Convoaiele libertatii negative

16 februarie 2022 de 16 comentarii

Filed under Editorial

16 Responses to Convoaiele libertatii negative

  1. Daniel Cucu says:
    16 februarie 2022 la 11:18

    Problema sociala deriva din faptul ca plebea isi reclama drepturile printr-un anumit numar de grade de libertate ce tinde catre infinit. Intr-o existenta determinista, libertatea este doar un paramentru de sistem ce apartine unui grup de parametrii ce definesc sistemul. Avand deci limite (bancul cu scheletul ce vrea sa sara gardul cimitirului, trosnit in spate de lopata groparului ce il atentioneaza : ‘’radem, glumim, dar nu parasim incinta’’). Cu un alt punct de vedere, Spinoza simplifica / complica lucrurile impingand free will-ul si libertatea spre Zeu: „totul este determinat de necesitatea naturii divine”. Sunt pragmatic cand opinez ca libertatea e un construct social fals, dificil de exprimat si de inteles. Iar perceptia libertatii da nastere la si mai multa poezie.

  2. polihronu says:
    16 februarie 2022 la 11:27

    „libertatea e un construct social fals”

    Iar aici vine postmodernul milenar și întreabă: știi vreun construct social adevărat? 🙂

  3. Daniel Cucu says:
    16 februarie 2022 la 12:26

    Ai dreptate, m-am exprimat gresit. Acel ”fals” nu isi are rostul. Ca doara ca produs cultural, constructul social e un artefact, o fictiune, un presupus al realitatii. Creat dar care si ciudat (ne) creeaza. O suma de sensuri sociale determinata numa uneori democratic. off topic: Postmodern dar si milenar? De cand? De la Noe / Babel? Cata mai travaliul :))

  4. polihronu says:
    16 februarie 2022 la 13:51

    Dumnezeu e și el people 🙂

  6. Eduard Fidiles says:
    19 februarie 2022 la 00:09

    ​Libertățile negative vs pozitive sau veșnica dilemă equality of opportunity vs equality of outcome.
    Libertățile pozitive ca și equality of outcome suferă de problema scalabilității. Libertățile pozitive și equality of outcome implică energie din abundență.
    În absența energiei din abundentă, cea mai rezonabilă soluție e să permitem naturii inconștiente să distribuie neajunsurile.
    Dacă nu permitem inconștientului să distribuie neajunsurile atunci conștientul trebuie undeva să facă uz de tiranie.
    Something has to give. Pare că nici în filozofie nu putem evada legii conservării energiei.
    Părerea mea e că putem să suflăm praful de pe socialism după ce rezolvăm cu reactorul.
    Ori permitem reactorului să salveze socialismul ori induce socialismul lenea în reactor.

  7. polihronu says:
    19 februarie 2022 la 07:46

    Și ești sigur că de distribuirea neajunsurilor se ocupă doar “natura inconștientă”?

