Cădere sau Trezire?
9 mai 2020 141 comentarii
Fructul Păcatului și Pomul Cunoștinței
Sunt cincizeci de ani de când sunt preocupat de această sintagmă contradictorie și misterioasă: de ce este legată căderea – în păcat, de actul cunoașterii?
Pt mine cunoașterea a reprezentat întotdeauna viața, lumina, eliberarea, nu căderea.
Totuși, cunoașterea biblică mai are un sens: cunoașterea sexuală și procrearea. Salvarea speciei, în condițiile unui individ perisabil.
Demersul înțelegerii mele a orbecăit un timp asupra raportului dintre cunoașterea rațională, cognitivă și cea etică, morală. Mă gândeam că omul și-a asumat în mod abuziv o cunoaștere experimentală a domeniului moral și mai ales al imoralității, fără să înțeleagă pe deplin consecințele rezonabile ale gesturilor sale.
Apoi am aflat că, oameni mai deștepți decât mine, au conchis că de fapt, atunci când omul a devenit conștient de sine, gânditor, capabil de predicție, analogie, a realizat că este muritor.
A încercat un raționament cauzal, și-a asumat responsabilitatea, a dobândit simțăminte de rușine, vinovăție și a conchis că tot ce i se întâmplă rău, nu poate fi decât consecința actelor sale.
Orbit de superioritatea gândirii sale – până la urmă, oarecum justificat – s-a considerat superior celorlalte regnuri și s-a detașat de natură. S-a născut cultura.
Totuși relatarea biblică merită mai multă atenție asupra detaliului. Este vorba despre structura noastră intimă și modul în care funcționăm.
Avem o viață instinctuală, îndelung blamată ca fiind primitivă, păcătoasă – dar cred că este o apreciere superficială, fiindcă întreg regnul animal se conduce doar după acest ghid de conduită și este singurul care îi asigură supraviețuirea.
Noi, oamenii avem structuri psihoafective supraiacente și gândirea rațională. Totuși cea mai mare partea a funcțiilor noastre sunt involuntare, inconștiente, necondiționate, în timp ce doar viața de relație este voluntară și conștientă.
Ce ne spune relatarea căderii? Că omul, prin intermediul organelor senzoriale, ia act de existența unor bunuri sau valori ale mediului care îi sunt necesare pentru supraviețuire.
Este pus în discuție instinctul alimentar, dar nu trebuie să excludem instinctul sexual, de conservare, etc. Senzorialul, mecanismele psihic afective și cele decizionale sunt implicate.
Acte naturale, sunt interzise arbitrar, sancționate și realitățile nefericite, nefaste ale lumii în care trăim sunt explicate, deterministic, cauzal.
Adjudecarea personală a unor valori, în condițiile vieții colective, concurențiale, trebuie supusă unor reguli, care pentru a fi respectate, trebuie împuternicite de o autoritate supremă. Asta pentru a evita dezordinea și violența.
Paul Diel pune accent pe intenționalitate, care ar fi fost suplinită cu supraconști(e,i)nță. Dar eu aș merge mai departe. Intenționalitatea este urmată de un plan, proiect, evaluarea costurilor, riscurilor, responsbilității.
Dacă ești puțin psihastenic sau chiar obsesivo-fobic, te paralizează frica și nehotărârea. Dacă un paranoic a inventat islamul, atunci un psihastenic a inventat creștinismul. Și pe Dumnezeu.
În analogie, ca și în simbolism, deseori, termenii sunt interschimbabili. Cine pe cine, a făcut? Poate aceasta este și cauza confuziei atât de frecventă, între simbol și simbolizat.
E greu să trăiești responsabil, să-ți asumi alegerile, riscurile, să distingi între alternative. Dar dacă ar fi o instanță sau chiar două: una pentru bine și alta pentru rău (Satana, nemernicul), care să joace rol de paratrăsnet și eventual să descărcăm asupra lor responsabilitatea și consecințele propriilor acte. Comod! Și convenabil! Iată, unul dintre motivele pentru care religiile vor supraviețui!
Că acest demers benefic unei repartiții relativ echitabile este distorsionat în forme mai mult sau mai puțin sofisticate pentru exploatarea economică, financiară, sexuală, de gen, etc., sau prin sisteme moderne disimulate, a devenit o certitudine. Dar nu acesta este subiectul.
O întrebare simplă: De ce trebuie reglementată sexualitatea, instinctul reproducerii?
Răspunsul pare evident:
– pentru a evita suferința partenerului prin infidelitate
– pentru protecția produsului de concepție – copilul
– pentru a evita transmiterea afecțiunilor venerice
– pentru a evita exploatarea sexuală, obiectualizarea femeii sau a partenerului, și abuzul sexual de orice fel
– etc.
Multe dintre aceste cauze, pot rămâne într-o formă potențială, altele pot dispărea de la sine, nu corespund realității sau pur și simplu nu mai sunt de actualitate.
De ce trebuie o conștiință umană să țină seama de ele, să-și însușească aceleași stereotipii tradiționale, când cauzele care au condus la apariția acestora, au devenit desuete sau nu mai există?
