Biblia ca sistem self-regulating
31 ianuarie 2011 98 comentarii
Am citit un capitol interesant dintr-o carte de economie. Pricing and communication networks. Capitolul analizeaza diferite strategii de a rezolva problema congestiilor(aglomerarilor) si de a asigura calitatea serviciilor in retelele de comunicatii. Un exemplu este utilizarea pretului ca factor regulator pentru a amana nevoia repetata(la intervale mici de timp) de modernizare sau inlocuirea a hardware-ului si tehnologiilor(care este foarte costisitoare).
Este analizat in mod interesant exemplul unei companii de internet-cafe-uri (easyInternetCafe) destul de populara in Europa. Ca solutie pentru aglomerarile din orele de varf si in acelasi timp pt a asigura calitatea serviciilor, aceasta companie a adoptat urmatoarea strategie: are un plan fix de tarifare – 3 euro dar in schimb, timpul clientului va fi alocat in functie de perioada din zi si numarul de statii ocupate. In orele de varf timpul variaza de la 30 minute la 90. In perioada medie variaza de la 90 la 200 minute, iar in perioadele cu cererea cea mai scazuta, timpul pentru aceiasi 3 euro poate ajunge pana la 500 minute. Astfel in perioadele de varf se reduc congestiile pentru ca vor fi dispusi sa plateasca utilizatorii cu nevoi mai urgente si cu un grad mare de importanta, cei care „risipesc” resursele cu simple nevoi de browsing isi vor amana placerile pentru timpul din afara orelor de varf, iar numarul de ore mare pentru perioadele „moarte” vor atrage mai multi clientii in aceste perioade.
Acest mecanism se spune ca este self-regulating. Se auto-regleaza.
Mi-a ramas in minte ideea de self-regulating si ma gandeam daca nu cumva si religia, crestinismul in special, intr-o oarecare masura are conturul un sistem self-regulating. Oare nu cumva partea care a avut de-a face cu self-regulating-ul i-a asigurat partea buna si i-a pastrat supravietuirea si relevanta? Probabil ca asta ar explica fenomenul prin care, asa cu bune si cu rele, intr-o oarecare masura poti scoate totdeauna cate ceva din crestinism care aplicat „cu cap” da rezultate bune.
La ce ma refer mai exact: crestinismul e construit pe doua principii care sunt antagonice oarecum dar care determina sa se regleze unul pe altul: iubirea fata de aproapele si iubirea fata de Dumnezeu. Pastrand literalismul, bigotismul si mostenirea traditiei nu ai cum sa iesi din limitele antagonismului. Pastrand termenii religiosi, aproapele este pus in opozitie cu Dumnezeu si este speculata existenta situatiilor cand ai de ales intre Dumnezeu si aproapele.
Parasind termenii religiosi putem identifica un contur de sistem self-regulating in spatele acestui antagonism. Dincolo de termenii religiosi, aceasta situatie de a hotari intre aproapele si Dumnezeu nu exista. Dumnezeu este aproapele(intre noi fie vorba pana si biblia afirma asta); cand ati facut aceste lucruri unora dintre acesti micuti ai mei, mie mi le-ati facut. Nu exista bine pe care sa-l doresti sa-l faci aproapelui si Dumnezeu sa nu-ti permita sa-l faci. Nu exista manifest de iubire adevarata caruia Dumnezeu sa-i spuna ca-i prea mult(de ex: sa nu-ti iubesti sotia mai mult decat pe Dumnezeu); ci dimpotriva..problema noastra parca era ca nu iubim destul.
Unde este sistemul self-regulating in toata povestea asta? Iubirea de aproapele tine in frau iubirea de dumnezeu, iar iubirea de dumnezeu tine in frau iubirea de aproapele. Daca depasim sensul termenilor religiosi, iubirea fata de aproapele va insemna provocarea la reciprocitate si de-a cauta binele in toate lucrurile. Iubirea de Dumnezeu va insemna s-o faci cu cap; pastrandu-ti obiectivitatea, integritatea, privind adanc in interiorul tau si scotandu-ti la iveala motivatiile care trebuie sa fie curate, sa nu fie intimidate, de santaj, frica, de sistem sau conducator, de Dumnezeu care vede, de avantaje, coruptie, onoruri, promisiuni, viata vesnica :p.
– Iubirea de Dumnezeu doreste sa asigure de exemplu ca iubindu-ti copilul nu-l vei creste un baiat de bani gata, ci il vei creste cu cap. Iubirea de aproapele doreste sa asigure ca-l vei iubi neconditionat de penitenta sa religioasa si ca vei fi multumit de el sa ajunga om integru, de caracter, pe picioarele lui si cu capul pe umeri.
– Iubirea de Dumnezeu doreste sa te indrepte in a cauta binele in toate lucrurile; dar iubirea de aproapele se asigura ca nu te vei pune pe genunchi sau ii vei da si copiii cand un rau-facator vrea sa-ti abuzeze sotia ci ii vei masura sira spinarii.
– Iubirea de Dumnezeu asigura ca vei contribui la promovarea si sustinerea ordinii sociale, dar iubirea fata de aproapele asigura ca vei minti ca sa salvezi viata evreului din dulap.
– Iubirea de Dumnezeu asigura ca tu trebuie sa fii tu si ca nu trebuie sa-ti dai mintea pe mana nimanui; iubirea de aproapele asigura ca n-ai s-o dai nici macar pe mana lui Dumnezeu.
– Iubirea de Dumnezeu asigura ca tu vei numi binele bine si raul rau; iubirea de oameni, asigura ca vei face asta chiar si cand vine vorba de Dumnezeu.
– Iubirea de Dumnezeu provoaca la intentii curate si bune fata de aproapele, iubirea fata de aproapele te impiedica sa-l toci pana-l iei cu forta la cer.
Prin urmare, biblia cred ca a construit un gen de sistem self-regulating care da putere de exprimare atat fortelor bune din interiorul omului cat si celor, care zicem noi, sunt absolut rele si nu pot contribui niciodata la ceva bun, antrenand-le si pe unele si pe celelalte catre o stare de echilibru care poate produce iubirea sanatoasa si adevarata. Acest sistem a reusit de-a lungul timpului sa tina biblia pe o linie de echilibru, sa-i pastreze relevanta si sa aiba mereu cate ceva de oferit.
Nu consider ideea bibliei ca sistem self-regulating o intarire a divinitatii bibliei sau vreo recunoasterea a misticismului ei, dar recunosc faptul ca exista idei filozofice, implicit si teologice (in interiorul si in afara bibliei) care dau rezultate bune desi cei care le-au lansat sau promovat nu au facut-o neaparat convinsi de puterea sau analiza din spatele ideilor.
Noi avem posibilitatea de-a analiza lucrurile si de-a prelua ce este bun. E de apreciat faptul ca secularismul nu are resentimente chiar atat de adanci fata de religie incat sa devina rauvoitor si sa nu ia aminte la provocarile bune pe care religia i le lanseaza. Ma bucur ca civilizatia pe ansamblu ia aminte la umanismul religiei si imi doresc sa continue pe acest drum pentru ca pare un ingredient obligatoriu pentru viitor.
oxigen2 
„- Iubirea de Dumnezeu asigura ca tu trebuie sa fii tu si ca nu trebuie sa-ti dai mintea pe mana nimanui; iubirea de aproapele asigura ca n-ai s-o dai nici macar pe mana lui Dumnezeu.
– Iubirea de Dumnezeu asigura ca tu vei numi binele bine si raul rau; iubirea de oameni, asigura ca vei face asta chiar si cand vine vorba de Dumnezeu.
– Iubirea de Dumnezeu provoaca la intentii curate si bune fata de aproapele, iubirea fata de aproapele te impiedica sa-l toci pana-l iei cu forta la cer.”
