Mâinile lui Pilat: Sabatul

Invoc amintirea discuțiilor de odinioară despre Sabat și frângerea pâinii.
Frângea pâinii coaptă acasă sau cumpărată undeva pe la mijlocul săptămânii ca nu cumva să fie făcută sâmbăta.
Deși pe urma călcării Sabatului se ridică și întrebarea cu privire la ziua când a fost morită faina. Secerat grâul. Semănat grâul. Arat pământul. Știți povestea.

E cu copita despicată să lucreze cineva sâmbăta în uzine pentru noi? Undeva, cândva, cineva încalcă Sabatul în folosul nostru. Păcatul lui, izbăvirea noastră. Fiecare Sabat jertfește mii de Cristoși întru salvarea noastră.

Delegarea vasazică e administrarea economiei păcatului și vieții veșnice.

Ca bun creștin, confruntat cu mulțimea de treburi la o casă, ocazional mă bate gândul: poate ar trebui să plătesc pe alții să-mi facă din treburi ca să-mi deblochez timp pentru activități mai culte și nobile.
Păcătosul de mine ascunde sub preș că delegarea inconveniențelor mele e plătită cu timpul și îndobitocirea altora.

Nu-mi iese spălatul pe mâini. Viața e în mâinile lui Pilat.

Cea mai misterioasă stea din galaxie

Procesul lui Darwin

Moștenirea împărăției: eficiența harului

În critica populară adresată marxismului există conceptul de „race to the bottom”. Întrecerea spre declin. Adică atunci când se ia de la cel cu merite și se dă celui cu nevoi suferim toți pentru că suferă eficiența. Ajunge să nu mai fie răsplătită performanța și astfel nu mai există motivație pentru competiție.
Critică justificată când pui în centru eficiența și numai eficiența. Dar puțină relaxare a motivației pentru performanță ar diminua probabil din ‘sociopatia societății’ care deasemeni spunem că doare.

Lipsa motivației pentru performanță duce la ineficiență. Ineficiența duce la costuri suplimentare, care duce la profituri diminuate, care tinde spre lipsă de capital. Iar capitalul e harul de a avea har.

Eficiența e argumentul foarte important la care capitalismul e afirmat imbatabil. Dar dacă-i despre eficiență, uite cui îi mai pasă de asta (pentru traducere ajută chatgpt):
„Big industry created in the steam engine, and other machines, the means of endlessly expanding industrial production, speeding it up, and cutting its costs. With production thus facilitated, the free competition, which is necessarily bound up with big industry, assumed the most extreme forms; a multitude of capitalists invaded industry, and, in a short while, more was produced than was needed.
As a consequence, finished commodities could not be sold, and a so-called commercial crisis broke out. Factories had to be closed, their owners went bankrupt, and the workers were without bread. Deepest misery reigned everywhere.
After a time, the superfluous products were sold, the factories began to operate again, wages rose, and gradually business got better than ever.
But it was not long before too many commodities were again produced and a new crisis broke out, only to follow the same course as its predecessor.
Ever since the beginning of this (19th) century, the condition of industry has constantly fluctuated between periods of prosperity and periods of crisis; nearly every five to seven years, a fresh crisis has intervened, always with the greatest hardship for workers, and always accompanied by general revolutionary stirrings and the direct peril to the whole existing order of things.”

Marx însuși ridică problema eficienței: cât de eficient facem uz de materie primă și resurse umane? E un uz eficient de efort și materie primă faptul că risipim prin supraproducție și generăm crize economice regulate? Sau altceva contemporan: e tot parte din eficientizare și întrecerea spre alt „race to the bottom” care este înfundătura exploatării adicției în slujba consumului și capitalului?

Nu intenționez apologetică. Dar descopăr cum sunt burghez când văd nedreptatea din a mi se lua. N-ar trebui să ni se ia. Și proletar când pricep problema acumulării și concentrării capitalului în familia și neamul meu. Ar trebui să ni se ia.
În timp ce sunt merite pe care le-aș putea invoca pentru pretenția că mi-ar aparține ceva, în privința transferului către urmași lucrurile se complică. Păstrarea/acumularea capitalului în familie/neam, riscă monopol de putere fără acele merite proprii invocate de meritocrație, eficiență și capitalism. Concentrare de putere care ia forme în vecinătatea monarhiei, aristocrației, nepotismului, oligarhiei etc.
Ca să poată fi transferat urmașilor, capitalul are nevoie de divinizarea proprietății private. Proprietatea privată introduce posibilitatea ca urmașii să se poată bucura de harul creatorului (proprietarului, părintelui, patriarhului). Har care permite proprietarului să facă ce vrea cu proprietatea lui: inclusiv mișcarea anticapitalistă de a o transfera urmașilor fără ca urmașii să aibă vreun merit în asta.
De aici și mereu proaspăta dezbaterea în privința modului de taxare a capitalului transferat ca moștenire.

Proprietatea privată e cea care permite până și lui Dumnezeu să ne răs-cumpere, să pretindă exclusivitate și să facă absolut ce vrea el cu noi: inclusiv să ne transfere împărăția fără meritele noastre proprii.
Să nu mâniem deci Tatăl capitalizat. Deși mânia n-ar trebui să facă vreo diferență dacă e chiar fără merite proprii.

În altă ordine de idei, spuneți-mi că nu rezonează bine următoarele cu ce vedem în zilele noastre:
„Labor is a commodity, like any other, and its price is therefore determined by exactly the same laws that apply to other commodities. In a regime of big industry or of free competition – as we shall see, the two come to the same thing – the price of a commodity is, on the average, always equal to its cost of production. Hence, the price of labor is also equal to the cost of production of labor.
But, the costs of production of labor consist of precisely the quantity of means of subsistence necessary to enable the worker to continue working, and to prevent the working class from dying out. The worker will therefore get no more for his labor than is necessary for this purpose; the price of labor, or the wage, will, in other words, be the lowest, the minimum, required for the maintenance of life.
However, since business is sometimes better and sometimes worse, it follows that the worker sometimes gets more and sometimes gets less for his commodities. But, again, just as the industrialist, on the average of good times and bad, gets no more and no less for his commodities than what they cost, similarly on the average the worker gets no more and no less than his minimum.
This economic law of wages operates the more strictly the greater the degree to which big industry has taken possession of all branches of production.”

Cică munca e lăsată de Dumnezeu. Fiul risipitor Peterson, spune că o luăm razna fără.
Dar munca e lăsată de Dumnezeu ca blestem. Iar cei mai mulți suntem razna din cauza nu din lipsa muncii.
De exemplu nu e Sabatul tocmai odihna de la blestemul săptămânii care este pacostea muncii? Nu e săptămâna blestemul supraviețuirii cărnii de care vrem să fim izbăviți iar Sabatul deliciul duhului care contemplăm să nu se mai termine? Prezența lipsei muncii e nirvana.

Mai simplu, că munca e blestem recunoaște fiecare atunci când muncește cu speranța izbăvitoarei zile când nu va mai trebui să muncească. Fie ea izbăvitoarea zi a șaptea, concediul, pensionarea, odihna veșnică sau cea de pe urmă venire.

Moștenirea, capitalul, proprietatea privată, munca – e ceea ce ne ajută să ne descurcăm și noi muritorii de rând mai bine. Ne ajută să ajungem și noi stăpâni peste ceva. Dar tot ele deschid și calea să ajungem ceva sub stăpânirea altora.

Tangențial: Elon Musk în contextul robotului Optimus întreabă retoric ce înseamnă economia când există forță de muncă nelimitată. Când industrializarea/tehnologia ating apogeul. Ei bine.. odată că domnul i-a răspuns și a doua că vrând nevrând împlinește voia domnului. Domnului Marx.

Nimic nu stă locului să pot înalța și eu un templu. O tu Babel care te prăbușești până în zilele noastre. O tu Yahweh veșnicul neînțeles de sus.
Psalmi și poezie, piruete în epistemologie.

NEWSTART este noua Poveste a Poveștilor

Fiule, nu uita învățăturile mele și păstrează în inima ta sfaturile mele! Căci ele îți vor lungi zilele și anii vieții tale și-ți vor aduce multă pace. Proverbe cap.3

Am devenit adventist datorită unor prelegeri pe tema sănătăţii, zice un titlul din revista Semnele Timpului, publicație care popularizează adventismul în toată lumea.

Citez: În timp ce viaţa mea devenise un dezastru, părinţii mei au intrat în contact cu un adventist de ziua a șaptea, care i-a inspirat să îmbrăţișeze convingerile adventiste. Au fost profund impresionaţi de principiile de sănătate NEWSTART – un acronim din 8 factori importanţi pentru sănătate: Nutriţie (Nutrition), Exerciţiu fizic (Exercice), Apă (Water), Lumina soarelui (Sunlight), Temperanţă (Temperance), Aer (Air), Odihnă (Rest) și Încredere în Dumnezeu (Trust). Dorind să răspândească acest mesaj de sănătate, mama s-a implicat în conducerea unui centru de sănătate de lângă Seul, care încerca să trateze bolile fizice și mintale urmând planul lui Dumnezeu pentru restabilirea sănătăţii.

Acronimul NEWSTART e foarte cunoscut printre adventiști. Este un alt nume pentru dogma numită Reforma Sănătății.

Pe scurt, Dumnezeu îi binecuvântează pe adevărații Lui închinători iar una dintre cele mai bune dovezi ale binecuvântării divine este faptul că ei trăiesc mai mult decât alții, ca o mărturie a puterii cerești.

Cine n-a auzit despre cetățenii din Loma Linda, adventiști practicanți, care trăiesc în medie cu 10 ani mai mult decât vecinii lor, exersând abstinența și vegetarianismul? Articolul din link spune că Loma Linda face parte din așa zisele zone albastre / blue zones unde oamenii trăiesc, în medie, mai mult decât alții.

Long story, short. Zonele albastre se bazează pe minciună, înșelătorie și erori administrative!

În principiu, totul este o schemă de fraudă. In cuvintele unui profesor de sociologie de la SNSPA: persoanele considerate longevive erau moarte de multă vreme în realitate, iar urmașii lor încasau pensiile acestora în mod ilegal

Aici gasiți în format PDF, studiul care a desființat misterul zonelor albastre (realizat de Dr. Saul Justin Newman, cercetător în cadrul University College London):

Supercentenarian and remarkable age records exhibit patterns indicative of clerical errors and pension fraud

Și un articol din presa românească: Faimoasele zone albastre misterioase ale lumii, în care trăiesc cei mai mulți centenari, au fost mistificate pentru un motiv meschin și nu există.

Încă o dată aflăm că banul e ochiul dracului chiar și la poarta paradisului și că The Greatest Story Ever Told rămâne Povestea Poveștilor.

O scufundare în abis

Între astronomie și astrologie biblică te mănâncă sfinții

„Se vorbește de un nou astrolog care vrea să demonstreze că Pământul se mișcă și se învârte, și nu cerul, Soarele, Luna, ca și cum cineva care trece într-o trăsură sau corabie ar putea crede că el stă pe loc și că pământul și copacii se mișcă. Dar așa stau lucrurile în ziua de azi: când un om vrea să pară deștept trebuie . . . să inventeze ceva special, și felul în care o face trebuie să fie cel mai bun! Nebunul vrea să întoarcă pe dos toată arta astronomiei. Totuși, cum ne spune și Sfânta Scriptură, la fel și Iosua a vrut ca Soarele să stea pe loc și nu Pământul.””
Cam așa ar fi zis Luther în 1539 despre Copernic, aflând despre neobișnuita teorie a heliocentrismului promovată de savant. Un amator, astrologul ăsta care face pe deșteptul!

Nici Jean Calvin nu s-a lăsat mai prejos. Când lui Copernic i-a apărut celebra lucrare De revolutionibus orbium coelestium, reformatorul a ținut o predică în care i-a denunțat pe cei care „pervertesc cursul naturii” spunând că „soarele nu se mișcă și că Pământul se rotește”. Ce i-ar mai fi plăcut să-l invite la Geneva, la o scurtă dar ardentă discuție, față în față cu Duhul Sfânt și să-l învețe pe papistas ordinea naturală!

Ca Biblia nu e o carte de astronomie, nu e o surpriză pentru cineva informat, cu logică și cu bun simț.
Că cineva poate extrage texte cu care să demonstreze, după gust, geocentrismul, heliocentrismul, pământul plat sau rotund, iarăși nu e o surpriză.
E nevoie doar de o hermeneutica mai procustiană și de un public duhovnicesc.

Hai sa demolăm câteva mituri biblice legate de astronomie.

Iov 26:7 El întinde nordul asupra golului

Ține de cultura generală faptul că, daca este o noapte senină și vrem să aflăm unde este nordul, tot ce trebuie să facem e să căutam Steaua Polară (Steaua Nordului).
De fapt, Polaris este cea mai strălucitoare stea din constelația Ursa Mică (Carul Mic). Dar mare ajutor pentru orice marinar.
Cum a ajuns aceasta stea să fie atât de importantă pentru omenire?

Iov 38:32 Aduci tu afară constelațiile la vremea lor și călăuzești tu Ursul cu puii săi?

Simplu: Așa a vrut Dumnezeu. În planul făcut din veșnicie, steaua Polaris trebuia să le arate credincioșilor nordul. Realitatea este ca Steaua Polară se aliniază cu axa de rotație a pământul, astfel încât, deși pământul e in mișcare continua, Polaris stă pe loc și ne oferă un reper fix, pe veșnicie.


Aproape.


De ce zic asta? În realitate, Steaua Polară nu se aliniază perfect cu axa de rotație a Terrei.

În 1891, astronomul Seth Carlo Chandler a descoperit o variație în axa de rotație iar fenomenul ii poartă numele, Chandler wobble. Astfel, polul nord geografic, în loc să stea pe loc, desenează în timp un fel de cerc, mai bine zis, un fel de roata dințată. Un ciclu complet are loc o dată la aproximativ 26 000 de ani.

Care sunt efectele?


Mai întâi ca Steaua Polară, ghidul nostru divin de astăzi, o sa își ia un concediu prelungit. În 3200 de ani, noul înger va fi Gamma Cephei din constelația Cefeu. Peste vreo 14 000 de ani, următorul mesager divin, va fi Steaua Vega. Aleluia.
Astronomic vorbind, s-a ales praful de Nordul pe care îl întinsese Dumnezeu acum câteva mii de ani. Dar răbdare și tutun. Polaris o sa revina pe poziția lăsată de Dumnezeu. Că pentru Domnul, o zi este ca 26 000 de ani, și 26 000 de ani sunt ca o zi.

În al doilea rând, ordinea și corespondenta anotimpurilor cu constelațiile nu vor mai avea prea mult sens. Ba chiar se vor răsturna cu totul.

Psalmii 74:17 Tu ai stabilit toate granițele pământului; Tu ai creat anotimpul verii și al iernii.

Să introducem aici două concepte: anul tropical versus anul sideral.
Anul tropical e bazat pe poziția soarelui și pe succesiunea anotimpurilor în emisfera nordică. Un calendar bazat pe anul tropical are Crăciunul iarna și concediul vara. Foarte util pentru pământeni.

Gen. 8:22 ”Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!”


Anul sideral este bazat pe poziția și mișcarea relativă a stelelor, fiind mult mai precis. Mai ales când faci călătorii în spațiu sau determinări de poziție pentru perioade care implică mii de ani.


Drept consecință, la jumătatea amintitului ciclul de 26 000 de ani, Scorpionul, constelație de vară, devine una de iarnă iar Orionul, constelație de iarnă, devine una de vară.
Adică, privind stelele, rațiunea si logica îți spun că afară e vară, dar zăpada de la geam te convinge de contrariul. Conform anului tropical, Crăciunul va fi tot într-o iarna, in emisfera nordica, dar soarele va fi într-o altă constelație (conform anului sideral). Stelele pe care le priveau magii venind spre Ierusalim n-au nicio legătură cu stelele pe care le vedem noi acum.
Și asa s-a dus pe copcă și plăcerea anotimpurilor. Stai noaptea de vara, afara, pe iarba, la răcoare, asculți greierii, dar nu mai găsești stelele lăsate de Dumnezeu acolo.
Sa observam o mica aroganta aici: nu doar ca universul se învârte in jurul pământului, ba inca totul se învârte, logic, după emisfera nordică, căci acolo s-a întrupat Domnul. Elementary!

Iov 38:32 Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului și tu cârmuiești Ursa-Mare cu puii ei?

Cine n-a auzit de horoscop și de cele 12 semne ale zodiacului? Astrologia a fost, vrem nu vrem, străbunica astronomiei. Culturile și religiile din emisfera nordică au inventat zodiacul (mergând înapoi 2-3-4000 de ani, observăm că lunile și constelațiile lor nu mai corespund cu ale noastre).
Revenind la cele doua modele de an astronomic, la un calcul simplu, se poate deduce ca acum 2000 de ani, Paștele se întâmpla când soarele era un membru aparent al constelației Berbec.
Astăzi, de aceiași sărbătoare, el face parte din constelația Pești. Din perspectiva anului sideral, anotimpurile s-au deplasat cu aproximativ o lună.
Drept urmare, motive extra pentru certuri și bătăi cu privire la data serbării Paștelui. Oare ce stele erau pe cer, când se ruga Isus în Ghetsemani? Cu ce aliniem Pastele? Cu universul sau cu anotimpurile din emisfera nordică? Parodiind o concepție adventistă și nu numai: când îngerii privesc spre pământ, de la tronul divin, nimeresc momentul potrivit sau greșesc orarul (precum rușii la olimpiada din 1908 când au ajuns mai târziu cu două săptămâni din motive de calendar prea divin)?

Să mai nefericesc pe unii: nici semele zodiacului nu mai sunt ce au fost. Din perspectiva anului sideral, pământul traversează, în realitate, 13 constelații (12 + Ophiuchus) iar datele de început și sfârșit
se modifică odată cu mișcarea pământului relativ la poziția stelelor (roata dințată amintită anterior altfel numită și precesia axială). Cam 50,3 secunde de arc pe an. Nu mai știi ce te așteaptă mâine: noroc, ghinion. Nici Dumnezeu nu mai știe căci oamenii de știință i-au amețit zodiacul.

Să mai distrugem câteva mituri astrologice:

  • s-au aliniat planetele” si asta aduce noroc sau ghinion. În realitate, pentru că toate planetele orbitează în același plan (un motiv pentru care Pluto a fost degradat de la poziția de planeta, având o abatere de la plan) sunt tot timpul aliniate.
    Totul depinde de perspectiva. E adevărat că de pe pământ, în diferite momente, pe același arc de cerc, se pot vedea mai multe sau mai puține planete, dar niciuna nu iese din plan. E doar statistică și răbdare. Nimic miraculos aici.
  • „Venus intră în mișcare retrogradă” și va fi vai și amar. Orice planetă interioara proiectează, la un moment dat, o mișcare retrogradă pentru un observator din exterior. Adică o schimbare bruscă de sens.
    Noul horoscop marțian, în 100 de ani, va avertiza coloniștii că „Pământul intră în mișcare retrogradă”.
    E doar o iluzie optica: orice planetă interioara, adică mai aproape de soare decât locul de observație,
    are o viteză mai mare decât a observatorului așadar, la un moment dat, va parcurge orbita pe sensul celălalt, dând impresia unei schimbări de sens. Și de destin pentru privitor.

Geneza 1:14 ‘Dumnezeu a zis: „Să fie niște luminători pe întinderea cerurilor, care să separe ziua de noapte. Ei să fie acolo pentru semne, pentru anotimpuri, pentru zile și pentru ani ‘

Profetizez în duhul lui Neil deGrasse Tyson că luminătorii ăștia ne vor juca feste. Ba încă vor rămâne și fără combustibil, în „pana prostului”, în mijlocul galaxiei. O fi de vină Venus și mișcarea ei retrogradă. Ne-a trebuit astronomie! Ne punem credința în galaxiile necăzute!

La final, alegem să îmbrățișăm anul tropical pentru că, în micul nostru cartier/ghetto spațial, suntem prea conectați la ordinea știută a anotimpurilor și la evenimentele care le însoțesc. Astronomia asta e tot un fel de astrologie dar cu speranța că noi cei vii care vom fi rămas, vom fi răpiți toți în duhul anului sideral și atunci cei din emisfera sudică vor sărbători Crăciunul și Anul Nou iarna, lasandu-i pe nordici fără adevărul veșnic și fără Steaua lor Polară obraznică.