Un zbor minunat

Pe scurt, asi vrea sa va impartasesc putin din ceea ce cred ca se transforma in una dintre pasiunile mele cele mai iubite. Calaritul. Ceea ce nu se reduce doar la calarit in sine. Sa va explic.

Nu stiu cum functioneaza in alte tari si locuri, dar la scoala la care am inceput sa merg, lucrurile stau cam asa. Inveti cum functioneaza un grajd. Mergi acolo unde este calul si inveti sa il periezi, sa ii cureti copitele, sa ii pui hamul, etc. Apoi, il scoti si il duci in tarc.

Am invatat cum sa ii dau gaz, sa ii pun frana, sa il manui dintr-o parte in alta. Am alergat putin la sfarsit iar apoi am facut o mica plimbare in afara tarcului. Dupa care l-am dus inapoi in grajd, i-am dat jos hamul, l-am periat iar apoi l-am lasat afara intr-un alt tarc langa prietenii lui. Toate astea acompaniata bineinteles (la unele doar deocamdata) de instructoarea mea.

Vor urma plimbarile in padure. Desi visez la un viitor, sper nu prea indepartat, cu plimbari pe malul unei ape 😊

Cand zic ca nu este doar calaritul in sine, ce vreau sa spun este ca tot ce implica acest sport te apropie mai mult de natura in diferite forme. Pe langa faptul ca inveti multe lucruri practice despre ingrijitul si gestionarea calului sau strategiile de calarie, esti in natura acompaniat de un animal superb. Puternic si in acelasi timp tandru. Conectezi cu el si formati o echipa in care dansati impreuna. Devine prietenul tau.

Vestea buna este ca, in afara anumitor exceptii, multi ar putea sa o faca. De ce sa nu incerci? Cum se spune, niciodata nu e prea tarziu! 😊

Doar o particica din balaur

In perioada dintre clasele I-IV, la Liceul de Arta, (profil de pian bineinteles si instrument inca drag mie), se practica dansul la serbarea de sfarsit de an iar eu trebuia sa mentin fatada de pocaita mica ce eram. Sa stau pe scaun si sa imi privesc colegii cum dansau.

Din fericire, am avut totusi libertatea sa il practic in diferite momente si contexte dar au fost perioade si spatii in care trebuia sa apar mentalitatea mortificatoare prin actiunile mele (cognitive si/sau conductuale, constiente si/sau inconstiente), ceea ce nu a fost intocmai benefic.

Si ar fi prea complex sa ne punem sa vorbim despre diferiti factori si dinamici care se impletesc in interactiunea dintre diverse sisteme (microsistem, mesosistem, etc.) si consecintele daunatoare pe termen scurt si lung ale unor tabuuri. Fiecare isi cunoaste propria gradina si felul in care diversi viermisori i-au invadat recolta.

Dupa ce m-am botezat, am incetat sa mai dansez pentru o perioada. Nu ca as fi fost vreo dansatoare de profesie (din pacate, haha). Pentru ca de o vreme incoace, sa ma impac pentru totdeauna cu aceasta prima iubire care dupa cum se spune, nu se uita niciodata.

Ideea ca dansul ar fi pacat am auzit-o in multe ocazii, de la diferite personaje. Da, foarte mare pacat este printre altele, sa:

• conectezi cu corpul tau
• faci sport distrandu-te
• te simti fericit
• ai grija de memoria ta
• exersezi gandirea divergenta si convergenta
• ai risc mai mic de a dezvolta dementa
• te tii in forma
• ai mai putin stres
• ai oase mai puternice
• dezvolti o coordinare si echilibru mai bun
• etc.

Desi am spus asta intr-un comentariu recent, cred ca este important sa repet. In aceasta perioada delicata, cred ca dansul poate fi una dintre manierele excelente de a face aerobic fiind inchis in casa. Inteleg ca poate nu e pe gustul orisicui, dar cred ca multe persoane si in special tineri s-ar atasa de el daca ar avea o imprejurare prielnica pentru asta.

