ,si am vazut ca ideile lui nu sunt in armonie perfecta cu ideile tale , si asta ma iluminati .

    Esti de nerecunoscut deoarece nu mai predici ca in labirint si la sala Dalles.
    Personal , cred ca nu ar trebui sa evoluezi in exprimare deoarece exista riscul ca eu sa cred ca am inebunit deoarece nu te mai pot recunoaste. :clover:
16. polihronu says:

    21 ianuarie 2011 la 07:49

    @edi: Nici vorba. Rusinea tine probabil de regimul vederii, dar legatura cu idios ramine nedemonstrata. Compara asta cu asta.
17. paul moga says:

    21 ianuarie 2011 la 08:03

    Maria # 21
    Te-ai suparat ? Dar cine te ataca ?
    Daca acela se numeste atac , sa imi spui si mie cum numesti evenimentul acela cand un individ vine la tine si te ameninta cu un cutit sa-i dai batista?

    In continuare iti voi povesti cum am inghitit eu un termometru .
    Cand eram mai mic am inghitit un gandac ,ca a zis un fraier ca imi da bani sa imi iau o ciunga daca mananc un gandac , si l-am mancat pe gratis ca porcu’ ala nu mi-a dat nimic.

    Cu mancatul termometrului a fost ca odata am iesit din casa pe balcon sa vad cate grade sunt , ca nu stiam de ce mi-era frig.

    Mare mi-a fost furia sa vad ca termometrul indica o temperatura ideala cresterii si vietuirii in aer liber.

    Atunci m-am enervat si am smuls termometrul din perete si l-am inghitit cu tot cu cui.

    De atunci nu ma mai interesat ce temperatura este in exterior , ci ce valoare am eu in mine . 🎉
18. eddieconst says:

    21 ianuarie 2011 la 08:13

    Sertorius:

    Imi cer scuze pentru raspunsul intarziat, sapatamana aceasta m-am intors din GA.

    Sa incepem cu Augustin. Ideea de simultaneitate a evenimentelor in mintea lui Dumnezeu si succesiune in mintea omului, implica caracterul subiectiv al timpului. Kant nu e departe de el cu timpul a-prioric. Spatiul pe de alta parte este absolut, asa cum dovedeste geometria euclidiana si este distinct de timp. Se pare ca toti metafizicienii antici au cazut in aceasta capcana pitagoreica a distinctiei intre spatiul absolut care se vede in formele geometrice si timpul care este o umbra. Nu este accidental nici faptul ca grecii aveau geometria lui euclid dar nu si ecuatii ale miscarii corpurilor in spatiu si timp. Kant pe de alta parte pleaca de la timpul newtonian care este absolut si distinct de spatiu.

    Teoria relativitatii pe care ai mentionat-o dovedeste tocmai ca spatiul, materia, miscarea, timpul sunt indisolubile. Asadar nu exista spatiu fara timp si nu exista existenta atemporala. Orice forma de existenta in universul nostru implica temporalitatea. Dumnezeu exista pentru noi ca Logos si ca Logos intrupat – ambele insemnand un proces in timp. Logosul este legein – si dia-legein – vorbire in timp. Omul modern nu poate concepe o existenta inafara timpului. Atemporalitatea inainte de big-bang este ca si atemporalitatea intr-o gaura neagra, ceva ce se exprima printr-o ecuatie in care valoarea spatiului este 0 si a timpului este infinit. Am retineri cand este vorba sa traduc ecuatii in limbaj natural sau reprezentari intuitive. Relativitatea exclude existenta atemporala pentru ca o existenta atemoporala implica distinctia intre timp si celelalte dimensiuni ale miscarii – masa, energia si spatiul. Restul este zborul porumbelului in vid.

    In ce priveste timpul ca experienta umana – Nietzsche a pus iarasi punctul pe i cand a spus ca atemporalitatea este iluzia sufletului obosit de trairea in timp. Aceasta oboseala se vede clar in confesiunile lui Augustin si este produsul amestecat al civilizatiei decadente si al violentei barbarilor. Nihilismul decurge din negarea valorii existentei in timp, atunci cand iluzia atemporalului se topeste si omul ramane in lume fara valori seculare. Din acest punct de vedere filosofii greci recurgeau la anistoric ca izvor al adevarului si valorilor, dar isi pregateau ucenicii pentru existenta in istorie. De exemplu in Republica scopul nu este evadarea sufletului in lumea ideilor ci modelarea cetatii dupa ideal. La Plotin deja scopul este evadarea din istorie si la Augustin existenta in timp este doar o forma de penitenta.

