Credinta intre metafizica si hermeneutica

Nu de mult, un tanar a “luat ostatec trupul Mantuitorului” la o biserica din Chicago. Mai exact, a luat painea de comuniune din mana preotului, si a fugit cu ea din biserica. Evenimentul a pus in grea incurcatura biserica, care a trebuit sa alerge la fileu pentru o minge imaginara. La celalalt capat al spectrului ideologic, Pharyngula lui PZ Myers nu a scapat ocazia sa ridiculizeze dogma transubstantiatiunii.

Gestul poate fi interpretat si altfel. Daca vreti, in sensul lui Tolstoi tragand cu pistolul in pocalul de comuniune (Tolstoi nefiind Lenin). Biserica este cea care prin dogme si institutii a luat ostateca ideea Incarnarii. Tanarul a luat inapoi ceea ce ni s-a furat.

Ideea incarnarii este aceea ca Dumnezeu s-a golit de atributele sale si le-a transferat asupra creaturii: “imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru”. Aceasta idee are un caracter hermeneutic mai degraba decat metafizic. Cu alte cuvinte, nu implica un set de afirmatii absolute despre realitate (gen oamenii au fost contemporani cu dinosaurii), dar interpreteaza perspectiva istorica asupra realitatii dupa criterii absolute.

Sa consideram trei exemple.

Metafizica lui Pavel era definita in mare masura de apocaliptica iudaica si mai putin de Aristotel. Hermeneutica incarnarii depaseste aceasta metafizica. Pavel crede sincer ca sclavia si subordonarea femeii tin de ordinea naturala (de la creatiune) a lumii. Incarnarea implica “umplerea” sclavului si femeii cu atributele divine, deci implicit rasturnarea ordinii existente.

In secolul xix, metafizica lui Max Stirner este opusul lui Pavel. Stirner considera ca religia este o alienare. Omul a transferat asupra divinitatii potentialul sau infinit. Ideea origineaza cu Feuerbach. Stirner merge insa mai departe si denunta orice institutie care transcende individul (biserica, regele, patria) ca o forma de alienare. In Prusia secolului xix, trinitatea biserica/rege/patrie este la fel de vitala ca patriarhatul sau sclavia in Roma imperiala. Ideea revolutionara este aceea ca omul nu poate fi subordonat institutiilor pentru ca omul este un absolut. In genealogia ideilor moderne, notiunea ca omul este un absolut decurge insa din ideea incarnarii.

Al treilea exemplu este din timpul nostru. Locul dualitatii pater/dominus si al trinitatii biserica/patria/regele l-a luat monoteismul corporat. Economia, armata, guvernul, scoala, divertismentul sunt parte din puterea corporata. Biserica nu face exceptie. Relativismul postmodern si fundamentalismul religios sunt ideologii ale puterii corporate. Conflictul dintre ele este inselator. Scopul comun este acelasi: a pastra ideea Incarnarii prizoniera in biserici. Este interesul puterii ca oamenii sa confunde credinta cu aderarea la o metafizica moarta, sau sa nu creada in nimic.

Credinta metafizica este un dusman care trebuie invins (dezertarea nu este o optiune). Credinta ca hermeneutica este viitorul, (daca viitorul exista).

Anunțuri

26 Responses to Credinta intre metafizica si hermeneutica

  1. @lm@ris says:

    Edi, dusmanul de care vorbesti trebuie pus la pamant intr-adevar, insa putini se lupta cu el. In plus, cei mai multi nici macar nu il percep astfel, ci ca un prieten fara de care asa-numita viata spirituala nu are niciun sens. O credinta rationala nu are mare cautare tocmai pentru ca acela care adera la o grupare religioasa este adesea in cautarea unei experiente transcedentale. Atunci cand vrei sa te „unesti” cu divinul e greu de crezut ca iti doresti explicatii logice. Pe acestea le poti gasi in alta parte.

    Biserica aceea care va putea sa inteleaga de ce crede ceea ce crede o va face pentru ea insasi, pentru membrii sai care trebuie sa aiba o motivatie solida sa fie acolo si nu neparat pentru sporirea atractivitatii ei in relatie cu „lumea”.

