Libertate reala sau imaginara?
28 decembrie 2015 16 comentarii
In occident, suntem obisnuiti cu idea de a fii ”unici”, ”independenti”, ”liberi”. Intra-devar, traim in tari democratice, in care avem infinite posibilitati de alegere in orice domeniu al vietii. Ne place sa ne gandim ca ”facem ce vrem, cum vrem si cand vrem”. Totusi, probabil ca multi dintre noi stim ca lucrurile nu sunt atat de simple.
Dintr-un punct de vedere psihosocial, realitatea noastra nu este definita doar social, noi fiind niste automate fara agentie dar nici doar psihologic, fiind determinati doar cognitiv-individual.
Toata realitatea noastra se formeaza intr-un anume context socio-cultural istoric in care devenim umani ca si consecinta a interactiunii sociale inca din momentul in care ne nastem. Un proces important in formarea noastra il joaca normalizarea. Acest proces consta in crearea normelor explicite si implicite care ne reglementeaza comportamentul, gandurile, perceptia sau dorintele intr-o situatie definita. Traditiile, regulile, obiceiurile, moda sunt cateva exemple care ne arata care este ”comportamentul corect” intr-o anumita situatie.
Am putea lua ca exemplu, normalizarea regulilor in ce priveste bijuteriile din biserica adventista (cel putin in Romania). Asa cum spunea si Edi intr-o emisiune, femeile ”au voie” sa poarte tot felul de brose, agrafe, care mai de care coafura (si in ziua de azi chiar si machiaj sau par vopsit) dar cerceii, bratarile, colierele ”sunt pacat”. Un alt exemplu ar fii ”libertatea” musulmanei care ”decide” sa-si acopere parul.
Din perspectiva interactionismului simbolic, inspirat de George Herbert Mead, intelegem ca identitatea nu exista inaintea interactiunii sociale ci se formeaza in timpul acesteia. Ceilalti ne sunt oglinda, ne arata ”cum suntem” si in functie de asta ne formam o imagine de sine pe care o modificam si ajustam mai rational tot in functie de eul creat in interactiunea cu ceilalti. Selful este multiplu pentru ca se schimba in functie de interactiune si context. Emergent pentru ca nu exista inainte de relatiile sociale. Reciproc pentru ca in timpul interactiunii sociale ne formam reciproc. Negociat pentru ca, chiar daca ceilalti sunt oglinda noastra, nu ne conformam total cu imaginea de sine creata de ceilalti. Identitatea noastra este atat cauza cat si rezultatul interactiunii sociale.
Concentrandu-ne pe tema influentei, obedientei sau conformitatii, experimente din secolul XX cum ar fii cel al lui Zimbardo, Milgram sau Asch ne arata ca nu suntem chiar atat de liberi ci ne arata dependenta noastra de grup, context, norme sociale, roluri sociale, relatii de putere, etc.
Incepand cu experimentul lui Asch, acesta ne demostreaza ca perceptia noastra nu este doar un proces biologic sau cognitiv prin care percepem obiectiv proprietatile unui obiect. De exemplu, masa este un obiect pe care mancam pentru ca asa am invatat; putea sa fie altceva. Perceptia noastra este determinata social. Noi percepem ceea ce invatam din interactiunea sociala sa percepem. Nu putem percepe ceva pentru care nu suntem pregatiti. Un alt element important este presiunea de grup. Experimentul a constat in a arata unui grup (toti in afara de o persoana faceau parte din echipa lui Asch) 4 linii dintre care 2 erau egale. Participantii trebuiau sa spuna care dintre ele erau egale. Bineinteles ca echipa lui Asch arata catre linia gresita. Rezultatul a fost nu numai ca 81% dintre subiectii experimentali s-au conformat grupului la un moment dat dar 100% dintre acestia au trecut printr-o puternica tensiune de-a lungul situatiei. Concluzia lui Feliu i Samuel-Lajeunesse este ca rezultatul se poate intelege dintr-un punct de vedere cultural-istoric care ne duce la nasterea modernitatii: individul si stiinta. Prin urmare, conflictul are loc intre norma de a nu fii diferiti in public si intre cea care ii ofera valoare obiectivitatii.
Stanley Milgram, a incercat sa inteleaga, cum a fost posibil ca genocidul nazist sa fie executat cu atata succes. A adunat intre 1961 si 1962 peste 1000 de participanti care stiau ca vor participa intr-un experiment despre memorie si invatare. Filmul Experimenter din 2015 reda foarte bine ce s-a intamplat. Desi dupa primul experiment Milgram a mai creat 18 variante, ma voi concentra pe primele 2. Participantul trebuia sa ii administreze celuilalt participant (care facea parte din echipa lui Milgram) un soc electric (de la 15V la 450V) atunci cand acesta raspundea gresit la o serie de intrebari pe care trebuia sa le memoreze la inceputul experimentului. ”Experimentatorul” si rolul acestuia de autoritate stiintifica, este un factor cheie in a intelege contextul. In prima varianta, in care ”elevul” nu se auzea, 100% dintre participanti au mers pana la capat administrandui pana la 450V. In a doua varianta ”elevul” se plangea de la 75V in sus ajungand sa urle, sa spuna ca vrea sa renunte si pana la urma sa nu se mai auda nimic. Rezultatul este ca 62,5% au ajuns pana la capat. Concluziile sunt multe dar din perspectiva unei psihologii sociale sociologice cum ar fii cea constructionista se intelege ca individ si sistem sau grup si societate sunt acelasi lucru. Feliu i Samuel-Lajeunesse afirma ca demonstratia nu este pierderea autonomiei individului ci ca acesta nu a avut-o niciodata. Individul ca si autonom este definit de structurile de obedienta in care relatiile de putere sunt camuflate. Individul autonom este produsul situatiei si nu antecedentul acesteia.
Ma gandesc la un exemplu. ”Libertatea in Hristos” predicata in biserici adventiste si nu numai, care camufleaza relatiile de putere in timp ce acestea definesc semnificatia libertatii pentru credinciosi.
The Stanford Prison Experiment, care are cateva variante cinematografice, ultima fiind din 2015, ne arata care este puterea situatiei. Rolurile pe care le adoptam in circumstante diferite sau pe care societatea le hotaraste pentru noi, ne fac sa fim ceea ce suntem. Rezultatul experimentului ne poate soca daca credem ca actiunile noastre sunt consecinta unei vointe proprii, libere in afara oricarei interactiuni sociale. Dupa Feliu i Samuel-Lajeunesse, concluzia experimentului nu este o dezindividualizare asa cum credea Zimbardo ci o modificare in norme de comportament.
Desi experimentele lui Milgram, Zimbardo sau Asch pot duce cu gandul la determinism, vestea pozitiva dupa Feliu i Samuel-Lajeunesse, este ca pana la urma suntem noi, persoanele, cele care dam semnificatie diferitelor situatii care sunt prin urmare transformabile si negociabile.
In concluzie, cred ca dintr-un punct de vedere crestin am putea intelege ca intruparea lui Isus a fost obligatorie si ca asta nu a depins de vreun ”pacat originar”. Fara interactiune sociala nu putem interioriza noi modele de viata, noi realitati. In ce priveste libertatea, Isus spunea ca adevarul ne va face liberi.
La sfarsitul filmului, Milgram ne da un sfat. Un pas inspre libertate ar putea fii constientizarea. Ceea ce inseamna ca ratiunea joaca un rol fundamental.
oxigen2 
Ce se cunoaste despre sistemul de valori al celor de la butoane ?
Groapa cu lei n-are nici un rost, eu as face alt experiment.
As sechestra cel mai mediatizat pocait, ce se lauda ca stie si cunoaste pe domnul, ca a trait si a vazut. Cel mai laudaros rugaciunos si credincios, cel mai punctual bisericos. Intr-o camera cu doua artiste de masaj erotic. pt 3-4 ore. Sa vedem ce se intampla. I-as si ”gaza” un pic cu niste fum de marihuana.
Metafizica e moarta – inclusiv in forma imperativului kantian, pe care Eichman l-a revendicat dealtfel in procesul de la Ierusalim. Ne afirmam libertatea numai in relatie cu situatii concrete de „normalizare”. Isus este aici un exemplu de renegociere a semnificatiilor unui aboslut – Torah.
Esecul moral al crestinismului consta in faptul ca noi continuam sa ne raportam la iluzia individului izolat in fata Legii/Dumnezeu – in forma in care acestea erau intelese acum 2000 de ani si ignoram dilemele timpului nostru.
Crestinul obisnuit este la fel de pasiv ca cobaii experimentului Milligram, mici Eichmani conformisti in fata banalitatii raului – in timp ce se lauda cu superioritatea lor morala.