Excelent! :worship:
10x poli 😉
fain
la mai multe!
Multumim ed. Mistica este eludarea responsabilitatii fata de apropele. Sentimentalismul stupid este eludarea confruntarii cu Adevarul.
Eduard, confunzi in acest articol toata religia cu crestinismul (pe celelalte le-ai studiat? sau sunt rebuturi/falsuri din start, printr-un criteriu arbitrar?), apoi intreg crestinismul cu crestinismul tau (in viziunea ta, pe care o admir) si, in fine, crestinismul cu umanismul.
Wake up to reality, inception boy (grown in a SDAdventist background)! You can do this too, YOU (not some alien spirit) are able, without a „God” or a „Manual for life”.
Isus (daca a existat unul real asa cum descrie biblia!) a fost un filosof (in adevaratul sens al cuvantului) si atat. Om.
Corect. From everybody. Question everything!
Umanismul nu este al religiei. Iarasi confunzi aici religia cu spiritualitatea (citeste-o pe Karen Armstrong, doar un exemplu, pe care stiu ca-l preferi). Poti avea convingeri/credinte personale fara sa aderi la vreo religie (fie ea si organizata, cu biserici sau doctrine) anume.
Excellent! That’s called moral values, that’s called ethics.
And comes from real compassion, empathy and intelligence. Some call it „Golden rule”. And this was not exclusively/original „christian” principle.
Etica nu are culoare religioasa/non-religioasa!
Este unul dintre putinele articole care mi-au placut in ultima perioada (in special principiile enumerate). Felicitari, Ed! Pentru sinceritate si modestia debordanta…
marius, eddie, fj
chapeau
fj… brb
Edifiles ,
Citind articolul asta ,sa stii ca mi-am schimbat parerea despre tine .
Ai potential ! :silly:
Sunt cateva fraze pline de esenta la care trebuie sa mai revin .
Edi ,
Sa stii ca nu e frumos ce i-ai facut lui Eduard .
Aproape ca i-ai storcit prelegerea si i-ai inghesuit-o intr-o fraza. :yes:
cu dedicatie pt tribul din jungla
http://www.990.ro/player-filme-246-The-pianist-Pianistul-online.html
iaca fara religie , doar ratiune …. de a face ce vrea muschii tai.
Pietrele sint ceva depasit.Stiinta a crescut.
Bineinteles cu ajutorul razboiului.Oare ce va mai incerca omul?
fj #5- scuza-mi intarzierea. am avut o problema.
sunt bune observatiile tale. bine ca nu te-ai legat de termenul self-regulating :)))))
Fj, vorbesc de multe ori din interior pentru ca imi pot puncta mai bine ideile. Din aproape in aproape ai ajuns pe unde trebuie. Eu cred ca in cele din urma va trebui sa ne rezumam doar la aproapele si la regula de aur, la reciprocitate. Altfel din punctul meu de vedere nici n-am merita cerul ca sa pun degetul pe rana.
Eu cred ca omul trebuie sa ajunga om mare care se descurca pe propriile picioare nu mereu sprijinit de carja duhului sfant. Desigur va veni imediat reprosul ca omul prin asta doreste independenta de Dumnezeu, dar cel care pune intrebarea nu-si da seama ca iar ridica alta dilema pt ca in cer se spune ca nu-si va putea lua decat caracterul. Apai ce caracter sa iei daca nici macar nu-i al tau ci al duhului sfant. dar asta e alta discutie.
Ca sa revin, spuneam ca mintile oamenilor nu sunt inca destul de educate si pregatite pentru rezumarea la etica si umanism.
Nu cred ca suntem inca pregatiti si avem destul interes de la sine pentru sarcina asta care este mai dificila decat poverile unei religii.
Religia si ateismul/secularismul cred ca alcatuiesc la randul lor un sistem antagonic care asigura o spiritualitate si un umanism sanatos. In lipsa acestei tensiuni probabil alternativele devin metafizica cu directia spre misticism, ocultism, spiritism, sau de cealalta baricada fatalism si doctrine totalitare despre omul nou. asadar..inca nu suntem destul de maturi pt provocarea umanismului. pana cand vom fi, suntem dependenti de aceasta tensiune de care vorbest edi intre secularism si religie.
nu sunt convins pe deplin dar pot spune cel putin „that has a point”
una peste alta edi iar a punctat bine directia care ma ingrijoreaza si pe mine:
eu nu tin ca valorile sa insemne religie ci sa reusim a pasi mai departe de asta, dar daca avem ce invata si putem lua lucruri bune din religie atunci s-o facem. nu ma intereseaza cine a spus-o primul, sau daca trebuie recunoscut dreptul de copyright; daca o idee da roade consider ca e de bagat in seama.
in ce priveste crestinismul, eu am ramas numai cu latura umanista din el. nu cred ca trebuie sa fii religios ca sa preiei ideile bune din religie.
disputa pt divinitate nu e un subiect in care sa investesc prea mult deoarece pt mine mantuirea nu e un must. ma multumesc si cu lucruri mult mai marunte de genul: a fi un om de caracter(pe cat se poate, sunt gata sa ascult sfaturi si idei in acest sens), a-mi iubi familia si pe cei dragi si-n a-mi pastra empatia si a nu-mi lasa prietenii la greu(evident in toate este mereu loc de mai bine). asta este rugaciunea mea daca este cineva s-o asculte. desigur..viata vesnica e un vis frumos dar doar in conditiile in care sunt pur si simplu invitat. imi pierd instantaneu interesul daca trebuie sa ma lupt pt loc si sa calc peste cadavre ca sa-l ocup.
si pt mine persoana literara a lui Isus este impresionanta. in afara de minuni si mai cateva obiectii pe care le-as avea :p iti dai seama cine ma cred :D.
am ascultat-o pe Karen si inclin in aceeasi directie. evident spiritualitatea nu e acelasi lucru cu religia. e de apreciat demersul ei de a indrepta spiritualitatea catre umanism si regula de aur nu catre metafizica, misticism sau ocultism(ca din acestia avem destui :p). ar fi frumos ca lucrurile sa se indrepte in directia pe care o doreste ea. cred ca are in mare aceleasi ingrijorari ca edi.
paul #7, saru’ mana
sincere felicitari edyfidiles!
ceea ce scrii e esential ptr un umanism cerebral si real! te apropii de Singularitate! touchin’ the God’s particle!
“- Iubirea de Dumnezeu asigura ca tu trebuie sa fii tu si ca nu trebuie sa-ti dai mintea pe mana nimanui; iubirea de aproapele asigura ca n-ai s-o dai nici macar pe mana lui Dumnezeu.
– Iubirea de Dumnezeu asigura ca tu vei numi binele bine si raul rau; iubirea de oameni, asigura ca vei face asta chiar si cand vine vorba de Dumnezeu.
– Iubirea de Dumnezeu provoaca la intentii curate si bune fata de aproapele, iubirea fata de aproapele te impiedica sa-l toci pana-l iei cu forta la cer.”
Interesant !
De regula sistemele de reglare automata functioneaza pe principiul reactiei negative, adica semnalul care face corectia unei tendinte este de semn contrar semnului care intretine in mod curent functionarea.
Daca Dumnezeu este in aproapele nostru si in noi, in egala masura, atunci nu vad cum ar putea dragostea fata de Dumnezeu sa aiba semn contrar iubirii fata de aproapele.
De fapt, mesajul hristic suna asa : „Ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel ! ” sau „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”. Nu zice „Iubeste-l pe Dumnezeu ca pe tine insuti !” Ce ciudat !
Intrebarea este ce iubesti la tine insuti ?
Iti iubesti proprietatile ?