    Ideea lui Heidegger, de a ne intoarce la cautarile ontologice ale lui Plato si Aristotel – dar fara iluzia atemporalitatii, este singura solutie la problema nihilismului modern si are un fundament chiar in intruparea logosului si invatatura lui Isus – Heidegger insusi fiind un crestin furstrat de teologie in adancul sufletului.
19. Sertorius says:

    21 ianuarie 2011 la 09:02

    Edi,

    Mulțumesc și eu ptr răspuns. Sunt de acord cu tot ceea ce scrii, mai puțin cu concluzia.
    Cetind printre rânduri, constat că ai realizat și tu faptul că nihilismul nu se naște din vreo aplicație a conceptului de atemporalitate divină, ci taman contrariul, el este expresia abandonării atemporalității divine, a metafizicii și a valorilor absolute. Nihil est este deviza celor care nu mai văd decât temporalitate, vid existențial și, în cele din urmă, moartea ca unic adevăr absolut.
    La ce ”soluție a nihilismului modern” te referi? Heidegger, din câte știu eu, nu oferă nici o soluție. Dacă acceptăm, ca axiomă, temporalitatea divină, atunci totul este pierdut. Cel puțin asta crede un Dostoievski și contestă vehement personajul său, Ivan Karamazov. Acesta din urmă afirmă că omul își poate reconstrui universul moral, fără o dimensiune metafizică, că ar putea găsi în el însuși resursele ptr o asemenea întreprindere măreață. Au trecut de când scria Dostoievski aceste lucruri sau de când Nietzsche anunța venirea Uebermensch-ului mai bine de un secol, fără ca aceste profeții să se împlinească.
    Poți vedea mai departe de simplul anunț al ”soluției”? Dacă da, luminează-mă și pe mine, rogu-te.
20. eddieconst says:

    21 ianuarie 2011 la 09:02

    Poli:

    Nu sunt lingvist si nu ma cramponez de ideea radacinii etimologice comune. Poti sa o iei ca joc de cuvinte. Atat ideile cat si idiotul – ca cetatean care are stapanire asupra sa insusi – implica independenta de contingent – aceasta fiind de fapt vietuirea inteleapta.

    Aurel:

    Idiotes nu insemneaza ignorant in greaca clasica – ci persoana particulara.
21. eddieconst says:

    21 ianuarie 2011 la 09:17

    Sertorius:

    Heidegger, din câte știu eu, nu oferă nici o soluție.

    O problema bine pusa este solutia pe jumatate. H pleaca de la premisa ca omul ca fiinta nu exista decat in lume, intre lucruri, in timp. Ca aceasta existenta in lume poate fi autentica sau ne-autentica. Ca autenticitatea insemneaza a fi alert si neautenticitatea insemneaza anestezie. Este asta o solutie? Probabil ca nu. Este o problema bine pusa? Eu zic ca da.
22. eddieconst says:

    21 ianuarie 2011 la 09:22

    Daniel:

    Studiez curentele de gandire dezvoltate de lojile franc-masone incepand cu anii 60. Sunt uimit sa vad reminisciente de-le ideilor lor in luarile tale de pozitie.

    Vrei sa spui ca studiezi teorii conspirative despre masoni. Pe cand un studiu despre iezuiti sau opus dei?
23. polihronu says:

    21 ianuarie 2011 la 09:22

    @edi: N-am sugerat ca asocierea de idei ar fi injusta. Si am spus de la inceput ca nu-mi amintesc detaliul acesta din prezentarea ta. Pentru Aurel a fost, se pare, semnificativ. Nu ma dau inapoi de la a-i da dreptate daca pot – e un lucru pe care merita sa-l stie.

    La subiectul conversatiei recente cu Serto am si eu o intrebare: cum se face totusi ca intreg Vechiul Testament (ca sa nu pun la socoteala si Noul, post-elenic) poate face teologie si poate gasi sens in istorie fara a recurge la iluzia atemporalitatii?
24. eddieconst says:

    21 ianuarie 2011 la 10:00

    Poli:

    La subiectul conversatiei recente cu Serto am si eu o intrebare: cum se face totusi ca intreg Vechiul Testament (ca sa nu pun la socoteala si Noul, post-elenic) poate face teologie si poate gasi sens in istorie fara a recurge la iluzia atemporalitatii?

