Tu si cu mine
4 mai 2012 211 comentarii
Vorbea apostolul, intr-o celebra pagina epistolara, despre credinta, speranta si dragoste. Despre cum primele doua sint efemere, doar cea din urma perena. Ei bine, ateismul este Imparatia lui Dumnezeu. Nu, nu pentru ca oglinzile au devenit (sau ar putea deveni vreodata) inutile, nici pentru ca utopiile au inceput sa-si gaseasca loc in realitate. Ateismul renunta la credinta si speranta (aceasta din urma in sensul ei apocaliptic), lasind loc, aici si acum, dragostei. Daca tinem cont ca omul Isus punea paharul cu apa oferit celui insetat mai presus de teologie si bucuria copilului tinut pe genunchi mai presus de dezmierdarile sinului lui Avraam, atunci ateismul (macar in versiunea lui naturalist-umanista) e mai crestin decit multe dintre crestinismele de azi si din toate timpurile.
Mi se spune uneori ca am devenit ateu dintr-un soi de dezamagire – l-am cautat pe Dumnezeu cum nu trebuie si, cind nu l-am gasit, am renuntat (resemnat sau dezgustat, dupa caz) la cautare. La care tin sa spun: nu, ateismul meu (ca al multora) nu este abandonarea disperata sau condescendenta a cautarii de Dumnezeu, ci forma ei cea mai onesta, cea mai temerara, cea mai implinitoare. Ateismul nu este un esec, dupa cum credinta si speranta nu sint un succes. Isus si apostolul propuneau, ca indice al apropierii de tinta, masura dragostei. Ateii ii iubesc.
Celor care, in pofida proprietatii termenilor, sustin ca e nevoie de mai multa credinta pentru a fi ateu decit credincios, le zic ca la carte: putin credinciosilor!
oxigen2 
Chestia cu cioara vopsită arată în felul următor:
Ateul, adică persoana care neagă existenţa lui Dumnezeu şi a oricărei divinităţi, vorbeşte despre dragoste, adică de Dumnezeu, căci după unii Dumnezeu este un duh de dragoste. Da, dar ateul ştie că mai avem şi eros sau phileos până la agape. Uite cioara, nu e cioara.
Doar o dragoste de tip ateistă, adică de la dracu, ne poate livra fraze antologice de tipul:
“La doctrină toţi suntem tari, suntem egoişti, mâncăm banii văduvei, mâncăm viaţa orfanului, suntem afacerişti, suntem şmecheri, suntem mincinoşi, suntem răi, dar dacă ni se cere asta o facem “.
Sau de tipul:
„Iti sunt recunoscator ca ai resurse sa continui spectacolul chiar si cand radem de tine din toate unghiurile si te privim ca pe animalul nostru de companie favorit.
Mai mult ca sigur ca e o putere supranaturala in spate care te motiveaza.”
Da, de acord, supranaturalul drac nu doarme.
Poli
Tema abordata de tine mi-a reamintit de un link postat recent de study_nature pe OSC.
Articolul se numeste Highly religious people are less motivated by compassion than are non-believers, este un studiu (doctoral research) facut de Universitatea Berkley din California.
Se pare ca exista un raport direct proportional intre lipsa compasiunii si religiozitate. Asta nu ar fi o noutate, cel putin pentru spatiul virtual O2.
Si-asa se sparge dezbaterea cu introducerea facuta de plangaretul luptator al fluturilor din creier. E o explozie de tip big-bang menita sa rastoarne configuratia gandurilor ateiste , dezarticuland cuvintele existente intr-un fel de tames-balmes.
V-ati astepta ca de aici sa iasa o noua lume evoluand spre viata, „agape” , simtire ?
Si vous voules…
Aducerea aminte e o victorie umana asupra scurgerii ineluctabile a timpului.
Pai sigur, obsesia ca trecut absolut, duhul credintei ca trecut relativ….
Dupa o buna bucata de vreme , poti intreba simplu : „Te tratezi cu ceva?”.
S-ar putea sa n-aiba necaz, sa fie fixat pe o zona, ceva legat de perceptia timpului trecut.
Astfel se leaga doua capete :geneza si apocalips.
Hiatus vertical : phileos :” Te iert, frate ! Mergi pe drumul aratat de mine ! pocaieste-te si arunca banii in visteria mea. Pup !Pup! ”
Hiatus matrimonial :”Erosul ,o banalitate, il atinge sacrul poate doar orgasmic si in delegatie!”
„Stiti, eu toata ziua cant, ma rog si iarasi cant!”
„Nu, nu vreau, lasa-ma cu automatismele mele zilnice, ele-mi sunt scut si pavaza!”
se aud fulgere antologice…..