Iti iubesti povestea vietii ?
Iti iubesti parerile ?
Iti iubesti rolurile pe care le interpretezi ?
Cu siguranta da. Acesta este motivul pentru care ajungi la orgasm, desigur in secret, atunci cand esti lauda, pentru „viziunea” corecta pe care o ai cu privire la „cestiuni de importanta majora”. Torci ca o mata mangaiata si „eterna pace” te ia in stapanire…. pana cand ? Pana la urmatoarea parere in care nu te regasesti, cu care nu te identifici, care nu face parte din „tine” .
Tu numesti asta iubire, iubirea de care vorbeste Hristos.
Dragul meu, tu nu stii ce insemneaza sa te iubesti pe tine insuti.
Iubirea de tine insuti nu poate fi de semn contrar cu iubirea fata de aproapele.
Iubirea de tine insuti are acelasi semn cu iubirea de Dumnezeu.
Cand le atribui semne contrare, esti pe pilot automat.
Ai inceput sa te pierzi in tot felul de discutii tampite, dar tine minte un lucru, Dumnezeu, dragul meu, nu se lasa batjocorit.
Functionare linistita !
AE,
As avea mai multe de spus in ce priveste comentariul tau dar trebuie sa ies din casa si ma rezum la un singur gand.
Dragostea aia de aproapele de care si tu imi vorbesti ar trebui sa tina in frau dragostea ta de Dumnezeu in numele careia esti in stare sa-ti dai acordul pentru un blestem. Si asta pt pacatul de-a indrazni sa provoc crestinismul la consecventa cu propriile conceptii.
Nu zice “Iubeste-l pe Dumnezeu ca pe tine insuti !”
cum ai ajuns la concluzia asta AE?
pentru ca mai apoi sa concluzionezi
Iubirea de tine insuti are acelasi semn cu iubirea de Dumnezeu. undeva e o incongruenta
desi daca stau sa ma gandesc bine toti aveti dreptate …
………..si toti gresiti! pe cine sa mai cred?
baaaaaaaaaaaaa nu’i mai cred pe astia cand vb despre iubire! ce facil e a scrie….
asa ca va rog folositi orice alt cuvant ca sa fiti rezonabili si inteligibili ca sa desrcieti genul si realitatea astei idei! incetati cu blasfemia
edifiles
Am facut o greseala, dand impresia ca te-am ales ca interlocutor si ca ceea ce am scris ti se adreseaza ca si cum ai fi singurul depozitar damnat al intregii orbiri. Postul meu se adresa tuturor, fara a ma exclude pe mine.
Te rog sa ma ierti !
marius andy
Iubirea nu este acelasi lucru cu placerea.
Cand cineva ma aproba, cand fac o achizitie fara de care cred ca nu pot fi fericit, cand cineva raspunde indatoritor la nesfarsitele mele lamentari, cand sunt laudat, cand simt ca sunt admirat sau dorit fizic sau cand la randul meu doresc fizic, simt un soi de caldura molateca in zona plexului solar.
Asta se numeste placere.
Iubirea este altceva.
efidiles #9 – Scuza-mi intarzierea. Am avut si eu o problema. Nervoasa. Din nefericire, problema o sa revina si in viitor. Nu are solutii in alb-negru, ci doar dileme. Alegeri.
Nu, nu m-am legat. M-am dezlegat.
Ce inseamna „din interior”? (ex)SDA? Este alegerea ta (avand in vedere ca articolul se adreseaza cu precadere unui public majoritar adventist), atata timp cat interiorul nu-ti puncteaza ideile. Indirect. Psihologic.
Nu am ajuns nicaieri. Sunt „in cautare”. Din aproape in aproapele. Ratacindu-ma.
In cele din urma? Dar acum, in prezent, ar fi o problema? Nu a rezuma, ci a explora. Neincetat. Reciproc.
Care cer? Despre ce rana vorbesti? A cui?
Duhul sfant? Poti defini mai exact termenul, te rog. Am dubii dpdv psihologic. Cognitiv psihologic.
Apare iarasi o necunoscuta in discursul tau, care nu-mi este clara nici macar ca si concept – „Dumnezeu”. La care (conceptie) anume te referi? Va trebui sa fii mai clar, ca sa incerc sa te inteleg. In atingerea subiectului de co-dependenta.
Reprosuri vin mereu, din exterior. Asta te-ar deranja in vreo masura oarecare?
„Se spune”? Sau si asta e o dilema in sine, care o precede pe cea amintita ipotetic de tine?
Da, asta e o alta discutie. Caracter-istica unora. Care reproseaza independenta altora. Si asta din cauza ignorarii dilemelor. Sau a unor dileme specifice.
Inca? Dar cand? Peste 2000 de ani? Vreodata? Omul traieste in prezent sau nu traieste deloc.
Asta suna a scuza fara fundament. Lipsa de interes in educatia din „mintile oamenilor” pe motiv ca nu ar fi inca pregatite. Educatia… ceea ce poti incerca azi, lasa ca sarcina pe maine. „Libertatea ne confera facultatea intre bine si rau, adica intre datorie si egoism. Educatia este insa aceea care ne invata sa facem alegerea” afirma cineva.
Imi poti enumera totusi doar cateva din „poverile unei religii”?
#12
‘Ai inceput sa te pierzi in tot felul de discutii tampite, dar tine minte un lucru, Dumnezeu, dragul meu, nu se lasa batjocorit.’
(discutii) tampite / dragul(meu); tampit si drag au semne contrare 😦 – ‘Cand le atribui semne contrare, esti pe pilot automat.’ :airplane:
Ca sa nu intri, si tu, pe pilot automat iti recomand sa inlocuiesti „dragul meu” cu:prostul meu; idiotul meu; nerodul meu, stupidul meu;tampitul meu sau, mai elegant, buimacitul meu, naucitul meu, ametitul meu, zapacitul meu……..
Auzi ce frumos suna acum fraza ta: Ai inceput sa te pierzi in tot felul de discutii tampite, dar tine minte un lucru, Dumnezeu, naucitul meu, nu se lasa batjocorit. 🙂
#18
‘Iubirea este altceva.’ Nu cred c-ai tupeul sa ne explici ce-i iubirea!
AE,
scuze de intarziere. sunt in sesiune si am fost plecat o zi la suceava pt un examen.
nu face nimic. si eu imi cez scuze pentru tonul caustic. ma doare cand primesc replici de genul asta pt ca simt un fel de tradare. ca si cum ceea ce ai insemnat pt cei care ti-au fost prieteni odata nu ai fost tu in realitate ci conformarea ta religioasa. am „prieteni” care nu ma mai considera prieten pt ca nu mai sunt conformat. nu conteaza ce si cum gandesti ci conteaza cat de lung ai parul(pasarea colibri). una peste alta..asta trece..ce nu te ucide te face mai puternic nu?
sunt de acord cu tine si in acelasi timp nu sunt.
de acord cu observatia ta legata de iubire si placere. o accept. cred ca sunt constient de asta si nu cred ca am facut confuzia asta in articol. nici nu am spus ca stiu sa iubesc dar incerc sa inteleg cum arata. doar dezbat termenul si mi-am spus o parere intre altele.
nu sunt de acord cu tine cand sustii ca perceptia crestina in ce priveste dragostea de dumnezeu si aproapele are acelasi semn. ok..ca asa ar trebui sa fie..alta poveste dar despre ce se practica nu-mi poti spune ca dumnezeu nu e pus deasupra aproapelui iar cand crestinii au falsele dileme de a alege intre dumnezeu si aproapele, cel din urma este sacrificat.