De pildă, doi parteneri nu au nicio obligație față de terți, nu mai sunt în perioada fertilă sau au adoptat măsuri contraceptive eficiente, cunosc în profunzime regulile de igienă și profilaxie și se simt liberi să intre într-o relație mutuală. Cine are autoritatea să le reglementeze o conduită care nu-i privește decât pe ei înșiși?
Societatea umană a găsit soluții mai mult sau mai puțin fericite, acestor aspecte: familia, poligamia, haremurile, concubinajul, țiitoarele, abstinența, celibatul, contractul liber consimțit, cu sau fără participare afectivă, prostituția, în game diversificate, etc., reglementate cultural, juridic, sau prin cutume tradiționale, or ad-hoc.
Sunt ele perfecte? Nimic din ceea ce este uman nu este perfect, dar este perfectibil.
Cum decide o persoană regulile pe care și le însușește? Conform culturii, tradiției și spiritualității căreia îi aparține.
Foarte rar sau tot mai frecvent, oameni liberi, decid în cunoștință de cauză ceea ce trebuie să facă cu viața lor, fără să se mai supună unor norme devenite anacronice, fără ca prin aceasta, să ignore consecințele actelor lor.
Conștientă de raționamente ca cele de mai sus, poate o persoană să decidă ce are de făcut cu ființa, organismul ei?
Cu simțurile sale – ochii, urechile, pielea, bunul simț și mucoasele ei? Cu membrele, mâinile, picioarele și degetele sale? Cu organele, aparatele si sistemele sale: nasul, gura, auzul, văzul, stomacul, sistemul nervos sau aparatul uro-genital?
Prin supraestimare, parțial justificată, datorită abaterilor și abuzurilor, a supra-raționalizării, supra-reglementărilor, a complexelor rușinii și vinovăției, am ajuns să negăm dimensiuni esențiale ale ființei noastre.
De ce este obezitatea mai puțin vinovată decât imoralitatea? Natural, ele conduc la consecințe similare. Dar sinuciderea? Este mai gravă decât anorexia sau abstinența, castitatea? Ne putem asuma o asemenea analiză în mod responsabil, sau trebuie să facem recurs la autoritate?
A apărut inechitatea, inegalitatea de gen. Desigur, cele mai frecvente aspecte sunt comerțul cu carne vie, prostituția, exhibiționismul feminin, marketingul, fashion, etc.
Persoane hipersensibile, captive unor sisteme draconice sau libertine, unor tradiții iraționale, ancestrale, au ajuns să fie abuzate sistematic prin circumcizie sau alte forme de mutilare, castitate și celibat, impuse instituțional sau doar ideologic, doctrinal.
Cantitatea de suferință datorită exceselor nenaturale, prin abuz, abstinență, libertinism, prostituție, este enormă.
Putem trece indiferenți mai departe, sau putem milita pentru emancipare, echitate și libertate.
Despre Sorin Săndulache
oxigen2 
Chiar asa. Mai stie cineva ceva de ilustrul Aurel Ionica. Prezenta lui pe aici mai dadea culoare (si nerv 🙂 ). Apoi lipsa lui Andrei Voiculescu e simtita si ea. Pacat ca s-a retras. De Ibrian sau Sertorius nu mai amintesc… P.S. Unchiule Edi, ne poti detalia ce meciuri avusesi cu sanctitatile lor ? 🙂
Singura intervenție din partea lui Dumnezeu, pe care nu o percep și nu este o limitare a libertății, este cea pe care am auzit-o de la Edmond și anume ca Dumnezeu să intervină în favoarea celui mai slab dacă eu vreau să-i fac rău. Dacă aș face așa ceva, aș fi eu împotriva principiului libertății absolute, deci ar fi prostesc sa mai am pretenție la libertate.
Dacă eu nu-i fac niciun rău lui Dumnezeu sau semenului, pot face orice vreau. Altfel nu e libertate. Nu e libertate sa fiu pedepsit pt neascultare, mândrie, dorința de a trai departe de Dumnezeu, necredința în existența lui, etc. Nu pot fi pedepsit, fără a încalca principiul libertății, nici pt lipsa mea de dragoste pentru aproapele. Înțeleg sa nu-i fac rău, dar nu mă poți obliga sa-l iubesc. Egoismul, narcisismul, desfrânarea cu acordul partenerilor, alcoolismul nu pot fi pedepsite pentru ca eu aleg de ex. sa ies din trib, să-mi aleg un loc gol de oameni unde sa practic toate astea. E alegerea mea și nu pot fi pedepsit pt asta, dacă, desigur, vorbim despre libertate. Orice comentariu care este împotriva a ce am spus, îl văd ca bare din substanță morală, cu care se construiesc gratii pentru pușcărie.
Consecințele biologice, fără intervenție supranaturala, a actiunilor mele, nu le consider o limitare a libertății.
Discuția poate merge în direcția care arată că tocmai limitele mele biologice, în condițiile în care sunt creat, nu sunt limitări ale libertății. Cu alte cuvinte, ființa mea este și pușcăria mea. În felul asta, singura formă de libertate este nonexistenta. Dar așa subiectul devine interminabil, prea abstract și nepractic.
În concluzie, cred ca suntem prea permisiv cu privire la conceptul de libertate. Mereu reacționez când aud ca vb. cineva despre libertatea pe care ne-a dat-o d-zeu de a nu-l asculta.
Privind treaba asta în alt context, probabil e o poveste moralizatoare ca să asculți de stăpânii laici și religioși.
ge2oana, puți a imbecil. Postând BUG Mafia, ieși fudul în frunte, demonstrându-ți nivelul (dacă mai era nevoie).
Pe oxigen2 postează sau comentează, în general, oameni cu preocupări intelectuale cu ceva cultură gn, teologică, etc. Cei care semnează articole, inclusiv SS, sunt oameni care se spală, pot argumenta idei elaborate, nu păduchi care se hrănesc cu B.U.G. Mafia… SS, sigur, nu se hrănește cu asemenea lături.
Adu și tu contrubuții la subiect, articulează și tu idei, etc. Tu doar împarți pupaturi de posterior sau, după caz, înjurături de păduche agramat de cartier periferic. Pauvre abruti…
Hai sictir!
@Amaranthine Sophia – Libertatea inseamna ca poti face ce vrei, dar anumite libertati au consecinte. Pe care e corect sa le suporti odata ce ti-ai asumat libertatea. Dumnezeu putea sa ne faca roboti sau papusi gonflabile ca dumnezeul lui polihronu. Rebeliunea e pedepsita, desi ai libertatea de a fi rebel. E libertate aici. Esti liber sa violezi, dar suporti consecintele. Sau la nastere, poti fi castrat. Atunci nu mai ai libertatea asta.
” Dacă robul nu ascultă de stăpân este pedepsit. Dacă copilul nu ascultă de tată, se muta de acasă și își face o viață pe cont propriu, fără ca tatăl sau să-i bage bețe în roate.” Da, asta e libertate dar tot trebuie sa suporti niste consecinte plecand de acasa, copil fiind… Nu trebuie ca tatal sa te pedepseasca neaparat. Tu suporti consecinta libertatii tale, nu pedeapsa tatalui.
„Tatăl nu da porunci.” Care tata nu da porunci?
Eu sunt liber sa ucid. Dar suport consecintele.
Definitia libertatii e sa faci ce doresti fara a interzice dreptul celuilalt de a face ce doreste. Asta in relatia interpersonala.
In relatia Creator – creatie libertatea e putin diferita decat in relatia dintre violator si victima! Avem nevoie sa apelam la metafizica lu’ polihronu, dar nu la logica lui.
Limitele mele biologice sunt limitări *, scuze de greșeli. Și stilul meu de a scrie face textul greu de înțeles dar nici nu pierdeți nimic dacă săriți peste comentariile mele. Sunt muncitor, nu scriitor.
@ polihronu – „L-ai iubi ca Dumnezeu si i-ai da libertatea sa cada in cunoastere.”
asta e metafizica lui Hagi. adica sa fie bine sa nu fie rau. libertatea de a cadea in cunoastere are si consecinte negative de care vreau sa-mi scutesc copilul, asta daca tot vorbim de iubire.
„dacă ai ști dinainte ca o carte…” dacă ai fi tu copilul, ce ai vrea să facă tatăl tau? Să te țină în siguranță și ignoranță? Să te lipsească de o experiență atât de intensă, complexă, abisala, traumatizanta, ca toate cele ce duc la sinucidere? Ai vrea sa fii tratat ca un adult, cu respect și libertate sau ai vrea sa fii infantilizat de dragul siguranței? Vrei o existență vegetală sau o moarte în urma unei experiențe specifice celor mai dinlăuntru ale omului. Dacă există un adevăr și acesta s-ar găsi într-o carte (știu ca în ipotetica ta carte nu ai zis ca este adevărul dar merg eu mai departe) dar adevărul e așa de tare încât nu ai rezista și te-ai sinucide, ai alege să-l afli? Eu cred și dacă ai alege sa nu-l afli, viața de după decizia asta nu ar mai fi viață ci o existență biologică și până la urmă tot te-ai sinucide sau ai deveni alcoolic sau ceva de genul. Ai alege sa mori prost sau sa mori deștept?
… in my humble opinion, of course.
„Aurel Ionica… Andrei Voiculescu… Ibrian… Sertorius…”
Pe Aurel si pe profetul lui eu i-am pus la colt. Ma plictisisera, intr-un sfirsit. Andrei si Ibrian citesc, ba chiar ne injura sporadic 😉 Serto e pierdut intr-o gaura neagra.
„Discuția poate merge în direcția care arată că tocmai limitele mele biologice, în condițiile în care sunt creat, nu sunt limitări ale libertății. Cu alte cuvinte, ființa mea este și pușcăria mea. În felul asta, singura formă de libertate este nonexistenta. Dar așa subiectul devine interminabil, prea abstract și nepractic.”
Despre limita a lui Liiceanu s-ar putea sa te ajute.
„libertatea de a cadea in cunoastere are si consecinte negative de care vreau sa-mi scutesc copilul, asta daca tot vorbim de iubire”
Spune-i asta lui Dumnezeu.
Sola Scriptura și A Sophia
Vă mulțumesc! Ați ridicat mult nivelul conversației.
Sola S: Hermeneutica este tentată, dar plecând de la noptieră, mor cca 9 mii de copii zilnic, pe planeta pământ, fără să se sinucidă, iar 18 mii de părinți sunt devastați.
A Sophia: E un adevărat curs despre libertate și nu e un subiect ușor! Sunt încântat să-l primesc.
