Cădere sau Trezire?
9 mai 2020 141 comentarii
Fructul Păcatului și Pomul Cunoștinței
Sunt cincizeci de ani de când sunt preocupat de această sintagmă contradictorie și misterioasă: de ce este legată căderea – în păcat, de actul cunoașterii?
Pt mine cunoașterea a reprezentat întotdeauna viața, lumina, eliberarea, nu căderea.
Totuși, cunoașterea biblică mai are un sens: cunoașterea sexuală și procrearea. Salvarea speciei, în condițiile unui individ perisabil.
Demersul înțelegerii mele a orbecăit un timp asupra raportului dintre cunoașterea rațională, cognitivă și cea etică, morală. Mă gândeam că omul și-a asumat în mod abuziv o cunoaștere experimentală a domeniului moral și mai ales al imoralității, fără să înțeleagă pe deplin consecințele rezonabile ale gesturilor sale.
Apoi am aflat că, oameni mai deștepți decât mine, au conchis că de fapt, atunci când omul a devenit conștient de sine, gânditor, capabil de predicție, analogie, a realizat că este muritor.
A încercat un raționament cauzal, și-a asumat responsabilitatea, a dobândit simțăminte de rușine, vinovăție și a conchis că tot ce i se întâmplă rău, nu poate fi decât consecința actelor sale.
Orbit de superioritatea gândirii sale – până la urmă, oarecum justificat – s-a considerat superior celorlalte regnuri și s-a detașat de natură. S-a născut cultura.
Totuși relatarea biblică merită mai multă atenție asupra detaliului. Este vorba despre structura noastră intimă și modul în care funcționăm.
Avem o viață instinctuală, îndelung blamată ca fiind primitivă, păcătoasă – dar cred că este o apreciere superficială, fiindcă întreg regnul animal se conduce doar după acest ghid de conduită și este singurul care îi asigură supraviețuirea.
Noi, oamenii avem structuri psihoafective supraiacente și gândirea rațională. Totuși cea mai mare partea a funcțiilor noastre sunt involuntare, inconștiente, necondiționate, în timp ce doar viața de relație este voluntară și conștientă.
Ce ne spune relatarea căderii? Că omul, prin intermediul organelor senzoriale, ia act de existența unor bunuri sau valori ale mediului care îi sunt necesare pentru supraviețuire.
Este pus în discuție instinctul alimentar, dar nu trebuie să excludem instinctul sexual, de conservare, etc. Senzorialul, mecanismele psihic afective și cele decizionale sunt implicate.
Acte naturale, sunt interzise arbitrar, sancționate și realitățile nefericite, nefaste ale lumii în care trăim sunt explicate, deterministic, cauzal.
Adjudecarea personală a unor valori, în condițiile vieții colective, concurențiale, trebuie supusă unor reguli, care pentru a fi respectate, trebuie împuternicite de o autoritate supremă. Asta pentru a evita dezordinea și violența.
Paul Diel pune accent pe intenționalitate, care ar fi fost suplinită cu supraconști(e,i)nță. Dar eu aș merge mai departe. Intenționalitatea este urmată de un plan, proiect, evaluarea costurilor, riscurilor, responsbilității.
Dacă ești puțin psihastenic sau chiar obsesivo-fobic, te paralizează frica și nehotărârea. Dacă un paranoic a inventat islamul, atunci un psihastenic a inventat creștinismul. Și pe Dumnezeu.
În analogie, ca și în simbolism, deseori, termenii sunt interschimbabili. Cine pe cine, a făcut? Poate aceasta este și cauza confuziei atât de frecventă, între simbol și simbolizat.
E greu să trăiești responsabil, să-ți asumi alegerile, riscurile, să distingi între alternative. Dar dacă ar fi o instanță sau chiar două: una pentru bine și alta pentru rău (Satana, nemernicul), care să joace rol de paratrăsnet și eventual să descărcăm asupra lor responsabilitatea și consecințele propriilor acte. Comod! Și convenabil! Iată, unul dintre motivele pentru care religiile vor supraviețui!
Că acest demers benefic unei repartiții relativ echitabile este distorsionat în forme mai mult sau mai puțin sofisticate pentru exploatarea economică, financiară, sexuală, de gen, etc., sau prin sisteme moderne disimulate, a devenit o certitudine. Dar nu acesta este subiectul.
O întrebare simplă: De ce trebuie reglementată sexualitatea, instinctul reproducerii?
Răspunsul pare evident:
– pentru a evita suferința partenerului prin infidelitate
– pentru protecția produsului de concepție – copilul
– pentru a evita transmiterea afecțiunilor venerice
– pentru a evita exploatarea sexuală, obiectualizarea femeii sau a partenerului, și abuzul sexual de orice fel
– etc.
Multe dintre aceste cauze, pot rămâne într-o formă potențială, altele pot dispărea de la sine, nu corespund realității sau pur și simplu nu mai sunt de actualitate.
De ce trebuie o conștiință umană să țină seama de ele, să-și însușească aceleași stereotipii tradiționale, când cauzele care au condus la apariția acestora, au devenit desuete sau nu mai există?
De pildă, doi parteneri nu au nicio obligație față de terți, nu mai sunt în perioada fertilă sau au adoptat măsuri contraceptive eficiente, cunosc în profunzime regulile de igienă și profilaxie și se simt liberi să intre într-o relație mutuală. Cine are autoritatea să le reglementeze o conduită care nu-i privește decât pe ei înșiși?
Societatea umană a găsit soluții mai mult sau mai puțin fericite, acestor aspecte: familia, poligamia, haremurile, concubinajul, țiitoarele, abstinența, celibatul, contractul liber consimțit, cu sau fără participare afectivă, prostituția, în game diversificate, etc., reglementate cultural, juridic, sau prin cutume tradiționale, or ad-hoc.
Sunt ele perfecte? Nimic din ceea ce este uman nu este perfect, dar este perfectibil.
Cum decide o persoană regulile pe care și le însușește? Conform culturii, tradiției și spiritualității căreia îi aparține.
Foarte rar sau tot mai frecvent, oameni liberi, decid în cunoștință de cauză ceea ce trebuie să facă cu viața lor, fără să se mai supună unor norme devenite anacronice, fără ca prin aceasta, să ignore consecințele actelor lor.
Conștientă de raționamente ca cele de mai sus, poate o persoană să decidă ce are de făcut cu ființa, organismul ei?
Cu simțurile sale – ochii, urechile, pielea, bunul simț și mucoasele ei? Cu membrele, mâinile, picioarele și degetele sale? Cu organele, aparatele si sistemele sale: nasul, gura, auzul, văzul, stomacul, sistemul nervos sau aparatul uro-genital?
Prin supraestimare, parțial justificată, datorită abaterilor și abuzurilor, a supra-raționalizării, supra-reglementărilor, a complexelor rușinii și vinovăției, am ajuns să negăm dimensiuni esențiale ale ființei noastre.
De ce este obezitatea mai puțin vinovată decât imoralitatea? Natural, ele conduc la consecințe similare. Dar sinuciderea? Este mai gravă decât anorexia sau abstinența, castitatea? Ne putem asuma o asemenea analiză în mod responsabil, sau trebuie să facem recurs la autoritate?
A apărut inechitatea, inegalitatea de gen. Desigur, cele mai frecvente aspecte sunt comerțul cu carne vie, prostituția, exhibiționismul feminin, marketingul, fashion, etc.
Persoane hipersensibile, captive unor sisteme draconice sau libertine, unor tradiții iraționale, ancestrale, au ajuns să fie abuzate sistematic prin circumcizie sau alte forme de mutilare, castitate și celibat, impuse instituțional sau doar ideologic, doctrinal.
Cantitatea de suferință datorită exceselor nenaturale, prin abuz, abstinență, libertinism, prostituție, este enormă.
Putem trece indiferenți mai departe, sau putem milita pentru emancipare, echitate și libertate.
Despre Sorin Săndulache
oxigen2 
„Crestinismul nu are dusman mai mare decit Hristos” e exact ceea ce stie si spune un reconvertit.
De la min. 1:02:27 mai exact
@MHr „e exact ceea ce stie si spune un reconvertit.” ai si tu dreptatea ta. Ca ceasul ala stricat de arata ora de 2x pe zi.
Un ceas stricat e inca mai bun decit unul care merge, dar arata in permanenta ora gresita 🙂
A doua oara cand ai dreptate azi. Cred ca te convertesti incet-incet.
N-am incetat niciodata sa cred. In Povestitor.
Mi-e teama sa-ti cer detalii. Las-o asa ca arata bine.
N-o să înțelegi! Pentru tine, ‘vorbirea asta este prea de tot’! Tot ce se mișcă, se schimbă, este dinamic, după îndelungile exerciții în ale neclintirii, vă provoacă vertij și greață. Doar că această atitudine conduce la inadaptare, inadecvare și irelevanță.
“Mi-e teama”
Omul liber nu cunoaste frica.
Sa inteleg ca predicile din Popa Tatu care iti provoacă vertij și greață sunt pentru zeciuiala inadaptatilor, inadecvatilor si irelevantilor adventisti inchistati in neclintire, iar aici e un gym pt refularea piticului filosofic?
Desi nu sunt de acord cu asta, as putea intelege macar logica, daca ar fi vorba totusi de filosofie. Insa aici nu vad nici credinta nici filosofie. E doar un melanj hidos.
Inteleg pe cineva care-si apara incredintarea. Crestina sau filosofica. Chiar daca nu sunt de acord cu el. Dar nu inteleg un crestin care sa accepte ca Cristos e cel mai mare dusman al crestinismului. E peste puterea mea de a intelege.
Exact asa cum Adevaratul Israel (Isus, in caz ca nu te-ai prins) e cel mai mare dusman al iudaismului.
„Omul liber nu cunoaste frica”
Nu e frica, pt ca Domnul e cu mine. Mi-e doar teama sa nu-L dezamagesc.
„Sancta” simplicitas.
Nu-mi cer scuze nimanui ca asta e credinta mea. Din contra, ea imi da putere.
Nu iudaismul e problema ci fariseismul iudaic, asa cum nici crestinismul nu e o problema ci dogma cultica. Isus e dusmanul fariseismului si al dogmaticii ca doctrina.
MHr, esti penticostal? Vorbesti in limbi! Nu imbraca Adevarul in minciuna.
Sola S
Dacă îți spun că tot ce e în dinamică te blochează și te interzice! Ignori complet dimensiunea temporală, succesiunea firească a evenimentelor! Sunt două epoci diferite din viața mea! Iar categoriile cunoașterii la care te referi, ca fiind incompatibilități, au în față vieți de oameni, prieteni, rude, obiceiuri, stereotipii. Putem avea convingeri diferite și să ne iubim, să fim civilizați. Cu puțin efort și dacă ne-am cunoaște realmente, sunt sigur că ne-am plăcea. De altfel, faptul că ai cunoștință de expunerile mele, spune ceva! Trebuie să-ți mulțumesc, nu să mă simt jignit!
„Mi-e doar teama sa nu-L dezamagesc.”
„În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste.”
„Nu e frica”
E frica. Pentru ca ai ales sa construiesti pe altceva decit adevar. Poate sa fie cu tine si MegaHronul, adevarului nu-i pasa. D-aia te face liber 🙂
„Nu iudaismul e problema ci fariseismul iudaic, asa cum nici crestinismul nu e o problema ci dogma cultica”
Bullshit. Nu era nimic fariseic in catapeteasma Templului. Sau in singele jertfelor.
Iar crestinismul nu e, din pacate, altceva decit dogma si cult. Isus se pisa pe amindoua.
Daca nu ma crezi pe mine (daca!, pf!), citeste-l pe Andrei Voiculescu la Neputinta povestii.
“detalii”
CENOTAF
dacă viaţa mi-e drum
aş dori ca pietrele
kilometrice să fie
pietre de mormînt
comemorînd din puţin
în puţin moartea mea
şi mereu alta învierea
mea pietre necioplite
ca să pot într-un
tîrziu să le adun
şi altar să înalţ
să-mi găzduiască ofrandă
dedicată Marelui
Resuscitator doar
învierea
Daca nu te temi ca-ti poti pierde dragostea sau mai mult, Subiectul, aia nu e dragoste. Teama mea nu e frica din 1Io.4:18, asa ca nu se aplica aici. Nu cunosc adevarul dar stiu cine e Adevarul. Si construiesc pe El. Celalalt adevar poate fi parte religie, parte filosofie, parte stiinta si-mi mai racoresc mintea cu el. E o mica placere a vietii, dar incerc sa gasesc si in astea calea catre El.
Inainte de Io.8:32 e o conditie! „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu…” Daca un MHr ma indeparteaza de Cuvant nu mai sunt liber pt ca schimb adevarul in minciuna. Nu cred ca Adevarul il gasesc in filosofie sau stiinta. Filosofia ma ajuta doar sa gandesc, dar e un drum infundat. Iar stiinta imi arata doar franturi din Shekina.
