Puterea povestii
10 mai 2020 59 comentarii
Cind spun ca evanghelia e doar o poveste nu inseamna ca incerc sa fug de tilcul povestii. Dimpotriva. Povestea evangheliei e plina de invataminte pentru cel care o citeste corect, fara prejudecatile credintei.
Prima si cea mai importanta morala a povestii evangheliei e ca nicio jertfa de animal nu te poate „apropia de Dumnezeu” – adica nu te poate face mai sfint decit esti deja. Daca punem la socoteala si ca, in poveste, Isus inviaza, adica nu e deloc o jertfa pe care te poti baza, pricepem ca evanghelia e chiar mai categorica: NICIO JERTFA nu te poate face mai sfint decit esti deja. Poate sa coboare Dumnezeu insusi din cerul povestii, nu are cum sa adauge vreun dram de sacru vietii tale. Esti sfint, asa cum Dumnezeul pe care ti-l imaginezi e sfint (sau nu). Apropo, Isus moare ca Dumnezeu. De inviat, invie doar Omul. Povestitorul.
A doua morala a povestii evangheliei, strins legata de prima si deloc mai putin importanta, e ca centrul e pretutindeni, mai ales la periferie. Templul e irelevant, pentru ca tu esti templul. Niciunde nu e mai prezenta „slava Domnului” decit in pleava societatii. Oamenii de nimic sint tot ce avem mai de pret – axa lumii, pomul vietii, muntele sfint. Prostituata in ochii careia ejaculezi victorios e Dumnezeu.
A treia si deloc ultima lectie a evangheliei e ca a trage de profetii esuate pentru ca sa le asiguri, intr-un miine mereu aminat, implinirea e un joc mizerabil. Mizerabil moral – pentru ca, in cioburile inevitabile ale oricarei apocalipse, Unsul e Fiara.
oxigen2 
” o cariera in prostitutie, fara amenintarea ilegalitatii sau a oprobriului, ar fi pentru multi in sine un progres.”
Intr-adevar, este un progres. Desi, am dubiile mele in ce priveste bunastarea integrala a prostituatei.
„am dubiile mele”
Absolut, si eu. Ne intrebam, probabil amindoi, daca o cariera in prostitutie e dependenta de o trauma nevindecata. Pe de alta parte, si usile de biserica se nutresc din propriile rani 🙂
„Ca evanghelia pe peretii catacombei.”
Ma faci sa rad, de mila. Daca ce-ai scris e o poveste plictisita si plina de sloganuri, ca si evanghelia (zici tu), atunci nu esti cu nimic mai presus decat ce-ai lepadat. Dupa Scripturi, te-ai intors la ce-ai varsat. Pofta buna!
„Pina si povestea iti spune ca profetiile s-au implinit, dar inca nu”
Un alt crustaceu care merge si inainte si inapoi.
Si inainte sa inchei, a-l numi pe interlocutor „prost” fiindca si-a spus un punct de vedere, ti-a pus intrebari si nu a aplaudat meniul raw-vegan oferit de tine, arata ca nu vrei dialog. Ceea ce scrii e spasmodic, ca niste tuse seaca: vine cand nu te astepti si nu-i stii cauza. Vrei doar sa scapi de ea. Tusea nu-i oxigen. Pune-ti masca.
Ce-am scris era un sumar rezonabil al evangheliei. Nu e vina mea daca detectezi fumaturi si sloganistica – scripturile din toate timpurile se pricep la d-astea. Cit despre intors la ce-am varsat, intrebarea e daca tu ai plecat vreodata 🙂
„crustaceu care merge si inainte si inapoi”
Din nou, nu e vina mea. Asta predica autorii NT.
„‘prost’ fiindca si-a spus un punct de vedere, ti-a pus intrebari si nu a aplaudat”
Nu. Prost pentru ca-i prost informat si suficient de fudul sa creada ca stie ce spune. Ai dreptate insa: nu vreau cu orice pret dialog. Am invatat de-a lungul timpului ca nu merita sa ma vind ieftin.
Poate ca in spatele multor cazuri exista traume. Alteori, poate ca ajunge sa se imbine o hipersexualitate cu alti factori fara ca sa fie o trauma la mijloc neaparat.
Hiper (si hipo) sint de obicei simptome. Si – avocatul diavolului ar spune – in sine traumatice 🙂 Poate insa dubiile tale bateau in cu totul alta directie.
Cind Dumnezeu iese in piata cu sparanghelu’ 🙂
Acum sloboseste doamne in pace pe robul tau ca ochii mei au vazut mantuirea neamului in persoana viitoarei presedinte a Romaniei votata de pocaiti si pravoslavnici deopotriva intru MRGA.
Exact. Cica are deja ochii pe o primarie de sector 🙂