Totul se umple de flacari. Vidul te mistuie, si universul este un imens hiatus :agape, produsul diavolului !
Ianis,
Esti sigur c’ai inteles despre ce’i vorba in studiul ala?
K
esti sigur ca macar ai citit titlul?
„(…) new research (…) suggests that the highly religious are less motivated by compassion when helping a stranger than are atheists, agnostics and less religious people.”
„social scientists found that compassion consistently drove less religious people to be more generous. For highly religious people, however, compassion was largely unrelated to how generous they were”
“Overall, we find that for less religious people, the strength of their emotional connection to another person is critical to whether they will help that person or not”
“The more religious, on the other hand, may ground their generosity less in emotion, and more in other factors such as doctrine, a communal identity, or reputational concerns”
„researchers hypothesize that deeply religious people may be more strongly guided by a sense of moral obligation than their more non-religious counterparts”
„We hypothesized that religion would change how compassion impacts generous behavior”
***
„Se pare ca exista un raport direct proportional intre lipsa compasiunii si religiozitate„
K
Concluziile studiului pot fi deranjante pentru un crestin, mi se pare logica reactia ta. Nu trebuie sa o iei personal.
Daca vrei sa contrazici studiul nu ai decat, nu e problema mea
In the study, the link between compassion and generosity was found to be stronger for those who identified as being non-religious or less religious.
Non-religious – stronger compassion and generosity –>> religious – weaker compassion and generosity
“The more religious, on the other hand, may ground their generosity less in emotion, and more in other factors such as doctrine, a communal identity, or reputational concerns.”
religious – „fake” generosity –>>> non-religious – „real” generosity
Mai pe romaneste, non-religiosii au mai multa compasiune si generozitate iar religiosii, cand sunt generosi, nu sunt motivati de compasiune ci de doctrine, reputatie, etc.
„nu, ateismul meu (ca al multora) nu este abandonarea disperata sau condescendenta a cautarii de Dumnezeu, ci forma ei cea mai onesta, cea mai temerara, cea mai implinitoare.”
Pentru un om, fie el chiar si unul obisnuit, trecerea de la o credinta la alta este una curajoasa si de multe ori foarte bine analizata. Trecerea de la teism la ateism implica mult mai mult. Eu cred ca implica o lupta pe care o incepi si nu o mai sfarsesti niciodata. Oamenii care fac pasul spre ateism sunt pe deo parte curajosi iar pe de alta parte niste luptatori care lupta neincetat cu ei, cu ideile lor si filozofia lor de viata. Din toata inima cred ca acesti oameni si-au capatat intr-un anumit sens libertatea, in ciuda faptului ca nu au terminat de luptat.
Am inteles. N’ai inteles despre ce’i vorba in articol. Asa ca nu conteaza daca sunt sau nu de acord cu concluziile studiului. Intrebarea mea viza capacitatea ta de a intelege un text simplu.
Empatie si compasiune, desi sunt foarte mainstream, ma lasa rece.
Ianis si k,
Voi ati accesat articolul in intregime?
Eu am gasit pana acum doar press release-ul
Ce am inteles din el nu este ca ar exista o relatie direct proportionala intre lipsa compasiunii si religiozitate, ci faptul ca actele de generozitate tind sa aiba motivatii diferite la cele de 2 grupe de persoane. E important de vazut cat de stransa e acea relatie, cum e cuantificata, care-i metodologia, care-s limitarile, etc.
study_nature, din cate am inteles, studiul se poate descarca cu un cont platit. Cand (si daca) vom avea acces la el probabil ca ne vom lamuri dilemele.
Apropo de ce ai inteles din articol, cum comentezi primul citat adus de mine, din introducerea articolului ce prezinta studiul:
In the study, the link between compassion and generosity was found to be stronger for those who identified as being non-religious or less religious.
Ce ai scris pana acum se regaseste in al doilea citat postat.
K, ce sa-i faci. Nu toti oamenii s-au nascut ca tine (born again and again) intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii, copilu’ Domnului 🙂
@ Study,
Eu am citit articolul spre care trimitea Ianis. Nu studiul, ca n’am acces la el. In rest, am vazut tot doar rezumatele celorlalte studii spre care trimite articolul. Dar prezumam ca articolul cu pricina reda cu acuratete continutul studiului. Iar miza lui pare sa fie cea pe care o rezumi tu. Iar concluzia lui Ianis imi pare cel putin exagerata, daca nu complet diferita de cea a articolului.
Ianis,
Iarasi faci mistouri de autobaza. Iar la ‘nascutul dinou’ ma confunzi cu BP.
