Învățat cu răul
15 octombrie 2023 Un comentariu
Am fost învățat că nu se știe cum a apărut răul. Adică am fost învățat că răul intră în scenă. Apare, intervine. Undeva, cândva. Răul era nicăieri, înainte.
Dar nu posibilitatea apariției răului e deja cam rău? Nu e destul de rău că rău poate să fie? Și nu-i și tare bine că rău, doar, poate să fie? E posibilitatea de a fi rău sau bine rău sau bine?
Aștept să-mi zică alții. Că așa sunt învățat
oxigen2 
Răul a fost, este și va exista întotdeauna! Dacă va fi un „viitor biblic”, și atunci răul va exista, așa cum a fost și înainte de acțiunea necugetată a primei perechi umane (dacă povestea este adevărată), dar va exista numai la nivel teoretic.
Întotdeauna a existat posibilitatea de a face rău, dar asta nu însemna că el trebuia să fie și practicat. Este chiar principiul funcționării creierului uman. Face parte, dacă pot să le numesc așa, din roadele inteligenței, rațiunii, logicii și câte alte caracteristici cu care a fost înzestrat creierul uman. Este ca și durerea. Durerea este necesară absolut întotdeauna, ca un „element de feed back” care avertizează. De aceea a și fost implementată, ca să zic așa. Este ca și gustul, mirosul, pipăitul, elemente de autoreglare a marelui și extrem de complexului corp uman, atât din punct de vedere biologic cât și din punct de vedere fiziologic. Și chiar și spiritual.