Logos 76 – Argumentul Psihologic

7 martie 2012 de Edmond Constantinescu 541 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with Argumente, Contraceptie, Gandire Critica, Logica

541 Responses to Logos 76 – Argumentul Psihologic

alina says:

7 martie 2012 la 06:27

Aceeasi Marie cu alta palarie (titlu)
radu says:

7 martie 2012 la 07:28

alina: https://vimeo.com/38071642
emma says:

7 martie 2012 la 08:02

Alina,

Chiar acum ma gandeam ca totusi palaria conteaza ,nu e aceasi lucru o palarie de soare si una groasa pt. iarna.
Argumentul psihologic rastoarna putin valentele, are legatura cu conflictul interior, cu analiza acestui conflict si cu raportarea la ceea ce numim noi Dumnezeu.
Legat de biblie aceasta autoare poate crede sugestiile, argumentele grupului religios din care provine, atat timp cat fiecare grup, biserica are o definitie a absolutului prin dumnezeu, biblia contine multe variante si posibilitati de a-l cantari pe dumnezeu prin calitatile umane care-i sunt atribuite.
Intrebarea care se pune e aceasta : care sunt acele concepte despre Dumnezeu , altele decat cele relevate in anumite carti sfinte ?
Daca crezi revelatiile crezi si in ideea unui dumnezeu rau, crud, bun, judecator,autoritar, drept etc sau in ideea transformarii sub autoritatea acestuia.
Biblia vorbeste de o autoritate , se autodefineste ca fiind creatia unei autoritati care zice si face n.lucruri sau vorbeste „in contradictoriu”.
Neclaritatea mesajului duce la variante, o varianta e cea adventista.
Nu poti concepe ceea ce nu cunosti, iar a zice ca dumnezeu e cel care a dat logica si rationamentul inseamna ca insasi desfiintarea ideii de dumnezeu e o parte a voii sale, pentru ca liberatea de a analiza critic, de a rationaliza, de a opera logic te duce la concluzia ca realitatea e ceea ce exista ca atare iar abstractul este o componenta a generalizarii.
Noi nu putem generaliza decat partea vizibila intrucat luand in mod descrescator ideea, gandul, informatia , toate duc catre un inconstient imposibil de controlat.
Din acest punct de vedere ateismul ca rezultat al rationalizarii, al conceptualizarii nu poate fi definit ca fiind fara dumnezeu, pentru ca in spatele rationamentelor logice sta dumnezeu.
Daca insa in functie de rationament poti fi judecat este o falsa dilema, Dumnezeu nu poate da rationamentul si logica, daca nu le poti exersa fara control, si ai interdictia de a gandi numai ceva anume.
Din punct de vedere bisericesc, autoarea are dreptate, iar a promova o altfel de atitudine inseamna a revolutiona mentalitati, a schimba optica, a redefini doctrine si concepte, a declara ca ideea de dumnezeu, credinta nu are legatura cu biblia si a schimba structural toata dinamica grupului religios.
A face lectura pe baza unei carti inseamna comentariu, respectiv analiza dar nu retorica si nicidecum disciplina de indrumare comportamental-morala, avand in vedere faptul ca e depasita ca timp si mentalitate in evolutia gandirii umane.
S-a spus ca cine este fericit singur va fi fericit si in familie, e o falsa dilema, pentru ca conflictul interior nu exista in sine insusi ca un factor ce tine de individ ( asta-i un caz patologic) ci de implicatiile mediului exterior, de confruntarile de idei cu ceilalti, de dinamica vietii.
Ce este fericirea ?
Fericirea nu e decat o stare afectiva cuprinsa in idealuri, aspiratii care nu depind ( asta-i realitatea) numai de persoana. Factorul „eu” nu se poate edifica prin sine insusi , e conditionat de insasi existenta in jurul unor valori determinate de exterior.
Razvratirea e un mecanism complex iar la un moment dat devine „necesara” in etapa identificarii eului la copil si la tanar. Razvratire nu in sens distructiv ci un cutremur la nivelul propriei persoane inainte de asezarea propriei identitati.
Inainte de a se revolta inaintea parintilor, valorilor etc. copilul, tanarul se confrunta cu un conflict interior, cu o rasturnare a lumii stiute sau cu completarea acestei lumi cu ceea ce experimenteaza personal, depinde de temperament, caracter.
A refuza existenta acestor framantari, mai ales in mediu religios duce fie la o revolta extrema de a refuza total valorile stiute fie la aplatizare, la resemnare. Un conflict aplatizat nu inseamna stins, iar subiectul poate mai tarziu sa rabufneasca, conflictul sa se acutizeze chiar.
Cati depresivi sunt in randul adventistilor ?
Destul de multi. Ingrijoratoare situatie pentru cei care se declara totusi alesi pentru imparatia cerurilor, rascumparati.
Este o falsa traire, pentru ca in realitate tot ceea ce se creaza in jurul ideii de dumnezeu creaza dependente de un grup anume, de ‘valorile’ grupului , care pot deforma personalitatea , o pot face sa se adapteze unor idei , nu mai exista conflicte intrucat supunerea vine ca acceptare a ideii, a ideii care se declara autoritate , gandeste in locul tau, ia decizii, manipuleaza.
Ideea de supunere e perceputa si in plan fizic si in plan mental,atunci cand se accepta prin declaratii si implicare motivatia biblica iar aici falsa dilema din punct de vedere psihologic e aceea legata de acceptarea libertatii in numele lui dumnezeu atat timp cat ideologia grupului implica o altfel de problematica.
Ideea liberatii in numele lui dumnezeu este o falsa dilema pentru ca implica canosterea lui dumnezeu ( care dumnezeu?) , iar un dumnezeu care da libertate nu poate fi dumnezeul biblic.
laurentiuh says:

7 martie 2012 la 08:37

Multam` Radu! 🙂
emma says:

7 martie 2012 la 09:53

Eu multumesc si pentru vechea proiectie , am reusit sa o vad si din alt punct de vedere.
Cat despre reforma privind viata femeii in biserica, nu stiu daca se poate face ceva, trebuie pornit de la cauza.
Se spune ca raul trebuie starpit de la radacina iar performanta de a pune femei pastorite nu stiu ce beneficii ar aduce. Cu alte cuvinte poate discursul sau retorica femeii-pastor sa exprime altceva decat conceptia, mentalitatea grupului religios ?
Nu conteaza numai pastrarea mentatitatii vechiului testament ci noul testament continue tot un cuplu mama, fiu si ideea sacrificiului, iar femeia de tip helen white-ian e modelul maxim de conduita, a depasit mult infailibilitatea catolica a fecioarei.
E drept ca nu i se aduc jertfe vizibile, insa jetfirea mintii zilnic pe altarul scrierilor sale e o primejdie mult mai mare decat un gest mecanic facut de crestinii apostaziati.
Cat priveste avortul, eutanasierea vor fi mereu dileme etice.
K-troll says:

7 martie 2012 la 15:18

Cateva observatii scurte si tehnice:

1. Repet: falsa dilema nu tine de acceptabilitatea sau adevarul premiselor, ci de prezenta unei a treia posibilitati.
2. O clasificare a argumentelor false in functie de valoarea de adevar a premiselor este o eroare logica. (appx. min. 2:00)
3. Cred ca va refereati la eugenie (ca numele biscuitilor cu crema ai copilariei noastre), nu la eutanasie.
NIMENI says:

7 martie 2012 la 17:01

#11

Ai vrut sa zici salutari de la Chicago…..ha,ha,ha

#8
Asa cum zici prietene noi astia mai vechi avem mult mai multe lucruri pe care nu le pricepem, nu pricepem dupa o anumita varsta nici limba si gramatica limbii romane dar sa ne mai bagam in argumente de astea psiho …my bad. Da explica matale cu vorbulite din astea mai gramaticale sa vedem daca pricepem ceva, ca doar nu esti prefesor doar de romana. I belive that your idea suck.