„The link between compassion and generosity” este subiectul, nu „raportul intre lipsa compasiunii si religiozitate”, cum crezi tu. Cand doi iti zic ca esti ‘beat’, te cheama asternutul…
Pe de alta parte, prefer oameni care sunt generosi din principiu, nu in urma unor emotii. Astia, macar, sunt mai putini impresioanbili cu filmulete lacrimogene.
Arata empatie fata de clovn si lasa’i comentariile, macar cand nu lezeaza pe nimeni. Asta ultimul era civilizat. Sau tu urasti pe pacatos, dar iubesti pacatul? :rotfl:
am reusit sa descarc studiul, il gasiti urmand link-ul dat de ianis.
il citesc mai tarziu, dar sa stiti din capul locului ca eu am un grad mai mare de scepticism fata de rezultatele studiilor din sfera stiintelor sociale si a psihologiei.
K
nu am intentionat sa te confund cu BP dar daca tu tii sa apelezi la predicile si schemele lui, asta e.
Singura diferenta pe care o vad e ca BP are repertoriul mai sarac si un vocabular cu mai putin sofisticat.
Apropo, felicitari pentru generozitatea din principiu. Ce e ala principiu?
––––-
Ca sa nu mai fac o postare noua: dupa o scurta raita pe internet se poate vedea o polarizare, asteptata de altfel:
aici
This study flies in the face of conservative claims that America is losing it’s morality because of a lack of religion. Of course, conservatives will attack the study as having a liberal bias because it was done by UC Berkeley in California, which Rick Santorum falsely contends doesn’t teach American history. But based on this study, it looks like we’d all be more compassionate with a little less religion in our lives.
sau aici:
However, it doesn’t say anything negative about religion or the religious, nor does it provide anything that should make atheists feel superior. It just shows that one can be good without God; that motivations can come from other sources.
alta:
The cynical interpretation of these results is that, for all their talk of ‘mercy’ and ‘loving their neighbour’, religious people do not give out of the goodness of their hearts – they do it either because they are told to or because they’re trying to get a reward*
K
Iar concluzia lui Ianis imi pare cel putin exagerata, daca nu complet diferita de cea a articolului.
Ianis Se pare ca….
Cand citesti din 3 in 3 cuvinte, normal ca vezi peste tot numai „principii”…
@ S sau I
Tre’ sa fiu logat pe OSC ca sa downloadez ceva?
Ianis,
Principiu? Comandament etic autoimpus? Sa dai tot ceea ce’ti prisoseste (sigur, asa nu se nastea capitalismul, da’ asta e); sa ajuti oricand poti. Fac asta? Incerc. Si da, am inima de piatra; nu’s empatic defel, poate; prefer sa analizez nevoia si sa gasesc un mod rational de’a ajuta, nu pis ochii la orice si nici nu duc mana la buzunar oricand; cand vad un om cazut pe strada, ci ma aplec sa’l ridic. Majoritatea celor a caror generozitate se manifesta doar prin daruirea de bani, fie ea si ‘sistematica’, la biserica, vor trece mai departe motivand ca, oricum, doneaza aia 2% catre SMURD sau dau inca 10% daruri pentru saraci.
Si, cred c’am mai zis asta, dupa mine e preferabil sa’i redau celui in nevoie demnitatea si increderea in sine.
Nu ma supara comparatia si nici chiar confuzia cu BP; doar ca iti incurca rationamentele.
K
L-am urcat aici si aici
#15 | Written by study_nature
il citesc mai tarziu, dar sa stiti din capul locului ca eu am un grad mai mare de scepticism fata de rezultatele studiilor din sfera stiintelor sociale si a psihologiei.
Cum ma maestre ai scepticim fata de studiile astea stiintifice, nu sunt ele facute de atei? Pai ce, ateii pot sa minta? Cind ei spun ca imparatia asta a dragostei ateiste pe care a venit Isus sa o instaureze a venit deja, cum poti sa te indoiesti? Putin credinciosule!!!! Si de ce iti trebuie studii din astea ca sa te convingi cum ateii astia put de dragoste de la o posta? Ce ai uitat cum romanii, rusii, chinezii, cubanezii, albanezii si toata tagma loar au umplut lumea de dragoste? Nu, nene! Aici nu mai esti la fundamentalisti sa-ti lasi creierul la garderoba; aici esti la oxigenatii aia cu gindirea critica si ca atare trebuie sa-ti lasi memoria la garderoba. Barvo! Dati-i inainte ca prostimea va asculta mesmerizata.
Da, Ianis, primul e un tip ce’a priceput (sau manipulat) exact ca tine studiul. Blogul pe care scrie e unul politic, nu?