    Ca unul care am urmarit conversatia voastra cu gura plina de saliva, nu pot decat sa subscriu la asertiunea lui B Russel ca: 1.Teologia crestina isi are originile in Pytagora. 2. Ca iluzia atemporalitatii isi are originea in iluzia ca structurile sintactice (inclusiv limbajul matematic) exprima realitati ontologice.

    Rationalismul grec s-a dezvoltat din geometrie. Gandirea ebraica respinge geometria ca ne-kosher – aceasta este dupa parerea mea sensul confuziei limbajului la turnul babel (geometria fiind limbaj clar pentru constructie), sensul valorii trunchiate si empirice a lui pi la baia de arama, si sensul prohibitiei cioplirii pietrelor la altar. Dincolo de barbarismul inerent vechiului testament, cred ca exista aici ceva mai adanc, respingerea metafizicii atemporalitatii care cum spunea Russel s-a bazat pe geometrie.

    Mi se pare semnificativ ca teologia adventista timpurie prin respingerea sufletului imaterial, preocuparea cu saptamana creatiunii si sanctuarul in doua faze, a redescoperit paradigma pre-elenica. Chiar si primele viziuni ale EGW au un sens foarte ” in timp” si materialist.

    Intrebarea mea: nu ar fi fost mai bine ca in loc sa se sectarizeze si fundamentalizeze teologia azs sa initieze o deconstructie a metafizicii atemporalului in istoria teologiei? Au facut-o altii inafara noastra, in timp ce limbajul nostru devine tot mai dualist.
25. eddieconst says:

    21 ianuarie 2011 la 10:08

    Serto:

    Dacă acceptăm, ca axiomă, temporalitatea divină, atunci totul este pierdut. Cel puțin asta crede un Dostoievski și contestă vehement personajul său, Ivan Karamazov. Acesta din urmă afirmă că omul își poate reconstrui universul moral, fără o dimensiune metafizică, că ar putea găsi în el însuși resursele ptr o asemenea întreprindere măreață

    „Si Cuvantul s-a facut trup, si a locuit intre noi plin de har si de adevar, si noi am privit slava lui, intocmai ca slava singurului nascut din Tatal” Ioan 1:14
26. Sertorius says:

    21 ianuarie 2011 la 10:21

    În istoria ideilor, nu există decât 3 surse ale adevărului – revelația (accesibilă misticii), metafizica (terenul rațiunii pure) și cunoașterea științifică (domeniul științei empirice moderne). Privite mai atent însă, cele trei sunt reductibile la una singură, anume rațiunea. Căci, e ușor de văzut faptul că revelația apelează la rațiune ptr a se comunica, iar știința se sprijină pe rațiune ptr a se orienta în datele sensibile.
    Însă acest adevăr nu a fost înțeles, iar această nefericită împrejurare a dat naștere unor regretabile iluzii, cărora le-au căzut pradă și unii din acest loc.

    Prima iluzie a fost cea a revelației independente de rațiune. ”Rugul aprins” al lui Moshe, viziunile profeților sau ”experiența pe drumul Damascului” a Apostolului Pavel, toate acestea sunt experiențe mistice. Fiind așa ceva, ele au, în chip primordial, o dimensiune inefabilă, subiectivă în sensul pozitiv al termenului. Încercând să comunici conținutul unor asemenea experiențe, să treci, adică, în planul intersubiectivității, ai nevoie de logos (discurs, logică, rațiune). Prin urmare, chiar dacă revelația este, originar, un fenomen mistic, în măsura în care ea are de transmis un adevăr, se vede nevoită să opereze în cadrele rațiunii.