„nu poti spune ca-l iubesti pe Dumnezeu pe care nu-l vezi si sa urasti pe fratele tau pe care-l vezi” – cu alte cuvinte insasi biblia recunoaste ca poate exista conflict si tensiune intre aceste doua iubiri. la acest aspect m-am referit si eu in articol.
opinia mea: cred ca pana si iubirea de dumnezeu trece prin aproapele astfel ca-si pierd rostul toate manifestarile directe de genul rugaciunii, sabatului etc(bine…ca face bine interiorului tau, emotional..nici o problema..treaba fiecaruia dar sa nu bagam astea ca si conditii pe care le presupune iubirea – nu mai spun ca toate sloganele prin care iti demonstrezi „ascultarea de dumnezeu” gen sabat, zecime, etc sunt total absurde cand iti amintesti ca vorbesti despre un Dumnezeu despre care sustii ca-ti cunoaste toate gandurile mintii si adancurile inimii; apai ce demonstratii sa-i mai faci? pt ce?
aa…pt lume..pai era vorba ca nici diavolul nu mai are ce comenta cand dumnezeu considera drept pe cineva. atunci unde mai intra parerea lumii?
a…atunci poate pt tine insuti?pt ca-ti face bine tie. pai atunci sa nu pretindem ceva in plus la rugaciune si pazirea sabatului etc decat meditatie, cunoastere de sine, autocontrol adica sa nu pretindem ca e ceva in plus decat yoga dar in fine..iarasi asta e alta discutie lunga).
„sa iubesti pe dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot cugetul tau si pe aproapele tau ca pe tine insuti” – pai „tu insuti” esti mai mult decat inima si cugetul tau, deci aproapele primeaza. prin urmare si din primul citat si din acesta, iubirea de dumnezeu trece si se manifesta prin aproapele. nu poti sa-l iubesti pe dumnezeu ca persoana. ba mai mult, cand biblia sustine ca „nu poti spune ca-l iubesti pe Dumnezeu pe care nu-l vezi si sa urasti pe fratele tau pe care-l vezi” recunoaste ca nu-ti este natural sa iubesti pe cineva pe care nu-l vezi pe cat iti este de natural sa iubesti pe cineva pe care-l vezi. indraznesc sa merg mai departe si sustin ca dumnezeu nici nu-ti cere sa te minti ca poti sa-l iubesti emotional ci emotional iti cere sa te rezumi la aproapele.
evident biblia ofera destule contrarii la litera, fenomen tipic pt un sistem antagonic. Eu cred ca biblia isi trage puterea si a strabatut sutele de ani din cauza sistemul antagonic pe care l-a creat nu din cauza divinitatii. dupa cum am afirmat deschis, nu cred in mistica ei si originea divina.
ma opresc la aceste ganduri. nu le fac masura pt nimeni dar nici nu le consider tampenii cu care n-ar trebui sa-mi bat capul.
sunt ganduri seculare care trag crestinismul si religia de maneca, amintindu-i de propriile valori pentru ca de capul lor, nu devin mai bune decat raul pe care-l condamna.
legat de postul tau pt sertorius in care-i spuneai despre mintea egotica. am si eu un gand pentru cei care poate nu reusesc sa practice tipul de autocontrol pe care-l propui dar totusi le pasa de cei din jurul lor(desi ce ai spus e f ok doar ca sunt si cei „mai slabi in credinta” ) : sa fii deschis si sa-ti dai pe fata defectele pentru ca cei din jur sa le vada si sa poata fi pregatiti. asta e o dovada nobila ca in adancul tau iti pasa. mai putin le pasa celor care poarta blana si reusesc la un moment dat sa raneasca intr-un mod cum n-o poate face vreodata un om deschis; si mai sunt cei care poarta blana intentionat; care nu-si bat capul prea mult cu ce se intampla si incotro mergem.
FJ,
„bine ca nu te-ai legat de termenul self-regulating ”
Nu, nu m-am legat. M-am dezlegat
– nu era vorba de nici un apropo fj. self-regulating suna a masturbare…”intelectuala” cum zici tu :p
––––-
„Fj, vorbesc de multe ori din interior pentru ca imi pot puncta mai bine ideile.”
Ce inseamna “din interior”? (ex)SDA? Este alegerea ta (avand in vedere ca articolul se adreseaza cu precadere unui public majoritar adventist), atata timp cat interiorul nu-ti puncteaza ideile. Indirect. Psihologic.
– evident ca se adresa unui public majoritar adventist. ei sunt cei care cred ca daca citesti biblia le stii pe toate si esti sigur de orice. le vorbesc lor deoarece cred ca aroganta asta e puerila si stupida. tu consider ca nu ai probleme pe directia asta a arogantei religioase. problemele tale sunt in alta directie. dar fiecare le avem pe ale noastre.
cand nu sustii ca ai adevarul si dai dovada de defecte si greseli e scuzabil, dar nu trebuie sa te multumeasca.
dar cand sustii plin de tupeu ca ai adevarul si ca esti mai bun ca altii cand de fapt esti plin de bube nu e la fel de scuzabil.
cu aroganta e ceva mai special..am observat un lucru…cand defectele sunt defecte reusesti sa te lasi induplecat de latura umanista, ca pana la urma nimeni nu-i mai breaz; dar cand defectele sunt insotite de aroganta, lucrurile devin mult mai complicate.
––––-
„Din aproape in aproape ai ajuns pe unde trebuie.”
Nu am ajuns nicaieri. Sunt “in cautare”. Din aproape in aproapele. Ratacindu-ma.
– era vorba despre mine. de la crestinism la religie apoi ajungand la umanism.
––––-
„dar recunosc faptul ca exista idei filozofice”
Isus (daca a existat unul real asa cum descrie biblia!) a fost un filosof (in adevaratul sens al cuvantului) si atat. Om.
– Isus ca personaj literar este o capodopera si reprezinta o provocare atat pt mine cat si pt tine si oricine. nu sunt interesat de tema cu divinitatea sa, pentru ca am mai spus: pt mine mantuirea nu este un must. ma multumesc cu o viata de muritor dominata de etica, valori si umanism.
––––-
„Noi avem posibilitatea de-a analiza lucrurile si de-a prelua ce este bun.”
Corect. From everybody. Question everything!
– de acord
––––-
„Ma bucur ca civilizatia pe ansamblu ia aminte la umanismul religiei”
Umanismul nu este al religiei. Iarasi confunzi aici religia cu spiritualitatea (citeste-o pe Karen Armstrong, doar un exemplu, pe care stiu ca-l preferi). Poti avea convingeri/credinte personale fara sa aderi la vreo religie (fie ea si organizata, cu biserici sau doctrine) anume.
– cred ca in final o sa ajungem doar la varianta de convingeri, principii. pana la urma si spiritualitatea/credinte. spiritualitatea fara biblie si dumnezeu e o forma de spiritism. dar spiritualitatea cu biblia si dumnezeu nu e si ea spiritism cu dumnezeu, isus, diavolul si duhul sfant?
––––-
„Eu cred ca in cele din urma va trebui sa ne rezumam doar la aproapele si la regula de aur, la reciprocitate.”
In cele din urma? Dar acum, in prezent, ar fi o problema? Nu a rezuma, ci a explora. Neincetat. Reciproc.
– vezi ca economia, politica, monopolul, marii giganti sunt prea interesati de reciprocitate , etica si regula de aur? nop. de asta spun ca pe masura ce resursele pamantului se imputineaza, poate oameni de caracter si cu initiative sanatoase vor lupta si vor prelua controlul, urmand ca nevoia sa ne impinga spre inevitabilul principiu al reciprocitatii si al eticii, ca singure solutii pt posibilitatea existentei unui viitor.
––––-
„Altfel din punctul meu de vedere nici n-am merita cerul ca sa pun degetul pe rana.”