Sunt „ortodox” botezat greco-catolic, am primit binecuvantarea in biserica mamei (penticostala), am rude baptiste si „tin” Sabatul pt ca-mi face placere sa petrec o zi cu Dumnezeu. Biblia mi-e singurul cult. Nu vreau sa apartin de nici un cult pt ca urasc doctrina.
Asa ca nu-mi vorbi de libertate!
Crestinismul nu e dogma si nici cult. Noi am facut din invataturile lui Isus o credinta care trebuia sa aibe un nume. I-am zis crestinism. Apoi am facut din asta o religie si l-am rupt in dogme si culte. Fiecare cum am inteles sau cum ne-a fortat istoria sau geografia. Era inevitabil ca se va intampla asta. Dar daca drumurile sunt diferite, Tinta e aceeasi. Pe cand stiinta si filosofia au alte tinte. Daca fiecare apostol ar fi intemeiat cate o biserica, am fi avut 12 culte primare cu 12 doctrine diferite. Daca Isus l-a putut ierta pe Petru, il poate ierta pe orice crestin sancta simplicitas din orice cult, daca are credinta NU DACA CUNOASTE ADEVARUL! Cunoasterea adevarului nu e conditie a mantuirii!
Catapeteasma – crezi ca s-a rupt pt ca a fost inutila sau pt ca a devenit inutila? In VT scopul ei era f clar. Evreii nu aveau acces direct la Dumnezeu. Aveau intermediar nu doar marele preot dar si catapeteasma care-l separa pe cohen hagadol de chivot asa cum n-au avut acces direct la mantuire prin sangele unui Dumnezeu intrupat ci prin sange de animale. Totul era o umbra a ce urma sa fie. Ce sens are preotul ortodox/catolic azi, daca avem acum acces direct la Cohen HaGadol si chiar la Tatal? Am copiat in crestinism sistemul religios iudaic. Daca asta nu e fariseism, atunci e prostie. Catapeteasma iudaica a avut sens. Catapeteasma ortodoxa e fariseism.
Sangele jertfelor – e cam aceeasi idee. Dpdv filosofic, poate parea nonsens dar Dumnezeu se coboara la nivelul oamenilor din orice moment al istoriei. Crezi ca din punctul Lui de vedere e vreo deosebire intre nivelul la care erau ei atunci si cel la care suntem noi azi? Adevarul Lui e echidistant fata de ambele momente ale istoriei, fata de ambele culturi. Sau mai corect spus, noi suntem la aceeasi distanta fata de Adevar! la urma urmei, Il cautam „bajbaind” de-a lungul intregii istorii.
Fain. Dar pt „Miorita” asta ai avea nevoie de un bolovan mare la capatai care te va impiedica la inviere. Eu n-as risca. Mai bine RIP MHr. Una e sa dai cu capu de Gibraltar si alta de o cruce de lemn.
@Sorin Săndulache – Raspund doar in cheia pe care o primesc, direct sau indirect. Aici e direct:
„Deocamdată, tu ești îndoctrinat.”
„Regret, ești irecuperabil, dar fericit în bula ta. N-ar strica nițică primenire! Nu te mai obosi, avem repere mult prea diferite! Fii fericit conform primei fericiri!”
„Putem avea convingeri diferite și să ne iubim, să fim civilizați”.
Putem incerca.
Corect! Face parte din stilul tău. Ești incorigibil. O spun cu simpatie! Am fost înduioșat de fragmentele biografice. În sfârșit, din spatele unei măști schematice apare un om real, cu care nu mă mai pot certa. N-are rost să continuăm niște monologuri paralele care nu duc nicăieri. Așa că, Sola va continua solo. 😃 Voi posta o concluzie mai jos care ar putea să-ți dea de gândit. Nu mă supăr dacă o ignori! Îți doresc toate cele bune!
Eroarea lui Diel, cu toate meritele sale, ale unui creator de sistem, este aceea că, în contact cu misterul, îmbrățișează soluția relativ facilă, a agnosticismului idealist, explicând totul, într-o manieră absolut speculativă, printr-un spirit supraconștient director și organizator, pe care îl face responsabil de intenționalitate, adoptând pe cale de consecință o poziție teleologică, spiritualistă, și astfel închide circularitatea vicioasă a confuziei simbolului care este o abstracție pură, cu simbolizatul care aparține realității imediate, concrete, dată în simțuri. Orice idealism privește într-o oglindă formată sau deformată, sursă a unei simple reflectări, întoarce spatele realității și face considerații savante asupra realității reflectate.