    O altă iluzie este cea a pozitivismului. Credința că știința a înmormântat metafizica. Nimic mai departe de adevăr (Study_nature, aviz!). Încă înainte de a construi o teorie științifică, încă pe când se află la stadiul de a capta datul științific genuin, savantul apelează la metafizică. Ce vreau să spun? Maniera în care se pune o problemă științifică apelează nu atât la realitatea în sine (care este și va rămâne veșnic un ideal intangibil, un flatus voci), ci la paradigma de gândire a timpului istoric în care se desfășoară cercetarea științifică. Cel ce sprijină această afirmație a mea, care multora le poate suna aberant, cu autoritatea sa academică, este Karl R. Popper. Acesta susține că știința nu a înaintat niciodată prin descoperirea de adevăruri, ci prin erori. Ideea asta popperiană este echivalentul afirmației mele privind dependența permanentă și ineluctabilă a savantului de paradigma de gândire a timpului său. Până și o idee strălucită și atât de originală aparent, precum este Teoria Relativității, n-ar fi putut fi gândită în altă epocă decât în cea în care a fost gândită, decurgând din condițiile particulare ale crizei acute prin care trecea știința la sf. sec. XIX.
    Mai departe, dacă trecem la teoria științifică, dimensiunea metafizică iese încă și mai limpede în evidență. Universul, ca un obiect fizic unitar, așa după cum îl imaginează Einstein în 1905, nu fusese niciodată perceput pe cale sensibilă (chestie imposibilă, oricum), ci a fost gândit astfel în mod aprioric, metafizic, de către mintea genialului ovrei. După 1905 și chiar și după 1915, comunitatea științifică nu știa nici măcar cum s-ar putea proba teoria lui Einstein, iar prima ”probă”, făcută de englezi în Africa, în timpul Primului Război Mondial, s-a dovedit ulterior că ajunsese la o concluzie corectă pe un raționament greșit.

    Pe de altă parte, matematica este metafizică, iar știința modernă nu se poate despărți de matematică, făcându-și un deziderat absolut din imperativul cuantificării. Toate conceptele științei (ex. cauzalitate, substanță, etc) sunt concepte metafizice. Kant refuzase metafizicii dreptul la existență considerând că intuiția intelectuală nu poate exista, însă, nostim e faptul că toate teoriile științifice au la bază o intuție intelectuală!

    În chip de concluzie, îmi permit să atrag atențiunea onoratei asistențe că problema metafizicii este mai complexă decât vă pare domniilor voastre la prima vedere. Vă invit, așadar, să ieșiți din clișeele intelectuale ale vremii noastre, care declamă ”moartea metafizicii”, și să gândiți problema ”în mod autentic” (ca să preiau fericita expresie a lui Edi).
27. eddieconst says:

    21 ianuarie 2011 la 10:25

    Maria:

    Comentariile tale pe forum sunt de obicei provocatoare si pertinente. Ar fi pacat sa te pierdem. Cred ca nu sunt singurul care gandeste asa. Cum spunea un tov’major in armata: „problema cu voi astia cu carte e ca nu stiti sa injurati”.
28. paul moga says:

    21 ianuarie 2011 la 10:36

    Edi ,
    cred ca desi geometria a stat la baza construirii turnului babel , totusi construirea turnului nu sa facut pe baza geometriei ci pe baza notiunilor comune ale cuvintelor .

    Daca turnul se construia pe baze geometrice pure ,nu cred ca incurcarea limbilor ar fi fost o piedica si turnul ar fi continuat.
    Eu acuma caut sa invat sa cant la un instrument muzical si instructiunile le am scrise in germana , dar nu ma intereseaza acest fapt ca eu nu ma uit la cuvinte ci la notele muzicale si la simboluri.

    Constructia turnurilor babel ale sectelor din zilele noastre se face tot pe baza notiunilor general acceptate de un grup , pe baza definitiilor si prejudecatiilor proprii , pe baza cuvantarilor lungi.
29. eddieconst says:

    21 ianuarie 2011 la 10:47

    Sertorius:

    Traditionally, this are questions for philosophy, but philosophy is dead. Philosophy has not kept up with modern developements in science, particularly in phisycs.

    Citatul este luat din ultima carte a lui Hawking „The Great Design”.

    Nu contest valoarea filosofiei, dar in timpul nostru a ramas doar un instrument de analiza a cunoasterii si deconstructie a propriei istorii.

    Einstein a avut la baza experimentele lui Farady cu campuri electromagnetice, experimentul lui Fizeau cu raza de lumina masurata mergand impotriva si in sensul curentului de apa, formulele lui Maxwell pentru campuri electromagnetice, experimentul Michelson-Morris, ecuatiile Lorenz, ecuatiile lui Poincare, formula lui Plank, lipsea doar curajul de a recunosate ca nu exista eter si ca atare timpul si spatiul sunt relative.