Care cer? Despre ce rana vorbesti? A cui?
– Cerul crestinului si rana care o provoaca pretentia mea ofensativa de-a provoca la intentii bune si curate fara sprijinul duhul sfant. doar asa poti incepe filozofii de genul „poti lua numai caracterul la cer”. trebuie in primul rand caracterul sa fie al tau nu al duhului sfant ca sa-ti pui problema ca-ti apartine si vei face ceva cu el. ori in scenariu azs despre dependenta de duhul sfant, nu mai poti spune ca intr-adevar caracterul e al tau. ci e al duhului sfant deaorece, se spune ca daca duhul sfant te-ar parasi ai lua-o razna si ai fi demonizat. pai nu mai este nimic al tau. caracterul ori este al duhului sfant, ori al diavolului.
––––-
„Eu cred ca omul trebuie sa ajunga om mare care se descurca pe propriile picioare nu mereu sprijinit de carja duhului sfant.”
Duhul sfant? Poti defini mai exact termenul, te rog. Am dubii dpdv psihologic. Cognitiv psihologic.
– fj sunt agnostic dar stiu care e teoria cu duhul sfant pt un crestin.
nu inteleg provocarea ta. vrei sa injur sau sa fac ceva anume ca tie sa-ti demonstreze lepadarea de credinta? aia e prostie fj. lepadare de credinta e ceea ce fac eu.
––––-
„Desigur va veni imediat reprosul ca omul prin asta doreste independenta de Dumnezeu”
Apare iarasi o necunoscuta in discursul tau, care nu-mi este clara nici macar ca si concept – “Dumnezeu”. La care (conceptie) anume te referi? Va trebui sa fii mai clar, ca sa incerc sa te inteleg. In atingerea subiectului de co-dependenta. Reprosuri vin mereu, din exterior. Asta te-ar deranja in vreo masura oarecare?
– mna..aceeasi poveste
––––-
„Ca sa revin, spuneam ca mintile oamenilor nu sunt inca destul de educate si pregatite pentru rezumarea la etica si umanism.”
Inca? Dar cand? Peste 2000 de ani? Vreodata? Omul traieste in prezent sau nu traieste deloc.
– Du-te, convinge-i si predica la hapsanii care monopolizeaza si-si bat joc de resursele acestui pamant. eu sunt gata sa cooperez de pe acum.
––––-
„Nu cred ca suntem inca pregatiti si avem destul interes de la sine pentru sarcina asta care este mai dificila decat poverile unei religii.”
Asta suna a scuza fara fundament. Lipsa de interes in educatia din “mintile oamenilor” pe motiv ca nu ar fi inca pregatite.
– cand am spus ca nu suntem inca pregatiti nu aveam in minte un sistem religios ci pe cei care monopolizeaza globul la ora actuala. eu nu-i vad deloc pregatiti si interesati de nici o regula de aur.
a iesit putin kilometric comentariul dar asta e
Dragi prieteni, permiteti-mi sa ies putin din subiect.
Vreau sa va fac o marturisire. Nu am cui altcuiva sa o spun si am nevoie sa ma descarc, sa impart cu cineva dezamagirea pe care o traiesc…
Am ajuns la o varsta inaintata si privind in urma constat ca am fost inselata…
Poate nu din rea vointa, nici cu buna stiinta, insa biserica mi-a mancat copilaria, tineretea, maturitatea…
Nu am putut sa ma bucur de viata din cauza ca mi-a fost frica sa nu gresesc, sa nu-L supar pe Dumnezeu.
Cand eram fetita mi-am dorit mult de tot sa am si eu cercei, sa am un inel (ma ascundeam dupa casa si imi puneam in deget un inel de fier de la o plasa impletita din fire de plastic – cine este mai in varsta isi aminteste).
Nu m-am jucat si nu m-am plimbat niciodata cu bicicleta in sabat.
Nu am lipsit aproape niciodata de la biserica.
Nu am citit romane, nu am ascultat muzica, nu am vazut filme, nu am dansat, nu m-am machiat…
Parintii au crezut ca asa e bine si cat am fost mica mi-au impus sa ascult. Cand am crescut am fost controlata de biserica : cu ce baieti vorbesc, cum ma imbrac, unde ma duc, ce muncesc…
De curand, cautand ceva pe internet, am dat intamplator peste vestitul Harry Belafonte…
Am asultat clipul din tineretea lui “Try To Remember” – melodie interzisa pentru mine. Dar atat de frumoasa !!!
Am asultat-o de zeci si zeci de ori si am plans, am plans, am plans…
Nu m-am mai simtit vinovata, ci victima unei biserici plina de interzisuri si amenintari cu focul iadului…
De ce n-am avut dreptul in tinerete sa aleg ce-mi place? De ce e interzis sa te bucuri de lucruri frumoase?
Fata de persoane de varsta mea ma simt pur si simplu handicapata!
Acum e prea tarziu, ma hranesc doar cu amintiri dureroase… Regretele nu mai folosesc la nimic…
Dar ma intreb fara incetare : de ce n-am avut curajul ?????????????
Draga Mioara
Ce induiosator! Te-au tinut in colivie. :handcuffs:
Si acum zbori mai bine? Ai gasi cerul?
Uite ceva de incurajare!
Ioan 16
33 V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”
:cloudy: :rain: :thunder: :umbrella: :rainbow: :musicnote:
Miorito
Daca esti un personaj real , iarta-ma.
Nu contest extremele pe care le-ai prezentat.
Daca ai facut doar parodie, atunci si eu am vrut asta, pentru credinciosii pastorului Dawkins! :pray:
Marius esti retardat, dute la mamica si spunei ca a fatat un puradel imbecil cu aere de crestin.
Mioara: Asemeni tie sunt o gramada de oameni sinceri care au fost prinsi in sistemele religioase, indiferent daca vorbim despre secte precum: adventistii, mormonii, martorii s.a.m.d. Viata lor a fost alterata dramatic. Dar parerea mea este ca; niciodata nu este prea tarziu sa te trezesti si sa incepi sa traiesti, sa inveti cum sa fi tu insati din nou… Si nu lasa imbecili precum cel de mai sus si altii de pe acest forum, sau alte forumuri, sa-ti spuna ca isus te salveaza si alte bullshit-uri. Numai bine iti doresc Mioara !!!
Anubis
si daca ai muscat doar o momeala?! Cum am crezut si eu .
Miorita .Un nume rar. ?:-)
Bine ca tu nu esti cum m-ai descris . Ferice de tine!
Dar nu-i nimic .Indrazneste
Momeala sau nu amice eu cunosc atatea persoane care au suferit din cauza religiei incat nu-mi permit sa glumesc pe seama lor. Mai gandeste-te inainte sa postezi si in nici un caz nu te da crestin ca nu-ti sta!!!
@Miorița #26
Știu foarte bine ce spui. Am trăit exact același lucru. Am pierdut tot: viață, carieră, posibilitatea de a avea o familie normală și fericită la vârsta la care ar fi trebuit, cu niște copii frumoși, pt. că am fost obligată să mă mărit în gheto, că ăia „din lume” nu țin sabatul și te trag după ei, și am pierdut toți banii din bancă pe daruri și zecimi, evanghelizări și construcții de biserici. Singura satisfacție pe care o aveam era că m-am machiat cât am vrut, dar și pt. asta trebuia să mă simt vinovată, să fac „reformă-n viața mea”, să arunc la gunoi toate fardurile, după care cumpăram altele, pt. că „mă lăsam biruită de ispită”. Cel puțin nu mă obligau să port fustă gri-șoarece până la glezne, că n-ar fi reușit să mă mai scoată din casă.