Al doilea iti spune limpede:
„Are Atheists More Compassionate or Prosocial Than Highly Religious People?”
„I hope I grabbed your attention with that title, but do not expect to find the answer to that question here. What I am going to discuss today is a study that many people seem to think answers that question, but it doesn’t.”
Al treilea e analitic, dar imi pare partizan.
Poli ,cand ai spus ca ateii iubesc ,ai facut o afirmatie cu caracter general si pentru asta esti atacat.
Nu sunt sigur dar presupun ca ai vrut sa spui ca cel mai de calitate ateu poate fi mai ,,crestin,, decat cel mai obisnuit crestin.
Cea mai inaltatoare muzica lumeasca poate fi mai morala decat cea mai mediocra muzica religioasa?
Daca raspunsul este unul pozitiv nu inteleg de ce nu se duce in desert prejudecata…
,,Ploaia care va veni´´si Nu-i nimic asta e´´ -sunt doua cantece ale formatiei Pasarea Colibri .
Ieri un fanatic nu a crezut ca pot exista asemenea versuri in lume ,versuri care nu au cum sa vina din partea unui ateu.
Grele lucruri sunt speranta si credinta ,si mari necazuri si neplaceri aduc celor ce alearga cu disperare sa le obtina.
Am cunoscut un tinerel care a ajuns tare dezamagit ,incercand sa obtina pe toate caile …un dar!
In ziua de azi este un schelet ,este mort, s-a sinucis gasindu-si refugiul in cafea ,tigari si alcool – el nefiind obisnuit cu aceste lucruri.
Ce sa intamplat?
A injurat pe duhul sfant , si cum el credea literar biblia ,stia textul in care spune ca cel care va vorbi de rau pe duhul sfant nu i se va ierta nici in veacul acesta nici in cel viitor .
I-am explicat cum trebuie inteles acest text ,incat sa nu iti provoace tulburari psihice , ca pasajul se referea la cei care nu cred in duhul sfant…
Nu duhul te ucide , ci duhul sfant fiind cordonul ombilical ,taindu-l ,tu te sinucizi…
Degeaba – el credea ca a adus o ofensa lui Dumnezeu , eu cautand sa-l lamuresc ca si-a adus o ofensa lui insusi.
Nu am putut sa-i insuflu definitia mea personala a cuvantului pacat – calcarea propriei mele legi.
Pe fata lui se putea citi tristetea si disperarea …
Am cantat ceea ce credea el …la inmormantarea lui…
In cosciug era foarte relaxat ,abia l-am recunoscut: pe chip ii aparuse din senin ,speranta si credinta .
Pacat ca acest lucru nu i s-a intamplat cu cinci minute mai devreme.
Dar nu aceasta relatare am vrut sa spun . Voi reveni caci trebuie sa plec .
Mi-am pierdut si ideea…
La polul opus -un alt caz.
In urma unei predici ,o fata a crezut ca un inger te insoteste mereu ,si acesta nu o sa lase sa ti se intample nimic rau ,caci este ingerul tau pazitor.
Fata ,prin rugaciune ,a invitat ingerul pazitor sa o insoteasca intr-o calatorie.
Numai ca pe strada fata sa impiedicat si a cazut in nas , dupa care a reprosat ingerului ca este un prost si nu este in stare de nimic .
Povestea acest lucru cu mult umor , deoarece nu exista un text autoritar impotriva unui astfel de comportament .Ingerii sunt mai ingaduitori , mai iertatori.
Crestinii nu am putut sa o mustre aspru ,deoarece nu au putut sa vina cu un text de tip blestem,impotriva ei.
Spuneam despre crestinism (printre randuri) ,ca este o religie de interpretare a textului.
Am si un argument simplu: toate religiile recunosc culoarea alb , dar nu recunosc o singura interpretare a bibliei.
Iar daca crestinismul este o religie a interpretarii textului (nu a textului) ,nu este mai bine sa schimbam limbajul intr-unul util?
Nu aduc nici o ofensa lui Dumnezeu ,sau exteriorului , ci doar unor litere.
In felul acesta se poate gasi echilibrul interior pt a naviga in intuneric , fara puncte de reper , in cunoasterea adevarului.
Este moral sa lupti sa obtii…un dar?
Sau este moral ca daruitorul sa pretinda sa faci ceva , in virtutea darului daruit?
Cea mai plauzibila varianta a ,,neprihanirii prin credinta¨ , este de a primi un dar gratis , fara sa faci nimic , nici fara sa zici macar un ,,multumesc´´
Teoria spune ca vei fi mai fericit ,vei fi altfel . Bucuria din suflet te va transforma.
