Cel pe care-L cautati, nu-i aici!

Una dintre cele mai simple si frumoase, percutante si vibrante descrieri ale scenei Invierii, am regasit-o pe paginile cartii ateului convertit, Papini. Mi-am insusit cutuma, ca an de an in preajma acestei sarbatori, sa recitesc povestea plina de seva, vigoare si tilc a formidabilului autor. Storia di Cristo, tradusa in limba romana cu titlul „Viata lui Isus”, o lucrare plina de profunzime, viscerala, un tribut al expierii adus personajului central al povestii. Povestea lui Isus, imi pare o traducere mai apropiata de spiritul in care aceasta carte a fost scrisa. Fiindca nu-i vorba de o biografie exhaustiva, compusa dupa cele mai stricte rigori, nu-i un material stiintific, nici vreun tratat de teologie, nici un set de dogme, exegeze, hermeneutici si epifanii mitice. E O POVESTE, al carei izvor cardinal este tot o poveste, ma rog, mai multe. Autorii evangheliilor, in opozitie cu perceptia cvasi-generala, sunt scribi necunoscuti care nu au fost martori oculari ai evenimentelor scrise. Si sursa acestora a fost tot o POVESTE. Una transmisa oral, din om in om, de martorii care au vazut Omul. Pe Cel Inviat. Pe acel necunoscut care in dimineata zilei de Duminica o intreaba pe Maria din Betania care-i pricina supararii ei, de ce plange si pe cine cauta. Iar necunoscutul impresionat si indoiosat de suferinta ei, de patimasa ei candoare, de acea puerila nevinovatie, ii raspunde cu o singura vorba, un singur nume, numele ei, probabil cu o intonatie de dor si regret, cu vocea inconfundabila, de neuitat, cu care-o strigase de atatea ori : -Mario! Atunci, cea fara de speranta, cea plina de amaraciune si tristete, obicnita, parca trezita dintr-un vis, il gaseste pe Cel pierdut, tocmai pentru ca nu era acolo unde il cautase. Ci afara din pestera mormantului si obscuritate in verdele gradinii si lumina soarelui.

Prima conditie a gasirii este cautarea. Nu poti gasi raspunsuri, solutii, rezolvare imbratisand confortabila expectativa. Actiunea este preferabila oricarei forme de resemnare. „Cautati si vei gasi, Bateti si vi se va deschide”. Libertatea este consecinta indraznelii, a traversarii dincolo…Uneori chiar a ramane in perimetrul interogatiei, al cautarii, fara obtinerea raspunsului, e mai dezirabil si satisfacator decat a nu purcede deloc in aventura scotocirii. Convingerile ancorate in certitudini betonate, raspunsurile gata-facute, apelul convenabil la taina ori pronie, poncifurile in halouri de inspiratie profetica, siguranta trufasa a adevarului ultim, reprezinta apanajul celor care NU cauta.

Sarbatoarea Invierii este un bun prilej de-a ne reaminti de conditia omului implinit, a celui care gaseste, ori daca nu gaseste a avut totusi satisfactia cautarii. Pentru ca acolo in abisul disperarii, in miezul tribulatiilor, un glas poate fi auzit, rostind nu platitudini, ci un nume, numele tau!  Ceea ce revendica imperativ responsabilitatea proprie, a cautarii.