Deoarece trăim într-o lume polarizată, desigur, cunoașterea poate avea și aspecte negative – cunoașterea suferinței, a adicției, precunoașterea morții, etc. Dar cunoașterea ca înțelegere și înțelepciune, defrișare a misterului, tehnologie chiar, cred că face face foarte mult, contribuind la ridicarea calității vieții oamenilor.
@Amaranthine Sophia – Atunci cand ne raportam la Dumnezeu facem o greseala fundamentala: o facem din punctul nostru de vedere. Ca si cum am relationa cu un om. Daca incercam sa vedem toate astea din punctul Lui de vedere, am realiza ca nu doar realitatea se schimba ci si metafizica. Se schimba conceptele pe care le aveam, pt ca asa cum spunea si Edi, limbajul nostru e incapabil sa exprime notiuni ale divinitatii. Spre exemplu notiunile de iubire sau dreptate sunt, nu neaparat diferite la Dumnezeu, cat extinse la imagini pe care oricat de metafizici am fi nu putem sa le percepem corect. Putem intelege iubirea dar sa te lasi pironit pentru gunoiul lumii asteia e prea mult. Sa-l iubesc pe cel care-mi ucide familia e peste puterile mele, Dar pot cauta sa-L inteleg, acolo unde El se lasa revelat. In Biblie. Acolo il pot gasi. Nu in Nietzsche sau chiar Kant care a postulat teologia morala ca adevar fundamental.
Cum judecam noi dreptatea Lui? E drept ca Dumnezeu sa-i ia viata lui Ezechia? Daca asteptam inca cei 15 ani de gratie vedem ca motive ar fi avut sa o faca si asta inseamna iubire. E posibil sa distrugi din iubire? la noi sunt doua concepte care nu pot sta impreuna. Dreptatea si iubirea, Dar asa se defineste El.
El avea pentru Adam o alta forma de cunoastere. Mult superioara celei empirice si rationale. O cunoastere asa cum ne e promisa in Imparatia Lui. Ceva „la care mintea omului nu s-a suit”. Poate ca a vrut sa ne dea un Vivladi si noi am ales un Guta. Poate ca avem cunoasterea pe care ne-am dorit-o dar nu ce ne-a harazit El.
@Sorin Săndulache – „pilda” cu noptiera era raportata la pomul interzis, la o cunoastere punctuala care ne poate dauna in final. Dovada o avem permanent la noi. Avem ce am ales. Cunoasterea e ceea putem descoperi din Stiinta lui Dumnezeu, insa muschii pe care-i flexam cu proteina cunoasterii ne va duce inevitabil catre autodistrugere! Pot intelege ca nu asta era scopul final aal creatiei Lui si ca va fi nevoit sa intervina pentru a recalibra totul.
9.000 de copii mor zilnic pentru asta e consecinta libertatii noastre de decizie. Raul nu e creatia Lui ci alegerea noastra. Pentru ca suntem liberi. pentru ca ne iubeste.
Am o repulsie ce probabil e o prejudecată de ordin politic fata de el, dar dacă-l recomanzi, o sa ma ocup.
Da, am zis și eu ca intervenția lui când fac rău aproapelui și consecințele naturale nu le consider limitări în contextul ăsta. Libertatea de a nu-l urma pe Dumnezeu vine implicit cu lipsa acțiunilor lui voite împotriva mea, ca consecință la alegerea mea. Poate fi mai rău dacă nu-l urmez, iarăși, asta e alta discuție. Trebuie să lămurim întâi libertatea. Spui ca anumite libertăți au consecințe. Toate libertățile și limitările au consecințe dar ele trebuie sa fie naturale iar perceperea lor e subiectivă pt ca poate mi-e mai ușor sa sufăr lipsuri decât să am un boss. Dacă rebeliunea e pedepsită, atunci nu ai libertatea sa fii rebel, ai posibilitatea, capacitatea psihica și fizică. Pedepsirea rebeliunii de către Dumnezeu nu mai e o consecință naturală ci un act voit, arbitrar. Dacă locuiesc într-o cetate respect legile. Dacă nu vreau, ies din cetate, stau pe vârf de munte și suport privațiunile pt ca-mi iubesc libertatea și nu iubesc legile. E ok, dar dacă sunt pedepsit de legiuitor pentru asta, atunci e bai, e tiranie nu libertate. „poți fi castrat” limitări biologice sau unde a fost Dumnezeu când neajutorat fiind am fost castrat, în fine. “care tată nu da porunci” clar nu unul dintr-o societate patriarhală. Când vorbesc despre Dumnezeu ma refer Dumnezeu asa cum este prezentat de creștinismul mainstream. Ma refer la acel punct de vedere, ma Dumnezeu antropomorfic. Vorbesc in paradigma unui Dumnezeu creator în sensul olar-vas de lut, dumnezeul iudeo-islamo-crestin. Nu vb ontologie, clar. As spune ca încerc sa vb despre consecintele logice ale unui Dumnezeu asa cum pretind creștinii ca e al lor, dar ma cearta taranlogic dacă folosesc the L word :))
Sola S
Îți înțeleg demersul. Dar este o metafizică și o teologie proiectată într-o altă realitate, ideală, din nefericire, foarte diferită de singura realitate pe care o cunoaștem. Pot înțelege hăul care ne desparte, când face parte dintr-o parabolă ca cea a bogatului și săracul Lazăr, dar nu e aplicabilă legilor existenței imediate. Este doar o doctrină, o ideologie, un castel de cărți de joc, un raționament aparent infailibil, dar care stă în aer, pentru că axioma și premisele nu se verifică.
Sa te lași pironit pentru gunoiul lumii- poate asta e responsabilitatea față de creație de care am zis când am comentat noi la ce a postat poli. Nu poți sa creezi o ființă asa cum suntem și dacă vezi ca nu o ieșit bine sa dai cu buretele. Îți asumi fapta până la moarte pe cruce. Fapta lui Dumnezeu a fost liber exacutata, conform cu învățătură creștină, nu ca faptele noastre care sunt niște zbateri de pește pe uscat. Se pare ca pentru libertate plătești, fie ca ești om sau Dumnezeu. Cunosc și teologia creației din dragoste dar problema e la libertate.
Celelalte specii trăiesc conform cu legea lor, nu au libertatea noastră de alegere și totuși mor, dispar specii întregi. Populația globului a explodat de când am ales știința în locul religiei. Mor mulți copii pentru ca sunt și mulți copii. Dar și pentru alegerile noastre care îi afectează pe alții, desigur. O consecință a foamei și mizeriei, pe lângă deciziile celor care conduc lumea, este și porunca domnului care spune creșteți și va înmulțiți. A spune ca fiecare familie timp de doua generații trebuie sa aibă un singur copil natural e cea mai prolife afirmație. Practic ne scutește de o apocalipsă în viitor.
Dar de ce sa ne limitat la filozofi pentru explorarea lui Dumnezeu, dacă vrei, sau la cărți sacre? De ce nu deschizi noi uși de percepție unde nu-ți spune nimeni nimic, unde mergi singur, fără învățători, fără nimic bagaj cultural, fără filozofii. 😉 Oare tămâia din biblie a fost mereu tămâie?
@Sorin Săndulache – care e axioma si care sunt premisele?
„Se pare ca pentru libertate plătești, fie ca ești om sau Dumnezeu.”
„Oare tămâia din biblie a fost mereu tămâie?”
D-aia-mi place mie de tine 😛
Cartea lui Liiceanu despre care vorbeam e din tineretea lui predecembrista. Da-i o sansa.
@Sorin Săndulache – „Îți înțeleg demersul. Dar este o metafizică și o teologie proiectată într-o altă realitate, ideală, din nefericire, foarte diferită de singura realitate pe care o cunoaștem.”
Adica faptul ca raul e strict alegerea noastra e o alta realitate, ideala, diferita de cea pe care o cunoastem? Nu inteleg.
Axioma este: Dumnezeul antropomorfic există. Premisele sunt întreg discursul apologetic iudaic, creștin, islamic, religios, etc.
Descrie-mi un singur fragment al realității a-morale, neutre, care să nu fie alcătuită din opozabile, antinomii, contrarii, structural funcționale, necesare echilibrului, autoreglării, existenței, supraviețuirii.
Informația este binară, câmpurile și energia sunt bipolare, prin natura și sarcinile lor, materia este alcătuită din particule încărcate pozitiv și negativ. Potențialul de membrană, neuronii și mușchii tăi, formați din actină și miozină, funcționează pe baza contrariilor care se atrag sau se resping.
Nu cunoști adevărul decât prin contrast cu eroarea, binele cu răul, frumosul cu grotescul.
Este un mit că noi am ales răul. Suntem un amestec de bine și rău, bune și rele, având capacitatea să le distingem, putem alege adevărul, binele, frumosul sau dimpotrivă eroarea, răul, urâtul. Conviețuirea, societatea, relațiile, sunt rezultatul unei negocieri, al unui contract. Nu e nimic mistic. Restul e narațiune, poveste, doctrină, mit, ideologie. Și astea opun oamenii în băieți deștepți și naivi. Noi toți, suntem, mai mult sau mai puțin, îndoctrinați. Luăm de bune cuante de doctrină, ideologie, cutume, fiindcă e comod așa, e convenabil sau am obosit să gândim, să luptăm. Toți avem un discurs, aparent coerent. Și noi. Unii dintre noi, fac eforturi notabile să se elibereze. Și reușesc! Deocamdată, tu ești îndoctrinat. Este o alternativă. La libertate. Un subiect important, aici.
Daca stranepoata a facut un dar in semn de apreciere doctorului si apoi se plange ca l-a acceptat, este la fel de ne etic ca si cum medicul ar discuta public problemele de sanatate ale stranepoatei. In ultimul caz, este incalcarea unui cod etic/profesuional. In cel dintai, nu exista un cod al pacientului in afara legilor nescrise ale relatiilor de incredere. Ce ar fi daca si medicul le-ar incalca?
Edy – Dacă strănepoata nu dădea un cadou medicului,conform experienței ultimilor 50 de ani în România,nu era sigură de calitatea actului medical.Lanțul trebuie rupt de medic,nu de pacient,a cărui viață este în joc,și care nu întotdeauna are forța psihică de a schimba sistemul cu riscul pierderii sănătății.