Ateul este aspru mustrat!
Dar dupa aceasta teorie el este singurul care poate avea viata vesnica!
paul moga
nu am nimic cu tine, dar maine poti predica la biserica, s-au ca sa nu uiti idea, aliniaza-ti familia in seara asta si spunele tot ce te framanta dar aici pe O2 povestioarele astea se lipesc de noi ca nuca pe tavan. Aici anca se mai simte spiritul lui edi
#9 | Written by NIMENI.
” Trecerea de la teism la ateism implica mult mai mult. Eu cred ca implica o lupta pe care o incepi si nu o mai sfarsesti niciodata. Oamenii care fac pasul spre ateism sunt pe deo parte curajosi iar pe de alta parte niste luptatori care lupta neincetat cu ei, cu ideile lor si filozofia lor de viata. Din toata inima cred ca acesti oameni si-au capatat intr-un anumit sens libertatea, in ciuda faptului ca nu au terminat de luptat.”
-Sunt deacord cu tine. Cei ce pornesc pe acest drum din convingere nu se pot intoare pe motiv ca au fost confuzi si doar din lasitate.
Paul Moga
uite aici un dar intre atatea altele
Teoria poate spune multe , viata exista.
Mai vrei si fericire ?
Lupta ! Fericirea nu-i un dar , trebuie castigata.
Ieremia 2,36
pentru ce atata graba ca sa-ti schimbi drumul?
ce continut are termenul agape pe drumul tau? si care e izvorul lui?
daca e sa fii consecvent cu economia termenului el nu are relevanta ptr sistemul tau. intre 1 Cor 13 si ateism nu este nici o conectivitate. sau daca e,
e ceva contracfacut
cum poate sa iubeasca ceva ce este gol? chiar tu vorbeai de goliciune si mormant
probabil ca tot chipul din oglinda caruia i se inalta un maiestuos requiem, daca nu,
din mediocritate care e semnul suficientei de sine.
alta inconsecventa
deconstruiesti un sistem dar ii folosesti termenii si semantica lor
sau poate ii „aprofundezi” anulandu-i
marius andy,
fii bun si pune burta pe carte. „Dragostea agape”, asa cum e vinturata printre evanghelici, e un mit rasuflat. Cauta familia de cuvinte in LXX, de exemplu. Vei gasi, undeva in apocrife, ca si animalele se impartasesc din „dragostea agape”.
Nu e nimic in 1Cor13 care sa fie inaccesibil ateului.
„…decit multe dintre crestinismele…”
Mda, exact aici e buba. Prea multe „crestinisme”. De aceea, la cautarea cum nu trebuie se mai adauga si cautarea unde nu trebuie. Sau mai degraba cum-ul ar putea fi rezultatul unde-ului, determinat de acesta. Ma rog, tratandu-se de cautare, ar trebui sa se consulte Sproul & Co. 😀
”Celor care, in pofida proprietatii termenilor, sustin ca e nevoie de mai multa credinta pentru a fi ateu decit credincios, le zic”…
…Bleah! Vorbe goale. Cred ca habar un au ce vorbesc, dar vorbesc doar ca sa un taca si sa para mai interesanti.
Poli
Crez ca vei fi mai credibil daca sucesti Scriptura( in care nu crezi!) pentru a-ti da dreptate si motive de auto-mangaiere?
Ori crezi ca ”evanghelizarea”-ti atee va avea mai mult succes daca-l pomenesti pe Isus a carui inviere nu face nici cat o ceapa degerata pentru tine?
marius andy
1Cor.13
Intr-un fel, acest fragment reda esenta vietii omului sau ceea ce ar putea consolida relatia cu tine insuti si cu ceilalti.
E o palma data teologiei de orice factura si o avertizare impotriva oricarui zice ca poate cunoaste, atinge absolutul.
E definitia dragostei, a iubirii de viata, a iubirii sincere fata de tot ceea ce exista.
Arata temelia pe care noi ne construim religia, „cunoasterea in parte”.
Apostolul isi construieste viata religioasa pe ceva din ceea ce simte, a auzit sau stie ( dar nu in totalitate).
Ce deosebire intre el si Ioan care a zis „Am pipait, am atins”.
Poate lupta castigata de el la sfarsit ( lupta cea buna) a fost asezarea faptelor, gandurilor pe credinta, atunci cand s-a identificat cu insasi mesajul pe care-l propovaduia.
Dar, pana atunci credinta sa era bazata pe incertitudini.
Nu asa vorbeste un om care a avut „viziuni”, el pune la indoiala insasi puterea omului de a cunoaste esenta viziunilor, mesajul lor.