Edi

Insasi definitii ca religie si politica sunt argumente psihologice false.
In fact politica nici nu are definitie. Si nu mai vorbim aici de argumente aduse in favoarea uneia sau alteia
emma says:

7 martie 2012 la 17:21

Cand confuzia te cuprinde

E un lucru extrem de bun raspunsul pozitiv la o cerere presupune din start realizarea unui ideal care se poate materializa.
Drumul catre fericire poate duce spre culmi nebanuite sau te poate afunda in infern, vorba lui Dante.
PHIL says:

7 martie 2012 la 19:18

S-a intors CJ ! M-a intrebam cat poate sa mai stea departe de locul asta!
NIMENI says:

7 martie 2012 la 19:37

So if you don’t like back off, if you like it keep doing it. For fun!!!!

CJ
Wellcome back

E bine si asa….e nevoie si de Iuda….de inca un psycopath nu mai e nevoie sunt prea multi …..socio…. nu prea t-i se potriveste. Daca in spatele comentariilor este domnu pastoru DA i-i spun si lui la fel, care ti-e problema?

Nu stiu daca este adevarat ca tu pers. esti anca pastor, dar daca este adevarat tare prost mai esti……WTF ….change you job do something f****t
Good job…….bravoooooooo
#17
Same to you….my friend

Se vede clar cat de mult doare afirmatia facuta la #7.
Pai un argument, este o ancercare de a face o persoana sa accepte o concluzie la care tu ai ajuns. Argumentul psihologic se refera la plantarea in mintea individului a unei idei(concluzii) care sai modifice; comportamentul social, emotiile, perceptia, atentia, personalitatea, functionarea corecta a creierului cat si modificarea comportamentului in relatiile interpersonale. Argumentul psihologic fals este tot ceea ce nu poate fi probat cu dovezi reale si nu imaginare. Politica si religia sunt surori la acest capitol. Religia in sine este un argument fals. Orice incercare si orce argument pro este fals. Incercarea de a o pune in mintea oamenilor este machiavelica(ca sa te citez pe tine Edi).
emma says:

7 martie 2012 la 20:26

Spanzuratori, temnite, ocne nu prospera decat la umbra unei credinte.
(Cioran)
NIMENI says:

7 martie 2012 la 21:03

Admin

Ce se intampla de a-ti amestecat comentariile? Le-ati facut varza de nu mai intelegi nimic. Strategie nu?
ianis says:

7 martie 2012 la 21:16

Nimeni, nu e nici o strategie, doar un pic de organizare.
E recomandat sa se posteze cat mai compact, pentru cursivitatea comentariilor. Altfel riscam sa umplem o pagina numai cu interjectii si emoticoane.
NIMENI says:

7 martie 2012 la 21:18

Emma

Spanzuratorile, temnitele, ocnele,bisericile si credinta trebuiesc privite ca instrumente producatoare de venit pentru oamenii certati cu munca. Aceste inventii pot fi considerate „savante” pentru cei ce se adapostesc la umbra lor. Think about this; cu cat mai multe legi cu atat mai multi advocati, judecatori, inchisori si puscariasi. In concluzie toata aceasta roata se invarte si toti beneficiaza de forta ei centrifuga. Si toate la umbra banului si nu al credintei.
NIMENI says:

7 martie 2012 la 21:20

Organizare, organizare dar sa putem si sa o intelegem.
emma says:

7 martie 2012 la 21:21

Nimeni

Credinta fara bani e moarta.
NIMENI says:

7 martie 2012 la 21:23

Comentariile citite in formatul aparut nu mai face sens, e ca si cum se bate campii.
NIMENI says:

7 martie 2012 la 21:26

Credinta face bani si nu invers. Corect spus ar fi asa; fara bani credinta va disparea cu certitudine.
NIMENI says:

7 martie 2012 la 21:40

Emma

Credinta inteleasa gresit este sursa de mari venituri. Spre exemplu credinta unora ca ortul popii, darul benevolent, sau zecimea sunt daruri facute lui Dumnezeu ia imbogatit pe multi. Credinta asta trebuie sa dispara si atunci o data cu ea intreg sistemul.

Asta trebuia sa spuna Edi nu eu.
NIMENI says:

7 martie 2012 la 21:51

Religia si politica sunt argumente psihologice false. Aduceti argumente ca nu este asa. Religia si politica sunt mincinoase. Ambele fac promisiuni care nu se materializeaza. Toate promisiunile sunt facute cu un scop. Profitul.
leo says:

8 martie 2012 la 11:24

“Logica”, de la cuvântul grecesc logos, este ştiinţa raţionării sau judecăţii corecte.
Logica urmăreşte legătura dintre premise şi concluzii, şi ne ajută să stabilim dacă judecata noastră este dreaptă sau strâmbă.
Sentimentele, emoţiile şi retorica sunt cel mai adesea baza de apel la ceea ce se consideră „raţiune” în ziua de astăzi.
Erorile intenţionate în argumentare sunt cunoscute în logică ca sofisme
SOFISME
„Omul de paie”
1º Adversarii politici ai lui Isus s-au angajat în acest fals logic când l-au acuzat că ar fi ameninţat cu distrugerea templului. Acuzaţia viza să pună poporul evreu împotriva lui, deoarece recomandarea de a distruge templul era evident o ofensă scandaloasă conform Scripturilor Ebraice. Dacă le-ar fi păsat să afle ce a înţeles el de fapt, ar fi putut întreba.
2º Acelaşi fals logic apare atunci când importanţa este deplasată pe lucruri secundare. De exemplu, discutând în exces despre locul numelui divin (IHVH) în NT şi faptul că ar fi putut fi scos din copiile manuscriselor iniţiale, se ascunde realitatea că nu apare cu aceeaşi frecvenţă ca în VT, că există puţine apariţii credibile în afara citatelor directe şi că Isus şi apostolii nu au luat poziţie împotriva tradiţiei iudaice referitoare la „ascunderea” numelui. Sau, discutând despre modul urgent în care predicau primii creştini şi necesitatea de a prelua modelul apostolic, se ascunde dacă astăzi, după 2000 de ani, mai e necesară sau nu aceeaşi urgenţă.
3º În dezbaterea trinitariană, la argumentul că Isus nu este Dumnezeu, se replică uneori cu dovezi că Isus nu a fost un om obişnuit. Se argumentează că el a dispus de puteri şi cunoştinţe supranaturale şi că acestea ar dovedi divinitatea lui. Aceasta însă este o luptă cu un „om de paie”, pentru că este uşor de combătut afirmaţia că Isus a fost un om ca toţi ceilalţi. Biblia arată că el a fost deosebit, fiind uns cu spirit sfânt. În cursul serviciului său a făcut fapte de putere mai mult decât oricare alt om. Iar după moartea sa a fost înviat la viaţă nemuritoare şi a fost înălţat într-o poziţie superioară îngerilor.