Cunosc oameni care au fost cei mai buni studenți din generația lor, au intrat primii pe lista de admitere la facultate și au fost șefi de promoție; și după 25 de ani profesorii își amintesc de ei spunând că așa studenți n-a avut facultatea de când e. Și unde au ajuns? La țară, cu noroiul până la gât, făcând naveta zilnic cu autobuzul, sculându-se la 5 AM și ajungând noaptea acasă, pt. că ei au trebuit să țină sabatul și ca asistenți universitari n-ar fi putut. Vă dați seama cam ce părere au avut despre religia asta profesorii lor care le-au propus să rămână asistenți la catedrele lor? Îmi amintesc de o colegă care i-a cerut unui prof să-i aprobe schimbarea examenului de licență care pica în sabat; omul i-a explicat că nu se poate întruni comisia doar pt. ea și când a văzut-o cum se încăpățânează, șocat de fanatismul ei, i-a zis: „Voi, adventiștii, nu meritați să faceți școală!” Încă mai șocantă a fost declarația unei studente la geologie: „Învăț prostiile astea cu erele geologice și evoluția, că n-am încotro, trebuie să trec examenele, dar eu nu cred în ele, pt. că nu corespund cu ce am învățat la biserică!” Cam asta-i „IEVANGHELIZAREA” și „MĂRTURIA” pe care o dau în societate cei spălați la creier și fanatizați prin secte. Și după asta-s foarte mirați că lumea-i numește „fanatici”, „sectanți” și fuge de ei de-și scoate ochii.
Mii de oameni și-au irosit viețile, carierele, au pierdut iubirea vieții lor „pt. Domnu’ ” cică. Vestea bună, Miorița, e că niciodată nu-i prea târziu. Eu îmi urmez visul din copilărie, chiar dacă am pierdut atâția zeci de ani și voi ajunge acolo unde mi-am propus, chiar dacă asta se va întâmpla atunci când alții ies la pensie.
http://www.youtube.com/watch?v=9o8PgJPUjfo
@Miorița et @Nicole,
Ei, lăsați, dnelor, nu mai plângeți așa! Nu ați purtat inele și nu v-ați machiat. E crunt, într-adevăr, însă nu crez să fie ceva letal, nu? Recuperați dvs timpul pierdut, nici o grijă.
Cât despre ”interzisuri”, biserica, chiar și în interzisurile ei anacronice și inutile, a încercat să vă ofere un sens în viață. În alte vremuri, credința îți așeza în față opțiunea martirajului sau pe aceea a retragerii din lume. Însă, la schimb, oferea un ideal ptr care merita să mori.
În zilele noastre, am ajuns cu toții niște afeminați puturoși, care nu știm cum ”să ne trăim viața” cât mai intens. Cum timpul curge implacabil, căutăm cu febrilitate, ca niște zănatici, să apucăm cât mai mult din viața de consumator al artefactelor civilizației noastre. Nu știu dacă ați văzut sketch-ul lui Mr. Bean cu ziua reducerilor de la supermarket. Figura personajului, care nu știa încotro să alerge mai întâi în supermarket, găsesc că este tipică ptr mentalitatea noastră contemporană.
Ne machiem, ne îmbrăcăm fistichiu după ultima modă, avem concedii programate cu un an înainte, ne bucurăm la comandă, iar idealurile noastre nu trec dincolo de ratele la casă, mașină, cățel, etc. O generație care s-a eliberat de tirania religiei, o generație care ”își trăiește viața”, o generație care se îngrașă și care produce mătreață, sudoare, etc, alături de ceva manele, kitsch-uri și altele din aceeași categorie. O generație care ascultă docil cum să fie ea însăși, ptr a urma sloganul ”Be yourself”.
Un timp de crepuscul, de plictis, de mers la culcare și de meditat la Spengler.
Sertorius # 33:
Adevarul este ca pentru predicatorul manipulator si baticistul simplist „interzisul” este chiar „sensul” credintei. Scopul credintei este sa ne imbracam altfel decat lumea, sa ramanem la cele smerite, pentru ca atunci cand va veni Domnul sa ne ia la cer. Exista sens in credinta si sensul cere disciplina, dar aceasta disciplina nu are nimic de a face cu baticismul sau fobia de cosmeticale si educatie care dupa umila mea parere au o explicatie mai degraba psihanalitica decat teologica.
Aici este miezul problemei. In „vremurile bune” aveam cel mult doua optiuni. Daca te nasteai in evul mediu ar fi fost fost mai probabil sa te nasti intr-o familie de serbi analfabeti decat sa fi general. Ai fi practicat credinta implicita in atot-stiinta preotului si ai fi murit inainte de 50 de ani de o boala banala care se rezolva in doua-trei zile cu tratament modern. Nu ai fi calatorit nicioadat dincolo de izlazul comunal si cand avea loc o epidemie de ciuma participai la procesiuni religioase de autoflagelare si ai fi omoarat pisici negre (care ar fi putut stopa ciuma prin vanarea sobolanilor).
Lumea moderna ne ofera un buchet de optiuni si biserica incearca sa combata relele modernitatii prin intoarcerea in evul mediu – reducerea optiunilor sociale, interzicerea libertatii de exprimare vetimentara, controlul clerului asupra mintii.
Ar fi timpul ca biserica sa ofere un ideal pentru care merita sa traiesti aici si acum. Si prin „a oferi” sa nu inteleaga „a manipula” sau „a impune”.
Nicole:
Cred ca fardurile – si cedarea repetata in fata ispitei dupa incercari nereusite de reforma – erau de fapt expresia unui eu sanatos care gasise in ele un simbol al rezistentei impotriva dezindividualizarii depline si abdicarii in fata tiraniei grupului. Conformarea stricta la non-sensurile ghettouluii este un mijloc de spargere a individului si brainwashing. Se intampla uneori ca cineva cu instincte puternice de autoconservare se orienteaza spre un „mic pacat” (care nu are nimic imoral in sine dar sfideaza regulile) ca mijloc de protectie a integritatii eului. Bineninteles ca teologia de ghetto merge adanc si taie la radacina, asa ca eul insusi este denuntat ca radacina a tuturor pacatelor. Aceasta nu lasa rebelului nici o posibilitate de rationalizare, ideea este „chiar daca nu e pacat, faptul ca eu ma cramponez de un fard dovedeste ca am un eu puternic, si acest lucru este pacatul in sine”. Sufletul biruit de ispita fardului este de fapt victoria instinctului de conservare a eului asupra fricii de ce spune biserica si arsul in foc. Este o victorie sanatoasa, dar interpretata ca o culpa suprema. Aici greseste Sertorius cand pune in balanta usuratatea femeii care se fardeaza fata de sensul pe care il da religia. Nu este vorba de fard in sine ci de integritate individuala.
Intamplator cunosc destul de bine cativa campioni ai fustei gri-soarece si stiu ca problema lor este mai mult psohologica decat teologica, dar asi intra in aspecte prea scandaloase. Cazul VF ar fi suficient sa ne deschida ochii.
@Edi,
Eu nu consider că lungimea fustei sau cosmeticalele și baticismul ar constitui aspecte importante, care să merite conservate cu orice preț. Însă nu găsesc deloc sănătoasă nici lamentarea asta, a la Polihronu, după copilăria/tinerețea/viața irosite din pricina unor asemenea nimicuri.
În rest, îmi place critica ta, chiar dacă nu o împărtășesc pe de-a-ntregul.
E tragicomic laudatul vremurilor de odinioara (imi amintesc de emisiunile despre eterna reintoarcere vs mersul inainte a evreilor). In toate discutiile despre relele modernitatii vs lumea mai buna si natura nepoluata de odinioara, dupa putina polemica si comparatie a riscurilor de atunci fata de problemele si riscurile de acum, absolut toti, in cele din urma recunosc faptul ca totusi, daca ar fi sa aiba de ales ar alege tot timpurile de acum.