E clar ca ceea ce simtea el, ceea ce dorea nu era decat sa creada intr-un dumnezeu al iubirii, Isus-ul propovaduit de ceilalti.
In el, dumnezeul evreilor nu mai exista.
” Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu Sunt nimic.”
„nu Sunt nimic”…
Insa „iubirea” aceasta supusa conditionarii isi pierde sensul.
Despre ce fel de iubire vorbea apostolul ?
Aceea in care trupului ii e necesara tortura pentru a supravietui sufletul ?
Nu vi se pare ca gandirea grecilor era prezenta in mentalitatea lui, ca el insusi era strivit intre ceea ce stia, ceea ce incepuse sa accepte si notiuni de morala ?
Pe ce-si baza scriitura apostoliceasca ?
„Pe acea cunoastere in parte „….
Acum vedem in oglinda ” in chip intunecos, cand vom privi fata in fata”…
Pe un „chip intunecos ” se pot construi „adevaruri” ?
Omul cand se naste respira viata, moartea este constientizata abia spre sfarsit sau cand esti bolnav.
Pentru ca El ne-a condamnat la moarte , ” vinovat” de ” neascultarea” strabunilor, incerci sa cultivi antimoartea.
Cum ?
Tot prin El dar rastignit, luand in chip metaforic povara acestei vini.
Vina ancestrala fusese luata, de ce-a mai continuat acest joc funebru ?
In virtutea carei iubiri ?
In onoarea acestei iubiri de care vorbea apostolul, in virtutea unei vieti duse asa cum trebuie, dumnezeu trebuie declarat „nimic”.
Oglinda cunoasterii..
Cum poate insa intra cunoasterea „in oglinda”?
Caci „in” inseamna a o strabate, iar daca-i asa o sparge ; oglinda se face cioburi si atingerea realitatii faramiteaza , trecerea dincolo inseamna spargerea oglinzii.
Acest „dincolo” este purtat in azurul mantuit :al cui, al clipei ?
Daca nu putem cunoaste decat in parte, iar credinta, nadejdea sunt construite pe ceva ce nu ne este descoperit , daca dragostea deschide calea catre tot atunci alegerea iubirii ne defineste ca fiinte.
Nu putem construi ceva mai bun, un dumnezeu mai bun, atat timp cat ne prindem nadejdea de „nimic”.
Morala e clara : traieste iubirea , crede in viata , iar dumnezeu daca exista , te va purta cu siguranta acolo unde va dori el.
Iar cine alege iubirea si nu crede in dumnezeu, o face intr-un mod la fel de nobil , dar mai uman, mai responsabil decat cei care au pe buze cuvantul si-l dedica unui ‘nimic”.
poli
mai incet cu sfada si declaratiile ultimative, stai linistit nu e nimic personal, doar ca scrii despre termeni carora le aplici conotatii straine de lumea lor de cuprindere din care rezulta un talmesh balmesh gratzios
agape capata noi semnificatii la Pavel (apocrifele nu au aici relevanta, pentru ca nu clarifica ci complica) , tot asa cum se intampla cu logosul ioanin si nu are nici o treaba cu mitul acela rasuflat. agape e un principiu pe care il traiesc unii crestini si la care ateul nu are acces prin definitie.termenul de iubire in sens de sacrificiu de sine fara conotatii erotice, sentimentale sau familiale.
un ateu nu poate avea receptori si donatori in sens agape. pot fi unele sensuri tangente la tema, cum ar fi toleranta, bunul simt, acceptarea, deschidere si sinceritate, DAR ACESTEA NU SUNT SI NU AU CUM SA FIE EGALE CU AGAPE.
un ateu nu stie sa iubeasca. daca iubeste inceteaza sa mai fie ateu.
fiinta umana este profund egocentrica, omul neputand actiona agape pe cont propriu. modelul agape este accesibil doar prin interventia externa, aici intervine Modelul care prezinta lectia in termeni de viata si moarte.
VIATA DATA GRATIS SI MOARTE ASUMATA IN LOCUL CELUILALT. ASTA E AGAPE.
Pavel putea sa vorbeasca despre agape pentru ca el si-a dedicat viata construirii practice a modelului agape in primii crestini. a avut succes, pentru ca acesta este motorul care duce crestinismul de mai bine de 2 milenii. succesul lui a constat in faptul ca a urmat fidel Modelul. ca sunt unii care sunt falsi si ca nu sunt chiar putini asta e altceva.
„prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei daca veti avea dragoste unii pentru altii” Ioan 13, 35
cele mai multe proiecte umanitare calitativ si cantitativ se produc sub flamura crestina. sunt statistici clare. argumentul ca ei fac asta pentru prozelitism e fals cata vreme sunt multi care isi dau si viata. agape inseamna dezinteresat si gratuit. daca unii nu cred asta e dreptul lor si nu e treaba mea ce cred ei despre motivele si credintele altora.
ma deranjeaza totusi pentru ca sunt unii inzestrati cu atatea capacitati dar ei se uzeaza luptand ineficient, inoportun si tardiv impotriva Modelului care oricum functioneaza ca vrem sau ca nu vrem
PS,
eu nu citez Biblia ca autoritate, deci nu caut in ea dreptate. Sint perfect impacat cu optiunea ateista, nu trebuie sa fiu mingiiat. Si nu caut sa adun capital de credibilitate, dat fiind ca nu tin sa „evanghelizez” pe nimeni. Scriu doar ca sa te enervez pe tine 🙂
marius andy,
aberezi in platitudini eronate (na ca exista si asa ceva). Daca ai fi citit macar 1Cor13, ai fi vazut ca ni se spune explicit care e dragostea vizata de apostol (v.4). Si ca aceasta e opusa inclusiv sacrificiului de sine (v.3).
Ca „fiinta umana” ar fi „profund egocentrica” este o supozitie deloc universala in crestinism. Pina si biologia evolutionista (macar de la Gena egoista incoace) ne arata ca altruismul nu e nici „accesibil doar prin interventie externa”, nici monopol uman.
Fraze precum „un ateu nu stie sa iubeasca. daca iubeste inceteaza sa mai fie ateu.” sint si idioate, si arogante – contravin, zic eu, lui 1Cor13. Dar eu, ateul, iti trec cu vederea si impertinenta, si ingustimea ochelarilor – si nici nu ma laud cu asta 🙂
Tanti asta pe nume Agape, ca si verisoara ei Sofia, pare sa fie un fel de ‘affirmative action’.
@34 Poli
Daca ai fi ”perfect impacat” cu ”optiunea ateista” nu ai scrie ca sa (ma) ”enervezi” (pe mine, ca sa vezi ce ”onoare” am!). Pofta ta de ”evanghelizat” vine tocmai din nemangaierea ca esti prea singur in paradisul tau ateu. Mai vrei companie 🙂
In ce priveste ”enervarea” mea, nu te auto-iluziona 🙂 Faptul ca iti mai dau cate-un bobarnac nu tine de vreo enervare a mea… As fi nebun sa ma enervez pentru ca nebunii de la Socola dimpreuna cu ateii de pe aici debiteaza verzi si uscate. 🙂
PS,
am mai spus-o deja de citeva ori: cu singuratatea care nu ne ocoleste pe niciunul m-am impacat de multa vreme. Ca ateu, nu sint nici pe departe singur. Atei au fost (macar de 2500 de ani incoace), atei sint inca. Paradisul meu ateu e aici si acum. Te contine deja, credul – pardon, credincios – cum esti 🙂
poli draga
nu te vad depasind pragul catre un dialog decent, ramai de „partea cealalta” a junglei,
cu etichetari- „fraze idioate si arogante”, „ingustimea ochelarilor”
ascendentza pretioasa a lehamitei de „intelectual” -„platitudini eronate” si „idioate”
si nu stiu cum sa etichetez asta ca sa nu folosesc cuvinte prea grave, sa le zic injurii- „impertinenta”
daca zic ceva legat de cuvantul ateu sari in sus ca ars, si nu inteleg de ce? nu ai motive, hombre, fii fericit si sa-ti mearga bine in demersul tau si in crezul tau.
asa cum tu esti bine si fericit cu convingerile tale, eu la fel dar nu inteleg de ce trebuie sa reactionezi. hai sa ramanem la idei. e mai bine asa. nimic personal. ti-am mai zis.
acum
dialogul inceput mai de mult pe alte meleaguri si pe alte site-uri, continuat aici pe O2 mi-a dat ocazia unui „refresh” de pozitie cu privire la ceea ce este cu adevarat important.
continuare
cand vorbeam despre unele asertiuni metafizice asupra ideii de Absolut sau Real, ma opream din zicere pentru ca eram atat de ispitit ca sa afirm cu INDRAZNEALA (vezi gr.parresia F. Ap. 4,13) ceea ce era esential cu privire la Divinitate si anume ca esenta Ei sta in Iubire. poate parea o platitudine ptr multi dar acesta este simplul adevar cu privire la imanenta si lapidaritatea absolutului care consta in singura si adevarata iubire. pentru asta a venit Isus. asa cum tu iti predici convingerile tale am si eu dreptul la replica. acesta este un site crestin si nu unul ateist. deaceea am legitimitate la replica.