Multumim pentru articol Alise.
furtunadragos,
Mai intai, cine l-a pus sa se duca pe terenul ispitei? Pe urma, chiar daca duhul l-a dus in pustie sa fie ispitit de diavolul, probabil ca nu si-a facut altarul sau nu s-a rugat destul, asa ca, fireste. a cazut, dar solutia este tot post si rugaciune, apoi omul crede in indreptatirea prin credinta, cel neprihanit cade de sapte ori si se ridica, etc., sabatul urmator serveste cina de la amvon, ca si David…etc.
P.S. A se vedea cazul Bill & Monica si mai recent politicieni conservatori-crestini care au avut o „cadere” dar a rezolvat problema cu Isus.
Drept graitai, l-a pus si l-a dus dracu in pustie, in aroganta lui ce-o fi zis ?
– Ia sa le arat eu la muritorii astia ce pot eu fiul lu David, semizeu din dumnezeu, sa-i invat pe dobitoci cum se rezista la ispita si cum se pune problema cu domnu dracu !
In loc sa-si vada de oile lui, sa lase vitejia si sa patenteze un ”World Food Program”. Maybe that’s why he got ”wacked”.
Billie poate ca era mormon sau musulman in adancul fiintei lui, iar pe Moni n-a deranjat-o, a doua doamna in stat. poate i-a fost plantata in pat, scenariu dinainte orchestrat.
Negustor cinstit descoperit, deconspirat si constrans de alegatori la rebotezare, spalare de pacate si de picioare.
Isn’t it Great ? Multi Tool Jesus, he saves you when you-re in deep Sh_t, wash your Sins with him if you have some, otherwise people can whipe they’r asses with him.
He should be availible at all Grocery Stores, in a package for one dollar (Sinner Cleaner). Like back then in the old catholic days.
Furtuna dragos
Mai „furtuna ” –bine ti-ai ales numele.–toate sint ravasite in capul tau.
Ai ajuns sa te crezi intelept si sa batjocoresti un om care nu ti-a facut niciodata nici un rau..
Pe linga cei care se grabeau sa-l dea jos de pe cruce , si zeificau =o zi- (sabatul) mai mult decat un om nevinovat ,tu esti un batjocoritor ageamiu ,naiv si de proasta calitate.
Esti ca un copil ce abia a invatat sa vorbeasca , si in naivitatea lui repeta orce prostie pe care o aude .
Daca vrei sa fi un umanist secular , ateu ,fara nici un dumnezeu , esti liber sa faci ce vrei , insa nu demonstrezi intelepciune cand ataci o persoana (Isus) , o persoana care tie personal nu ti-a facut nici un rau.
Daca esti chiar asa de viteaz si vrei sa-ti areti prostia , dute in Arabia Saudita si striga in piata mare , aceleasi lucruri despre Isus si pe deasupra spune-ti parerea si despre Mahomed..
Nu ai nici macar curajul sa-ti faci cunoscut numele , insa strigi ca proasta in targ ca te-a f… tot satul (internetul) si acum te crezi porn-star..
Ridicat-te din conditia mentala de stupiditate si fi OM , nu animal prost (conditia omului fara dumnezeu , asa cum spunea Edi ).
Daca crezi ca ai libertatea sa alegi , hai demonstreaza si fi om intelept , daca nu , continua mai departe sa te faci de ras .
La multi ani !!!
Foaie verde taliban
Beni iar e mitocan 🙂
Lampadaru
„”MITOCÁN adj., s. bădăran, grosolan, mahalagiu, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar, (pop.) mocan, mocârtan, modârlan, pădureț, râtan, țopârcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modârlău, modoran, mogâldan, necunoscător, negândit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit””
Daca ei sint mitocan , Furtuna prietenul nostru , ce este ?
La multi ani si tie ,inainte sa ti se stinga lampa de pe lampadar.
Hola, que tal Beni ? Te-ai trezit ? Impusca-ma !
Ce cred, ce vreau eu pt tine e o ipoteza, Instrumentul cu care mneata masori vitejia e cumva atestat metrologic ? Cristian Dragos Furtuna ma cheama, dupa tata si dupa mama, iar de ce curaj am eu, sa te fereasca dumnezeu. Vrei sa ma ridic, poate nu vreau sa ma cobor la tine la sobor, asa ca ar trebui sa te ridici tu dar ai grija sa nu pici.