Rau cu rau dar mai rau fara rau.
Nu cred ca este cineva care in mod sincer s-ar intoarce si ar vrea sa traiasca intr-un alt timp decat acum. Chiar sunt curios…ar fi vreunul de aici care ar putea spune cu mana pe inima ca el este in stare sa renunte la tot si 100% s-ar intoarce in trecut fara sa stea pe ganduri? Si daca da, in ce perioada s-ar intoarce(cu exceptia raiului) si care ar fi motivatia atat de puternica pt care ar face asta?
Miorita:
Motivul pentru care Marius te-a considerat o capcana, este ca exemplul este oarecum strereotip. Trebuie totusi sa adaug ca „credinciosii pastorului Dawkins” ar fi mai sensibili la probleme de educatie decat la Belafonte. Daca este un stereotip, recunosc mai degraba cliseele fundamentalistilor care vor sa ne faca sa credem ca nu ne-au luat nimic inafara de bicicleta in sabat si muzica usoara.
Este o diversiune. Oridecate ori vine vorba despre gandire critica si educatie, relatia intre dogma si responsabilitate individuala, cineva impinge discutia inspre mici frustrari hedoniste. Ni se ofera impresia, ca in postul lui Sertorius, ca singura problema este nemultumirea femeilor superficiale care nu s-au putut farda dupa placul inimii, tocmai pentru a ni se atrage atentia de la adevarata problema care este jefuirea individului de dreptul la propria judecata si vointa si incalecarea lui de catre nomenclatura bisericii.
Disciplina stricta in copilarie nu este rea atunci cand are la baza o filosofie sanatoasa. O ruda a mea, actrita de teatru, interzicea categoric ficei ei sa se fardeze. In acelasi timp visa pentru ea o cariera in lumea filmului, ceea ce s-a si intamplat, verisoara despre care vorbeam fiind o actrita bine cunoscuta. Disciplina nu era motivata de bigotism religios ci de intelegerea faptului ca succesul se naste din cea mai stricta disciplina.
In organizatiile cultice o astfel de disciplina devine insa mijloc de „spargere” a individului si simbol al abandonului propriei vieti in mainile fratelui mai mare. Aic este problema pe care o evita cu eleganta big brother in diversiunea cu micile placeri frustrate si care nu apare nici in postul tau.
Daca esti reala, raspunsul dat lui Nicole este si pentru tine.
Eu nu am avut ruj, dar muzica a fost lupta mea; si nu in primul rand rock-ul si manelele cum imediat vine reprosul ci stilul gregorian, yanni, enya, new age-ul dar bineinteles si putin rock gen Era, Gregorian, Enigma, hip-hop gen Down Low si nu in ultimul rand dance aka Westlife, Savage Garden. Melodiile astea au parcurs de vreo 30 de ori ciclul copy – delete in calculatorul meu. Cat de religios as fi putut fi, tot imi parea muzica buna si cu greutate.
Muzica asta ma caracteriza; spunea despre mine.
PS: Serto ai citit Sterilizarea adventismului de Knight? Primul capitol in special.
Ar fi un topic interesant. Mai ales ultimul capitol. Ce faci cu un adventism care si-a pierdut elanul contracultural. Knight raspunde rezidind ce a daramat o viata intreaga (Gal 3:18), sau intorcandu-se ca scroafa la ce a varsat, intoarcerea la adventismul de subcultura. Ultimul seminar de educatie azs al lui Knight la care am asistat recomanda modelul stalinist „revolutionar”. Intr-un articol recent il oferea ca exemplu pe Hitler.
Interesant ce spune Knight despre diferenta intre credinciosi si adepti culturali. Cred ca majoritatea fundamentalistilor au devenit de fapt fara sa-si dea seama, in primul rand adepti culturali decat credinciosi.
Ce probleme identifica Knight:
– am diminuat predicare mesajului apocaliptic
– am renuntat la aroganta sfanta care trebuie sa ne caracterizeze
– nu mai suntem convinsi pe cat trebuie ca detinem adevarul absolut
– am redus mesajul sorei White la simplu devotional
– luptam prea mult pentru relevanta
Imaginati-va reversul si incercati sa descrieti a ce seamana.
E captivant de observat cum Knight urmeaza modelul tipic, ideile nesanatoase fiind drese cu miere prin condamnarea exceselor legaliste din adventism dar in acelasi timp incurajand un fundamentalism plin de virilitate. Cititorul penitent neputand decat sa-si declare loialitatea si sa exclame entuziast ca bine le mai zice.
Eu vad toate propunerile lui Knight cum sunt implinite la superlativ in islam. De altfel si apreciaza islamul pentru ca reuseste ceea ce adventismul nu mai poate produce: „castigarea de noi suflete”. Nu-i de mirare ca si Hitler devine exemplu cand scopul este castigarea de suflete nu educarea si gandirea independenta si sanatoasa a omului.
Asadar nu numai ateismul poate fi condamnat ca-i vulnerabil sa cocheteze cu Hitler. Cand un obsedat rau intentionat ca Hitler are in cap ceva, se va folosi de ce are la indemana; fie ca-i religie, fie ca-i ateism. Depinde care se muleaza mai bine scopurilor.
Cred ca fatalismul ateist e la fel de vinovat ca subcultura religioasa. In ambele problema e educatia. Totusi, sa zicem ca in primul caz vor putea invoca faptul ca nu poti avea prea multe pretentii de la niste nihilisti lipsiti de un sens dar in dreptul religiei, avand in vedere capacitatea de introspectie si auto-analiza pe care o promoveaza, nu-i la fel de usor sa gasesti o scuza buna. Religia nu prea cu ce sa-si scuze lipsa de educatie a adeptilor pentru ca are toate mijloacele de-a preveni asa ceva. Decat in cazul in care are alte interese intentionate si constiente.
Secularismul nu dispune de o multime de avantaje pe care religia le are la indemana. Primele care imi vin in minte:
– capacitatea de a mobiliza indivizii
– capacitatea de-a incuraja voluntariatul
– intalniri de grup regulate
– asigurarea unui confort emotional
etc
Nu spun ca secularismul nu depune efort de-a da dovada de aceste trasaturi dar in mod cert nu le va putea oferi niciodata la intensitatea pe care o creeaza religia. Niciodata.
Prin urmare, consider ca lipsa de educatie in cadrul religiei este cu mult mai vinovata decat fatalismul din lipsa de educatie de care da dovada secularismului.
Amin, frate agnostic, amin! 😉
Si nu numai cum zic eu, dar si altii. Fiindca toti am vazut si am crezut. Cine ne va desparti de dragostea lui Dumnezeu, Masturbatorule Suprem? :inlove: :kissing: :victory:
cand am timp, o sa mai
scriuma masturbez si eu pe aici. raspunzandu-ti.peace!
dar inainte de asta, hai sa ne selg-regulating impreuna:
http://www.youtube.com/user/sutacarligmarian#p/u/267/rx7zGdX1tCM
thanks ibrian! cu dedicatie pt. stim noi cine. :dance: :eat: :bye:
o sa ma rog pentru voi, fratilor! vino doamne isuse! amin!
:pray: :worship: :pray: :worship: :pray: :worship: :pray:
fj, nici o problema. o sa ma rezum si-n cazul tau la protocolul de interactiune pe care-l doresti.
o sa-ti raspund in ce ma priveste la intrebarile catre care ai dat trimitere.
Edi #38,
Nu joci tocmai cinstit. Spui că eu am bagatelizat problema, împingând discuția spre nimicuri precum fardurile, etc? Revezi plângerea dnelor, te rog.
