Cazul Malalei Yousafzai

Cum sa incep altfel decat prin a va impartasi despre mine faptul ca iubesc cartile. Departe de a ma considera vreo mare literata, aceasta mentiune am facut-o doar spre a avea un punct de plecare catre argumentarea mea in cele ce urmeaza.

Felul in care am aflat despre povestea Malalei Yousafzai a fost prin intermediul cartilor. Desi cartea sa a fost publicata acum 2 ani, eu abia acum am zarit-o pe rafturile librariilor. Povestea Malalei ma fascineaza deoarece este o voce care anevoie s-a facut auzita in lume, ducand cu sine strigatul de ajutor al unei umanitati care se auto-condamna repetandu-si greselile. Aceste greseli au la baza cutume vechi, perpetuate in mod mecanic de la o generatie la alta si care se rasfrang in mod constant asupra tineretului prin efecte ce uneori raman inscrise in istorie ca niste rani adanci.

Ce au in comun toate aceste abuzuri si crime impotriva umanitatii? Au la baza mecanisme de gandire ce se perpetueaza pana in momentul in care ele devin ceea unii numesc traditie. Cu cat o traditie este mai inradacinata in timp, cu atat devine mai greu de combatut. Este imposibil ori cel putin dificil de combatut cu argumente rationale si de obicei doar o revolutie a gandirii (la scala nationala sau internationala) mai poate schimba directia fatala in care se indreapta lumea in astfel de contexte.

Ar trebui sa ne indice ceva faptul ca exista dintotdeauna aceleasi probleme ale omenirii. Exista o rezistenta a lumii in fata progresului, cauzata de ignoranta sau de rea-vointa.

Sa luam de exemplu problema sclaviei din America secolului al 19-lea. A fost nevoie de un pret de 620 de mii de soldati morti, peste 325 de mii de combatanti dati disparuti si al unui numar nestiut de civili, pentru a pune capat sclaviei. Un pret scump pentru instaurarea in societate a unui adevar care astazi noua ni se pare firesc: oamenii de culoare au aceleasi drepturi ca si oamenii albi.

Si pe cat de firesc ni se pare multora dintre noi ca „oamenii au fost creati egal” si ca femeile sunt oameni cu aceleasi drepturi ca si barbatii, exista societati suficient de primitive incat sa practice aceeasi tipologie de sclavagism ca cea care astazi repugna atat de mult oricarui om etic si rational.

Plecand de la premisa ca a a fi credincios nu inseamna a face parte dintr-un club exclusivist din care ateii, agnosticii si toti ceilalti sunt priviti de sus cu un aer de dispret, imi voi permite sa citez si oameni de stiinta agnostici, ale caror valori etice intrec de multe ori moralitatea celor ce gandesc conform unor doctrine religioase. Religia nu este acelasi lucru cu constiinta. Exista o preconceptie conform careia doar un om ce crede intr-un dumnezeu ar fi capabil sa discearna binele de rau. Aceasta preconceptie constituie unul dintre mecanismele ce formeaza monstruosul sistem manipulator care pastreaza lumea in intunericul ignorantei si al rautatii fata de aproapele.

Am ajuns sa inteleg pe deplin temerea lui Richard Dawkins. O lume superstitioasa, o lume fara gandire critica, o lume ce urmeaza cu fidelitate pasii unor mecanisme mostenite, fara a pune la indoiala originea sau etica acestora… este o lume care se alieneaza facand salturi uriase in trecutul sumbru al vanatorii de vrajitoare, al sclavagismului, al cruciadelor, al abuzurilor si al manipularii, al fariseismului. In prezent avem masacre si razboaie aprinse de flacara convingerilor religioase, executii publice, atentate, persecutii, precum si acelasi tip de fariseism si manipulare care au existat dintotdeauna si care impart lumea in victime si calai. Am convingerea ca mecanismele de gandire si de comportament formate in mod automat sunt cele mai periculoase si pot altera o intreaga societate, asa cum se intampla deja cu multe zone in care predomina o anumita cultura bazata pe traditionalism mistic. Viitorul omenirii este amenintat de lipsa de ratiune si acest lucru ar trebui sa ne sperie.

Lumina lumii, Iisus Hristos, a fost El insusi un revolutionar, un punct de cotitura in „ordinea” lumeasca a oamenilor. S-a aratat in permanenta impotriva mecanismelor oranduite si pastrate cu sarguinta de catre farisei. Hristos a confruntat mereu aparentele cu esenta, a dat peste cap sisteme de valori, a iesit din randul lumii fara sa se teama ca va fi jignit, urat, judecat si chiar ucis pentru cuvintele sale. Si cel mai important lucru, Hristos a insumat toata morala intr-o singura propozitie: „Ce vrei sa-ti faca tie oamenii, fa-le si tu lor”, sau „Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”. Dincolo de acest adevar, totul paleste.

Drama credintei umane este aceea ca s-a transformat dintr-o speranta vie si intima a propriului suflet, intr-un mecanism de ura si manipulare a celor din jurul nostru. Credinta personala a devenit masura tuturor lucrurilor, diminuand totodata etica si dragostea cea mult propovaduita. In credinta sa, omul s-a suit pe scaunul de judecata, condamnand fara scrupule semeni ce indraznesc sa nu-i adopte dogmele. Astfel, exista victime ce sunt jignite, ironizate, concendiate, abuzate sau chiar ucise, in functie de contextul cultural creat de respectiva doctrina si de indivizii implicati.

Dumnezeu este revendicat.

Nu de putine ori, religia devine un fel de sindrom obsesiv-compulsiv. Ca o persoana ce a suferit de acest sindrom pe vremea cand eram copil, va pot spune ca manifestarea sa are la baza anxietatea, teama ca se va intampla ceva rau daca nu te vei supune unui anume mecanism ritualic (ca de exemplu, sa atingi tocul usii de 3 ori, sau sa te speli pe maine de 10 ori etc). Ceea ce obtii este un efect placebo care te face sa crezi ca in urma respectarii acestor reguli vei fi in siguranta si ca nimic rau nu se va intampla tie sau celor dragi. Pe langa anxietate, mai sunt implicate si frica si sentimentul de vina. Argumentele rationale nu pot face fata acestui comportament bazat in totalitate pe un mecanism aberant si distructiv.

Spre deosebire de oameni, animalele sunt conduse de instincte ce le ajuta sa supravietuiasca, sa-si perpetueze specia si sa prevaleze. Toate actiunile lor sunt dictate de acelasi tel, cu o logica si un scop precis. In cazul oamenilor insa, rationamentul se poate altera ducand la un comportament irational si distructiv pentru sine si pentru semenii lui. Gandirea si capacitatea de a rationa nu-l ajuta deloc, ele fiind aparent paralizate in momentul in care persoana alege sa isi sacrifice proprii copiii din motive religioase, sa nu-i trateze de boli, sa isi brutalizeze semenii de parte feminina, si alte asemenea porniri vicioase bazate pe orgolii, deviatii sexuale, iluzii mistice, schizofrenii, s.a.

Credinta adevarata nu ar trebui sa aiba nimic de-a face cu teama, abandonul de sine, superstitia, mecanismele traditionale, manipularea sau narcisismul. Credinta adevarata ar trebui sa arda in suflet si sa straluceasca prin fapte; sa iubeasca, sa invete si sa ajute. Totodata, scopul stiintei este sa aduca omenirea cu o treapta mai sus in evolutia vietii pe aceasta planeta. Uneori ne concentram atat de mult pe viata de apoi, pe frica iadului sau pe castigurile raiului, incat parca uitam ca aici este si va fi caminul atat de multor fiinte, timp de un numar nedefinit de ani. In acest context, devine cu atat mai important
ceea ce lasam in urma.

Iata, Malala Yousafzai, fata de doar 17 ani, a fost impuscata in cap fiindca a „indraznit” sa militeze pentru drepturile femeilor la educatie.

In anul 1780, Elizabeth Freeman (sau „Mum Bett”) – o femeie de culoare, analfabeta, a „indraznit” sa lupte pentru dreptate si in urma nazuintei sale catre libertate, s-a abolit sclavia in intreg statul Massachusetts.

Doua mici exemple dintr-o lista de nume ale unor indivizi ce impotriva oricaror asteptari, s-au ridicat impotriva sistemelor. Exista astfel de oameni care sparg mecanisme, doboara sisteme, schimba lumea asumandu-si riscuri enorme pentru a scapa viitoare generatii de manipulari dictatoriale.

Desi intr-un context de timp diferit, cuvintele lui Edward Gibbon mi-au ramas in mod bizar intiparite in minte: „In decurs de zece secole nu s-a facut nici macar o singura descoperire…”. Descoperirile ce vor avea loc in viitor depind strict de generatiile pe care le crestem astazi. „Fiecare intrebare este o dorinta de a intelege lumea”. Hristos a spus ca Imparatia Cerurilor va fi a celor precum copiii. Copiii pun intrebari fara teama, nu au inca mecanisme formate in gandirea lor si isi doresc cu sinceritate sa inteleaga lumea in care se afla.

„Cand o intreaga lume tace, chiar si o singura voce devine puternica” – Malala Yousafzai. Prin fapta lor odioasa, extremistii au demonstrat ceea ce ii sperie cel mai mult: o fata cu o carte. In orice societate, educatia reprezinta antidotul nedreptatilor si a manipularii de orice fel. Credinta noastra in divinitate ar trebui sa ramana promisiunea personala a sufletului nostru, iar respectul reciproc, ratiunea si educatia – principiile pe care ne cladim societatile in care traim.

Orice retorica religioasa paleste in lumina dramei si a suferintei de negrait a unei fiinte, iar nedreptatea si iratiunea unei doctrine o fac de rusine prin insasi cruzimea ei, indiferent de dumnezeul pe care pretinde ca-l slujeste.