  9. alterego1968 says:
    21 februarie 2022 la 12:50

    Toate bune și frumoase dar a discuta despre libertate pozitivă și libertate negativă mi se pare cumva…defect.
    Păi ce facem, uităm că democrația așa cum o acceptăm azi n-a adus niciodată mai multă putere celor mulți ci a dat naștere unei noi aristrocrații? Sigur că masele sunt atrase de ideea ca puterea să fie luată de la cei ce o dețin și dată unora care gândesc cu mai multă aplecare la binele tuturor.
    Fac asta mânați de iluzia că ar exista o astfel ce clasă conducătoare. Nu știu dacă vreunul din cele două modele e mai bun decât celălalt, probabil că fiecare își face treaba funcție de specificul și psihologia fiecărui popor în parte, într-o anumită etapă istorică. Așa cum s-a văzut recent, însăși ideea de export de democrație s-a dovedit nocivă în loc să lucreze spre însănătoșire și asta pentru că exportul de democrație este activism politic la nivel de stat, evident de stat mai puternic. Adică, eu care am putere economică, militară mai mare decât tine vin să te învăț care e cel mai bun model societal și te mai și oblig (în numele democrației), să-l adopți, la nevoie cu forța armelor, uzând de tot felul de pretexte, ba că ai avea arme de distrugere în masă, ba că ai ochii negri și dacă nu-i ai de ce nu-i ai, samd. Fac asta pentru că nu-mi place să fiu singurul care crede în ceea ce cred. Îmi da un sentiment de nesiguranță, și în felul ăsta identitatea mea e debilizată, făcându-mă să mă simt slab și în pericol. Asta ca să nu mai vorbim despre sentimentele de vinovăție care mă tot încercă când meditez asupra deciziilor mele. Așa că hai să credem toți in același dumnezeu, să fie unitate în idolatrie. De aceea îmi caut un tovarăș de credință.
    În realitate criza la care asistăm e rezultatul eșecului tuturor modelelor societale și nu e o criză politică, economică, pandemică ci e o criză identitară. Și mai apoi n-aveti frică, sunt destui cei care se bucură de ea, profitând. Cum zicea un economist celebru, banii nu se pierd, ci doar schimbă buzunarul. Faptul că democrația a luat puterea din mâinile unei clase conducătoare bazată pe ereditate și dat-o în mâinile altei clase conducătoare având ca pilon de susținere banul dobândit prin furt și spolierea celor mulți, n-o transformă in ceva dezirabil. Dovada e chiar protestul camionagiilor al căror protest nu-i nici rău nici bun, așa cum libertatea în numele căreia se ridică ei nu-i nici bună nici rea, e pur și simplu o iluzie aidoma celeilalte libertăți. Mai e Unul care a propus o formă de organizare și relaționare socială, dar am căzut cu toții de acord că n-ar fi fezabil, că n-ar fi aplicabil decât intr-o țară numită Utopos, după cum zicea un prieten comun. Așa că am decis să mestecăm in continuare utopiile cu care suntem familiarizați, democrație, libertate, dreptate, etecetera. Camionagii au ca port-drapel libertățile individuale pentru că in spatele lor se ascunde tot Cicero, patricianul bogat care se dă de ceasul morții pentru ideea binelui universal, pentru prosperitatea celor mulți, și nu ei bine nu e deloc interesat de puterea pe care o deține el în acest moment, nu-și dorește câtuși de puțin să aibă mai multă.
    Acuma despre demos kratos – în realitate puterea n-a aparținut poporului cu adevărat decât în timpul episoadelor de revoltă populară, acele episoade violente atât de condamnate. De aceea au și hotărât unii că ele trebuie să fie cât mai scurte și trebuie transformate în revoluții. Așa se face că au existat, există și vor exista isteții care stau ascunși, așteptând momentul in care o revoltă poate fi confiscată. Nu vor lipsi idealurile nobile, declarațiile sforăitoare despre drepturi, libertăți, dreptate socială și alte asemenea bunătăți oferite pe un platou celor mulți și flămânzi. Numai că nu se vor înfrupta din ele așa cum cred, democrația nu-i pentru căței.
    Democrația nu înseamnă libertatea bună, nici măcar libertate. Ce fel de libertate e asta dacă trebuie să plătești pentru ea, întreabă o tânărâ domniță in filmul SECRETARIAT.
    Democrația e o metodă mai subtilă de a crea maselor iluzia că sunt la cârma propriului destin. întreținută de un uriaș aparat de propagandă. Așa cum bine zicea Edi în altă prezentare, acest aparat de propagandă, în era internetului a cam pierdut din eficiență. Dacă și-o va recâștiga, vom vedea, cert e că face eforturi vizibile, aproape toate publicațiile s-au mutat online și învață poporul virtual să trăiască o viață vituală într-un mediu virtual, de acolo. Și asta nu e utopie, doamne ferește! E luptă mare pentru că cine controlează propaganda are puterea. De la Roger Ailes încoace, presa nu mai e presă. Mie dor de o televiziune care să prezinte un eveniment și să titreze No Coment. Din punctul ăsta de vedere Osama Bin Laden a câștigat războiul cu Marele Satan, după nine eleven nimic nu mai e cum a fost. Asta ca paranteză.
    E puterea bună ori rea? Păi e funcție de ce vrei să faci cu ea. Dacă ti-o dorești pentru a lucra în folosul comunității e una dacă ți-o dorești pentru ca tu și familia ta să nu suferiți e alta.
    Așa cum arată lucrurile, indiferent de sistem, puțini(spre deloc), sunt cei ce doresc puterea pentru a lucra în interesul celor mulți, pentru a construi o societate mai dreaptă. Doresc puterea pentru că dacă n-o am sunt vulnerabil, eu și cei dargi ai mei, pentru că mă tem că vom suferi. Doresc puterea pentru ca să scap de aceste frici ale mele care au ca unică fundație frica de suferință. Ori asta se întâmlă pentru că confund ceea ce sunt Eu cu adevarat cu o identitate iluzorie, croită din toate angoasele mele.
    Deci criza e una identitară și nu cred în evoluția vreunui concept de libertate, până când umanitatea nu va accede la un nou orizont de Constiință.
    În ceea ce-i privește pe alții…ce să zic? După cum se știe, speranța moare ultima…dar moare!

  12. Eduard Fidiles says:
    23 februarie 2022 la 23:08

    „Și ești sigur că de distribuirea neajunsurilor se ocupă doar “natura inconștientă”?”
    Ridici alte dileme. Comentariul meu era despre fundamente.

    –

    https://quillette.com/2022/02/12/a-pleasure-to-burn-closer-to-bradburys-dystopia-than-orwells-or-huxleys/amp/

    ​​Fantezia că toți trebuie să devenim interesați de știință și cultură e ‘golul care nu poate fi umplut decât cu Dumnezeu’. Imperfecțiunea din om care trebuie cumva corectată.
    Se regăsește în critica consumerismului, alienarea omului din Marx, așteptarea lui Nietzsche că toți vom ajunge să ne ocupăm de cultură, aversiunea intelectualilor pentru mediocru și multe alte instanțe.
    E justificarea la care totdeauna ajung în cele din urmă toți apologetii colectivismului: lauri suferinței pentru că produce indivizi puternici și profunzi.

    La fel cum apocalipticii științifici sunt dezamăgiți de capitalism și democrație deși au libertatea să se colectivizeze pentru salvarea planetei sau orice alt ideal doresc, la fel intelectualii sunt veșnic dezamăgiți de vremuri bune pentru că își fac din ce în ce mai puțini prieteni.

    E ironic cum cei mai înverșunați să nu atingă vărguța de copii își refac echilibrul prin biciuirea de adulți.

    Observi fenomenul și în cei woke care își adaugă pe listă nemultumirea lor: atât timp cât omul mediocru nu e versat în științele sociale e white supremacist și nu există altă șansă de corecție decât prin suferință.

  13. polihronu says:
    24 februarie 2022 la 08:36

    ”Ridici alte dileme. Comentariul meu era despre fundamente.”

    Fundamentalistule! 🙂 Noroc că nu decizi tu care-s fundamentele. D-aia e util postmodernismul – ne învață să chestionăm orice discurs despre fundamente.

  14. Eduard Fidiles says:
    24 februarie 2022 la 23:48

    ​Sau mai precis noroc că nu decide nimeni care-s fundamentele.

    Da, noroc de postmodernism. Ca paranteză presupun că ce încerci să sugerezi când în alte ocazii îi faci legătura cu știința e ideea de ‘first principles thinking’. Interesul pentru fundamente.

    Care ar merge doar că s-a lăsat inspirat de știință cam cât a reușit azs să facă uz de ‘autocorecție’. Scurt pentru că a zări adevărul. Propriu.

    Și dacă tot am ajuns la azs și wokeism, o asemănare între cele două în ce privește ‘capacitatea’ de profunzime:
    Ideea și insistența în azs de a-l menționa pe Hristos verbal pentru a ‘confirma’ că l-ai acceptat, e la fel de profundă cât sunt wokeiștii cu etalarea virtuții față de cei dezavantajați prin acte de anihilare a sinelui și autoflagelare.
    De unde și concursul în diagramele venn ale victimizării și identificarea cu comunismul. Din moment ce e sistemul consistent cu anihilarea sinelui pentru idealul egalității în ‘dezavantaje’.

  15. Eduard Fidiles says:
    25 februarie 2022 la 00:05

    *Scurt pentru că au zărit adevărul

  16. polihronu says:
    25 februarie 2022 la 07:37

    ”noroc că nu decide nimeni care-s fundamentele”

    Absolut. Trăim într-o lume cu fundamente indecidabile. Și da, ambiguitatea pe care o relevă însăși știința cînd vine vorba de fundamente e parte din apropierea pe care o fac cu postmodernismul. Dar e mai mult decît atît – am avut o altă parte din discuția asta nu demult cu Edi, discutînd despre natura imaginației matematice.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: