Intoarcerea la tribalism

Felul in care gandim, felul in care ne percepem pe noi insine si lumea in care traim este determinat de tehnologiile intelectului cum ar fii de oralitate sau de scriitura. Nu gandim independent de tehnologia intelectuala a timpului nostru.

Societatile ‘’primitive’’ sau orale denumite si societati de oralitate primara (in care cunostinta scrisului nu exista), transmiteau informatiile cruciale pentru supravietuire noilor generatii cu ajutorul tehnicilor mnemotecnice, mecanismului homeostatic si amneziei structurale. Tehnicile mnemotecnice consisteau in repetarea orala a cunostintelor in care ritmul acustic si ritmul semantic formau un echilibru. Acest fel de compunere orala se numeste formula poetica, care ‘’ nu doar ca are virtutea de stimulare a repetarii dar pe langa asta faciliteaza amintirea’’ (Guarné, 2016).

Alter citat de Havelock (1996) spune ca textele vechi precum Biblia sunt pline de astfel de formule poetice in care asemanarea semantica este o característica fundamentala: Caci El a sfaramat porti de arama, si a rupt zavoare de fier (Psalmii 107:16). Domnul S-a aprins de manie din nou impotriva lui Israel; si a starnit pe David impotriva lor… (2 Samuel 24:1).

Mecanismul homeostatic se poate explica prin faptul ca atunci cand oamenii din societatile orale primare nu mai aveau folos de un anumit lucru sau cunostinta, acesta/aceasta se modifica sau reajusta in timp real avand in vedere ca nu exista diferenta intre timp prezent si trecut sau intre istorie si mit; ori aplicau amnezia structurala care inseamna ca orice lucru in plus sau nefolositor se uita.

Daca in schimb ne gandim la aparitia scrisului, putem intelege ca societatile s-au schimbat intr-un mod fundamental. Goody si Watt (1996) ne spun ca s-a nascut o sensibilitate historica. Una dintre consecintele cele mai importante ale registrului scris este ca oamenii au devenit constienti de diferenta dintre timpul trecut si prezent. Celalalt efect este observatia si analiza incongruentelor, contradictiilor si greseliilor trecutului. In acest fel, scrisul impiedica atat adaptarea trecutului la prezent cat si amnezia structurala.

McLuhan (1973) spune ca aparitia scrisului tiparit este ‘’faza extrema a culturii alfabetice’’ care ‘’destribalizeaza si descolectivizeaza omul’’. Scrisul tiparit a facut posibila trecerea cuvintelor intr-o realitate abstracta si descontextualizata. In contextul scrisului tiparit, textul este lineal si creeaza o gandire la fel lineala si univoca.

Societatea actuala se mai poate numi si societate de oralitate secundara in care avansul tehnologic face posibil noi forme de comunicare care au la baza scrisul; in care linealitatea scrisului se destrama iar limita dintre scris si oral nu mai este foarte clara. Aveam de-a face cu o cibercultura in care schimbarea, inestabilitatea si multiplicitatea informatiei este departe de a crea o mare biblioteca alexandrina dupa McLuhan. Comunicarea are loc intr-un spatiu global in care descontextualizarea nu-si mai are locul. In acest fel, Guarné afirma ca reflexia personala se topeste intr-un ciberspatiu in care comunicarea digitala (chat, Facebook, comunitati online, etc.)  formeaza realitatea prin identificarea cu mediul concret fara a simti nevoia de a contrasta informatia sau de a cauta resurse externe. Prin urmare, ciberspatiul, un mediu in continua schimbare, global si care e definit de un prezent continu, ne reintoarce la o forma de homeostazie sociala in care chiar daca fenomenul de amnezie structurala nu mai este viabil, comunicarea caracterizeaza dinamica unei societati orale primare si tribale.

De exemplu, ideea ca autismul ar fi cauza unui vaccin, tot felul de informatii si sfaturi, fake-urile care abunda in toate domeniile, etc., gasesc in comunitatea digitala mijlocul genial de propagare in care oamenii se identifica direct cu mediul (Facebook, WhatsApp, si altele) fara a cauta resurse externe care sa confirme ce au citit sau aflat. Guarné ne spune ca astfel omul isi creeaza ‘’propriul context, identitate si sens’’.

Mostenirea din partea grecilor de a diferentia episteme de doxa este cruciala in societatea actuala unde conflictul dintre destribalizare si tribalizare ajunge la cote maxime. De asemenea, Invatatorul Galilean ne spune ca adevarul ne va face liberi.