Crăciunul amânat al lui Apollo 8
25 decembrie 2024 Lasă un comentariu
omul va supravietui, mai mult, va invinge
25 decembrie 2024 Lasă un comentariu
20 decembrie 2024 7 comentarii
Într-o beție recentă șușotea inspirația despre cum victoria eroului e despre restul care își târăsc nimicnicia.
Adică episodul bucuriei de final pentru eroul care învinge, e crâncen de prost gust pentru pierduții pe parcurs.
Adică victoria pruncului Isus care fuge în Egipt, e de prost gust pentru pierduții din Betleem.
La noi la românica, pontul pe care îngerul îl dă lui Iosif în vis, e meteahna cu trișatul la jocul vieții pentru că ai tu în familie pe unul cu pile sus.
Pruncul Isus, cel cu pontul jos și pila sus.
Să nu uităm și de grandomania vremurilor bune: Dumnezeu îl protejează pe pruncul Isus trimițându-l în Egipt, unde mai deunzăi împietrea inimi de faraon ca să-și arate măreția cu genocidul de prunci neînsemnați. În Egipt, Dumnezeu e Irod. Isus e însemnat.
De Crăciun vă invit să uităm de Isus și să ne aducem aminte de cei uitați de Dumnezeu.
Din sufletu-mi bacovian, sărbători răscolite vă doresc.
18 decembrie 2024 Lasă un comentariu
6 decembrie 2024 Lasă un comentariu
Sunt în etapa vieții când particip intens la funeralii. Ceva nou. Morbid, dar nou.
Din bârfă în bârfă aud că pastorii se plâng de prea mulți care profită de bunăvoința adventistă solicitând-le servicii de înmormântare. Pe gratis.
Și astfel păstorii recunosc cum sunt mai rătăciți decât oile pierdute.
Nu când cere unul nelepădat de metehne să fie botezat, spunem că nu putem judeca, că nu știm ce-i în inima lui, că omul poate e sincer, că e între el și Dumnezeu – deci să fie primit?
Nu când întrebă enoriașul despre cum îi este utilizată zecimea, spunem că nu-i treaba lui ci e problema lui Dumnezeu cum și unde își folosește partea?
În această lumină, nu duhul îndeamnă și pe pastori să nu cârtească? Din moment ce similar zecimii și botezului, nu putem judeca, nu știm ce-i în inima mortului sau a rudelor, poate sunt sinceri. E între ei și Dumnezeu.
Nu e problema lui Dumnezeu cum și unde își risipește scumpii păstori?
Dacă Dumnezeu e înșelat, nu face el mortul să moară a doua oară?
Așa că înghite-ți murmuratul gură. Abuzul serviciilor de înmormântare e din crucile care se poartă în tăcere. Fiecare cu crucea lui și nimănui nu-i dat peste măsură.
Tăcerea mortului să vă fie pildă fariseilor. Duhul mustră mai ales prin măgari ca mine.
6 decembrie 2024 5 comentarii
4 decembrie 2024 4 comentarii
Am asistat ieri la un fel de ardere pe rug în versiunea adventistă. Florin Lăiu a îndrăznit să contrazică noua evanghelie electorală care înfiorează bisericile protestante de câteva săptămâni. Pe pagina lui de Facebook e o întreagă defilare de drept credincioși, fiecare aruncând la țintă cu pietroiul credinței lui, după ce mai înainte se bătuseră cu el în piept. Un fel de Tragedia Veacurilor repovestită de Halloween pentru ochi micuți și fanatici.
Spectacol macabro-spiritual care m-a făcut să mă întreb: oamenii ăștia și-au pierdut instinctul de autoconservare?
Să dăm istoria puțin înapoi. Acum aproape un secol, în Romania apare mișcarea legionară (aka Legiunea Arhanghelul Mihail, Garda de Fier și apoi Totul pentru Țară).
Câteva cuvinte cheie: naționalism, mistico-religios, anti-capitalism. Doctrina de bază: fundamentalismul religios creștin-ortodox. Urmează violențe politice, crime, asasinate, torturi, pogrom.
Apare acum unul care promite naționalism, anti-capitalism, are un limbaj mistico-religios, se declară admirator al legionarilor și căpitanului, clonează ad-litteram discursuri ale lui Antonescu.
Ce fac adventiștii dintr-un astfel de specimen periculos? Mesia! Dintre toate crizele dogmatice pe care le-a traversat adventismul românesc, nu-mi amintesc să fi văzut o asemenea fanatizare și radicalizare.
Și totuși, instinctul de autoconservare, acela care ajută orice animal sănătos la minte și trup, să fugă din fața pericolului, nu le-a mai funcționat în contextul acesta. Cum pot adula adventiștii un individ care promovează dogma uciderii impurilor și sectarilor? Toate predicile acelea inspirate din Marea Luptă, despre iezuiți, beciuri, camere de torturi, fiare, balauri și alte orătănii nu le-au folosit la nimic. Ba, dimpotrivă, le-au atrofiat senzorii naturali de autoconservare.
Încurcate sunt căile credinței. Sau prostiei.
Să nu îi bănuiesc doar pe adventiști. Am aflat că există și maghiari care votează cu filo-legionarul. Ba chiar și rromi. Da, un fel de sindrom Stockholm unde abuzatorul e înlocuit de criminalul care le-a ucis și torturat bunicii sau rudele. Devenit între timp Mesia (nici cu hispanicii din SUA nu mi-e rușine, l-au votat pe cel care le promisese să le deporteze rudele).
La ora la care scriu, în România încep să se limpezească apele. Șarlatanul Georgescu este demontat literă cu litera (CV-ul lui, de exemplu, este construit pe minciuni), încep să iasă la iveală caracatițele din tenebre, care l-au susținut financiar, chinezii de la Tiktok, strânși cu ușa de UE, au început să curețe jdemii de conturi false prin care se făcea propagandă controlată.
Mă întreb dacă, în ziua alegerilor, prezidențiabilul va aștepta rezultatul final de la București sau de la Moscova, după modelul moldoveanului fugar Ilan Șor (de la care a împrumutat campania kgb-istă de manipulare în masă).
Dincolo de detaliile politice vremelnice, pe adventiști îi așteaptă sevrajul. Fanatismele și intoxicările de genul acesta nu trec fără urme. Poate că unii mai îndârjiți își vor găsi consolarea și se vor reinventa sub un nume nou:
Cuibul de ziua a șaptea.
Comentarii recente