    Pe de altă parte, matematica este metafizică, iar știința modernă nu se poate despărți de matematică, făcându-și un deziderat absolut din imperativul cuantificării

    Matematica este logica simbolica la maturitate, este un limbaj, si metafizica este confuzia intre limbaj si realitate. Sunt de acord cu tine cu privire la valoarea metafizicii in dezvoltatrea limbajului, conventiilor si temelor cunoasterii, dar intuitia intelectuala daca exista nu se poate verifica decat in sfera onticului. In privinta ontologiei, ne ramane doar ce ne-a invatat Schoppenhauer si ciracii lui existentialisti:sa cautam lucrul in sine in noi insine.
30. eddieconst says:

    21 ianuarie 2011 la 10:55

    Paul:

    Probabil ca asa este. Dar cand a ajuns poporul ales la babilon si a vazut ziguratul de 100 m au intrebat, cum mama lor au reusit netaiatii astia imprejur sa eludeze blestemul divin, si un scrib le-a explicat cum fac ei ecuatii de gradul doi si calculeaza suprafete pe table de lut si atunci rabinul a explicat la iubiti frati si stimate surori ca cine face geometrie se lupta impotriva decretului divin de la turnul babel si ca solomon nu a avut nevoie de geometrie ca sa stie ca valoarea lui pi este 3.
31. faithless jungle says:

    21 ianuarie 2011 la 11:08

    @study_nature

    http://faithlessjungle.tumblr.com/post/2855690112/physics-from-hell-how-dantes-inferno-inspired

    😉 (also check out that website)
32. MariusM says:

    21 ianuarie 2011 la 11:08

    Serto 76
    sint de acord cu sinteza ta.
    Chiar daca nu am pregatirea unora de pe aici,macar in mod intuitiv pot accepta spusele tale. Pt mine era o curiozitate ,cum se intimpla acel Evrika al oamenilor de stiinta,care nu concorda intocmai unui rationament la rece .
    Se creeaza de unii sau de altii unele tendinte radicale de a merge doar pe o cale.
    Sint din ce in ce mai convins ca intii este revelatia ,urmata de confirmarea ratiunii.
    Toate conceptele stiitifice ,au fost pregatite mai intii prin modele filozofice ,metafizice .
    Inteleg ca trebuie fiecare in mintea lui sa extinda intelesul fiecarui termen -mistic,metafizic,ratiune – pentru reusi sa concretizeze un sens cit mai adevarat.

    Oricum ,toate aceste emisiuni urmeaza un fir al destructurarii unor modele .
    Astept si ceva mai concret . O noua constructie.
    Deocamdata sesizez doar,ca unii nu mai spera in acest mesaj – Isus revine.
    Si fara aceasta speranta , moare motorul. Nema combustibil.
    Si nici ceva extraterestri nu prea se arata.
    Asa ca ,propuneti ceva si cu Isaac Asimov 🙂

    Maria ,nu ceda!
33. polihronu says:

    21 ianuarie 2011 la 11:40

    Generalul nostru nu e doar plicticos, e si elucubrant. Si prost, pentru ca mizeaza pe prostia generalizata a celorlalti („De altfel, cred că ați aiurit cu toții, prieteni” ).

    Eu vorbesc despre metafizica in sensul strict de pitagoreism consacrat platonic, adica sensul din citatele de pornire din Russell. Generalul vorbeste despre metafizica in sensul ei larg, de „paradigma a gindirii”. Si are, evident, impresia ca e zdrobitor si curat argumentat.

    Popper vorbeste despre recursul inevitabil la paradigma mentala a realitatii specifica unui moment sau altul, generalul „demonstreaza” prin invocarea lui ca nu se poate face stiinta fara misticismul numerologic al lui Pitagora. Unde mai pui ca, potrivit lui Popper, cunoasterea progreseaza prin eroare, adica prin rafinarea, ba chiar revolutionarea paradigmelor. Generalul nu si nu, idealismul e sfint, pupa-l-ar mama.