Edi, n-aș mai fi revenit, dacă nu mi-ai fi ridicat mingea la fileu! Mulțumesc! Problema e mult mai complexă! Până în urmă cu cca un an, poate mai bine, salariul meu era mai mic decât cel actual al asistentei mele. La 30 ani după ce-o fi fost în 1989. Ceva confiscat! Azi am un venit de cca cinci ori mai mic decât al unui medic vesteuropean și de cca zece ori mai mic decât în State. Plus mafia și corupția din sănătate! Oricum, după 45 ani de medicină – poate sunt subiectiv – am sentimentul că am și m-am dăruit pacienților mei extraordinari, cu puțin mai mult decât am primit. Desigur sunt solidar cu compatrioții mei, la venituri și cheltuieli. Totuși, un medic bun, nu are dreptul sau voie să se plângă! Am făcut și greșeli? Da! Numai cine nu muncește, nu greșește. Mă voi strădui toată viața să nu rămân dator! Ca Zacheu, vameșul, gazda Celor Mari! Autoritatea!, bat-o vina!
taranlogic,
Daca pacientul nu are forta psihica si claritatea ideologica sa schimbe sistemul va ajunge ca in US unde cea mai avansata stiinta si tehnologie medicala cohabiteaza cu o politica de sanatate publica de banana republic. Am prieteni in linia intai in lupta impotriva Covid 19, li s-a dus pielea de pe maini de atata desinfectant, sunt nedormiti si munciti ca vai de ei. Medicul castiga cateva procente din ce inghite sistemul. Lucratorii medicali au rata cea mai inalta de sinucideri si depresii intre toate categoriile profesionale. Complexul medical-farmaceutic-asigurari-industrial are misunea sa genereze profit pentru investitori. Cei care castiga nu sunt
mediciiproletariatul medical ci stock-holderii. Administratia, care nu are nimic de a face cu medicina, reduce personalul, mareste schimburile, taie din beneficii. Apoi exista armata de avocati rechini care vaneaza cazuri de discriminare sau vre-o remarca insensibila ca sa faca bani.In Romania a trecut timpul cand medicul si profesorul erau elita societatii. Acum sunt looseri care nu s-au priceput sa se faca oameni de afaceri, politicieni, manelisti, celebritati TV, pastori de megachurch, vindecatori new-age. Romania este tara cu cel mai mic procent GDP pentru sanatate din EU. Vorba lui Cosbuc:
E supta tara de haraci,
De greci nebuni si de cazaci
Sraca tara, noi saraci,
De unde cai mai buni?
Sorin,
Coruptia balcanica a dus-o bine in comunism si o duce excelent in economia neoliberala. Mana invizibila a pietii nu lucreaza pentru medic asa cum nu lucreaza pentru nici un slujitor public. Nici medicii din US nu sunt de invidiat. Specialistii care fac bani apartin unor dinastii si daca nu faci parte din tribul lor nu esti admis, de exemplu, pentru chirurgie toracica. Altfel faci o operatie minora pentru 13 k din care doar 300 ajung la tine (ma refer la un caz concret pe care mi l-a povestit un medic) restul merge in sistem. Oamenii se plang ca platesc prea mult pentru o simpla vizita dar nu stiu ca banii nu merg la medic. Pe de alta parte exista multe spitale inchise ca nu genereaza profit, mai ales in zonele deindustrializate. Medicul ar vrea sa isi serveasca comunitatea dar trebuie sa slujeasca Mamona asigurarilor si a medicinii corporate.
Nu vad unde este problema daca cineva isi manifesta recunostinta fata de medic printr-un dar intr-o tara din care medicii pleaca si shpertzarii raman. Unii din prietenii nostrii din tinerete, care au cazut la medicina in vara si s-au dus la seminar in toamna, au vazut mai multi bani decat viseaza un medic in Romania si nu au complexul lui Zaheu, ba se si plang ca saracul nu are destula credinta sa zeciuiasca in timp de carantina.
Daca ne intrebam ce a lucrat i favoarea sucesului reproductiv in istoria speciei, raspunsul este un amestec de bine si rau. Complexitatea ciclului de reproducere, de la trezirea interesului pentru sexul opus, la jocurile si ritualurile de curtenie, cresterea copiilor, probleme social-culturale ca prestigiul sau dreptul la mostenire, politica clanului, lupta pentru putere, au selectat trasaturi contradictorii care sunt reconciliate in diverse feluri de diverse culturi. Cultura ofera contextul in care acelasi lucru este bun sau rau si in care trasaturi contradictorii isi au timpul lor sau limitele lor cand cohabiteaza simultan.
Imi place exemplul cu fata care citeste raportul sau recita/canta la ora muzicala. Se pregateste toata saptamana in fata oglinzii cum sa transmita vibratia erotica in fraze calugresti, formele implinite sub rochia gri-soarece, si isi lasa o suvita pe frunte din parul lins pe cap a la EGW. Textul, rochia, parul lins, proclama aderenta la puritanismul tribal. Fara asta nu se poate casatorii. Suvita, vocea, mersul, formele revelate discret, apeleaza la instinctul sexual. Tanarul promitator spune, alaturi de mama lui, „vai ce fata spirituala” dar o voce in el spune „ce sexy”, desi nu recunoaste. El crede ca admira spiritualitatea (orice ar insemna) dar inconstientul decodeaza mesajul erotic.