  2. Ovidiu says:

    @eddieconst
    e bine si cu articolul, dar parca ne e dor de niste emisiuni video…Putem sa stim si noi de ce, de peste o luna, facem „post”? E vreo directiva strategica asta, impusa de „marea adunare nationala”, de cei care ne fixeaza ratia de hrana spirituala prin intermediul lectiunilor si a curierelor? Daca da, sper ca dupa ce va pensionati sa vorbiti „fara mahrama”.

  3. study_nature says:

    Draga Edi,

    Editorialul acesta mi se pare prea putin convingator.

    Ma refer la afirmatiile:

    Incarnarea implica “umplerea” sclavului si femeii cu atributele divine, deci implicit rasturnarea ordinii existente.
    […]
    In genealogia ideilor moderne, notiunea ca omul este un absolut decurge insa din ideea incarnarii.
    […]
    Este interesul puterii ca oamenii sa confunde credinta cu aderarea la o metafizica moarta, sau sa nu creada in nimic.

    De unde pana unde? Ce temeiuri am avea in sprijinul lor? Nu mi se pare ca cele 3 exemple ar reusi sa sustina sau sa clarifice teza editorialului, ci presupun speculatii suplimentare.

    Teza editorialului, enuntata in paragraful 3 si sustinuta doar prin argumentatia de mai sus, nu mi se pare ca tine apa.

    _____________

    Ovidiu,

    vezi aici.

  4. K-troll says:

    Intre Ministerul Adevarului
    si Fabrica de Absolut
    se afla in constructie
    Manufactura de Deconstructie
    vizavi e-o Brtutarie
    pentru Euharistie
    iar patronii privegheaza
    de la Episcopie

  5. emma says:

    „Tanarul a luat inapoi ceea ce ni s-a furat.”

    Deci, Isus este un „bun” al tuturor ; bisericile au furat mantuirea si au conditionat-o. Asta implica ideea ca lumea nu poate fi mantuita decat prin ceea ce Isus ne-a oferit ?
    PZ Myers a ridiculizat dogma transsubstantiunii in contextul in care spiritualitatea e centrata pe o morala absoluta care-si gaseste exemplificarea faptica intr-o carte profund imorala atribuita celui care pretinde a fi generatorul acestei morale.

    ” Aceasta idee are un caracter hermeneutic mai degraba decat metafizic. Cu alte cuvinte, nu implica un set de afirmatii absolute despre realitate (gen oamenii au fost contemporani cu dinosaurii), dar interpreteaza perspectiva istorica asupra realitatii dupa criterii absolute.”

    E acelasi lucru. Cum sa interpretezi o perspectiva istorica a realitatii dupa criterii absolute fara a implica afirmatii absolute ?
    Nu se poate…
    Orice data istorica prelucrata dupa criterii absolute este deformata in esenta ei, este departata de realitatea concreta si devine ea insasi o afirmatie in favoarea criteriului ansolut care trebuie pus in evidenta.
    De aceea , biblia este luata de multi ca atare si nu ca o simpla carte de povesti.

    „Credinta metafizica este un dusman care trebuie invins (dezertarea nu este o optiune). Credinta ca hermeneutica este viitorul, (daca viitorul exista).”

    Cu alte cuvinte, orice incercare de a gandi absolutul este menita esecului si duce la eroare logica ( ex.Aristotel) iar singura forma de a „crede” e analiza operelor (divine ?) vechi (eventual numai biblia) prin care absolutul s-a revelat .
    Atunci ideea absolutul din noi, a incarnarii , a descoperirii atributelor lui Dumnezeu in noi, nu rastoarna ordinea fireasca ?
    Daca omul are in sine insusi divinitatea , e produsul divinitatii , redescoperirea valorilor umane e o treapta superioara de intelege a vietii , a viitorului : hermeneutica eului.
    Cum se asociaza cu naratiunea biblica ?
    „Credinta ca hermeneutica este viitorul, (daca viitorul exista).”
    Si uite asa s-a descoperit o adevarata fratie cu AI ( baba proasta e OK totul nu ?).
    satisfaction !

    Poate am inteles eu gresit, tot ce-i posibil !

  6. vera says:

    Edi n-a murit. Ura. traaaaaiasca Edmond, dar ”fara mahrama”!

  7. vera says:

    Edy mai ai mult pana la pensionare?

  8. NIMENI says:

    Emma

    Nu ai inteles gresit. Ai inteles foarte bine noi degeaba avem brain pana nu ne spune herpes asta ce si cum la revedere. (Hermes am vrut sa zic.)

  9. emma says:

    Hermes

    Am inteles perfect ce vrei sa spui.
    „Conflictul e inselator” , exista credinta. Ea nu are nevoie de argumente.
    Bine punctat !

  10. NIMENI says:

    Cred ca din babilonia asta numai baba proasta ne mai scapa. Un prieten zicea ca filozofia asta greaca a distrus omenirea. Spunea ca intelectualitatea si institutiile (facultati/universitati) care produc astfel de „catastrofe” (intelectuali) ar fi avut o alta directie fara filozofii astia greci. Si a mai zis ca toate institutiile de invatamant trebuiesc desfiintate pentru-ca sta pe filozofia grecilor. Cum? Fara invatamant am intrebat eu. Si care era destinatia sau directia fara filozofii si filozofia lor? Pauza. Apoi l-am intrebat daca filozofia NT scrisa in greaca vine cumva tot de la ei. A zis ca nu. Fiindca nu mai pot apela la logica lui Aristotel ala am tacut. Pai cum nu vine de la ei daca e scrisa pe limba lor? Ma rog sunt si eu ca emma, nu inteleg bine. Da totusi iam zis; „atunci cand vine vorba de metafizica pot sa apelez credinta, dar ce facem cu dogma care nu are nici-o logica? Acceptam si dogma ca si metafizicul ori aici fugim iar la greci? Ori fugim numai la zeul asta Hermes care a fost cel mai filozof dintre filozofi? Si apoi ce o mai tot bateti in cap cu dragostea si libertatea daca nu trebuie folosit the brain.” Si acum intreb si eu ca si baba, un pastor de ce vine el cu atat de multe argumente logice intr-o predica daca logica nu conteaza. Ca sa prosteasca audienta LOGIC? De incurcatura asta nici dracu nu ne mai scapa.

  11. Asul says:

    Povesti de dat apa la morile stricate…

  12. eddieconst says:

    @lm@ris 3#1: Daca cineva trebuie pus la pamant il pocnesti si dupa aceea analziezi circumstantele.
    Ovidiu#2: voi incepe „Geneza 2 istoria” peste cateva zile. La intrebarea cealalta cunosti raspunsul.
    study_nature – pentru asta este nevoie de mai mult spatiu. Genealogia la care ma refer este o linie de idei hetrodoxe care pleaca de la umanismul crestin al lui Erasmus si se incheie umanismul ateu al sec xix. Ideea incarnarii a fost dezvoltata in scocietatile secrete din sec xvi-xvii altfel decat in biserici. Am sustiniut teza aceasta intr-o carte care sper sa apara curand.
    k-troll #4: unde e ministerul iubirii?
    Emma #5: o metafizica implica un set de afirmatii definitive despre realitate. O hermeneutica implica un criteriu de interpretare a realitatii. Este la fel de legitim intelectual sa crezi ca viata este un absolut sau ca totul este 0. Nici una nu este demonstrabila. Este o optiune de care depinde felul in care intelegi o realitate schimbatoare.
    Vera # 7.8. (traiasca Vera) ce pensionare? Ieea e sa scoti naframa in public.
    Nimeni # 11: Nu, Emma nu m-a inteles. Mea culpa.

  13. K-troll says:

    @ EC

    „preafericitii cu privirea scurta
    sorb borsul dogmei ce le ploua-n basca,
    facind spre lucruri zilnic reverente
    căci cine stie ce episcop doarme
    (…) Nebunul isi cloceste crima
    si ne omoara fiindca ne iubeste,
    când ne e foame deseneaza peste” (Doamne-fereste, Mircea Dinescu)

  14. NIMENI says:

    „Credinta metafizica este un dusman care trebuie invins (dezertarea nu este o optiune). Credinta ca hermeneutica este viitorul, (daca viitorul exista).”

    Edy uite poate ma ajuti sa inteleg paragraful de mai sus. Credinta in Dumnezeu (care este duh) este un dusman. Al cui? Trebuie invins cum? Sa nu mai cred? Ca fuga nu e buna inteleg. Inteleg ca trebuie schimbata credinta.Credinta inlocuitoare si care este cea care aduce continuitate credintei in Dumnezeu ar fi „credinta ca hermeneutica”. Pai stai putin daca mesajul/mesajele despre divinitate si vointa ei nu pot fi nici explicate prin metoda exegezei si nu pot fi nici probate, nu mai trebuie sa apelez la o credinta oarba de genul „sta scris”? Cum facem? Venim acum si interpretam mesajul/mesajele dupa metoda spiritul profetic? Adica il trimite Dumnezeu pe Hermes (zeul care translateaza) la alesii Lui ca sa putem „intelege” si in acelasi timp sa credem. Trimite divinitatea ingeri si ne invata cum trebuie inteles si crezut? Pai na fost asa si pana acum? Nu cei alesi (unsi) nea batut cu hermeneutica in cap pana neam tampit cu totii? Nu stiu dar zic iarasi ca emma poate nu inteleg eu si atunci imi fac si eu mea culpa anticipat.

  15. emma says:

    Edi Const.

    Asa este, hermeneutica implica un criteriu de interpretare a realitatii insa eu puneam accent pe cartile sfinte, indeosebi pe biblie.
    Chiar daca credinta , viata, speranta , cu alte cuvinte tot ceea ce tine de convingerea noastra se desfasoara in jurul ideii de absolut, indiferent unde-l cautam in interiorul nostru sau spulberat in eter, important e sa stabim un mod de a intelege.
    Daca absolutul nu poate fi demonstrat, daca criteriile si temelia bisericilor sunt relative, daca viata implica o continua cautare, schimbare, de ce nu incepem aceasta schimbare cu noi insine ?
    Bisericile sunt cladite pe absolutul incarnat in om, iar povestea acestei ‘taine” e relatata intr-o carte .
    Pe aceasta relatare , se intemeiaza credinta. Daca relatarea nu exista in istorie probabil budismul era nr.1 in lume. Numai ca o religie precum budismul poate nu producea cruciade.
    Daca Isus a existat cu adevarat, sau daca Dumnezeu ar fi dorit ca acest lucru sa fie pentru toti, nu ar fi ingaduit ca o carte atat de paradoxal constituita sa fie cartea nasterii omului nou si a intruparii divine.
    Atunci , absolutul lucreaza cu imperfectiuni, iar un absolut imperfect poate oricand genera un colaps existential.
    Si unde exista acea perfectiune, valoare, sacrificiu suprem, daca realitatea vizibila, stiuta, concreta dezvaluie o lupta, o explozie a vietii, e revolutie ?
    Poate un creator exista acolo, dar creatia aceea perfecta nu, absolutul este imperfect, relativ, conditionat de opinii omenesti.
    Poate exista alt univers, alta lume, alta realitate, poate. Dar insasi aceasta perpetuare a vietii absolute spre alte universuri nu inseamna ca absolutul e perfect, ca viata nu -si continua sirul de erori, esecuri, intrebari.
    Sacrificiul, o hermeneutica a initierii, taine ancestrale ale unei umanitati doborate de nesiguranta….
    Dar, cartile sfinte nu arata realitatea de dincolo.
    „Loc mai bun”, speranta….
    De ce sacrificiu, de ce teroare, de ce umilinta pentru un loc mai bun atat de sumbru speculat ?
    De ce hermeneutica in loc de cercetare, de ce legende in loc de stiinta, de ce absolutul in loc de om ?

  16. Radu Rugina says:

    Foarte tare faza cu furatul painii de la Cina, am fost tentat sa o fac si eu, intr-o anumita ipostaza, dar imi pare rau.
    PS: Imi pare rau ca nu am facut-o.

  17. K-troll says:

    „Sa consideram trei exemple.”

    Sa zicem ca cele trei exemple chiar merita si un raspuns serios. (BTW, iubirea e ultima inselaciune a Diavolului, pentru ca ea spune: „Hotarat, ca nu veti muri”)

    „Metafizica lui Pavel…”

    Care nu exista. Exista, insa, generatii de stupizi sau escroci care o scriu si rescriu.

    Asa ca: Hermeneutica incarnarii (nu) depaseste nimic

    „Pavel crede sincer ca sclavia si subordonarea femeii tin de ordinea naturala (de la creatiune) a lumii.”

    Asta e doar o stupizenie/escrocherie a teologilor. Avantajul filozofiei este ca inca nimeni nu s’a apucat de scris o abordare speologica a mitului pesterii. In schimb tot felul de matematicieni decerebrati se ocupa de diametrul baii de arama si tot felul de agronomi hidrocefali isi dau masura in fito-studii asupra pildelor cu samanta si semanator.

    „Ideea revolutionara este aceea ca omul nu poate fi subordonat institutiilor pentru ca omul este un absolut.”

    Revolutionar ar fi doar primul om ce’si declara independenta propriei gradini sau propriului apartament de bloc si incepe sa si’l apere. Nu cu arme de foc, ca la Waco, insa.

    „Economia, armata, guvernul, scoala, divertismentul sunt parte din puterea corporata. Biserica nu face exceptie.”

    Asa. Si?

    „Relativismul postmodern si fundamentalismul religios sunt ideologii ale puterii corporate.”

    Abia acum am inteles sursa eternelor certuri de pe aici. Traiti in alt timp decat cel actual. Intuiesc si cauza, dar nu e importanta. O imersiune in actualitatea imediata este leacul. Ideologiile ‘corporate’ sunt, de decenii, altele.

    „Credinta metafizica este un dusman care trebuie invins”

    Orice lupta cu metafizica a sfarsit pana acum in sindrom Stockholm.

    „Credinta ca hermeneutica este viitorul, (daca viitorul exista).”

    Herme(neu)tica e cladita tot pe premise metafizice. A treia propozitie carteziana, mereu ocultata in discursul modernitatii tarzii, este cheia de intelegere a hermeneuticii. Ca intruparea sa fie posibila, omul si zeul trebuie sa fie pe acelasi nivel de ‘realitate’. ‘Dumnezeu a murit’ implica, nu doar in logica stalinista, pe ‘omul trebuie sa moara’.

    Poate singurul lucru bun facut de Heidegger este ca ne’a scapat de blestemul aristotelicienilor scientisti, ce ne’au invatat sa ne ferim ca de Dracu’ de ultimele doua din cele patru cauze. Cand se intreaba ‘Warum ist überhaupt Seiendes und nicht vielmehr Nichts?’ ne arata ca sensul entelehic al lui ‘de ce?’ este valid. Poate singurul valid.

  18. K-troll says:

    Erata: Revolutionar ar fi doar primul om ce’si declara independenta propriei gradini sau propriului apartament de bloc si incepe sa si’o apere.

  19. K-troll says:

    Invalidule,

    Nu credinta e anacronica.

  20. NIMENI says:

    “Tanarul a luat inapoi ceea ce ni s-a furat.”

    Invalidule tu tiai pus mintea sa intelegi ceea ce este de neinteles si nu se poate intelege. Pai nu vezi ca fraza asta nu are nici o logica? Tanarul a luat ce ni sa furat. Pai dupa ce ni sa furat ce nea mai luat? Praful.

  21. Sergiu Marius Popilian, colecţionar de opinii says:

    Sunt înclinat să atribui „dorul după reţete” a amfitrionului unui „fericit” instinct moral. Căci a avea instinct moral – după cum susţine un autor contemporan – e, într-o primă instanţă, a tinde, somnambulic aproape, către împrejurări care îţi dezmint statutul (de pastor) şi care, ca atare, te pot desfiinţa.

    Iată dar, în ce se materializează „dorul după reţete” promovat în spiritul nihilismului distructiv:

    1. – Credinţa metafizica este un dusman care trebuie invins (dezertarea nu este o optiune).
    2. – Credinţa ca hermeneutica este viitorul, (daca viitorul exista).

    1. – Credinţa, apreciată ca încrederea deplină (adică fără ezitări şi căutarea permanentă a unor noi dovezi palpabile la nivelul simţurilor) în adevărul unui lucru poate fi privită şi drept convingerea adâncă în filozofia, ce are ca obiect fenomenele care nu pot fi percepute de simţuri. Sintagma „te doare sufletul” nu te trimite la durerea de ochi sau la durerea venită din zona tendonului lui Ahile. Este durerea provenită din călcarea în picioare a nevoilor morale (transpuse în virtuţi şi principii de viaţă), care ar trebui să definească caracterul oricărei fiinţe capabile să creadă că este rezultatul creaţiei şi nicidecum a evoluţiei unei maimuţe ce poartă între timp numele de om.

