Cazul Malalei Yousafzai

Cum sa incep altfel decat prin a va impartasi despre mine faptul ca iubesc cartile. Departe de a ma considera vreo mare literata, aceasta mentiune am facut-o doar spre a avea un punct de plecare catre argumentarea mea in cele ce urmeaza.

Felul in care am aflat despre povestea Malalei Yousafzai a fost prin intermediul cartilor. Desi cartea sa a fost publicata acum 2 ani, eu abia acum am zarit-o pe rafturile librariilor. Povestea Malalei ma fascineaza deoarece este o voce care anevoie s-a facut auzita in lume, ducand cu sine strigatul de ajutor al unei umanitati care se auto-condamna repetandu-si greselile. Aceste greseli au la baza cutume vechi, perpetuate in mod mecanic de la o generatie la alta si care se rasfrang in mod constant asupra tineretului prin efecte ce uneori raman inscrise in istorie ca niste rani adanci.

Ce au in comun toate aceste abuzuri si crime impotriva umanitatii? Au la baza mecanisme de gandire ce se perpetueaza pana in momentul in care ele devin ceea unii numesc traditie. Cu cat o traditie este mai inradacinata in timp, cu atat devine mai greu de combatut. Este imposibil ori cel putin dificil de combatut cu argumente rationale si de obicei doar o revolutie a gandirii (la scala nationala sau internationala) mai poate schimba directia fatala in care se indreapta lumea in astfel de contexte. Citește mai mult din acest articol

Ghilotine pentru pastori si preoti

Daca astepti o dezvaluire despre ghilotinele pregatite de atei pentru crestini, (sau, in alta varianta, de ateul Francis pentru “adevaratii crestini”), articolul nu este pentru tine. Totusi, inainte de a iesi, o dezvaluire despre ghilotina: nu a fost intrebuintata pentru a face martiri crestini.

Ateismul Revolutiei Franceze este o caricatura imprumutata de „Marea Lupta” din foclorul bisericesc al timpului. In perioada cea mai radicala – (uciderea “celor doi martori” in „Marea Lupta”) – Revolutia a intronat cultul Fiintei Supreme. Respingerea ateismului a fost justificata de Robespierre: „ateismul este atitudinea aristocratului care crede ca nu are nici o responsabilitate fata de istorie”. “Après nous le déluge”, spunea Madame de Pompadour.

Ce legatura avea Dumnezeu cu Revolutia? Rasturnarea ordinii existente, consacrata de biserica si monarhia de drept divin, este legitimata, (la fel ca in Revolutia Americana), de apelul la ceva ce se afla deasupra istoriei: Dumnezeu si eul transcendental care nu este conditionat istoric. Acesta este Illuminsimul si etica Kantiana.

In limbaj postmodern, Faucault defineste subiectul uman ca pe un “dublet empiric-transcendental”, eul transcendental fiind o iluzie necesara care face posibila cunoasterea si libertatea umana.

Indiferent daca Dumnezeu si eul transcendnetal au realitate ontologica, ca la Kant, Robespierre si Jefferson, sau doar virtuala, ca la Foucault, amandoua sunt operative in istorie. Fara subiect transcendental “nu sunt timpurile sub om ci bietul om sub timpuri”, cum spune cu resemnare Miron Costin.

Pentru Robespierre, ghilotina este soarta bine-meritata a slujitorului public care nu se ridica deasupra eului empiric in momentul Revolutiei. In limbajul Evangheliei, a celui care refuza crucea. Din acest punct de vedere, preotii si pastorii moderni ar trebuii ghilotinati.

Nu am spus martirizati.