Astea sunt zapezile de alta data. Acum fata isi expune parul si se fatzaie la Speranta TV, dar, make no mistake, cand canta cat il iubeste ea pe Isus ne spune cat de iubareata este. Nu ca asi avea vre-o problema cu asta. Este un joc care dureaza de zeci de mii de ani dar isi schimba forma. Sexul, atributele parentale, prestigiul social, sunt in conflict dar trebuie puse in acelasi pachet.
„un amestec de bine si rau”
Si d-aia orice exorcism e de la diavolul 🙂 (Mielul e Fiara)
Eu nu am finețea intelectuală pentru cazuistică.Nimeni nu a zis că e ușor să râdă un Nicu Mohanu de tine că ești nea Ion.Și eu am fost supus tentațiilor insidioase ale unui sistem diabolic de pervertire. Cunosc un medic care lucrează în România drag mie,de mare valoare morală și profesională,care nu primea decât flori și ciocolate de la pacienți.I-am spus să nu mai primească nici flori,sau nu mai vorbesc cu el.Face eforturi mari să asigure pacientul că-l va tratata bine chiar dacă nu-i acceptă banii.Ciubucul este supapa prin care sistemul bolnav supraviețuiește.Există căi legale și morale de rezolvare a problemei-o societate întreagă occidentală le-a găsit.Balcanismul este ,în esență,amorfism intelectual și moral.Cinicul spune -” sunt un nenorocit.Și ce ?..” Amorful intelectual își ” justifică” fapta.
Ai reușit să mă captivezi total! Aspectele astea trebuiau să facă substanța unei emisiuni separate!!!
M-am intrebat adesea de ce sunt atat de multi singels (atat baieti cat si fete) sau se casatoresc la varste matusalemice, printre adv-istii din Ro (pe care ii cunosc). Expunerea neurologului poate oferi un inceput de raspuns…
@Sorin Săndulache – nu vad nici o leg intre comentariul meu si antropomorfismul lui Dumnezeu… care nu vad de ce ar fi o axioma! Dumnezeu e duh. Noi suntem dupa chipul Lui in alt sens, nu antropomorfic!
„Informația este binară, câmpurile și energia sunt bipolare, prin natura și sarcinile lor, materia este alcătuită din particule încărcate pozitiv și negativ. Potențialul de membrană, neuronii și mușchii tăi, formați din actină și miozină, funcționează pe baza contrariilor care se atrag sau se resping” – ai descris partial lumea in care traim. Aplica asta la axioma ta cu Dumnezeu antropomorf si vei avea dumnezeul gonflabil al lui polihronu. Dovada ca asa e, este ca Adevarul e unul singur. E o singularitate. Nu e cunoscut prin contrast cu minciuna. Nu-L poti cunoaste pe Dumnezeu DOAR in contrast cu diavolul. Poti aplica sistemul binar/bipolar la starea asta a existentei dar nu-L poti intelege pe Dumnezeu prin lentila asta.
„Este un mit că noi AM ALES răul. Suntem un amestec de bine și rău, bune și rele, având capacitatea să le distingem, PUTEM ALEGE adevărul, binele, frumosul sau dimpotrivă eroarea, răul, urâtul.” Multumesc. In care categorie te incadrezi „destepti sau naivi”?
In afara discursului religios, axat eminamente pe Biblie, mai exista 2 forme de discurs care poate sau macar are pretentia ca ar putea aduce o clarificare a problemelor punctual teologice: discursul filosofic si cel logic. In primul caz e imposibil sa ajungi la o concluzie de caz particular. De ex sa clarifici sursa raului. Filosofia intotdeauna va ramane in cadrul extins al conceptiei despre lume. Te va readuce mereu la pseudoaxiomele ei existentiale.
Asta e motivul pt care o discutie filosofica despre sursa raului, de ex. nu are sens in afara logicii si bineinteles a teologiei crestine. Asa ca demersul asta e sortit esecului inainte de a incepe!
As putea lua paragrafe intregi din comentariul tau si sa le aplic la orice subiect:
„Noi toți, suntem, mai mult sau mai puțin, îndoctrinați. Luăm de bune cuante de doctrină, ideologie, cutume, fiindcă e comod așa, e convenabil sau am obosit să gândim, să luptăm.”
„Toți avem un discurs, aparent coerent.”
„Unii dintre noi, fac eforturi notabile să se elibereze. Și reușesc! Deocamdată, tu ești îndoctrinat.” Asta il retin pt atunci cand nu voi mai avea o replica!
„Dumnezeu e duh”
Ce-i aia duh?
Hai cu lucrurile concrete, nu cu metafizica 😛
„dumnezeul gonflabil al lui polihronu”
Tocmai l-am intepat cu sula si sufla peste tine duh 🙂
Ce, nu stiati ca pneumatologia e stiinta pirturilor? 😀
Si eu sint duh. Cel ce isi spune „polihronu” nu e nici rinichiul meu, nici inima mea, nici macar creierul meu. Eul meu bintuie trupul meu. Pe de alta parte, n-as fi deloc duh fara rinichiul meu, fara inima mea si, mai ales, fara creierul meu. Nici Dumnezeu nu e duh fara mine.
Pentru ca asa l-am facut pe Dumnezeu – duh din duhul meu.