Argumentul forţei- Crede ce-ţi spun sau dacă nu… Argumentum ad baculum
Acesta a fost şi este un fals logic folosit fără perdea în istorie de către autorităţile laice şi religioase. Evreii care îşi mărturiseau deschis credinţa în Isus erau ameninţaţi de conducătorii religioşi cu excomunicarea, iar mai târziu creştinii au fost persecutaţi şi martirizaţi.
Biserica creştină de mai târziu (catolicii şi ulterior unele mişcări protestante) şi-a impus şi ea dogmele cu ajutorul forţei. Inchiziţia este un exemplu bine cunoscut. Liderii cultici de astăzi îşi controlează membrii prin intimidare şi pedepse.(zecimea,vine Domnu…)
Argumentul mulţimii (ad populum)

Acest sofism implică apelarea la „popor” mai degrabă decât la raţiune. Acordul la concluzie este câştigat nu prin oferirea de argumente valide, ci prin stârnirea sentimentelor mulţimii.

Apelul la autoritate
Acest argument (ad verecundiam) presupune în mod greşit că există o legătură între adevărul unei afirmaţii şi autoritatea persoanei sau grupului care o face. Dacă cineva este într-o poziţie suspusă, este celebru sau realizat atunci el trebuie să fie o garanţie sigură că o anumită concluzie pe care o susţine este adevărată.
Fariseii le-au răspuns: „Nu cumva aţi fost amăgiţi şi voi? A crezut în el vreunul dintre mai marii noştri sau dintre farisei? Dar mulţimea aceasta care nu ştie legea, este blestemată!” – Ioan 7:47-49.
Atacul la persoană
Acest „argument” (ad hominem), face apel la lipsa de credibilitate a unui om şi este astfel inversul apelului la autoritate. El atacă persoana, nu argumentul. Cel vizat este lipsit de erudiţie, burghez, psihopat, comunist, ateu, interesat de un avantaj, recidivist, contrazis de propriile fapte, frecventează medii rău famate, etc. Propoziţia trebuie respinsă din cauză că este opinia cuiva cu reputaţie proastă.

Apelul la ignoranţă
Apelul la ignoranţă (argumnetum ad ignoratiam) ne propune să acceptăm adevărul sau falsul unei propoziţii pentru că nici un oponent nu a dovedit sau nu poate dovedi contrariul. Este un caz special al falsei dileme deoarece presupune că toate propoziţiile trebuie să fie cunoscute fie ca adevărate fie ca false. Exemplu-
● Cosmonauţii sovietici nu l-au întâlnit pe Dumnezeu în cosmos.
Deci Dumnezeu nu există.

Concluzie irelevantă
Sofismul concluziei irelevante (ignoratio elenchi) încearcă să stabilească adevărul unei propoziţii oferind un argument care în realitate sprijină o concluzie complet diferită
● Toţi copiii trebuie să beneficieze de atenţie deosebită din partea părinţilor lor.
Părinţii care lucrează cu normă întreagă nu pot acorda multă atenţie copiilor lor.
Deci mamele nu ar trebui să lucreze cu normă întreagă.

Apelul la clemenţă
Apelul la clemenţă sau milă (ad misericordiam) încearcă să câştige acceptarea prin invocarea consecinţelor nefaste pe care le va suferi autorul sau alţii în caz contrar, consecinţe care vor stârni milă. Apelul la clemenţă se întâlneşte în pledoariile avocaţilor,

Falsa dilemă
Acest sofism este cunoscut ca şi gândirea în alb şi negru. Falsa dilemă foloseşte următorul mod de a “raţiona”:
Fie afirmaţia X este adevărată, fie afirmaţia Y este adevărată (când de fapt X şi Y ar putea fi amândouă false).
Afirmaţia Y este falsă.
Deci afirmaţia X este adevărată.
Acest raţionament este înşelător pentru că dacă amândouă afirmaţiile pot fi false, atunci nu poate fi dedus că una este adevărată doar din faptul că cealaltă este falsă. Că aşa stau lucrurile se vede din exemplul următor:
Premisă majoră: Fie mişcarea noastră de reformă îndeplineşte voia lui Dumnezeu, fie biserica mamă.
Premisă minoră: Este limpede că Biserica mamă nu îndeplineşte voia lui Dumnezeu.
Concluzie: Deci mişcarea noastră îndeplineşte voia lui Dumnezeu.
În cazurile în care cele două opţiuni sunt în realitate singurele posibile, acest tip de raţionament nu este fals. De exemplu:
Premisă majoră: Cristos a venit sau trebuie să vină.
Premisă minoră: Cristos nu a venit.
Concluzie: Deci Cristos trebuie să vină.
Bârfa şi calomnia ca şi propaganda politică şi religioasă se bazează mult pe falsa dilemă. Adversarii au greşeli, doctrinele lor sunt greşite în unele puncte, deci ale noastre sunt alternativa adevărată. Este un fals intelectual! Nimeni nu este bun numai pentru că altul este rău!
Falsa dilemă propune un număr limitat de opţiuni (de obicei două), când în realitate există mai multe. Depistarea sofismului constă în identificarea opţiunilor date şi demonstrarea (cu exemple) că există şi alte opţiuni. Exemplu:

„Unii susţin că zilele de creaţie sunt simbolice (ere) aşa de parcă Dumnezeu n-ar fi putut crea toate lucrurile în zile de 24 ore”. Opţiunile propuse aici sunt:
1. Dumnezeu nu poate crea toate lucrurile în zile de 24 ore (caz în care zilele de creaţie sunt simbolice).
2. Dumnezeu poate crea toate lucrurile în zile de 24 ore.
Ce nu se spune este că există şi alte opţiuni, cum ar fi: Dumnezeu să fi putut crea toate lucrurile în zile de 24 ore, dar să nu fi făcut astfel.

Generalizarea pripită
Acest sofism începe cu un caz particular nereprezentativ sau atipic într-un fel oarecare şi apoi greşeşte prin derivarea din el a adevărului unei reguli generale. Uneori poate fi vorba de mai multe cazuri, dar totuşi insuficiente pentru a se face o generalizare.
● Ioan Botezătorul a fost un proroc şi a purtat o haină din păr de cămilă.
Deci prorocii poartă haine din păr de cămilă.