    Sa mai amintesc ca se trece senin pe linga obiectii? Si asta in timp ce egoul supradimensionat al generalului se nutreste orbeste din limbarnita desarta si catarat nemernic pe iluzii (personale sau nu)? Plictis si scirba.

    Pentru ca te iubesc, iti spun adevarul. Stii tu cum e.
34. faithless jungle says:

    21 ianuarie 2011 la 11:43

    say it again:

    “metafizica si teologia crestina clasica sint amindoua intemeiate pe o eroare, pe un miraj.”

    felicitari, polihronu!
35. Sertorius says:

    21 ianuarie 2011 la 11:44

    @Maria,

    Onorată dnă, subscriu și eu la pledoaria lui Edi și a celorlalți ca să rămâneți printre noi. Ca să nu sune ipocrit ce spun, vă rog cu umilință să mă iertați ptr toate răutățile pe care le-am spus despre dvs.
    Mă voi confesa, toate răutățile s-au născut din această plagă a naturii omenești, care este invidia. Am fost rău cu dvs ptr că v-am invidiat gândirea originală și profundă. Pe dl Polihronu l-am invidiat ptr harul său argumentativ, iar pe dl Samson, ptr rafinamentul twainistic al scrisului său, etc. Vă cer iertare tuturor!
    Rămâneți printre noi, onorată dnă, și îmbogățiți-ne orizontul intelectual cu mesajele dvs!

    @Edi,

    Tot ce spui sunt clișee răsuflate, să știi. Îmi ești tu drag, dar mai drag mi-e adevărul.
    Hawking, dincolo de valoarea lui ca savant, mai bate și câmpii. Păi, azi afirmația lui sună mai fals ca oricând. Am în vedere azi, când argumentul antropic racolează tot mai mulți adepți în rândul savanților; azi, când cele două mari teorii științifice – relativitatea și teoria cuantică – sunt într-un impas acut, azi, mai mult decât oricând, se impune minților avansate ideea că, în fond, totul este filosofie. Sau, dacă e să vorbim mai aplicat, metafizică.
    Metafizica nu este câtuși de puțin confuzia dintre limbaj și realitate. Aiurea, dragul meu. Păi, voința schoppenhauriană nu e tot atât de metafizică pe cât este spiritul hegelian? În ceea ce-i privește pe existențialiști, studiul lor nu te poate duce decât la aceeași concluzie, favorabilă metafizicii. Ia de pildă cazul fenomenologiei husserliene. Dacă aplicăm ”reducția fenomenologică”, totul se pulverizează. Orice reconstrucție a realității, în plan ontologic, se izbește de problema insolubilă a cum este posibilă comunicarea inter-subiectivă? Toate soluțiile existențialiste au introdus, pe ușa din dos, conceptele metafizicii. Ce este Dasein-ul? Cu toate precauțiunile rafinate, pe care și le ia Heidegger, Dasein-ul său se construiește pe sine în orizontul unor structuri ontologice universale, cu valoare absolută. Deci, ”confundă limbajul cu realitatea”, deci… face metafizică.

    ”Matematica este logica simbolica la maturitate, este un limbaj, si metafizica este confuzia intre limbaj si realitate.”

    Nu, nu merge așa, dragă Edi. Dacă vrei să fii nominalist, fii nominalist. Vrei să recuzezi metafizica? Fă-o limpede și vezi ce-ți iese. Dacă metafizica e o confuzie, atunci vi vedea că trebuie să renunțăm la știință. Înțelegi chestia asta? Încerc să mă explic. Dacă matematica este doar un limbaj, o fabulație a imaginației noastre, fără nici o legătură cu realitatea, cum se face că știința a așezat matematica în postura de cheie de boltă a înțelegerii REALITĂȚII? Faptul că zburăm în cosmos sau chiar că știm la ce temperatură trebuie adusă apa ptr a fierbe un ou se datorează faptului că matematica nu este doar un limbaj și a aceluia că metafizica nu este o confuzie. E clar acest lucru sau nu?
36. polihronu says:

    21 ianuarie 2011 la 11:48

    Desigur, Hawking bate cimpii si generalul, ager ca un melc, se prinde, e pe faza. Bertrand Russell, matematician printre altele, spune raspicat niste lucruri despre platonism, generalul alege ce-i convine, iluminat de propria lui genialitate. He he he. Si iarasi zic, he he he.
37. Sertorius says:

    21 ianuarie 2011 la 11:48

    Mulțumesc, dragă Poli. E evident că nu ai priceput nimic din ce am spus. Ca să nu reluăm ziua dezagreabilă de ieri, dă-mi voie să-ți ignor neroziile deocamdată.
    Prefer să mă adresez celor care au capacitatea nu doar să-mi citească mesajele, dar să le mai și înțeleagă. Am mari speranțe în Edi, în acest sens.
    Nu o lua ca o ”supradimensionare a egoului” meu de general. Ieri credeam că te ajută mintea până la nivelul intelectual cerut de discuția de față. De aceea, m-am înfuriat ptr fentele pe care mi le-ai servit. Azi m-am liniștit și am revenit la sentimente mai bune față de tine. Nu te ajută mintea să înțelegi problema discutată, de aceea, iată mâna mea prietenească.
38. polihronu says:

    21 ianuarie 2011 la 11:53

    „Faptul că zburăm în cosmos sau chiar că știm la ce temperatură trebuie adusă apa ptr a fierbe un ou se datorează faptului că matematica nu este doar un limbaj și a aceluia că metafizica nu este o confuzie.” HA HA HA. Mai genial nici ca se poate. Urmatorul pas ar fi acesta: faptul ca oul fierbe demonstreaza ca metafizica nu este o confuzie. Hi hi hi. Salvarea prin ris.
39. polihronu says:

    21 ianuarie 2011 la 11:54

    Nu, nu, nu. Doamne fereste! Prietenie fara adevar? Se poa’?
40. Sertorius says:

    21 ianuarie 2011 la 11:55

    Râsul proștilor este întotdeauna reconfortant. Azi, spre deosebire de ieri, am o dispoziție excelentă, mulțumită ție, dragul meu Poli. Ești neprețuit.
41. polihronu says:

    21 ianuarie 2011 la 11:56

    Ma simt nepretuit. Ooops, nu asta am vrut sa spun. Huh, asta am vrut sa spun?
42. polihronu says:

    21 ianuarie 2011 la 12:00

    Deci, ca sa priceapa toti prostii. Adica eu. Faptul ca matemtica opereaza cu numere negative ne indica, fara doar si poate, ceva despre natura realitatii, nu? Adica un mar e la fel de existent ca un minus-mar. Pentru ca minus-marul e in mintea lui Dumnezeu. Ceea ce, evident, inseamna ca Dumnezeu exista. Si ca eu nu pot gindi decit pentru ca mi-a facut o infuzie de spirit. Adica de minus-spirit. Dracu stie!
43. Sertorius says:

    21 ianuarie 2011 la 12:09

    Poli, deși filosofezi ca badea Cârțan, nici nu știi ce lucruri profunde bâigui, dragul meu. Tu ai vrut să ne spui că, întrucât numerele negative n-au cum să ”existe” aievea, atunci corespondența matematicii cu realitatea ar fi o prostie. Totuși, știința modernă, prin conceptul de anti-materie face gestul dezagreabil de a-ți da peste mână până și într-o chestie care-ți pare atât de evidentă. Iar când te gândești că și ”anti-materia” asta s-a născut tot în cadrul metafizicii, e firesc să fii f supărat.
    Ai toată compasiunea mea, neprețuitul meu interlocutor!
44. Sertorius says:

    21 ianuarie 2011 la 12:29

    Hai să vă mai vând un pont. Cine știe, poate ajută…
    Matematica este un limbaj, însă ceea ce e curios și inexplicabil e faptul că limbajul ăsta îl vorbesc și sferele. Dacă ar fi să facem o comparație, ar fi ca și cum s-ar descoperi că plantele și animalele comunică între ele în… englezește! Engleza e un limbaj, aleatoriu ca orice limbaj, însă dacă ea ar fi cunoscută, aprioric, de toată lumea vie, atunci am avea aceeași situație ca în cazul matematicii care, deși poate fi înțeleasă ca un limbaj, este vorbită de întreg Universul.
45. polihronu says:

    21 ianuarie 2011 la 12:32

    Badea Scirtan inapoi pe baricade: deci. Stati sa rid mai intii: ha ha ha. Si hi hi hi. Si ho ho ho. Adica nu, ca nu-s mos Craciun. Doar badea Scirtan. Deci.