Nu-ti mai face griji ca oricum n-ai fost langa mine sa vezi cum mi-am pierdut ani experimentand si traind viata de credinta, numa dumnezeu stie. Poate Isus mi-a fost si mie, mantuitor, prieten, salvator, judecator, sfatuitor, calauzitor, iar daca-l mai violez cateodata nu e treaba ta, nu te uita . Doar nu-i nevasta-ta, sau poate esti tu nevasta lui, vreo mireasa grabita si frumoasa. Probabil pe tine te iubeste mai mult, si daca vine sa te ia in cer, in ieruslimu de aur sa nu uiti sa iei un ciocan si o dalta cu tine, cand ajungi la un colt de strada sa imi cioplesti si mie cate o caramida de aur afara din zid si sa mi-o arunci pe pamant.
Poate vreau doar sa trezesc dracii din credinciosi, sa vad care ciocanitoare pune botu si da cu ciocu.
La multi bani €$€ !
Sau ,
Foaie verde mitocan
Beni iar e taliban
La multi ani cre(s)tine si tie 🙂
Furtuna Dragos
Sincer imi pare rau de trauma religioasa pe care ai trait-o.
Domnul sa-ti deschida ochii , sa vezi ca nu el te-a dezamagit ci doar religia inventata de Elena white si institutia fondata de ea..
La multi ani.
Fiindca s-a amintit de beneficiul „postului”, ceva despre post care e bun. Acum nu prea stiu cum merge treaba cu „rugaciunea” cand postesti. As prefera sa lucrez daca nu sant prea flamand!
http://www.collective-evolution.com/2015/12/11/neuroscientist-shows-what-fasting-does-to-your-brain-why-big-pharma-wont-study-it/
”Esecul moral al crestinismului consta in faptul ca noi continuam sa ne raportam la iluzia individului izolat in fata Legii/Dumnezeu – in forma in care acestea erau intelese acum 2000 de ani si ignoram dilemele timpului nostru.”
Exact. Ca sa intelegem legea, biblia sau pe Dumnezeu, trebuie sa intelegem contextul si semnificatia care li s-a dat in diferitele perioade istorice. Aici se leaga bine cu ideea demistificarii simbolului care in fiecare zeitgeist primeste o semnificatie noua.
furtunadragos,
Cred ca experimentul tau ar face ravagii si ar crea multe ”surprize” neplacute.
@51, Onorata Instanta, nu primesc invitatii scrise pe piatra in orase de aur, nu vreau sa fiu comunist ca sa poata altul capitaliza in stil turbo capitalist, nu ma abonez la vreun mod in care ma catalogheaza lumea, sunt satul de ideologii si sisteme deterministe folosite in stil Weaponology, generatoare de conflicte inutile. N-am ales eu sa ma nasc pe Terra, domeniul de vanatoare a lui Satan si a lui Isus, doi copii rasfatati lasati de capul lor in gradina lu tatasu. Datoria lor e sa ma prinda prin metodele lor weaponologice iar a mea este sa fug. Drumul lui Homo Sacer e poteca codrului, nu ulita satului .
N-am chef sa ma justific in fata nimanui de ce fac si de cum sunt, nu imi cer scuze ca nu fac cum fac crestinii cu Isus , nu-mi spal cu el pacatele, nu-i beau sangele, nu-i mananc trupul, nu-i bat cuie-n palme si in picioare, nu il priponesc pe o cruce. chiar daca am facut-o candva… Mi-a mai venit si mie mintea la cap. Nu-mi pun intrebarea de ce niste evrei au jefuit un faraon ca sa-si faca un vitel de aur in desert.
Promit ca nu ma mai duc la biserica cu Nunchaku de fier si ca nu mai dau palme la unsii domnului , nu-i mai fac sa-si ceara scuze de cate ori am eu chef pt ca s-au purtat urat cu cine nu trebuia. Promit ca nu ma pocaiesc ca sa ma duc in Africa ca misionar sa ingradesc si ultima forma de viata libera, Daca dumnezeu vrea sa-i dau zecime atunci sa vina la mine in fiecare luna personal si i-o dau, dar fara intermediari si unsii domnului cu vaseline si alifii. Nu vreau sa fug in munti, poate doar sa ma plimb in Gibraltar,
Joaca-te GtA, project Bucharest, sau Age of Empires…
@ Alise Fekete, eu cred ca oamenii ar trebui sa experimenteze si sa isi testeze limitele mai degraba decat sa vorbeasca vorbele preluate din gura altora, si faptele si trairile altora de parca le-ar fi trait.
Nu ne putem gandi pe noi insine decat in context social,in ce masura aceasta este un impediment in formarea libertatilor individului,..eh,discutia e lunga…
Bingo ! Pretul pentru dezvoltare peronala poate fi uneori libertatea, uniii mai ravnesc si isi mai permit a calca cu vitejie, pe contexte, sfere si ”determinologie”.