in ideea de mai sus negarea divinului e negarea iubirii. anularea lui Dumnezeu ca Fiinta coincide cu anularea celei mai pregnante calitati a EI care e IUBIREA.
deaceea am zis ca un ateu nu stie sa iubeasca. si daca iubeste nu este ateu.
nu in sensul agape.
daca sunt adevaruri simple, elementare asta e altceva, nu vreau nimic complicat, de ce trebuie sa fie „rafinat” un discurs? eu il las asa.
nu imi este nici teama si nici rusine sa afirm asemenea platitudini.ele sunt esenta fiintei in care cred si ma regasesc
marius andy,
decenta incepe, cel putin pentru mine, cu a gindi inainte de a deschide gura. Oi fi eu postmodern in multe feluri, dar gata sa ascult si sa respect pe oricine pentru simplul motiv ca vorbeste nu sint. Despre refresh-uri, numai de bine.
Absolutul nu poate iubi. Iar daca iubeste nu mai e absolut. Ca sa te parafrazez.
si daca facem si tu si eu afirmatii ultimative cu privire la convingeri personale dar divergente asta nu trebuie sa ne „infierbante”!
be happy cata vreme poti, ca vremea trece repede
„Absolutul nu poate iubi. Iar daca iubeste nu mai e absolut.”
Ha?
rau ganditorule
dar tu de pasti poti sa zici ce vrei despre Isus! si eu nici macar nu am zis nimic despre ceva cepe degerate in relatie cu ateismul tau si ai si sarit in sus!
vezi cum e!
God is Love!
” Oi fi eu postmodern in multe feluri, dar gata sa ascult si sa respect pe oricine pentru simplul motiv ca vorbeste nu sint.”
selectivitatea asta nu iti face cinste
limitarile mediocritatii, ce sa-i faci!
unii rad, si isi bat joc de azs-ei, dar acolo este o localitate unde infractionalitatea e incredibil de mica si unde belsugul si linistea sunt la ele acasa,
desigur nu se vinde acolo tigari si bauturi alcoolice, unii rad de asta,
dar
locul e real
si paradisul de pe insula Pitcairn era real pana cand s-a naruit totul, dupa cum sper ca stiti.
L.E.: asta nu inseamna ca trebuie desconsiderat efortul de a construi o societate mai buna, doresc succes comunitatii din clip-ul tau (desi nu l-am urmarit pentru ca nu inteleg lb spaniola, am prins ideea)
Pitcairn pa frast, nici Libertador de San Martin nu e mare lucru, pai de pun piciorul acolo va arat ca nu e asa, prima data le invat toate smecheriile, sa le stiu toate faptele ascunse, sa ii am la mana, corup fetele de la sosea sa lucreze pt mine le invat eu meseria oricat ar fi ele de incoruptibile la mine nu rezista gagicile alea pocaite, cu japca le iau de nu vor si nu vor, apoi incet incet il ung pe militian, sa lucre si ala pt mine, fac ce vreau cu ei.
Unde-i mnezo ? Ca de-l prind si pe el si pe dracu ii bat pe amandoi cap in cap, de mai imbarliga oamenii, si pe toti oamenii imbarligatori cu 2 fete.
Atei exista de cand se scrie istorie, la o adica si Adam era ateu, Lucifer era ateu si si-au bagat toti piciorul in mnezo ca oricum nu aveau nevoie de el.
sms la SMp, voi numa agape vreti, numa la asta va sta capul, v-ati orientat pe aratura sexualitatea, batav-ar crucea sovietica
@37 Poli-”amice”
Ma simt mult mai onorat sa nu fac parte din paradisul tau ateu. Cat despre ”credulitatea” mea- nici eu nu-s singur: o companie ca C S Lewis( unul care ti-a tradat atat de amarnic tabara… :), sau Steinhardt( alt nesuferit tie) ca sa nu mai vorbesc de un Pavel sau Wesley… ma foarte onoreaza.
”Credulitatea” mea este de milioane de ori preferabila cioranismului tau prost imitat. Sper sa nu te ostenesti acum sa ma ”luminezi” si ”salvezi” din ”credulitatea” mea…
PS,
n-ai de ales. Faci parte din paradisul meu 🙂 Asa cum sint de inclus toti cei pomeniti de tine, de la Pavel la Steinhardt. Paradisul tau iluzoriu are o problema – se pare – in a accepta diversitatea.
Insist: nu intentionez sa luminez pe nimeni, cu atit mai putin sa salvez pe cineva. Sufli in iaurt, dragule.