    Marele mistico-fizician Sertorius strikes again. Strikes out, I mean. Aaaa, am uitat ce voiam sa spun.

    Mare generale mare, lumineaza-ne! Ce spune stiinta moderna ca ar fi hiperrealul numar zero? Ha ha ha!
46. polihronu says:

    21 ianuarie 2011 la 12:37

    Sferele, generale? Ce dracu? Si daca „sferele” vorbeste matematica, cum se face ca matematicianul Hawking e mai ignorant decit metafizicianul Serto? Dumnezeule mare!
47. Sertorius says:

    21 ianuarie 2011 la 12:37

    Iar ai nimerit pe alături, dragul meu bade. Despre numărul zero se afirmă – Hawking și-a dedicat întreaga carieră demonstrării acestei idei! – că ar exista un obiect cosmic, numit singularitate, în care toate ecuațiile de câmp sunt nule. Dihania asta s-a născut ca o consecință a Teoriei Relativității. Dacă curbura spațio-timpului ar deveni infinită, gravitatea ar deveni infinită, iar spațiul și timpul ar avea valoarea zero.
    Iar ca să facem legătura cu feblețea ta, metafizica, singularitatea este Nimicul metafizic demonstrat științific. Ia-o p-asta!…
48. faithless jungle says:

    21 ianuarie 2011 la 12:38

    Ma consider un prost. Dar sunt un prost care-si da seama ca este prost.
    Si asta ma scuteste de efortul de a intelege (a incerca sa inteleaga) ceva. Sau de a avea iluzia vanitatii ca as intelege. Unii numesc asta binecuvantarea prostilor de pe Muntele Ignorantilor. Ceilalti citesc Biblia, se roaga si merg la biserici (chiar daca multi sunt deja agnostici atei, fara sa-si dea seama, probabil) … asteptandu-si dumnezeul.

    Noi, prostii, nu credem in impulsul venit de la Isus. In schimb, Isus ar crede in impulsul venit de la noi, daca ar exista. :struggle:
    Dar nu stim/intelegem/credem. Si asta ne face prosti.
49. efidiles says:

    21 ianuarie 2011 la 12:51

    Serto #58
    E drept ca in final am vb de misticism. Am luat-o mai pe de-a dreptul pt ca in cele din urma metafizica nu prea are alternative decat misticismul. In general toti metafizicieni ii vad terminand in misticism. Pana si metafizica adventismului duce tot la misticism. Chiar si tu ai recunoscut in niste comentarii ca biblia nu poate fi despartita de misticism. Si cred ca ai dreptate. Nu poti crede in metafizica si sa nu consideri pertinent misticismul daca vrei sa ramai consecvent.

    O ultima opinie mai adaug: Cand incepem sa facem exercitii de imaginatie cu privire la ce este dincolo de real si de experimental, aceste exercitii trebuie sa ramana recunoscute ca simple exercitii. Nu au ce cauta intre certitudini, obligatiuni si adevaruri absolute. Certitudinile si calea spre adevarul absolut le descoperim treptat, prin auto-corectie, cum indeamna biblia si practica stiinta. Obligatiile omului le stabilim pe baza de reciprocitate; nu prin apel la universalii si autoritatea celui caruia ii apartin cercurile perfecte. Pe baza de reciprocitate, putem ajunge la toate invataturile profunde, morale si etice ale bibliei. Ba chiar am putut merge mai departe in timp ce crestinismul bate pasul pe loc si ramane in urma.

    Nu sunt prea documentate cu citate si autori comentariile mele dar exprim dureri si opinii ca unul din tabara celor care au trecut peste intimidarea santajului psihologic religios si aseaza lucrurile franc: ori Dumnezeu este unul care merita, ori daca nu, nu multumesc.
    Ori atitudinea asta trebuie s-o avem numai vizavi de Basescu si politicieni nu si fata de Dumnezeu?
50. faithless jungle says:

    21 ianuarie 2011 la 13:15

    ‘Revolt … is a constant confrontation between man and his own obscurity … [It] is certainty of a crushing fate, without the resignation which out to accompany it’.

    ‘It may be thought that suicide follows revolt – but wrongly. … Revolt gives value to life. … To a man devoid of blinders, there is no finer sight than that of the intelligence at grips with a reality that transcends it’

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.