Curajul de a privi realitatea în față conduce la angoasă existențială, responsabilități înfricoșătoare, consecințe definitive, în fața cărora toți intuitivii și proiectanții de semnificații subiective, se retrag îngroziți, instinctiv. Preferă laptele primordial al mângâierilor subiective, iluzorii, facile, dar adictive.
„un bolovan mare la capatai care te va impiedica la inviere”
Poeziile sint adesea capcane. Te-ai grabit si ai sarit peste titlu. Niciun bolovan nu poate tine Povestitorul in mormint. Cititorul e Marele Resuscitator.
In rest, multam ca ai recunoscut, chiar si incoerent, ca adevarul nu te intereseaza.
ORDALIŢIU
arunc cuvintele în sus
să mă străpungă în cădere
cele care devin oasele
poemelor mele trup
din trupul meu şi
sînge din sîngele meu
Am vesti proaste, Amaranthine: s-ar putea sa vrei sa mai citesti una de Liiceanu 🙂
Apropo, ordáliul (judicium Dei – practicat si in Biblie), la fel ca „act of God” din dreptul contractual anglo-saxon, sint amuzante dovezi ca adevaratul Dumnezeu e intimplarea, dezordinea 😉
Imi place sa gasesc adevarul in fiecare lectura, altfel n-as mai citi. Sunt si cioburi de adevar prin care poti vedea Adevarul mai clar. Dar nu ma concentrez pe adevaruri, pt ca stiu ca oricat as cauta, Adevarul ramane revelat in lumea noastra doar atat cat vrea El sa fie revelat. Metafizica poate arunca un ochi dincolo, dar descopera doar umbre care distorsoneaza Adevarul.Asa ca pt mine, adevarul filosofic e o capcana. Ma bucur de el, il hranesc, dar nu-l las sa devina mascul alfa.
Asa ca scopul meu AICI nu e sa ma calific in vreun fel la testele semantico-filosofice hronice si nici sa caut Adevarul. Ci sa ma bucur de adevaruri acolo unde le gasesc. De ex la Edi. Imi place sa-l ascult, dar de cele mai multe ori constat ca ramane nu doar cu un ochi dincolo, ci cu amandoi si chiar cu mintea…
Asa ca, daca vrei „sa bati la cur crestinii” cu ordalii filosofice eu iti intorc si celalalt obraz (era sa zic buca, dar mi-e teama sa nu ma intelegi gresit) pt ca nu ma intereseaza subiectul, poate cel mult, ca gimnastica a gandirii.
Andrei Voiculescu de la EL?
@Sorin Săndulache – Nu-l stiu pe nenea Diel dar pare ca seamana cu polihronu. Fiecare cu realitatea lui.
„nu ma intereseaza subiectul”
Da, am inteles din prima: iubesti Adevarul, iti bagi picioarele in adevar.
Asta-i roada Duhului.
O sa fii dezamagit insa – nimeni nu te persecuta ca alegi sa traiesti in poveste. Aici pupam ambii obraji si, daca vrei, ambele bucute. Iar daca esti masochist, te batem din dragoste 😛
M-as bucura daca, de pilda, din incursiunea asta in jungla O2 vei fi invatat macar atit – ca „sola scriptura” nu e un slogan biblic.
Nu e slogan biblic pt ca nu e in litera ei, dar totusi e, pt ca asta e spiritul biblic. Ca poate fi extrapolat si in filosofie, sau in fizica (dupa modelul lui S. Hawking)… depinde de scriptura fiecaruia.
Ma dezamagesti. Tocmai ma bucuram si eu de nobletea suferintei in persecutie cand ma trezesc ca desi nu mai crede nimeni in poveste, sunt totusi tolerat.
„dar totusi e, pt ca asta e spiritul biblic”
Nici vorba. Duhul citeaza fara menajamente din literatura extracanonica. Ba gaseste profetii mesianice si la pagini, nu doar in VT. Nu mai vorbesc ca „sola scriptura” e oricum o minciuna sfruntata – nu a existat vreodata, nu exista nici acum vreun crestin care sa se calauzeasca doar dupa Scripturi.
Am început despre limite, e bună.
Sa speram ca ramine 😉
https://www.netflix.com/watch/81122487?trackId=253628477&tctx=3%2C28%2C18272f37-5ab1-4698-b0bf-1f47d46d87a1-213010559%2Cb70f7229-2d5f-4768-b12a-6e9b542ed662_56913205X94XX1589468309469%2Cb70f7229-2d5f-4768-b12a-6e9b542ed662_ROOT