A venit Isus si ne-a adus din duh carnea si singele sau. Pentru ca carnea si singele meu sint darurile Duhului.
Sola S
Te joci cu vorbele în lipsa unei realități! Asta e culmea: să invoci teodiceea în favoarea teologiei și împotriva metafizicii și logicii. Mijloacele ieftine tip pase copy/paste mi se par cel puțin, rudimentare, primitive. Regret, ești irecuperabil, dar fericit în bula ta. N-ar strica nițică primenire! Nu te mai obosi, avem repere mult prea diferite! Fii fericit conform primei fericiri!
… Asta se intampla cand nu esti upgradat filozofic. ramai cu cateva secole in urma in bula ta. metafizica e moarta nu pt ca asa a decretat un filozof cu autoritate, ci pt ca si-a trait traiul, si-a mancat malaiul. orice forma de metafizica e retorica pura, diiscurs fara continut cognitiv. putina actualizare cu analiza logica a limbajului, putin Bertrand Russel (ca sa intelegi greseala grecilor care confunda structura lumii cu structura frazelor limbajului uman, etc). orice limbaj e limitat si relativ, deci incapabil sa ne redea notiuni clare neechivoce despre orice . teologia e moarta pt cametafizica a murit, iar teologia nu poate (inca ?) sa utilizeze limbajul matematic (mathesis universalis). asta nu inseamna ca nu ne ramane o multitudine de variante de studiu si cercetare a lumii si a vietii cu ochii mintii larg deschisi…
BV,
Intorcanudu-ne la scandalul cu Nietzsche, moartea lui Dumnezeu inseamna de fapt moartea metafizicii.
@Sorin Săndulache – teodiceea e prin definitie in favoarea teologiei, ce e culmea aici? „teodiceea impotriva metafizicii”? intocmai. Sursa raului poate fi gasita in afara lui Dumnezeu numai in logica biblica si nu in metafizica. Daca cauti binele in metafizica nu-ti ajung titlurile din descriere si nici timpul unui pensionar.
„Mijloacele ieftine tip pase copy/paste mi se par cel puțin, rudimentare, primitive. ”
Nici virgulele si nici logica nu-ti confirma titlurile din descriere. Faptul ca ataci persoana la baioneta cand ti se pune oglinda in fata ma scuteste de efort. cu copy/paste mai sus ti-am aratat ca te contrazici singur iar cand nu mai ai argumente, o dai cu rudimentara de gard.
@Sorin Săndulache – https://youtu.be/ey4lnpQkpE0?t=897
In sensul asta, recunosc, nu prea sunt dus pe la biserica!
Am spus ca raul nu e creatia Lui ci alegerea noastra. Nu inteleg care e problema aici! De ce reactionati la baioneta?
Nu vorbeam de aventisti. Ei sunt buni si plini de farmec. Vorbeam de noi, astia… ortodocsii.
Baionetă?! Nici vorbă!
Frumoase amintiri!
Într-adevăr, un proces ca cel al coveritirii-deconvertirii-reconvertirii este deosebit de complex și consumptiv. Nu e de loc simplu! Dacă vei avea vreodată curajul să-l parcurgi, cu fața sus, cu inima deschisă, sincer, autentic, credincios idealurilor, valorilor și conștiinței tale, vei avea toată susținerea mea!
Dă-mi voie să mă îndoiesc!
@Sorin Săndulache – acum am vazut…
#polihronu – „Crestinismul nu are dusman mai mare decit Hristos.”
#Sorin Săndulache (crestin adventist, „pastor”?) „Poli – Multumesc!”
intre ele un adevar trist…
#stranepotul – „Duplicitar, spre deosebire de polihronu, etc. Cu „apologeți” ca dv, Creștinismul nu mai nevoie de dușmani”
Dar inainte de toate intrebarea si raspunsul:
#stranepotul – „O întrebare pentru d-l Sorin Săndulache: mai sunteți membru în Biserica AZȘ și, dacă da, de ce???”
#Sorin Săndulache – „Cultural, social, psihologic, afectiv, sunt. Filosofic, nu.” – adanc. Ma intreb cum se impaca piticul psihologic cu cel filosofic? Nu se iau de par?
Despre „coveritirea-deconvertirea-reconvertirea asta vorbesti? Din cate vad ai ramas la deconvertire si pare sa mai ai drum lung pana la reconvertire. Cine spune ca e simplu? Din cate vad eu, e chiar imposibil. Procesul e prea masochist pentru convingerile mele.
Ma intreb totusi cum poti sa-ti schimbi convingerile (coveritire-deconvertire-reconvertire) de atatea ori si sa ramai ” sincer, autentic, credincios idealurilor, valorilor și conștiinței tale”?
„Dacă vei avea vreodată curajul să-l parcurgi…” – sa ma fereasca Dumnezeu!
#Sorin Săndulache – „Mijloacele ieftine tip pase copy/paste mi se par cel puțin, rudimentare, primitive.”
Primitive, dar ard singure, mai abitir ca vreascurile „sfintei” babute simple!
Linkul de mai sus a fost gresit. vroiam sa spun
reiau… Nu vorbeam de aventisti. Ei sunt buni si plini de farmec. Vorbeam de noi, astia… ortodocsii.