Particularizarea improprie
Sofismul începe cu afirmarea unui principiu care este adevărat ca o regulă generală, dar apoi greşeşte prin aplicarea lui la un caz particular care este nereprezentativ sau atipic faţă de regula generală. Cunoscut şi ca accident, acest sofism este inversul generalizării pripite.
● Femeile câştigă mai puţin decât bărbaţii pentru acelaşi număr de ore
Moderatoarea de la emisiunea televizată este o femeie
Deci ea câştigă mai puţin decât bărbaţii pe care îi are ca invitaţi

Cauza falsă
Sofismul presupune prezenţa sau absenţa unei legături cauzale între lucruri care par să se afle într-o anumită corelaţie, condiţionare sau ordine temporală
● În cartierele sărace rata delicvenţei este ridicată.
Deci cauza delicvenţei este sărăcia

Argumentarea circulară
Acest sofism (petitio principii) presupune o apelare la concluzie încă de la început, o întoarcere la începutul argumentării prin folosirea concluziei ca premisă, adică ceva este adevărat pentru că este adevărat. Este un fals logic greu de depistat şi acceptat pentru că de obicei ceea ce este considerat adevărat este şi o prejudecată. Poate fi întâlnit sub mai multe forme:

Expresii circulare
Biblia este inspirată fiind Cuvântul lui Dumnezeu (Biblia este inspirată pentru că e inspirată).
Marfa nu e de calitate fiind indigenă (Nu e bună pentru că nu e bună).

Întrebarea complexă
Sofismul întrebării complexe constă în tratarea ca o singură propoziţie a două afirmaţii fără legătură între ele. Se aşteaptă să fie acceptate sau respinse împreună, deşi în realitate una este acceptabilă şi cealaltă nu. Adevărul concluziei este inclus implicit în premise.
Ai încercat să nu te mai uiţi aşa de mult la televizor?
Dacă da, atunci trebuie să admiţi că te uiţi prea mult televizor.
Dacă nu, atunci înseamnă că încă te uiţi prea mult la televisor

Echivocaţia
Sofismul echivocaţiei este o ambiguitate de limbaj obţinută prin folosirea unui cuvânt cu două sau mai multe înţelesuri în cadrul aceleiaşi argumentări. De exemplu:
La conciliul de la Calcedon din 451 e.n., s-a stabilit doctrina celor “două naturi” ale lui Cristos. Doctrina afirmă că el a fost “om adevărat şi Dumnezeu adevărat”. Dar pentru a se ajunge la această formulare, s-au echivocat ambii termeni, „om” şi „Dumnezeu”. Pentru a vedea sofismul din formularea calcedoniană, să examinăm argumentarea în format silogistic:
Premisă majoră: Isus Cristos este Dumnezeu.
Premisă minoră: Dumnezeu nu poate fi ispitit (Iacov 1:13).
Concluzie: Isus Cristos a fost ispitit în toate (Evrei 4:15).
Se vede că raţionamentul este greşit. Concluzia logică care se desprinde din premise este că Isus Cristos nu poate fi ispitit. Dar această concluzie creează o dilemă biblică, pentru că contrazice Evrei 4:15 care spune că Isus Cristos a fost ispitit în toate. Sofismul prezent aici este echivocaţia termenului “Dumnezeu” aşa cum se vede mai jos:
Premisă majoră: Isus Cristos este Dumnezeu [pentru că a păstrat natura divină].
Premisă minoră: Dumnezeu [Tatăl] nu poate fi ispitit (Iacov 1:13).
Concluzie: Isus Cristos nu a fost ispitit în natura lui divină, ci în natura umană (Evrei 4:15).
În premisa majoră, “Dumnezeu” este folosit în sensul de divin sau care posedă atributele lui Dumnezeu, pe când în premisa minoră, “Dumnezeu” se referă la Creator şi Tatăl lui Isus Cristos. Acest argument „ortodox” standard echivochează şi termenul “om”. Isus Cristos nu este un om adevărat în această argumentare, pentru că un om nu are şi o „natură divină”. Astfel expandarea semnificaţiei cuvântului “om” pentru a include o persoană care are atât esenţă umană cât şi divină este posibilă numai prin echivocaţia termenului “om”.
În echivocarea termenilor “om” şi “Dumnezeu”, s-a creat o categorie separată de fiinţe pentru Isus Cristos, diferită de semnificaţia biblică şi lingvistică a termenilor. Ceea ce se afirmă despre Isus nu se poate afirma nici despre Adam, nici despre Dumnezeu. 100% om şi 100% Dumnezeu este 200% echivocaţie sau fals logic.

Amfibolia
Amfibolia apare atunci când construcţia gramaticală a unei propoziţii creează ambiguitate chiar dacă toţi termenii ei sunt univoci. Exemplu:
Toţi îţi vor binele. Nu-i lăsa să ţi-l ia!

Accentul
Acest sofism se referă la ambiguitatea creată de accentuarea greşită a cuvintelor în propoziţie. Pentru a interpreta logic un text scris trebuie luat în considerare sensul original care a fost în intenţia autorului. O formă des întâlnită a acestui sofism este alterarea punctuaţiei. Faptul este deosebit de semnificativ în cercetarea biblică pentru că textul original al Scripturii nu conţine semne de punctuaţie.
De exemplu, sensul cuvintelor lui Isus din Luca 23:43 depinde de locul de plasare a virgulei:
Nepunctat: Adevărat îţi spun astăzi vei fi cu mine în Rai.
Varianta I: Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu mine în Rai.
Varianta II: Adevărat îţi spun astăzi, vei fi cu mine în Rai.
Numai contextul ar putea ajuta la determinarea sensului la care s-a gândit Isus. În prima variantă cuvântul „astăzi” este accentuat prin plasarea lui la începutul unei propoziţii noi.