Nu cred ca exista vreo forma de dans gresita. Cred ca orice dans poate fi bun pentru diverse scopuri. Acum, fiecare e liber sa isi foloseasca ratiunea si gusturile pentru a alege fiecare element si scenariu asa cum crede mai bine.

Si cu aceste putine cuvinte, va las sa vizionati un spectacol fermecator. Ballroom dance, un stil de dans divin, coborat direct de la zei.

Enjoy 🙂

Femeia

Saracul Adam. Intai Lilith, apoi Eva. Prima, o bomba. A doua, o dinamita si ea. Creatorul nostru, se pare, are un umor destul de negru.

Si pentru ca publicul acestei plataforme este romanesc (intr-un fel sau altul), vreau sa va spun ca mare (de fapt nu asa de mare) mi-a mai fost mirarea atunci cand am cautat atat semnificatia cat si sinonime (in dictionare romanesti bineinteles) pentru cuvantul femeie: printre altele sotie, muiere, femeie de serviciu, prostituata, curva. Din curiozitate m-am uitat si la barbat, ca sa gasesc: sot, voinic, curajos, om in toata firea, darz, inimos. Ce frumos.

De la inceputul gandirii, femeia este perceputa cu teama, suspiciune. Este nevoie de a o tine sub control si supunere ca nu cumva sa ajunga pe unde nu trebuie sau sa se piarda. Unii vor spune ca asta este istorie si in multe privinte (si locuri) din fericire, este. Dar, daca ne gandim doar la cateva teme legate de dezbateri actuale (intr-adevar, nu peste tot) cum ar fi de exemplu avortul, vom vedea ca avem de-a face cu aceeasi atitudine. Sa faca avort sau nu? Sa faca copii sau nu? Cand? Cum? Ce?

Mituri, religii, traditii, virusuri ideologice si tot felul de norme pentru a o limita si jupui intr-un fel sau altul. Si cu asta nu vreau sa spun ca barbatul ar fi fost scutit de probleme dar cred ca suntem de acord in a afirma ca femeia a dus-o mult mai rau si in multe locuri si contexte inca o duce.

Haideti sa atingem putin tema sexuala. Diferente intre barbati si femei, se spune ca exista. Dar la nivel de grup, nu de individ (ca si in alte aspecte). Si atunci, o sensibilitate sexuala mai ridicata plus cresterea intr-un mediu in care acest fapt nu este numai neinteles, needucat ci poate si respins, ce consecinte va avea?

Si ca sa luam un exemplu chiar biblic, haideti sa ne gandim la Maria Magdalena. O femeie, se pare, cu o dorinta sexuala mai dezvoltata, nascuta si crescuta intr-un mediu deplorabil. Si desi ar fi foarte simplist sa spunem ca in dinamica experientelor ei, sensibilitatea sexuala a jucat unicul sau rolul cel mai important, cine a fost aceasta femeie? Dupa mentalitatea timpului trecut, prezent, dupa dictionarul romanesc, si dupa alte si alte: o curva. Ca si consecinta a intretinerii de relatii sexuale cu sfinti. Si asta pentru ca este numai normal ca un barbat sa aiba asemenea porniri dar de-a dreptul demonic pentru o femeie nu?

Sau Maria. Recent catalogata (din nefericire, de o alta femeie) intr-un comentariu ca si ’’curva evreica’’. Poate aceeasi poveste. Sau poate un viol. Cine stie?

Si nu stiu daca este o iluzie de-a mea sau textul asta va fi citit si de domnisoare, femei, doamne hranite sau mai bine zis injectate cu diferite seringi culturale, sociale, bisericesti.

In caz afirmativ, asa ca de la om in toata firea, la om in toata firea:

Dragele mele Eva, e adevarat ca vi s-au deschis portile altor gradini cu alti pomi doar ca acestia au fost deja preselectati in mare masura, asa ca va indemn sa gasiti voi gradini/livezi noi, alti pomi si sa gustati din alte fructe frumoase la vedere, bune la gust. Catarati-va in ei, luati-va timp si mancati. In primul rand pentru voi, pentru ca meritati asta. Apoi, daca aveti parteneri, acestia se vor bucura (mai mult sau mai putin) si sa nu mai spun de celelalte persoane din jurul vostru care de asemenea, vor avea de castigat.