Dincolo de asta, înțeleg ce spui și sunt de acord cu tine. Eu nu sunt G. Knight și nici vreun apologet al subculturii religioase. Cred că mi-am câștigat, de când scriu pe aici, dreptul de a fi eliberat de o asemenea suspiciune. Am numeroase interese în sfere de gândire și de creație artistică, cu totul incompatibile cu ghetto-ul, nu crezi?
”pentru a ni se atrage atentia de la adevarata problema care este jefuirea individului de dreptul la propria judecata si vointa si incalecarea lui de catre nomenclatura bisericii.”
R: Mai intâi, aș vrea să fie clar cine sunt eu. Eu n-am fost în solda acestei ”nomenclaturi” niciodată, cu excepția unei scurte perioade când am avut emisiuni la RVS, acum vreo 10 ani, însă și atunci salariul era modic, munca mea fiind făcută din amorul artei.
Trecând la fondul problemei, nu împărtășesc lamentarea gen Polihronu. Am trecut și eu prin ghetto, însă am luat altceva din el. Orice viziune închegată despre lume implică o anumită disciplină, anumite opțiuni intelectuale și chiar anumite orientări în materie de gusturi muzicale, vestimentare, etc. Nu te (mai) regăsești în acest sectarism necesar, n-ai decât să-l îmbogățești sau să-l abandonezi.
Nu sunt de acord, la modul cel mai hotărât, cu insinuarea care se ascunde în spatele rândurilor tale. Pe de o parte, ”omul obișnuit” este mințit și manipulat oriunde și oricând, deoarece poate că el și caută, așteaptă, speră, cere sau impune să fie mințit și manipulat. Pe de altă parte, nu văd cum această condiție ontologică a omenirii ar putea fi depășită. Aici ar fi nimerit să pomenim vorba aia mare a lui Sartre – ”omul e liber să facă ce vrea din ce au făcut alții din el”.
”Ar fi timpul ca biserica sa ofere un ideal pentru care merita sa traiesti aici si acum.”
Frumos spus, însă nu cumva, ptr a putea trăi plenar, e nevoie să fii pregătit să mori ptr idealul tău? Istoria ne cam învață adevărul ăsta, care spune totul despre natura umană.
@Efidiles,
N-am fost niciodată un cetitor pasionat al cărților dlui G. Knight. N-am împărtășit nicicând entuziasmul pe care l-a trezit el cândva multora.
M-a distrat siguranța ta cu privire la ipocrizia celor care deplâng epoca noastră (între care, desigur, că mă regăsesc și eu). Mai întâi, hai să ieșim din visare – nimeni nu poate ieși din timpul istoric, în care i-a fost dat să trăiască. Însă simțul și cultura istorică ne pot fi de folos ptr a înțelege substanța spirituală a altor epoci, iar de la această înțelegere să purcedem la o conștientizare a valențelor și deficiențelor contemporaneității. E vorba de acel Zeitgeist, inventat de nemți și preluat pe aici și de amfitrionul nostru, Edi. Spre deosebire de tine, eu am o părere proastă despre Zeitgeist-ul nostru. E mult prea artificializat și găunos, ptr a-mi inspira încredere.
Serto,
In ce-l priveste pe Knight eram mai degraba curios de directia pe care o consideri mai de tolerat la el. Cea de acum, care lupta pt adventism sau cea de odinioara cand avea o atitudine mai obiectiva si critica nitel.
legat de epoca noastra nu am avut in minte nici un exercitiu de visare :p. dar putea fi folosit ca un exercitiu de introspectie. in concluziile pe care mi le-ai formulat, sunt in acord cu tine. nu am afirmat ca nu avem ce invata din trecut ci dimpotriva sunt pt aceeasi constientizare a valentelor si deficientelor contemporaneitatii cat si pentru insusirea lectiilor trecutului. Nu am spus ca am o parerea buna despre Zeitgeist-ul nostru, ci m-am rezumat la cateva evidente de genul:
– traim totusi in timpurile cele mai lipsite de violenta din istorie
– traim sub un sistem de conducere in care-ti permiti sa ai opinii, sa comentezi si sa critici
– traim intr-un timp in care poti sa-ti impiedici stergerea de pe fata pamantului din cauza unor afectiuni banale si altele
Consider ca numai aceste simple trei motive eclipseaza orice nostalgie dupa poezia, sau politetea si lumea buna de odinioara, aerul curat, natura nepoluata si lipsa stresului care au fost candva. dar intr-adevar..asta sunt eu.
Repet: nu am spus ca sunt multumit de cum stau lucrurile, ci doar recunosc ca avantajele care sunt acum fata de alte timpuri ma determina sa fiu recunoscator fata de timpul prezent in care traiesc. nu includ aici valori etice si morale care au fost problema in orice timp. de ex oricat de rau ar fi capitalismul nu mi-as dori sa fi trait pe timpul vreunui regim totalitar sau comunist. din simplul motiv al libertatii de exprimare si dreptul la opinie.
lipsa de incredere in Zeitgeist-ul nostru o impartasesc si eu. dar aceeasi lipsa de incredere o am si in Zeitgeist-ul religiei
Am observat sensul pe care ti la dat tie biserica in viata. Bantui forumurile cu postarile tale si in afara de mila si resentimente alte stari nu trezesti, afar’ de cativa spalati la creier care te considera Don’Quixote. Ai un zeu pe care nu-l intelegi dar despre care tot vorbesti, nu ma mir ca esti singur si incredibil de trist. In schimb ai tupeul sa explici unor doamne ce s-a intamplat cu viata lor ca si cum ele nu au inteles. De ce simti nevoia sa arati cat de imbecil esti? Chiar nu ai altceva mai bun de facut decat sa aperi biserica? Ce castigi? Te iarta doamne doamne si te duce cu el in rai? Virgine iti trebuie fiindca pe pamant nu ai parte de pasarica? Pai cine sa-ti dea tie pasarica din dragoste ca in doua zile i-ai spulbera creierii cu replici si observatii acide pentru ca a gresit fata de tine si de dumnezeu. Hai mars la TV baga o telenovela sau doua si bucurate singur.
Edi: „Este o diversiune. Oridecate ori vine vorba despre gandire critica si educatie, relatia intre dogma si responsabilitate individuala, cineva impinge discutia inspre mici frustrari hedoniste. Ni se ofera impresia, ca in postul lui Sertorius, ca singura problema este nemultumirea femeilor superficiale care nu s-au putut farda dupa placul inimii, tocmai pentru a ni se atrage atentia de la adevarata problema care este jefuirea individului de dreptul la propria judecata si vointa si incalecarea lui de catre nomenclatura bisericii.”
Se ofera impresia numai celor care nu stiu ca Sertorius mananca rahat cu polonicul oridecate ori ii vine sa apere sfanta biserica. Noi ceilalti ne-am obisnuit cu infatuarea si prostia lui cu aere de doct. Dar felicitari pentru modul in care ai spus-o Edi!
@Anubis,
Onorabile gentleman, v-au dat o permisie de la Spitalul 9? Ne bucurăm ptr dvs, însă noi cu ce am greșit, ca să vă suportăm miasmele nesănătoase de josnicie incurabilă? Vă băgați în această discuție, fără a aduce decât o cantitate din chestie pe care spuneți că aș mânca-o eu. Ce să faceți și dvs, dacă asta e singurul lucru pe care-l produceți. Sunteți mai puțin folositor umanității decât o vacă.
Cât despre relația cu partea femeiască, vă asigur că nu aveți niciun motiv să-mi purtați de grijă. Judecând după comportamentul dvs public, sunt convins că, între noi, femeile nu au decât o singură opțiune.
În rest, încântat de cunoștință. Când trebuie să fiți înapoi la spital?