Dumbrava minunată
19 mai 2026 Un comentariu
Am întrebat o inteligență artificială care e, făcînd abstracție de orice ortodoxie, cel mai vechi text creștin, canonic au ba. Mi-a zis că 1 Corinteni 15:3-8. Nu-i un răspuns absurd, nici curajos, dar ne-am pus oricum pe descusut și deșirat și atomizat și aneantizat și spiritualizat.
Sînt trei chestii mari și late în această mărturisire de primitivă credință: insistența pe sursa scripturală a poveștii, unitatea confirmării ei extatice, și construirea piramidei noii autorități religioase. Măcar din cauza unui Richard Carrier, știți deja că Pavel îl întîlnește pe Uns întocmai ca toți ceilalți martori ai glorificării Sale – în trup pneumatic, umflat cu pompa Duhului. Că doară și Yahweh mîncase vițel cu Avraham. Pseudo-paulinul 1 Timotei 3:16 e și mai spectaculos – doar îngerii sînt martori ai glorificării, pămîntenilor nu le rămîne decît proclamația.
La fel, că evanghelia e colaj de răstălmăciri veterotestamentale știți deja prea bine. Important e să remarcăm cum croiește crezul citat de apostol piramida puterii. E un paralelism cu – nu importă – Petru și Iacov capi de serie. Apoi e nivelul intermediar al celor 12 / apostolii. În fine, la talpa împărăției sînt 500 / neamurile lui Pavel. M-am întrebat mereu ce caută ăia 500 aici și de unde vin. Nici geniul de siliciu n-a știut. Pun pariu că e doar o referință simbolică la Ezechiel 42:15-20. E numărul preaplin al curții de afară.
Schema asta simbolică conservă structura centripetă a sacrului din Vechiul Legămînt. Petru / Iacov – marele preot. Cei 12 / apostolii – aparatul levitic. Cei 500 / paulinii – restul lumii. Nimic nu s-a schimbat. Împărăție de preoți, dar unii sînt mai cu scufie decît alții. Apropo, regulile „noahice” din Fapte 15 țin și ele de însuși regimul sacrificial al vechii ordini rituale. Unsul n-a adus absolut nimic nou. Doar istoria forțează noi lecturi ale cadavrului puturos al literei. A căzut Templul, trăiască Unsul – care era oricum adevăratul înțeles al strugurelui.
Creștinismul a început fix cum a început adventismul – din cărți, din viziuni, și din eternul saț de piramidă. Ați băgat de seamă că, potrivit poveștii din Fapte 11, imediat cum s-au inventat creștinii, au apărut profeții de la Ierusalim să facă colecta? Pavel însuși ne spune pe șleau: dacă neamurile se înfruptă din binecuvîntările duhovnicești ale evreilor, e datoria lor să cotizeze pămîntește – pentru că Unsul e „slujitor al tăierii împrejur” (Romani 15:8.27).
Traducătorii Septuagintei știau ei ce fac cînd o echivalau, mai mult sau mai puțin pudic, pe Așera cu pîlcul sacru de copaci. Duhul are reședința la Holywood. Nevasta lui Yahweh țese încă.
„Petru / Iacov – marele preot. Cei 12 / apostolii – aparatul levitic. Cei 500 / paulinii – restul lumii. Nimic nu s-a schimbat. […] Unsul n-a adus absolut nimic nou.”
Dacă unsul chiar era cel pe care-l așteptam probabil nu rezuma legea și proorocii la „să iubești pe Domnul Dumnezeul tău […] și pe aproapele tău ca pe tine însuți” ci ardea slănina: „să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” e suficient.
Iubitul de Dumnezeu e de porc.