Compoziţia
Sofismul compoziţiei implică aplicarea unei însuşiri prezentă la fiecare element al unei clase (sau parte a unui întreg mai mare) la întreaga clasă (sau întreg).
● Fiecare carte a Bibliei este scrisă tematic.
Deci şi Biblia în ansamblu este tematică.
Nu neapărat. Chiar dacă premisa este adevărată pentru fiecare element al clasei, clasa ar putea să nu aibă aceeaşi însuşire. Compoziţia diferă de generalizarea pripită (din câteva cazuri particulare nereprezentative), aşa cum arată exemplele:
● Geneza este realizată tematic.
Deci şi Biblia este tematică

Diviziunea
Sofismul diviziunii constă în aplicarea unei însuşiri a clasei la fiecare element al ei.
Panta alunecoasă
Sofismul pantei alunecoase foloseşte nelegitim condiţionarea „dacă-atunci”. Pentru a-l identifica trebuie să comparăm propoziţia combătută cu ultimul şi cel mai grav eveniment inacceptabil din seria invocată pentru a evidenţia că acesta nu este neapărat o consecinţă a propoziţiei. ● Dacă fac o excepţie pentru tine, atunci va trebui să o fac pentru toţi

Limbajul prejudecat
Sofismul foloseşte termeni care stârnesc orgolii şi prejudecăţi, de exemplu măgulind sau subminând credibilitatea altora. Exemple:
● Orice persoană rezonabilă va fi de acord că…
● Numai un naiv ar susţine că…
● Creştinătatea pretinde că slujeşte lui Dumnezeu (aici folosirea lui „pretinde” sugerează falsul).
● Liderii cultului susţin că… („Liderii” este folosit depreciativ)
Pentru dovedirea sofismului trebuie identificaţi termenii care induc prejudecăţi (ex. „rezonabil”, „naiv”) şi trebuie arătat că dezacordul faţă de concluzie nu-l face pe nimeni „nerezonabil” sau „naiv”.

Falsa analogie
Sofismul face o analogie între două obiecte (sau evenimente). Apoi argumentează că deoarece primul are o proprietate P, trebuie s-o aibă şi cel de-al doilea. Dar analogia eşuează dacă cele două obiecte sunt diferite prin chiar proprietatea P.
● În sprijinul doctrinei Trinităţii se aduce uneori ca dovadă faptul că apa poate exista simultan în trei stări de agregare: lichidă, solidă şi gazoasă. Dacă Trinitatea ar fi adevărată, stările în care poate „coexista” apa sau o altă substanţă n-ar fi decât o ilustrare. În nici un caz o dovadă obţinută prin analogie.

Evitarea sofismelor
Sofismele pot afecta serios capacitatea noastră de a stabili adevărul. Fie că sunt comise din greşeală în cursul procesului de gândire, fie că sunt folosite deliberat în efortul de a-i manipula pe alţii, nici unul dintre ele nu oferă motive legitime pentru adevărul concluziei lor. Cunoscând ce sunt sofismele suntem protejaţi în ambele cazuri. Dacă putem identifica câteva din cele mai obişnuite raţionamente incorecte probabilitatea să le folosim noi înşine sau să fim înşelaţi de alţii este mai mică. Mintea logică trebuie să poată distinge între sofisme persuasive şi raţionamente convingătoare
emma says:

8 martie 2012 la 12:24

Intotdeauna m-am intrebat de ce ideile oamenilor de stiinta, viziunile lor, cuantificate mai tarziu in teorii sau definitii stiintifice nu se pot numi revelatii .
Ma gandesc la Planck de ex. care intr-o noapte si-a schimbat intreaga mentalitate ,a avut revelatia naturii corpului negru, iar ideea lui a pus prima piesa mecanicii cuantice si nu numai el.
Se pot construi o serie de argumente logice in structura unei naratiuni, tin de contextul evenimentelor dar nu se pot confrunta cu realitatea.
Insasi ideea de mantuitor este descrisa in biblie ca fiind o taina, intr-un mister ratiunea nu exista.
Biblia zice sa-l luam pe Isus ca o taina si sa-l acceptam ca atare ( in ceea ce priveste intruparea).
Aici, ori crezi ori nu crezi ; orice argument isi pierde sensul ca ceea ce este de nepatruns nu se poate explora cu ratiunea umana.
Problema vine atunci cand cursul profetiilor nu este clar, este destul de confuz , iar ideea biblica de a-L cauta pe Dumnezeu ne duce cu gandul unei cautari prin noi insine , prin meditatie.
E ceea ce a spus Isus. Cuvintele Mantuitorul vin in contradictie cu ceea ce a facut apostolul Pavel. Religia organizata este nebiblica . Integrarea ideologiei lui Pavel a lasat calea deschisa catre o religia ce avea sa guverneze mare parte a umanitatii.
Poate ca sistematizarea ideilor lui Isus in concepte sau sisteme de gandire ar fi adus un plus de valoare , dar drumul spre Damasc a insemnat tepusul infipt bine si astazi in mentalitatea multora.
Apocalipsa a fost introdusa mult mai tarziu in canoanele bisericesti.
Asta a fost si este o experienta trista. Din pacate nimic nu e bine din ce se intampla , dar asta nu inseamna ca nu exista credinta ca o sa fie.
Poate va veni o vreme cand istoria crestinismului va fi proiectata pe ecran ca epoca sinistra a uciderii constiintei, poate este ceva dupa moarte, exista esenta divina, intr-o lume paralela, un altfel de univers etc.
Credinta in bine chiar intr-un bine rascumparator, intr-o posibila nemurire a spiritului e buna atat timp cat nu constrange pe altul sa gandeasca la fel, si lasa pe fiecare sa decida in dreptul propriei persoane.
leo says:

8 martie 2012 la 12:49

da-ti un ochi la toata pagina de unde este luat #24 ,exegeza biblica
http://www.exegeza.net/index.htm
ibrian says:

8 martie 2012 la 15:21

@ leo
Marfa tata, acum citam site-uri ale Martorilor lui Iehova.
eddieconst says:

8 martie 2012 la 15:44

K-troll:

Mi s-a mai intamplat sa ma duc sa cumpar eugenia si sa cer eclair. Se numeste freudian slip. Probabil in inconstientul meu reptilian cred ca euthanasia este o metoda mai buna de imbunatatire a fondului genetic.

In ce priveste celelalte doua puncte, este de la sine inteles ca o falsa dilema implica si alte optiun. Eu am subliniat modul in care este folosita intentionat:

False dilemma can arise intentionally, when fallacy is used in an attempt to force a choice (such as, in some contexts, the assertion that „if you are not with us, you are against us”).

Wikipedia

Clasificarea argumentelor false in functie de premisa irelevanta sau inacceptabila, nu-mi apartine:

An argument is fallacious if it contains (1) unacceptable premises, (2) irrelevant premises, or (3) insufficient premises

.Theodore Schick, Jr. & Lewis Vaughn

A treia conditie am omis-o pentru ca am vorbit despre erori intentionate. Tema mea nu este logica ci retorica politico-religioasa.
baba proasta says:

8 martie 2012 la 19:58

#6 | Written by K-troll
2. O clasificare a argumentelor false in functie de valoarea de adevar a premiselor este o eroare logica. (appx. min. 2:00)

#25 | Written by eddieconst
Clasificarea argumentelor false in functie de premisa irelevanta sau inacceptabila, nu-mi apartine:
“An argument is fallacious if it contains (1) unacceptable premises, (2) irrelevant premises, or (3) insufficient premises” .Theodore Schick, Jr. & Lewis Vaughn

E clar, mare descoperire a fost logica asta pe care a facut-o geniul asta de Aristotel si care a facut posibil ca oamenii astia de stiinta sa foloseasca gindire si argumente care spun doar adevarul si numai adevarul pe care nimeni nu-l poate contesta! Si ce pacat ca descoperirea asta a logicii nu a fost facuta cu cel putin zeci de ani in urma ca astazi sa fie cunoscuta nu numai de oamenii se stiinta ci si de oamenii de rind si sa nu mai avem gindire din asta cu argumente si cu dileme false, ci totul sa fie stabilit doar pe argumente care spun adevarul pur. Dar este totusi bine ca avem acum pe EdiCon si pe K-troll care cunosc acum logica asta si cum este cu dilemele si argumentele astea false si cred ca in citiva ani ei vor face curatenie in omenire de toate dilemele si argumente false cu ajutorul logicii astea a lor in care e clar ca sunt experti. Si ce daca nici ei nu au habar ce este ala argument fals sau dilema falsa? Tocmai aici este frumusetea acestei logici ca te ajuta sa gindesti stiintific si sa sustii totdeauna ce este adevarat chiar daca nu ai habar ce este ala argument fals sau valid. Ce mai, ce pacat ca Aristotel asta nu s-a nascut si el mai demult, adica macar cu citeva sute de ani in urma, ca aceasta mare descoperire a lui care este logica sa ajunga sa fie cunoscuta nu numai de oameni superdestepti ca EdiCon si K-troll, dar pina si de babe proaste ca mine.
K-troll says:

8 martie 2012 la 23:00

@ EC

Mi’e greu sa inteleg cum poate eutanasia sa aiba efecte eugenice; raul e deja facut… :-))

Cred ca textul T. Schick, Jr. & L. Vaughn v’a indus in eroare. Premisa inacceptabila aici nu este vreuna dintre variantele falsei dileme; nici macar nu este prezenta explicit in argumentatie; inacceptabila este premisa implicita ca cele doua ar fi reciproc exclusive sau ca ar epuiza posibilitatile. O explicatie detaliata din cartea lui Damer (ultimul link de mai jos):

„The “either-or” assumption is reliable only when one is dealing with contradictories. Contradictories exclude any gradations between their extremes, so it is quiteproper to limit the number of alternatives to two; for a thing is either or not. One of the two extremes must be true and the other false. There is no middleground between a term and its negative, for example, between hot and not-hot.
The fallacy of false alternatives most often occurs when one inappropriately treats contraries as if they were contradictories. Contraries, unlike contradictories,allow a great number of gradations between their extremes. There is plenty of mid-dle ground between a term and its opposite, for example, between hot and cold. Itis also possible for both extremes to be false. If one claimed that it must be eitherhot or cold, he or she would be committing the fallacy of false alternatives, by as-suming too few alternatives and assuming that one of the alternatives must be thetrue or right one.”

Marea problema, mai ales dupa Russel, Frege si Wittgenstein este ca nu prea exista dileme care sa nu fie false; nici macar cele in care variantele sunt de tipul A si non-A. Si asta pentru ca, in viata cotidiana, ori A, ori non-A sunt multiple dupa criterii eterogene. Un unghi poate sa fie Ascutit sau non-Ascutit; numai ca a spune ca este non-Ascutit spune prea putin, pentru ca el poate fi drept sau obtuz. Ce ne incurca este criteriul; unghiul drept poate fi privit ca limita si pentru ascutit, si pentru obtuz. ‘Mai mic’ sau ‘mai mare’ decat ceva (90 de grade, in cazul de fata) presupun un criteriu diferit de ‘egal’ si ‘inegal’.

Clasificarea sofismelor a cunoscut multe forme. Cine are timp sau chef, poate urmari evolutia acestora in linkurile de mai jos.

Aristotel: (http://ebooks.adelaide.edu.au/a/aristotle/sophistical/)

Occamus: (http://www.logicmuseum.com/wiki/Authors/Ockham/Summa_Logicae/Book_III-4)

Buridan: (http://www.google.com/url?sa=t&rct=j&q=sophismata%20buridan&source=web&cd=8&ved=0CFcQFjAH&url=http%3A%2F%2Fwww.mediafire.com%2F%3Fm3yndngji2d&ei=EiZZT5_4DImk0QXU3MjdDQ&usg=AFQjCNEQJXPhVpBsqN7FrFH39w73TZpklg&sig2=xoZoyusfdZRZcmw9KB2vkw)

Bacon: (http://www.constitution.org/bacon/nov_org.htm – cartea 1, de la 39)

Stuart Mill: (http://books.google.ro/books?id=LVAYAAAAIAAJ&pg=PR6&hl=ro&source=gbs_selected_pages&cad=3#v=onepage&q&f=false – de la pag 448)

Bentham: (http://books.google.ro/books?id=KuEqAAAAMAAJ&printsec=frontcover&dq=Book+of+Fallacies+Bentham&hl=ro&sa=X&ei=kiJZT8X-OKW80QXpzdnLDQ&ved=0CDMQ6AEwAA#v=onepage&q=Book%20of%20Fallacies%20Bentham&f=false – dupa pg. 10); el face si un excurs istoric asupra clasificarilor

Si, in fine, un autor contemporan: http://www.filestube.com/dDiRQHyqNDUbEAEm4uR4Nf/Attacking-Faulty-Reasoning.html
K-troll says:

8 martie 2012 la 23:18

@ AI

Aristotel e mort si ingropat; unde’i urmatorul articol? Adica va lasa lumea in pace sa scrieti linistit si nimic?

Autopersiflarea si autovictimizarea sunt fetele aceleiasi monede. Nu pun botu’ la niciuna.
ianis says:

9 martie 2012 la 06:50

K, Aristotel e mort si ingropat in curtea din spatele casei lui AI.
A decedat in urma unor lovituri la cap de la un obiect contondent (cu laturi de forma unui patrat 😛 )

Mersi pentru cartea lui Cohen, pare interesanta 🙂
K-troll says:

9 martie 2012 la 09:06

Ianis,

Cu Aristotel se intampla ca intr’o poveste politista de Agatha Christie sau J.K. Chesterton: un singur cadavru si mai multi asasini, in cascada. Iar cu ramasitele lui, precum cu moastele lui Ioan Botezatorul: avem de vanzare craniul profetului de la 13 ani, cel de la 25 si cel de la 48. Precum si 6 tibii, 27 de femururi si 2567 de metatarsiene – iti dai seama ce miriapod iese.

Paricidul cu patratul nu e nici primul, nici ultimul. Desi intuitia lui AI din cearta cu Aristotel e corecta, am impresia ca barosul a lovit ceea ce era deja un cadavru, din Evul Mediu incoace. Primul si adevaratul asasin pare a fi fost dezvoltarea teoriei definitiei prin gen proxim si diferenta specifica in nominalism. Iar sentinta si’a pronuntat’o Stagiritul singur, cand a zis ca stiinta nu poate fi decat a generalului.
baba proasta says:

9 martie 2012 la 15:34

#30 | Written by K-troll
Desi intuitia lui AI din cearta cu Aristotel e corecta, am impresia ca barosul a lovit ceea ce era deja un cadavru, din Evul Mediu incoace.

Adica cum Aristotel este deja cadavru din Evul Mediu, maestre? Si Edi asta, care toata viata a fost tinut in intuneric de fundamentalisti si in cele din urma a vazut lumina asta a logicii descoperita de Aristotel si cu care vrea sa curete lumea de argumente si dileme false ce a vazut, un cadavru? Si toata sleahta asta din jurul lui ca ianis, laurentiuh, study_nature, etc., care au descoperit gindirea asta stiintifica inventata de Aristotel, gindirea asta nemaipomenita este gindirea unui cadavru? Pai daca este asa, “luminatii” astia au cazut din lac in put ca fundamentalistii cel putin se inchina la un Isus despre care cred ca este viu dar superdesteptii astia se inchina la un cadavru care daca a murit asa de mult, pina acum ar trebui sa puta foarte tare. Sau ti-a sucit si matale mintile paranoicul asta cum i-a sucit mintile si lui Beni Plesa si lui arius? Ce ti-e si cu paranoia asta, dom’le, in loc ca oamenii sa se molipseasca de gindirea asta stiintifica si logica si sa renunte la argumente si dileme false, ei se molipsesc de paranoia! Parca incep sa ma bucur ca sunt o baba proasta ca se pare ca paranoia asta ne cam ocoleste pe noi astia prostii.
K-troll says:

9 martie 2012 la 17:50

@ AI

In cate feluri s’o zic, sa ma fac inteles? Nu ma intereseaza cearta dintre popi si teologi, nici dintre suitele lor. Nu pricep motivele pentru care va iubiti asa de tare, dar am constatat ca de regula certurile dintre ‘oratores’ pleaca de la ceva maruntis; eu n’am gasit vreun motiv de’a intretine trantorimea cu sutana, asa ca n’aveti decat sa faceti bors, nu pentru camasa mea trageti la sorti.

In ce’l priveste pe Aristotel: „Conchidem deci că definiţia este o propoziţie nedemonstrabilă despre o esenţă sau un silogism de esenţă, deosebit de demonstraţie numai în forma gramaticală, sau concluzia unei demonstraţii a esenţei”.

Sau cum ar zice Maria Ciobanu, „In gradina casei mele, am sadit trei floricele…”
baba rada says:

9 martie 2012 la 18:02

dragi prieteni,
tot ce vreau sa va spun e ca bateti campii. ce va pasa de o imbunatatire a fondului genetic cand oricum nu veti mai fi in viata daca va avea loc? ce va pasa de etica falselor dileme ale adventistilor si daca sunt imorale sau nu daca tot v-ati descoperit latura agnostica? ce va pasa ce valori accepta elita politica si ce va pasa de lupta politica pt subiecte irelevante cand mereu a fost asa si nimic nu s-a schimbat si nu se va schimba in aceasta western culture. ce va pasa de drepturile reproductive ale femeii, ce va pasa de ce e imoral sau moral cand notiunile sunt atat de vagi si nici chiar etica folosirii acestor argumente nu poate face lucrurile mai clare. ce va pasa cum fac cei de la putere sa castige voturi cand voi nu apartineti acelei puteri? si nici nu ati apartinut si ca atare nu e experienta voastra si nici nu va fi.

cat de ipocrit sa fii sa te mai numesti adventist si sa nu mai ai nici o legatura cu viziunea lor? pai in pielea mea de baba rada care se intreaba, declarati-va odata ceea ce ati devenit si nu mai aduceti argumente false. de ce nu recunoasteti ca aceasta cultura iudeo-crestina se va dizolva in cele din urma indiferent de argumente contestate sau nu. pt ce va luptati? ce mai inseamna venirea lui hristos pt voi? ce mai inseamna anacronicul cer pt aceasta cultura?

incerc sa va urmaresc si sa va inteleg, dar sunteti ambiguu ca si limbajul omenesc. de ce nu va orientati spre budism, ca sa va pastrati logica la rece,fata de orice argumente ce va leaga sentimental real sau nu ori ca sa intelegeti cam ce potential poate deveni o persoana umana? ce ziceti despre asta? *******? ori fals argument? sleepery soap? superficial?? traiti in lumea voastra mica, luptatorilor pt o cauza neclara… declarati-va adventisti, tineti cu dintii de pantalonii unui sistem care cade, luptati pt nimic si in final intrebarea cine sunt sau ce sunt sau ce devin n-o sa va aduca nici mai aproape de voi insiva si nici n-o sa va deschida noi drumuri in jocuri politice. de ce? a fi un diletant este un argument moral?
ianis says:

9 martie 2012 la 18:05

baba rada
dar tie ce iti pasa ca unora (nu) le pasa?
baba rada says:

9 martie 2012 la 18:25

e o istorie veche ianis. a fost o vreme cand mi-a pasat de orice le-a pasat sau nu altora. incerc sa inteleg de ce le mai pasa sau nu. incerc sa ma regasesc.
baba proasta says:

9 martie 2012 la 18:33

#32 | Written by K-troll
In cate feluri s’o zic, sa ma fac inteles? Nu ma intereseaza cearta dintre popi si teologi, nici dintre suitele lor. Nu pricep motivele pentru care va iubiti asa de tare, dar am constatat ca de regula certurile dintre ‘oratores’ pleaca de la ceva maruntis; eu n’am gasit vreun motiv de’a intretine trantorimea cu sutana, asa ca n’aveti decat sa faceti bors, nu pentru camasa mea trageti la sorti.

Si care sunt popii si teologii care se cearta aici? De cind poli-flame, study_nature, Anubis, si chiar Edi, sunt popi si teologi? Chiar nu ati observat ca daca le este lehamite de ceva este tocmai de popie si teologie, desi lui Edi se pare ca banul vaduvei care in prostia ei se mai duce la biserica nu-i pute. Parca ei se lauda cu stiinta si cu logica si cearta aici este cu cei care inca nu s-au ridicat la nivelul lor de gindire si care este ateismul. Ca nu va place trintorimea cu sutana inteleg dar de trintorimea asta care a dezbracat sutana si a luat in brate pe Aristotel despre care dvs. spuneti ca este un cadavru si acum trag la sorti camasa altora care nu se inchina la cadavru chiar nu aveti nimic de zis? Sau daca nu este camasa dvs. in joc putin va pasa!
emma says:

9 martie 2012 la 19:08

baba rada

Cine poate cunoaste motivatiile fiecaruia in parte ?
Macar de s-ar alege ceva de aici,
A fost o vreme cand ti-a pasat de orice le-a pasat sau nu altora , dar probabil si altora le-a pasat de ce ti-a pasat tie.
Spui ca incerci sa te regasesti, e o motivatie poate si pentru ceilalti.
La prima vedere totul pare o mare eroare, un non-sens, dar nu poti intoarce spatele celor care inca au ramas acolo, in sistem.
Poate ca politica pasilor mici e buna, daca e sa faci ceva pentru cei care inca sunt prinsi in aceasta structura.
K-troll says:

9 martie 2012 la 20:27

#36

Oamenii harnici isi fac singuri mancarea. Dar exista si oameni lenesi. Daca sunt curajosi, se duc la razboi si’o fura de la aia care’o fac. Daca sunt si lenesi, si lasi, se fac hoti si’o fura sau se duc la teologie si’o cersesc.

A va certa in felul in care’o faceti, aici, cu Aristotel seamana foarte tare cu dragalasul straw man.
leo says:

9 martie 2012 la 20:27

emma,

este pur si simplu”entertainment” ceva mai „dichisit” si cu „steif”.
si nu e rau!
vorba lu cj(i-a fost sters postul), totul de aici ( tematica), poate fi gasit pe internet!
baiat destept cj asta! se prinde repede!
study_nature says:

9 martie 2012 la 21:27

K:

Oamenii harnici isi fac singuri mancarea. Dar exista si oameni lenesi. Daca sunt curajosi, se duc la razboi si’o fura de la aia care’o fac. Daca sunt si lenesi, si lasi, se fac hoti si’o fura sau se duc la teologie si’o cersesc.

oau, nu stiam ca esti asa de radical cu privire la teologie!
ai putea sa detaliezi?
K-troll says:

9 martie 2012 la 21:30

@ Study

Ce sa detaliez?
study_nature says:

9 martie 2012 la 21:47

la ce te referi prin „se duc la teologie si’o cersec”?
K-troll says:

9 martie 2012 la 22:16

La mancare. E chiar atat de prolixa exprimarea mea? Unii si’o produc. Altii o cuceresc cu arma. Altii o fura sau o cersesc. Adica nu dau nimic la schimb, nici macar violenta.
emma says:

10 martie 2012 la 06:15

http://www.sperantatv.ro/web/sta-scris-18-07-2011/

De ce interzice Dumnezeu unele informatii mai ales stiintifice. Pentru a nu cadea in ocultismul ideii ca geneza e o alegorie.
ianis says:

10 martie 2012 la 10:53

Prezentarea aia bate campii.
Nu Emanuel Swedenborg a inventat interpretarea alegorica la Geneza, chiar daca a avut ambitia sa scrie un comentariu alegorizant la fiecare verset al ei. Alegorismul e vechi de secole, probabil de la Origen.
Ideea prezentarii e ca daca nu interpretezi Geneza literal esti asadar un urmas al lui Swedenborg si o sa ajungi ca el: inebunesti de la atatea viziuni, cazi in misticism, te crezi mesagerul unic al lui Dumnezeu, auzi voci de la Dumnezeu.
O imagine cunoscuta, as zice 🙂

Tot Swedenborg e de vina pentru liberalism si diferitele interpretari neaccepte in crestinismul traditional. Si, bineinteles, el este vinovat de evolutionism. Ca sa nu mai zic ca o mare gramada de filozofi si ganditori au mancat din palma lui.

Curat om de paie: el e inventatorul alegorizarii Bibliei, al liberalismului teologic, al evolutionismului, a pervertit filozofia moderna.

Vorba lui Baniciu: mi-a intors metafizicul pe dos 🙂
study_nature says:

10 martie 2012 la 11:18

era evident ca te referai la mancare.
intrebarea mea avea in vedere modalitatea de obtinere mentionata de tine, „se duc la teologie si’o cersesc”. cand am citit prima data, mi-a sugerat ca te refereai la cei care isi castiga traiul indelnicindu-se cu teologia; asta mi se paruse radical.
in fine, nu conteaza prea mult.
Mihai 39 says:

10 martie 2012 la 13:35

cind faci o afirmatie ..nu poti adauga ca argument faptul ca nici ceilalti nu pot demostra contrariul.

de ex li se cere celor care spun ca sufletul este transcedental sa demonstreze ca asa este insa nici ca nu este nu se poate demonstra.
desi daca gasesti metode care sa patrunda dincolo de aparente poti demosntra orice
apoi mai departe conteaza disponibilitatea celorlalti de a se uita si a crede .
Mihai 39 says:

10 martie 2012 la 13:39

intradevar nu poti nici demosntra ca absolut toti preotii fac acest lucru din necesitati materiuale
iar credinta in Dumnezeu poate fi una bazata pe convingere -incredintare sau una bazata pe dovezi certe interioare sau exterioare.
K-troll says:

10 martie 2012 la 16:24

@ Study& Mihai

Impartirea in laboratores, belatores, oratores nu’mi apartine. Nici nu e nimic de demonstrat la ea. Oricine munceste produce bunuri pe care le consuma sau le schimba pe alte produse pe care sa le consume. Razboinicii si clericii sunt doua categorii ce ‘produc’, cica, servicii. Daca pentru razboi ai nevoie de curaj – desi esenta existentei razboinicului e tot o manipulare psihologica, exploatarea fricii – popa poate sa fie orice las si orice netrebnic.

Dascalimea are un statut usor aparte; in prezent, m’as lipsi bucuros de instructia si educatia pe care le dau dascalii, cel putin cei din Romania; insa dascalimea indeplineste si functie de pedagog, un fel de baby-sitting. Asa ca, oricat de slabi ar fi, macar isi merita o parte din bani.

Acu’ revenind la popime: ce serviciu cunatificabil sau ‘pozitiv’ (empiric?) face un cleric, pentru a pretinde o plata? Ce serviciu face un teolog societatii? In afara de specularea emotiilor…

Nu ma intereseaza motivele pentru care un oms e face popa. Poate sa creada sau nu. E strict treaba lui. Daca privesti lucrurile in ansamblu, sociologic, clerul este, a fost si va fi cea mai neproductiva dintre categoriile profesionale. Pe teologi ii numar la un loc cu psihanalistii, de exemplu.

Gandirea nu poate sa fie decat radicala, cel putin in postmodernitate. Paradigma stiintifica ma obliga odata in plus sa gandesc radical: stiinta este a generalului, accidentele raman pure accidente. Faptul ca exista oameni care cred cu sinceritate ca pe ei i’a chemat vreun zeu sa le ia enoriasilor farfuria din fata, in schimbul unor gesturi stupide carora tot ei le fac o publicitate dintre cele mai agresive nu e de natura sa schimbe incadrarea clerului la trantori.

Clerul crestin e doar un caz particular de diviziune a muncii. Aia mai dotati intelectual se fac teologi, adica un fel de copywriteri si art directori, si’i conving pe fraieri ca trebuie sa existe un individ ‘uns’ care sa le ‘administreze’ diverse ‘sfinte taine’. Botezul, cununia, impartasania, inmormantarea, rugaciunea de vindecare etc. sunt ori simple inventii ale unor indivizi jinduitori de blidul altuia, ori degenerari ale unor gesturi ce’ar putea avea vreo intemeiere in text, dar fara vreo indicatie ca respectivele gesturi trebuie comise doar de clerici.
K-troll says:

10 martie 2012 la 16:28

scuze de acel „odata” :shame: sunt ‘anagramat’