    2. – Pe de altă parte, încrederea deplină (deci repet, fără ezitări şi căutarea permanentă a unor noi dovezi palpabile la nivelul simţurilor) în ştiinţa sau arta iniţial empirică, destinată interpretării mesajelor atribuite de tradiţie zeului Hermes, care ar fi comunicat în preajma morţii sale esenţa cunoaşterii universului, nu poate fi o chestie de viitor, deşi orice este posibil. Omul care, deja a ajuns să fie suspicios peste măsură faţă de ştiinţa sau arta interpretării textelor vechi, în special biblice, care consideră ştiinţa exegezei ca ceva demodat, care reformează prin diverse filtre – spre exemplu, filtrul lui Derrida – textele amintite pentru a le readapta la postmodernism sau la alte interese momentane de grup (club) nu poate spera în aceste condiţii într-un viitor. Nu are viitor. Are doar un prezent halucinant de pseudoerudit ce rezultă din consumarea fără discernământ a diverselor filozofii ale maimuţei amintite ajunsă la stadiul de om post-istoric. Apoi apare diferenţa incomensurabilă dintre simpla disciplină de studiu din şcolile teologice, care oferă principiile şi regulile de interpretare a Sfintei Scripturi şi transpunerea în fapte a eventualelor virtuţi rezultate, ca posesori a unor caractere cum a fost cazul pescarului Petru sau a tâmplarului Isus. Aceste caractere, în care nu s-a găsit viclenia, n-au apucat să fie „convertite” de ingineria teologică instruită special (ca slujitori ai Evangheliei) în diversele şcoli teologice. Este greu de presupus că definirea şi armonizarea conceptelor de noemică (teoria sensurilor), euristică (identificarea sensurilor în diferite texte biblice) şi proforistică (aplicarea sensului potrivit textelor dificile) au fost un rezultat al cercetărilor lui Moise, Petru sau Pavel sau a lucrării de doctorat a lui Ioan Botezătorul. Poate ar fi posibil dacă l-am introduce în ecuaţie şi pe Harap Alb, în cel mai bun caz.

  22. @lm@ris says:

    #6 | Written by NIMENI

    Eu unu’ n-as fi ironic, ci mai degraba m-as intreba daca nu cumva se implinesc cuvintele scripturii care vorbesc despre Gog si Magog.

    #17 | Written by Radu Rugina

    Ma gandesc ca ai fi facut-o pentru a o da mai departe saracilor, ce sa faci singur cu atata paine ca daca nu ti-o da in gura popa n-are nicio valoare. Nu te poti hrani singur, trebuie ca popii astia, de toate denominatiunile, sa-ti dea cu lingurita, sa-ti explice ei cum sta treaba si tu sa mergi frumusel dupa aceea acasa. Vor fi din ce in ce mai multi care vor vrea sa ia singuri din „trupu Domnului” spre nemultumirea „liderilor spirituali” care vor privi cu nostalgie la vremurile apuse.

  23. NIMENI says:

    #23 | Written by @lm@ris

    Ma gindesc ca Radu Rugina a fost educat sa nu o duca la saraci fiidca acestia nu au potential.
    Daca se va implini cu Gog si Magog cum sa imlinit cu cele 2300 de seri si dimineti nu avem decat sa stam linistiti ca va mai dura dupa implinire inca vreo 200 de ani.

  24. Radu Rugina says:

    Gog deja a ajuns (cine stie cunoaste;) ) il asteptam si pe Magog…

  25. NIMENI says:

    #25 | Written by Radu Rugina

    Pritene lasane si cu Gogu ca ne bagi in ceata rau de tot. O sa vii acum cu o interpretare de tip 666. Asta ne mai lipseste pe forumul asta sa incepem discutii despre profetii. Aici este intelepciunea, cine pricepe ceva despre Gog sa ramina in aceasta si mai departe…..si sa nu-i mai scranteasca si pe altii.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: