Uitați de Crăciun
20 decembrie 2024 7 comentarii
Într-o beție recentă șușotea inspirația despre cum victoria eroului e despre restul care își târăsc nimicnicia.
Adică episodul bucuriei de final pentru eroul care învinge, e crâncen de prost gust pentru pierduții pe parcurs.
Adică victoria pruncului Isus care fuge în Egipt, e de prost gust pentru pierduții din Betleem.
La noi la românica, pontul pe care îngerul îl dă lui Iosif în vis, e meteahna cu trișatul la jocul vieții pentru că ai tu în familie pe unul cu pile sus.
Pruncul Isus, cel cu pontul jos și pila sus.
Să nu uităm și de grandomania vremurilor bune: Dumnezeu îl protejează pe pruncul Isus trimițându-l în Egipt, unde mai deunzăi împietrea inimi de faraon ca să-și arate măreția cu genocidul de prunci neînsemnați. În Egipt, Dumnezeu e Irod. Isus e însemnat.
De Crăciun vă invit să uităm de Isus și să ne aducem aminte de cei uitați de Dumnezeu.
Din sufletu-mi bacovian, sărbători răscolite vă doresc.
oxigen2 
„Derrida e Dumnezeu pentru că Derrida există dintotdeauna în fiecare copil. Jucăușul „de ce?” e despre originea la care nu se poate ajunge. Despre cauza primară care nu o fixezi afară din regresie atât de mult prin credință, cât din preferință.”
/Zeul tau a creat monstri:
https://youtu.be/olAaZZXkXns?feature=shared
/https://youtu.be/U5ydF5hE5Q4?feature=shared
Drept – Trump e votat de către cei mai postmoderniști dintre noi. Toți suntem monștrii zeului care se hrănește cu sine.
eduard fidiles
spune-ne domne si noua ,cum se face ca propaganda asta post-moderna a re-inventat istoria in felul asta „monstruos” anti-semit:
sau poate te referi la monstruozitatea asta anti-semitica ,postmoderna :
Poststructuralismul e despre cum nici postmodernismul nu sfințește cauza. E și despre cum istoria nu-i situată în afara textului – ca pură colecție de date obiectivă – nespusă interpretării. Gândim în text și când gândim istorie sau știință. Ai duhului sunt și îngerii și demonii.
Poststructuralismul de exemplu critică materialismul istoric al lui Marx pentru că semnificația dă peste cap mecanistica dialecticii materialiste. Istoria e afectată de perspectiva și semnificația prezentului. Mereu e reinterpretată.
În rest, referitor la Palestina, Israel – sunt depășit. Poți spune ca sunt anatema postmodernismului deoarece prefer în general abstractul peste concret.
Știința lui Dumnezeu: https://m.youtube.com/watch?v=0WJL1bUOGUU
Merită întregul episod: https://m.youtube.com/watch?v=DeTm4fSXpbM&t=0s
…mai concret