Dragele mele Lilith, ce sa va spun eu voua? Demonizate, temute, de unii urate, de altii adorate. De multe ori neintelese, in special de voi insiva. Ce ar fi sa invatati sa jonglati cu focul? Poate ca v-ati ars si i-ati ars pe altii neintelegandu-i functionarea dar haideti sa va spun care este culmea acestui joc: sa te joci cu focul si sa il arzi tu pe el. Sau ce ar fi sa va cunoasteti mai bine fiecare ingredient astfel incat sa puteti incepe a scrie carti de retete cu meniuri gustoase si hranitoare in primul rand pentru voi, apoi pentru familiile voastre si pentru ceilalti din jurul vostru?  

Cu drag,

Un om. O femeie.

Viata in lanturi

In nevoia noastra de a pune ordine in haos, este atat de usor sa cadem in capcana. Sa strangem viata in lanturi. Pazite cu gelozie de fel si fel de gardieni.

Imi place sa ma gandesc la farul de pe o stanca care in noaptea intunecata lumineaza calea unor nave. Echipajele acestora cauta sa descopere tot mai mult din viata necunoscuta aflata in adancimile marilor. Oameni specializati in diverse stiinte, instruiti in scafandrerie. Barcute umplute cu tehnologia necesara si scafandrii nobili, ambitiosi, gata sa-si duca misiunile pana la capat.

Cu totul pregatit la indemana, se scufunda si cauta. Gasesc. Inspectioneaza. Se reintorc la barcute, aseaza si gestioneaza tot felul de evidente, pentru ca dupa ce isi termina datoria, sa se reintoarca la nava mama in care totul se reinspectioneaza, categorizeaza, arhiveaza. Procesul continua si informatia devine tot mai completa.

Dar, chiar si asa, viata marina ramane o necunoscuta. Mereu apar noi forme de viata. Altele deja cunoscute, surprind prin dezvaluirea partilor lor ascunse. Multe se sting fara sa se aiba vreo idee despre ele. Pot aparea curenti care sa ingreuneze miscarea, obstacole care sa impiedice vederea. Iar pentru toate acestea, este important ca scafandrii sa fie mereu pregatiti pentru imprevizibil, gata sa-si reevalueze cunostintele, modesti.

De curand, s-au descoperit noi date despre niste creaturi ciudate dar frumoase, cu o ampla variabilitate inter- si intraindividuala la nivel de grup. Unul dintre scafandrii, Kazimierz Dąbrowski, si-a dedicat timpul acestor fiinte ca sa le inteleaga mai bine si astfel se poate cunoaste mai mult despre intensitatea si sensibilitatea lor, care pot cuprinde cinci dimensiuni (acestea se poate regasi in una, doua sau mai multe desi alte pareri sustin ca daca se regasesc in una, o vor face si in altele):

-intelectuala: curiose, introspective, gandesc abstract, etc.

-de imaginatie: cu fantezie bogata, dramatice, viseaza cu ochii deschisi, etc.

-emotionala: sensibile, empatice, etc.

-psihomotora: energice, vorbesc repede, intense fizic, etc.

-senzoriala: au simturile mai ascutite.

Un alt grup de scafandrii fascinati de aceste descoperiri, va pot oferi mai multe informatii daca ii contactati aici.

Aceste creaturi au fost si inca sunt destul de neintelese atat de experti cat si de populatia generala. Tendinta spre conformism si spre etichetare in prostie, distruge vieti. Multe dintre ele primesc diferite diagnostice, pot fi indopate sau nu cu medicamente si consiliere pentru comportamente excentrice vazute ca si patologice cand de fapt acestea tin de singularitatea lor si nu sunt anormale. Altora li se camufleaza problemele datorita inteligentei lor, neprimind astfel ajutorul necesar. De asemenea, se poate intampla ca unele sa aiba probleme psihice serioase relationate cu abilitatile lor, fara ca ajutorul pe care il primesc sa fie adaptat nevoilor lor. In ce le priveste pe cele mai mici, se intampla ca sa li se descopere atat problemele cat si abilitatile dar asistenta pe care o primesc sa se concentreze pe primele, neglijand celelalte. La fel de important este un studiu facut de SENG, care arata ca este mult mai mare probabilitatea de a le pune semnul fiarei acestora decat altora.  

Si continuand cu descrierea lor in general, unele se nasc in medii stabile si cu mai mult noroc, in care primesc stimularea necesara, obtinand astfel un start bun in viata desi lucrurile nu sunt roz nici pentru ele. Altele, vor trece prin imprejurari mai putin favorabile, poate diferite abuzuri, care vor lasa urme pentru tot restul vietii. Ele vor fi nevoite sa invete sa-si cicatrizeze ranile intr-un proces de metamorfoza continua. Multe vor muri fara sa stie ca de fapt erau o splendoare, poate uitate sau aruncate pe undeva, ascunse de vreun bolovan ori acoperite cu mult noroi. Altele vor inceta sa mai respire, sa mai emane culoare, aruncandu-se in gura unui predator, nemaiputand sa suporte intensitatea si problemele acumulate, neintelese nici de ele si nici de mediul lor. Pentru altele, refugiul va fii in ape intoxicate. Si lista continua.

A fi acest gen de faptura nu e lucru usor. Vei fi nevoit sa te misti si sa innoti in diferite ape, printre tot felul de vietati, curenti si capcane. Fiecare obstacol depasit te poate duce intr-un loc mai bun care la randul lui iti va prezenta noi provocari. Dureroase dar necesare pentru a putea innota in spatii tot mai fermecatoare.

Si pana la urma, acest itinerariu interminabil poate implini doua nevoi la fel de importante, la fel de profunde. Pe de-o parte, a propriei fericiri si satisfactii. Pe de alta, a imbogatirii si imbunatatirii existentei marine.  

Ridica-te, da-ti drumul si zbori

V-ar placea sa zburati cu parapanta? Poate ca unii o faceti deja, dar cu siguranta ca la altii nici nu le-ar trece prin cap. -Mai bine mor! ar spune. Ei bine, experienta zborului e unica, adrenalina la maxim, creierul in extaz. O minunatie. Cum ar putea cei carora le este teama, sa se lanseze in abis…si sa savureze o astfel de experienta? Poate ca mai intai ar trebui sa se arunce in moarte pentru ca sa poata gusta ce este viata. -Si Edi, nu ma refer la Darwin Awards in nici un caz.

De ce sa nu practicam sporturi mai normale, mai sigure? De ce sa ne riscam viata chiar in halul asta? De ce sa nu facem doar plimbari, poate mai rapide, dar totusi plimbari. Poate am putea alerga sau merge cu bicicleta. Oh, am uitat gradinaritul. De ce sa luam un risc nenecesar, sa ne pierdem pamantul de sub picioare, siguranta? Sa facem ceva ce merge impotriva vietii, asa cum o stim, asa cum am invatat si ne este drag?

Apoi, ganditi-va la uimirea celor care nici in ruptul capului nu vor sa zboare. -Ia uite mai, e sarit cu parapanta! Ce nebunie!

Unii, se intind pe iarba verde la un picnic, mananca, povestesc, pe cand altii cu ochelari de soare si berea in mana, stau sa se bronzeze. Privesc spre cer si teoretizeaza zborul. -Uite, eu cred ca…-Ba nu, eu cred ca…Si-ar dori sa o faca, dar e prea bine la caldurica si la sigur.

Si totusi, daca vrei sa zbori, nu poti sa o faci de pe o zi pe alta. Trebuie sa te pui in forma, sa inveti de la altii, sa-ti alegi cu grija echipamentul si sa aduni ore de practica. Dar merita efortul. La inceput, vei zbura acompaniat dar apoi, cand, cat si unde vrei tu. Odata ce ai inceput, nu vei dori sa te mai opresti. O vei face tot mai bine, peste peisaje tot mai diferite.

Pentru a trai, trebuie mai intai sa mori. Sa mori fata de zona ta de confort, siguranta, prejudecati. Sa te arunci in abis simtind ca vei muri si doar atunci vei vedea ca poti si tu zbura. Sa infrunti in locul cel mai adanc din tine, teama. Teama de necunoscut. De viata.

Cine își va păstra viaţa o va pierde și cine își va pierde viaţa pentru viata, o va câștiga.

In Tara Minunilor

Dat fiind ca mi-a fost dat darul si harul de a intra in tara minunilor, va invit si pe dumneavoastra la un sejur. Nu o sa va para rau. Ce o sa vedeti acolo? Multe minuni si nici o minune. Asa cum s-a mai spus uneori pe aici, viata este lipsita de miracole dar in acelasi timp totul este un miracol si sunt de acord cu asta.

Cu riscul de a repeta idei deja spuse, re-spuse si re-re-spuse, as vrea sa fac si eu un exercitiu de gandire, re-gandire si re-re-gandire a credintei mele daca imi permiteti.

Faptul ca nu putem aduce in explicatia lumii supranaturalul, ne face sa spunem ca Dumnezeu a murit si pe buna dreptate daca il intelegem doar prin prisma acestor forte. Dar daca de fapt supranaturalul este natural? Daca il parafrazam pe Pavel, am putea spune ca roadele duhului este inclinatia spre bine si spre rational din noi, adica divinul. Pe cand faptele carnii este cea primitiva.

Mi se pare ca supraomul lui Nietzsche explica foarte bine aceasta tensiune. Binele este in noi si atunci cand cautam sa-l dezvoltam, acesta creste si poate fi definit ca o forta divina. Pentru a ajunge la nivelul de supraom, trebuie mai intai sa fii o camila si sa cari tot felul de ‘’trebuie’’. Va suna cunoscut? Apoi, te poti tranforma intr-un leu daca vrei sa pui stop la ‘’trebuie’’ si sa incepi cu ‘’vreau’’. Interesant este ca apogeul se atinge prin transformarea leului in copil, nivel in care omul traieste in prezent, este spontan, inocent, se reinventeaza, este creativ, se joaca si danseaza cu viata (Amaranthine, imi amintesc de comentariul tau :-). Pana la urma nu asta a spus si Isus?

In aceasta tara vei vedea minuni doar daca te transformi intr-un copil, dar nu in sensul infantilismului dorit de multi ci in imbratisarea vietii in felul ei cel mai autentic.  

Exista ceva mai mult decat atat? Da, multe speculatii. Poate exista supranaturalul fara ca noi sa ne dam seama? Nu stiu. Dar in lumea noastra tangibila, nu. Si daca exista cumva un Dumnezeu real sau fizic pe undeva, acesta nu se va supara ca nu putem sa il cunoastem intr-o realitate in care nu este posibil asa ceva. Asa ca la fel cum spune Edi, ceea ce ne ramane este ’’sa vorbim despre vorbirea despre Dumnezeu’’.

Apoi, asemenea lui Polihronu si probabil multora pe aici, cred si eu ca testul care ramane in picioare este dragostea. Pana la urma atat Isus cat si Pavel pun mai presus de orice dragostea. Dragostea pentru bine si pentru om. Si este cel mai greu lucru de facut sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti pana la capat. Usor de spus, greu de facut. Pentru unii poate chiar imposibil din pacate. Personal, esuez de multe ori la capitolul acesta dar si cand reusesc as putea spune ca este cea mai frumoasa minune din aceasta tara. As putea readuce exemplul concret a lui Cavadas, chirurgul care departe de a se dezumaniza, isi foloseste puterea, banii si timpul sa se identifice cu unii dintre cei mai disperati oameni.

Daca v-am convins sa dati o tura prin aceasta tara sa stiti ca biletul de calatorie este gratuit. Dar daca cumva nu vedeti minuni sa stiti ca problema este la vedere asa ca, cum spunea si Isus, scoateti-va ochiul daca este rau.

Adevarul trait versus vorbit/jucat

Nu stiu daca unii dintre voi au auzit de medicul chirurg Pedro Cavadas, care face pe an o medie de aproximativ 1800 operatii, cunoscut printre altele pentru a face primul transplant de fata in Spania si pentru multe alte transplanturi si operatii inovative in domeniul lui de specialitate plastica reconstructiva. Faceti doar o cautare pe Internet si veti gasi informatii mai multe. Articolul acesta se bazeaza cel mai mult pe aceasta expunere desi am scos unele detalii si din alte surse.

Ceea ce ma intereseaza in schimb cel mai mult la acest om, este interesul lui dezinteresat pentru oameni. Merge de 3 ori in Africa, cu proiecte ’’mici’’ sau realizabile, finantat aproape in totalitate de salarul lui din motivul ca nu vrea ca proiecte incepute si subventionate de altii sa fie terminate inainte de termen din cauza ca se inchide robinetul prea devreme.

Pe langa asta, Pedro Cavadas, un medic prestigios, de succes, care poate avea tot ce isi doreste inainte sa gandeasca sau macar sa ceara, renunta la o viata de consum si de banalitate. De la a avea masini Porsche si alte obiecte ’’moderne necesare’’, Cavadas intelege ca toate astea sunt o minciuna si o capcana, in cuvintele lui. Isi da seama ca fericirea este mereu promisa cu noile versiuni (in orice) care nu fac decat sa indeparteze si mai mult telul implinirii. Intelege ca suferinta, fericirea si alinarea durerii sunt universale atat in ce priveste negrul dintr-un colt uitat al lumii cat si albul saturat (intelegem ca suna bine din punct de vedere retoric) din occident.

Daca revenim la ajutorul dezinteresat, Cavadas cu siguranta ca da lectii multor organizatii implicate in ajutor umanitar tocmai pentru ca agenda lui nu contine nimic altceva decat un interes genuin pentru suferinta umana. Mai mult de atat, chirurgul stie ca oamenii pe care ii ajuta in mod gratuit, nu ar face-o la randul lor daca el ar avea nevoie si spune ca are foarte multe exemple despre asta. Cum ar fi ca ramas in the middle of nowhere fara benzina, trec pe langa el oameni pe care cu o saptamana inainte i-a operat care refuza sa-i dea macar 2 litri din diferite motive. Pe langa asta, spune ca foarte multi au incercat, incearca si vor incerca sa-l fure si sa-i faca rau dar intelege ca astea sunt regulile jocului si ca si el daca ar fii in locul lor probabil ca ar face la fel.

Motivul pe care il da pentru continuarea implicarii in ciuda tuturor circumstantelor, este decenta. In acest sens, Cavadas enumera placerile noastre bazice ca si animale cum ar fi mancatul, dormitul, sexul si afirma ca alte placeri sublime care pot fi chiar mai puternice ca aceastea, trebuie cultivate. Printre altele vorbeste de muzica de opera si de placerea de a darui. Ca si medic, spune ca are o putere imensa de a alina suferinta, de a darui o noua viata si resursele necesare sa o faca. Ca si atare, pentru el ar fii indecent sa nu faca nimic.

Ca sa nu mai spunem ca acest om este ateu si ajuta pe altii nu pentru a castiga o coroana in cer, sau pentru alte recompense infantile ci pentru ca a inteles ca un alt fel de viata este traita degeaba adica fara implinire reala. Nu inseamna oare asta viata traita din belsug, nebunia crucii sau faptele duhului impotriva carnii? Pana la urma nu la asta se rezuma si exemplul lui Isus? Un om care atinge excelenta dar o foloseste nu pentru a se ridica pe el insusi ci pe cei mai slabi si defavorizati, stiind ca majoritatea nu vor intelege nimic, ca sa nu mai vorbim despre recunostinta. Acest ateu da lectii zombiilor ’’crestini’’.