Ecce Homo 10 – Biserica si Bordelul

13 iulie 2010 de Edmond Constantinescu 24 comentarii

Filed under Video

24 Responses to Ecce Homo 10 – Biserica si Bordelul

Arius says:

13 iulie 2010 la 08:55

Mi-a placut idea referitoare la dormitul in biserica.
Referitor la parul lung (in contextul meditatiei) as spune ca el simbolizeaza independenta (fata de traditiile, moda ori autoritatile omenesti) si implicit dependenta totala doar de Dumnezeu. Ori asta intr-o sinagoga „crestina” nu se accepta!

PS. Ma intreb cat timp o sa te mai lase „fratii” in sinagoga lor cu parul lung!…
Florin says:

13 iulie 2010 la 16:57

Nu aveti onestitatea, curajul, sa spuneti deschis ca Dumnezeu pentru dvs. nu exista. Cel putin, nu Dumnezeul adventistilor. Plecand de aici, luati Biblia ca suport pentru a o interpreta cum doriti. Citesc in privirea dvs dorinta de razbunare, fata de dogme, desigur. Parca ati fi pe ultima suta de metri incercand sa va descarcati ultimele cartuse. Vorbiti de libertate, dar sunteti incatusat de propriul dvs. nonconformism intr-un teren minat, numit: religie. Ceea ce va da aripi in gandire este tocmai necredinta in supranatural, de aici rebeliunea si atitudinea de dispret fata de „naiva” credinta a celorlalti. Nu suportati ideea ca cineva „cu barba” sa fie undeva deasupra fiindca asta va reduce la o creatura dependenta de o autoritate, nu ma mir deci ca teoria evolutiei devine mai de dorit pentru dvs.
Florin Lăiu says:

13 iulie 2010 la 20:40

Emisiunea este o ruşine, de la un capăt la altul. Părul lung nu a fost un semn al nonconformismului lui Samson, ci dimpotrivă un semn al conformării faţă de voinţa lui Dumnezeu. Ai vorbit doar despre „bordel”, ca religie organizată, deşi Samson s-a distrat şi el cu o evanghelie privată de pe centură. Cine te poate rade mai bine, un sistem, un pseudoprofet sau un pseudoreformator, rămâne de văzut. Dar cine citeşte Biblia fără tupeu, ci doar cu atenţie, nu poate găsi acolo morala sau tipologia pe care le predici.
Florin Lăiu says:

13 iulie 2010 la 20:57

OK, rămâneţi cu el, nu vi-l ia nimeni ! Dacă nu ştie să se despartă de unii ca tine şi ca samson, vă merită ! Veşnicie plăcută!
Ianis says:

13 iulie 2010 la 21:14

Draga Florin si draga clovn, eu cred ca ati luat lucrurile prea in serios si prea personal. Aici suntem pe un forum de opinii. Nu trebuie sa ne taiem gatul exprimandu-le. Si nici sa ne sinucidem. Let’s grow up!

Mie mi-a placut prezentarea si aplicatiile ei. De ce sa nu facem Biblia relevanta si sa gasim aplicatii pentru secolul XXI? Suntem adventisti nu amish…
ediorgu says:

13 iulie 2010 la 22:07

Florin Laiu,
nu va mai luati de escapadele lui Samson – la fel au facut si parintii lui la inceput, dar pentru ca nu stiau ca ”lucrul acela venea de la Domnul”… si apoi, imi place cum semnul ala exterior al dependentei de Dumnezeu ii garanteaza puterea si dupa o noapte cu o prostituata…
maria says:

14 iulie 2010 la 05:37

Edi,
Ai interpretat textul prin propria ta experienta „spirituala”?
Se pare ca „biserica toxica”,a ajutat totusi la trezirea lui Samson.Daca nu era Dalila, mai se trezea Samson?
Problema e daca parul lung simbolizeaza o religie individualista, sau simbolizeaza chiar legamantul cu Dumnezeu.
La Samson „deschiderea ochilor ” a insemnat redescoperirea misiunii pe care o avea de indeplinit, si anume izbavirea de filisteni.
Problema care se pune e faptul daca „deschiderea ochilor” inseamna reintoarcerea la credinta adevarata si la legamantul cu Dumnezeu, sau la „propria ratiune”, si la legamantul cu tine insuti.
La Samson,”deschiderea ochilor” a insemnat reintoarcerea la Dumnezeul pe care-L uitase.
Eugen Dumbrava says:

14 iulie 2010 la 07:55

De ce Edi nu-i samariteanul milos

(1) Pentru ca el stie ce e ratingul. Ratingul e oxigen. O biserica beata critza, atirnind de garduri si scuipind injuraturi porcoase, nu mai vinde. Sexul, cel putin in opinia lui, e lider de piata. Discursul hormonal, impanat cu secretii de dragul secretiilor vinde cel mai bine. Face audienta.
(2) Daca voi credeti ca primul gind al victimei lovite de tilhari e indeptat spre bordel, va inselati.
(3) Predicatorul Edi, asamariteanul, se simte confortabil si pare sa aiba timp sa-i povesteasca muribundului cu rani deschise importanta dedesubturilor si gusturilor exotice intilnite de el la bordel. Fie ala si o biserica crestina.
(4) O fi Edi un bun radiolog al starii de fapt din biserica. Stie sa identifice probleme. Avem toate motivele sa credem ca doar simpla descriere a bolii, fara a vorbi si de solutii/ medicatie/regim sau de imbieri zemoase din categoria “mai draga enoriasule” care crezi ca mine, hai sa facem cutare sau cutare lucru de azi, e simpla speculatie, bagare de seama umorala, si de ce nu, la limita – pe baza descrierii Mintuitorului referitoare la tratamentului aplicat de samaritean, demersul lui Edi tine de impostura si incumetare.
(5) De ce nu ne trimite Edi la rugaciune, la Cuvint, ori la cenusa personalizata, pe noi cei ce ratacim prin bezna mixului de adevar si munciuna de pe strada sau de prin biserica? As putea adauga cu usurinta alte 7×7 motive de nemultumire sau de infierare a prostiilor livrate in interiorul bisericii. E simplu sa arati cu degetele nemuncite. E tare greu sa faci recomandari celor spalati pe creier, ori abuzati de nush ce predica. Pentru asta ai nevoie de Dumnezeu si de raspunsurile Sale. Pentru ca orice misca pe pamint, chiar si biserica, e proprietatea LUI. Si El face ce vrea si la ceea ce face El nu mai e nimic de adaugat. Ecls 3 :14
Florin Lăiu says:

14 iulie 2010 la 09:23

Ediorgu: „nu va mai luati de escapadele lui Samson – la fel au facut si parintii lui la inceput, dar pentru ca nu stiau ca ”lucrul acela venea de la Domnul”… si apoi, imi place cum semnul ala exterior al dependentei de Dumnezeu ii garanteaza puterea si dupa o noapte cu o prostituata…”

Expresia „părinţii lui nu ştiau că lucrul acesta venea de la Domnul” este înţeleasă corect în contextul imediat. Se explică în continuare, că Domnul a folosit ocazia aceasta pentru a-l pune pe Samson în conflict cu filistenii şi a scutura jugul lor asupra lui Israel. La fel a folosit Dumnezeu ocazia oferită de prezenţa Esterei la palat, şi este ştiut că Dumnezeu se pricepe să direcţioneze chiar greşelile omeneşti şi chiar cele mai mari rele, spre împlinirea planurilor Lui. În acest sens, al suveranităţii divine, Biblia arată că toate vin de la Domnul, bune şi rele (e.g. duhul rău care-l chinuia pe Saul; ispitirea lui David de a face un census împotriva Torei, decizia Sanhedrinului de a condamna pe Iisus, etc.), deşi în sens moral, Dumnezeu este doar autorul binelui (2 S 24:1; 1Cr 21:1; Iac 1:13 ). Expresia autorilor biblici arată că până şi legile păgâne, tradiţionale, „veneau de la Domnul”, dar nu ca o binecuvântare, ci ca o pedeapsă pentru cei care resping Legea dată prin Moise (Ez 20:25-26: „Ba încă le-am dat şi legi care nu erau bune, şi porunci prin care nu puteau să trăiască. I-am făcut spurcaţi prin ofrandele aduse de ei, când îşi treceau prin foc pe toţi întâii-născuţii lor; am vrut să-i pedepsesc astfel şi să le arăt că Eu sunt Yahwé.” )

Părinţii lui Samson aveau dreptate, iar istoria lui Samson, chiar acest lucru îl arată, că în ce priveşte situaţia lui Israel, Samson a fost o ocazie de eliberare extraordinară, pe care însă evreii nu au folosit-o, fiind de o laşitate extremă („Dă-ne voie să te legăm, ca să te predăm filistenilor….” !!! ) ; dar în ce priveşte situaţia personală a lui Samson, apetitul lui specializat pentru filistence i-a adus tot ce este mai rău. Da, ai dreptate că Dumnezeu nu l-a pedepsit pe Samson de când a început să încalce pe rând şi tot mai îndrăzneţ sfaturile, regulile şi legile date prin Moise. Aici Edi nu este de acord, pentru că el crede că acestea au fost scrise de nişte bărboşi în Babilon, şi nu de Moise. Şi chiar dacă ar crede că sunt scrise de Moise, nu dă el importanţă la ce a zis Moise, fiindcă acesta era un păstor de capre, nu filozof grec, şi în special nu ştia că spaţiu-timpul se curbează. Dar realitatea este că tot ce spune despre Samson, autorul intenţionează să arate cum acesta vine nepăsător în conflict cu Legea lui Moise: vrea o filisteancă, intră într-o vie (un nazireu nu avea voie să mănânce struguri), se atinge de cadavrul unui leu şi chiar mănâncă miere din el (era interzis, deşi nu păcat de moarte); în atitudinea lui faţă de filisteni este arţăgos şi scandalagiu, ucide la întâmplare, urăşte pe filisteni (deşi nu-i făcuseră nici un rău personal), dar este ahtiat după femeile lor. Se joacă cu ei, îşi bate joc în toate felurile, Duhul lui Dumnezeu îl ajută doar cât să aibă putere să lupte (fiindcă pentru aceasta se născuse), dar nu-i dă nici o descoperire suplimentară, care să-i arate că greşeşte. Legea era suficientă. Când ajunge la ananghie însă, îşi aminteşte de bunătatea lui Dumnezeu faţă de Israel şi cere apă din stâncă. Dumnezeu îi dă. La fel i-a dat şi putere, de fiecare dată, chiar şi în ultima clipă, a pocăinţei (dar şi a răzbunării după Lege).
Părul lung era un semn că era închinat Domnului ca nazireu, dar existau şi alte „semne” mai puţin vizibile, ale acestei consacrări. Nazireul nu avea voie să bea nici must, nici să mănânce struguri sau stafide, nici să se atingă de un mort (Nu 6:2-7). Dar Samson le-a încălcat pe toate acestea. A făcut nuntă la filisteni (unde s-a băut cu siguranţă, iar mirele nu a făcut excepţie). Dumnezeul lui Israel nu i-a retras imediat darul (puterea neobişnuită). Înainte de a-i retrage puterea, l-a avertizat prin conştiinţă. Samson presimţea că îşi va trăda secretul şi că faptul îi va fi fatal, dar a făcut-o, de dragul unei noi partide cu Dalila.
Samson avea o înţelegere superstiţioasă a puterii lui neobişnuite. El credea că secretul nu stă în ascultarea de toate poruncile lui Dumnezeu, ci doar în afişarea părului lung. Înţelegerea lui era simplistă şi exterioară, magică. Dumnezeu S-a coborât la mintea lui şi l-a lăsat să meargă pe calea aleasă de el, arătându-i că el nu este în stare să-şi respecte nici măcar ultima (singura) limită recunoscută de el. Când a trecut şi peste această ultimă limită, Dumnezeu i-a luat darul.
Dacă vrei o comparaţie, semnul lui Samson se poate compara cu semnul Bisericii-Samson din timpul sfârşitului. Puterea nu stă în acest semn (care este Sabatul), deşi unii l-au înţeles într-un mod superstiţios. Dar semnul distinctiv este real şi reprezintă un mesaj exterior clar. Cine vinde acest semn pentru desfrâul cu femeile apocaliptice, rămâne fără putere. Biserica a făcut multe greşeli, a rămas până la urmă şi rasă şi oarbă, dar în timpul ultimei avertizări va primi din nou putere.
Florin Lăiu says:

14 iulie 2010 la 12:37

Ianis: „eu cred ca ati luat lucrurile prea in serios si prea personal. Aici suntem pe un forum de opinii. Nu trebuie sa ne taiem gatul exprimandu-le. Si nici sa ne sinucidem. Let’s grow up!
Mie mi-a placut prezentarea si aplicatiile ei. De ce sa nu facem Biblia relevanta si sa gasim aplicatii pentru secolul XXI? Suntem adventisti nu amish…”
Pentru mine, aceste lucruri nu sunt simple opinii. Pentru mine religia nu este doar opinie. Numai pentru falşi pastori ca Edi poate fi vorba de simple opinii. Adevărul biblic este de viaţă şi moarte, nu de speculaţii nebuneşti. Prezentarea este o interpretare necinstită, cu agendă proprie, filozofică şi psihologică. Biblia nu trebuie răstălmăcită ca să fie mai relevantă. Pe mine mă interesează doar acele aplicaţii care sunt valabile şi în secolul 22 şi au fost valabile atunci când au fost exprimate pentru prima dată. Nu la aspectele culturale (gen Amish) mă refer, ci la principiile spirituale şi morale care sunt transmise. Tocmai în privinţa principiilor biblice, Edi şi-a pierdut flerul, el face din Biblie doar o sursă de prezentare tipologică a propriilor lui principii.
eddieconst says:

14 iulie 2010 la 13:16

Maria:

Judeca afirmatiile mele in relatie cu scopul declarat al acestor meditatii. Nu intentionez sa afirm platitudini moralizatoare ci sa imi inspir publicul sa creada ac individul nu este fara sansa in fata sitemului. Vezi prima prezentare „Supravietuirea D-lui Lazarescu” si afirmatia „nu esti domnul Lazarescu”. Ca uneori sitemul este care te striveste poate fi biserica, intreaba pe altii care au trecut pe acolo.
eddieconst says:

14 iulie 2010 la 13:19

Florin:

„Nu exista dovada mai puternica ca suntem stapaniti de spiritul lui Satana decat dorinta de a ranii si distruge pe cei care nu gandesc ca noi”. Ellen White
eddieconst says:

14 iulie 2010 la 13:34

Florin 12:

Inteleg ca un evanghelist sau pastor care are „accidente nefericite” cu oitile din turma, liderul de tineret pedofil, administratorul care isi vinde fratii sau fura din punga bisericii, toti acestia „nu isis pierd puterea” cand constienti de bunatatea Domnului se intorc, atata vreme cat pastreaza niste forme de evlavie si doctrina. Asa ca daca fratele regreta da-i inapoi amvonul sau vioara sau copii asa cum a facut Ratzinger cu preotii pedofili sau, studentii de la seminar, sau banii pe mana, si daca cade din nou, Domnul e bun ca l-a iertatat si pe Samson (judecator in Israel) si pe David (rege) dar nu uita ca uciderea cu pietre este pentru fiul cu „opinie” pe care adu-l in fata batranilor si fa-l tocana la poarta cetatii.

Eu cel putin am avut bunul simt sa nu comentez moralitatea lui Samson ci sa abordez doar problema puterii. Daca tu insa crezi ca Dumnezeu se poate folosii de un lider corupt numai pentru ca este destul de conservator in felul cum se piapatana sau pentru ca isi dovedeste credinciosia prin faptul ca isi folseste capul doar sa ne dovedeasca ce insemneaza pieptanatura crestineasca… nu mai am ce comenta. Incearca totusi te rog sa lasi la oparte imprecatiile profetice si atacurile lapersoana si sa te angajezi intr-un dialog constructiv. La atacurile la persoana nu raspund dar consider ca tonul tau este argumentul meu cel mai puternic.
eddieconst says:

14 iulie 2010 la 13:49

Eugen Dumbrava #11:

Crima mea este ca:

1. Banuiesc ca mesajul preotului si levitului catre omul cazut intre talhari a fost „ma voi ruga pentru tine” sau chiar „hai sa ne rugam impreuna”.
2. Crima pe care mi-o reprosezi este ca am spus omului cazut intre talhari ca data viitoare sa puna mana pe o falca de magar si sa croiasca talharii cu ea. Este posibil ca talharii sposorizeaza pe preot si pe levit si mania voastra se datoreste faptului ca l-am inarmat pe victima talharilor in loc sa il trimet sa linga picioarele preotilor si levitilor si sa plangem impreuna ca doua muieri asteptand ca domnul sa inmoaie inima talharilor pe care sa-i boteze levitul la evanghelizare iar victima sa se pocaiasca pentru ca probabil bataia care a luat-o a fost o mustrare.

Sau poate ca uni leviti devin talhari in timpul liberi si daca sa zicem talharul este pedofil si invatam nenorocita de puberta pacatoasa sa vorbeasca impotriva omului lui Dumnezeu pe care l-a ispitit si sa-lpocneasca cu falca de magar acolo unde trebuie in loc sa o invatam sa se roage pentru el si sa isi cerceteze propria viata.

Pentru voi rugaciunea este un mod de a distrage de la adevarata problema si a-l dezarma pe om in fata talharilor.
Florin Lăiu says:

14 iulie 2010 la 15:31

@EddieConst
Ai început să mă iei cu Ellen White, acum ! Dacă a condamna o credinţă rătăcită şi periculoasă se poate confunda cu „dorinta de a ranii si distruge pe cei care nu gandesc ca noi”, atunci problema nu este a mea, ci în primul rând a ta, pentru că tu ai atacat primul. Te războieşti permanent cu Biserica AZS care te plăteşte, ridiculizezi pe credincioşii şi pe slujitorii ei, îndemni la revoltă voalată sau făţişă, strici sufletul şi mintea tinerilor, în numele unei presupuse eliberări şi dezvoltări a personalităţii şi a spiritului critic. Numai tu eşti văzător în adventismul mondial, restul sunt permanent vrednici de dispreţul tău suveran, de la Ted Wilson până la ţaţa Maria. Ai devenit periculos şi odios prin afirmaţiile nesăbuite pe care le faci, pentru că te-ai înhăitat cu teologii liberali care sunt duşmanii Scripturii şi ai lui Dumnezeu. Suntem un popor internaţional şi avem o credinţă unitară, care chiar dacă nu răspunde la toate întrebările (mai înţelepte sau mai nebune) pe care le pune lumea de astăzi, avem răspunsuri corecte şi foarte bune. Avem o învăţătură biblică suficientă pentru moment, iar nevoia de progres în această privinţă se poate satisface fără riscuri în interiorul Bisericii, prin colaborare, consfătuire, şi nu prin asmuţirea spiritelor la izolare şi revoltă. A cui lucrare crezi că o faci astfel ? A cărui Dumnezeu? Pe drumul pe care ai apucat, n-am să te las în pace.
maria says:

14 iulie 2010 la 16:15

Edi,
Fac parte din sistem,si-i cunosc cutumele.
Singura sansa, e intoarcerea la Dumnezeu, cu tot sufletul si cu toata constiinta.
Iar acest lucru nu se va realiza atat timp, cat suntem la linia de plutire, nici nu cadem, nici nu ne inaltam.
O astfel de stare,de amorteala,nu lasa loc, nici macar unui nou Samson.Daca credinta ar fi unitara, s-ar crea probabil acea sinergie spirituala, care sa pregateasca biserica adevarata.Sa nu uitam cealalta fata a Domnului, aceea in care a luat biciul si a daramat tarabele schimbatorilor de bani.Oare cati schimbatori de iluzii, cati profitori, cati talhari, nu s-au ingramadit la usile sanctuarului, facand pe multi sa aduca jertfe care nu plac Domnului ?
Si de multe ori,am asociat biserica cu un club de lux, in care se vine la costum (tinuta obligatorie), si se canta muzica de calitate .
O astfel de structura zamislita de oameni care se cred sfinti, nu lasa loc cu adevarat celor insetati, sa bea din izvoarele cunoasterii, pentru ca le-a pus un pret pentru a lua bani, nu lasa loc celor saraci, goi, flamanzi,sa „guste” din Domnul, caci au pus limite, hotare cunoasterii, au inchis ceea ce trebuia deschis, si au pastrat pentru ei, ceea ce trebuia spus cu voce tare.
Evanghelizari, facute de dragul si spre lauda predicatorului,fara substanta , fara esenta divina, in care insasi Mantuitorul e redus la trairi de secta, si de legende spuse de acum o suta si ceva de ani.
S-a pierdut misiunea, si nu se mai pune accent pe ideea sanctuarului, nu mai exista adevar, ci retorica, nu mai exista exegeza textului biblic, ci se face mai mult apologia propriei persoane, a celui care predica.
Florin Lăiu says:

14 iulie 2010 la 16:33

eddieconst:
„Inteleg ca un evanghelist sau pastor care are “accidente nefericite” cu oitile din turma, liderul de tineret pedofil, administratorul care isi vinde fratii sau fura din punga bisericii, toti acestia “nu isis pierd puterea” cand constienti de bunatatea Domnului se intorc, atata vreme cat pastreaza niste forme de evlavie si doctrina.”

Te grăbeşti cu concluziile. Eu nu m-am referit la asemenea lucruri, deşi nu înţeleg de ce pentru tine numai pedofilia este păcat grav, în schimb adulterul, desfrâul, homosexualitatea şi altele nu sunt incriminate, dimpotrivă. În plus, este absolut execrabil obiceiul de a insinua existenţa unor asemenea fapte în Biserică, dincolo de informaţiile pe care le au cei care păstoresc Biserica. Dacă eu aş afirma acum că în comunităţile păstorite de tine ar exista situaţii scandaloase similare, inclusiv faza cu „furtul din punga Bisericii”, ţi-ar veni bine? Este mult mai uşor să acuzi, decât să te aperi. Eu nu sunt pastor şi nu am nici o răspundere asupra acestor probleme, nu cunosc cazuri reale afară de VF, care s-a tratat aşa cum s-a tratat. Tu pui problema ca şi cum Biserica ar avea peste tot asemenea cazuri şi le cocoloşeşte. Te înşeli, cei mai cocoloşiţi sunt în unele locuri profesioniştii gay, evoluţioniştii teişti şi profesorii raţionalişti-liberali.

„Eu cel putin am avut bunul simt sa nu comentez moralitatea lui Samson ci sa abordez doar problema puterii. Daca tu insa crezi ca Dumnezeu se poate folosii de un lider corupt numai pentru ca este destul de conservator… nu mai am ce comenta.”

Da, Dumnezeu s-a folosit întotdeauna chiar şi de lideri corupţi, aşa cum există peste tot în politică şi în religie. Se pot da exemple câte vrei. Dar le poţi găsi şi singur, fiindcă ai imaginaţie şi memorie bune. Dar nu aceasta este problema pe care am pus-o în discuţie. Am vrut să spun că Samson a făcut o serie de greşeli, iar ultima lui greşeală (în sens cronologic) a fost trădarea semnului de nazireu. Aceasta a dus la retragerea darului puterii din partea lui Dumnezeu. Nu este un secret că păcatul nu distruge în om imediat talentele.

Recunosc că aplicaţiile pe care le-am făcut personajului au limite, aşa cum ai observat. Dar orice s-ar spune despre aplicaţiile mele, Biblia nu dă credit interpretării pe care o dai tu părului lui Samson. Cred că te obsedează în mod necuvenit ideea de a promova spiritul de răzvrătire în noua generaţie. Semnul „personalităţii” poate fi astăzi la fel de bine un cap ras sau o barbă, nu neapărat păr lung ca Christosul din falsele Acte ale lui Pilat (prototipul icoanelor şi tablourilor creştine), sau ca lăcustele-scorpioni din Apocalipsa 9. A te folosi de tragedia vieţii lui Samson pentru a da lecţii de „be yourself”, fără „prejudecăţi”, fără „tabuuri”, nu este o interpretare cinstită, fiindcă oricât de importante ar fi raţiunea proprie şi sacralitatea individualităţii, cazul Samson nu despre acestea vorbeşte. Interpretează faptele aşa cum te învaţă autorul cărţii şi cultura din care făcea parte, apoi fă aplicaţii morale, nu doar psihologice, pentru că suntem sătui de atâta psihologie cocoţată în vârful teologiei şi moralei, de parcă ar fi culmea revelaţiei.

„consider ca tonul tau este argumentul meu cel mai puternic.”

Mă bucur că ai găsit şi tu un argument serios la altcineva.
polihronu says:

15 iulie 2010 la 19:10

Dom’ profesor (asa ii zic io lui Florin Laiu – ca sa fie clar cui ma adresez), esti ingrozitor de inconsecvent. In primul rind, Edi nu pretinde niciunde ca face exegeza episodului Dalila (desi aplicatia lui „omiletica” nu ignora textul). Or, noi doi – tu si cu mine – am ascultat sute de predici (uneori chiar impreuna) care nu erau altcea decit „aplicatii omiletice” mai mult sau mai putin reusite, mai mult sau mai putin „creative”. De ce ar fi rusinos sa recurgi la alegorii atunci cind critici biserica, dar nu e rusinos cind ii repeti descreierat crezul? Edi nu e sub acest aspect mai „vinovat” decit sutele de pastori inculti care fac trafic de povesti de adormit copiii. Povestea lui are – dimpotriva – tocmai meritul de a trezi, chiar daca nu-ti convine intru totul morala.

In al doilea rind – ca sa repun in discutie si detaliul exegetic care te-a scandalizat, ai demolat tu insuti, cu rasunator succes, ideea ca parul lui Samson era un „semn al conformarii fata de vointa lui Dumnezeu”. Da, poate ca parul nazireului ar fi trebuit sa fie asa ceva. Dar parul acestui impreunator cu filistence, bautor de must, atingator de hoituri, mincator de miere si altele asemenea nu mai era decit semnul unei exceptionalitati, al unei individualitati (literalmente) puternice – blazonul lui Samson. Aplicatia lui Edi (renuntare la secretul parului ca tradare a sursei individualitatii in favoarea unei ieftine includeri) este perfect legitima (exegetic si nu numai).

In fine: daca Dumnezeu foloseste pina si lideri corupti (hai sa adaugam – asa, la intimplare – incompetenti, nesimtiti, de-a dreptul prosti), nu crezi ca poate folosi oameni odiosi si periculosi, inhaitati cu liberali, care strica sufletul si mintea tinerilor etc. etc.? Pentru Numele lui Dumnezeu, calmeaza-te odata!

PS Progresul nu se realizeaza niciodata fara scandal, mai ales in teologie. Stii doara suficienta istorie (adventista si nu numai) pentru ca sa stii si asta. Asa ca lasa-te de apologia asta strivitoare de prietenii. Vorba profului lui Pavel: „Nu mai necajiti pe oamenii acestia – lasati-i in pace!”
Jordea says:

18 iulie 2010 la 16:15

Polihroane, nu mă mir că ţii partea unei astfel de filozofii, acum când te-ai desprins şi oficial, nu doar sentimental, de Biserică.
Amândoi sunteţi talentaţi (tu şi Edi), dar amândoi sunteţi prea încrezuţi ca să puteţi încăpea într-un grup oarecare, decât ca lideri. Şi vai de cei care vă vor urma. Prefer să rămân în urmă cu prostimea, decât să merg la praznicul dracului cu cei care se simt superiori Scripturii.
Chestiunea cu exegeza sau aplicaţia omiletică a lui Edi este secundară. Atunci când o asemenea aplicaţie slujeşte un principiu drept, explicitat undeva în Scriptură, nu este nici o problemă. Dar când alegorizezi pentru a-ţi predica propria predică, este altceva.

„De ce ar fi rusinos sa recurgi la alegorii atunci cind critici biserica, dar nu e rusinos cind ii repeti descreierat crezul?”

Am atacat subiectul, tocmai pentru că are o direcţie ostilă Bisericii, pentru că este încă o alegorizare rascolnică, de fapt nimic nou, că asta face peste tot. Nu mă mir că pe măsură ce ne apropiem de sfârşit, apar tot felul de reformatori de acest gen. Cunosc multe spirite care nu au aceeaşi gândire religioasă, care dacă i-ai pune la un loc, nu s-ar putea înţelege. Dar toţi ar avea în comun ostilitatea faţă de Biserică (faţă de credinţa sau organizaţia ei). Cred că nu este nici o noutate dacă-ţi spun că nu am nici o simpatie faţă de asemenea exerciţii de ură şi infatuare. Cred că este posibilă pocăinţa, teoretic, dar ca şi Ellen White, sunt convins că spiritul de răscoală se stinge extrem de rar, pentru că, indiferent cât de idioate sau deştepte ar fi motivele, spiritul acesta este în sine însuşi o teribilă fatalitate, aceea a infatuării.

„PS Progresul nu se realizeaza niciodata fara scandal, mai ales in teologie. Stii doara suficienta istorie (adventista si nu numai) pentru ca sa stii si asta.”

Nu ai dreptate. Rareori în Biserică s-a realizat progresul „cu scandal”, şi chiar atunci scandalul nu a ajutat progresului, ci l-a întârziat. Cele mai multe şi mai importante doctrine AZS s-au format şi generalizat în Biserică prin studiu biblic în spirit frăţesc, nu prin intervenţii „providenţiale” scandaloase.

„Asa ca lasa-te de apologia asta strivitoare de prietenii.”

Toată prietenia mea cu Edi sau cu tine a avut la bază comunitatea de credinţă. L-am cunoscut ca pe un cercetător al Bibliei şi al Spiritului Profetic, ca un pastor care îşi făcea datoria. Şi ne-am împrietenit în mod natural, fiind de vârstă apropiată şi cu unele preocupări apropiate. Dar acum el virează în tabăra cealaltă, a celor care fac eforturi pentru a distruge credinţa noastră. Nu mă leagă nici o prietenie de un asemenea spirit. Chiar dacă-ţi pare rău, uneori sunt persoane pe care trebuie să le internezi la balamuc, chiar dacă pot fi dintre cei mai dragi. Şi încă mai rău este că nici aceasta nu rezolvă problema.

„Vorba profului lui Pavel: ‘Nu mai necajiti pe oamenii acestia – lasati-i in pace!’ ”

Gamaliel a avut un cuvânt care a convins Sanhedrinul (pe moment). Pe mine însă nu mă convinge, pentru că nu corespunde realităţii. Nu tot ceea ce supravieţuieşte timpului este de la Dumnezeu. Vezi magia sau unele religii majore foarte vechi, care nu sunt expresia revelaţiei lui Dumnezeu (afară de cazul că le iei pe toate în sens evoluţionist, ca Mircea Eliade).
Florin Lăiu says:

18 iulie 2010 la 16:19

Postul #22 îmi aparţine. L-am postat sub nick din eroare.
polihronu says:

18 iulie 2010 la 16:54

Draga profesore,

o sa ignor pe cit pot comentariile tale care ma vizeaza personal – nu-ti fac onoare. „Superiori Scripturii”? De unde si pina unde? Doar pentru ca grila mea de lectura nu se potriveste cu a ta? Eu, citind cum citesc, ma supun mai abitir Hristosului Scripturii – blestemind ce merita cu adevarat blestemat (cum ar fi abuzul de orice fel si tolerarea lui sistematica) si tolerind ce poate fi tolerat fara probleme (cum ar fi diversitatea teologica). Prostimea cu care vrei sa ramii transforma crezurile si dogmele in conditie de mintuire, uitind ca relatiile si caracterele sint singurul interes al lui Dumnezeu. Daca Biblia ta iti permite sa fii amic cu mine (sau cu Edi) numai atita vreme cit sintem „in aceeasi tabara”, nu dau doi bani pe ea.

„A-ti predica propria predica”? Exista oameni care nu predica „propria predica”? Pina si cei care plagiaza predici SE predica pe ei insisi. Si ce e nebiblic in a critica profetic biserica? In mod cert, nu e nimic biblic in credulitate sau conformism.

„Ostilitate fata de biserica”? Asta manifesta si Isus cind zicea chestii de genul „morminte varuite”? Sau atunci cind facea teologie la modul „ati auzit…, dar eu va zic…”? Mai sa fie! Biserica (precum adevarul) nu are nimic de pierdut dintr-o examinare atenta, critica si bine informata.

„Infatuare”? De ce? Doar pentru ca nu respectam traditii? Cu ce ma incalzeste pe mine ca EGW vorbeste despre „ploaia tirzie” cind stiu bine (cum stii si tu) ca Biblia nici macar nu sugereaza asa ceva? (ca sa dau un exemplu despre care am scris recent pe blog). Si – mai important – nu e mai mindra falsa umilinta?

Nu, tu vorbesti despre „acumulari teologice” (extinderea doctrinara de la un nucleu tare de idei teologice la un crez mai elaborat), nu despre progres teologic. Progresul presupune noutate (chit ca noutatea e de multe ori redescoperirea unor lucruri uitate), iar noutatea intimpina mereu rezistenta (firesc).

„Eforturi de a distruge credinta noastra”? Nu pot sa pricep cum confunzi – tocmai tu – teologia cu credinta. Teologia este (mai ales in adventism) un proiect mereu neterminat. Nu e nimic distructiv in a rediscuta doctrine mai vechi sau a propune interpretari noi. Daca credinta ta „cade” pentru ca iti ia Edi cosmogonia Genezei sau eu tabuul porcului (vezi tot blogul meu), atunci halal credinta.

Interesanta lectura ta la spusele lui Gamaliel. Mi se pare mie sau „distrugi credinta” printr-o asemenea respingere rational-istorica a unui verset biblic? Mai rau: ai spulberat cu o singura fraza („nu tot ceea ce supravietuieste timpului este de la Dumnezeu”) unul dintre argumentele clasice pentru autoritatea si inspiratia Bibliei.

Uite ce: eu inca te iubesc. Asa „desprins” cum sint, mai cred inca in posibilitatea si necesitatea dialogului (teologic si nu numai), iti pretuiesc stiinta (ba chiar si zelul uneori prea aprins) si vreau sa invat de la tine (fara sa-ti promit ca voi ingurgita totul pe negindite). Daca oferta asta e prea putin lucru pentru tine, tant pis.
Arius says:

18 iulie 2010 la 17:50

Florine,

Hai ca ti-ai facut-o singur!… 🙂 Chiar asa?… Jordea esti tot tu?… :alien:
Vezi, asta-i riscul ipocriziei: iti pica masca cand nu te astepti!… :-)) :-))
skeptic says:

18 iulie 2010 la 22:42

„Toată prietenia mea cu Edi sau cu tine a avut la bază comunitatea de credinţă. L-am cunoscut ca pe un cercetător al Bibliei şi al Spiritului Profetic, ca un pastor care îşi făcea datoria. Şi ne-am împrietenit în mod natural, fiind de vârstă apropiată şi cu unele preocupări apropiate. Dar acum el virează în tabăra cealaltă, a celor care fac eforturi pentru a distruge credinţa noastră. Nu mă leagă nici o prietenie de un asemenea spirit. Chiar dacă-ţi pare rău, uneori sunt persoane pe care trebuie să le internezi la balamuc, chiar dacă pot fi dintre cei mai dragi. Şi încă mai rău este că nici aceasta nu rezolvă problema.” (Florin Laiu/Jordea, #22)

Am citit de vreo 5 ori, venindu-mi cu greu a crede ca ati scris intr-adevar asa. Acum ca m-am obisnuit cu idea, am inceput sa inteleg mai bine cum a aparut Inchizitia, cum s-au pornit cruciadele si mi se pare din ce in ce mai probabil ca cei mai aprigi persecutori ai sfintilor sa fie cei care odinioara se considerau frati de credinta cu ei.
remus f. says:

4 august 2010 la 08:12

Pentru domnul Florin Jordea Laiu nu exista liberate, respect, pretuire sau viitor pentru cineva decat daca se afla in limitele acceptate de cele 28 de puncte. El pleaca de la grup catre individ. De la universalii ca sa descopere calitati ale individului.

Edi Constantinescu pleaca de la individ catre turma. O turma nu se incheaga prin experiente comune caci stim ca nu exista experiente comune, singura realitate este a individului. Turma se leaga natural cand mai multi indivizi(diferiti dupa cum sunt) merg impreuna intr’o directie.

La Florin J. Laiu, turma este realitatea. Individul trebuie doar sa sprijine turma. Si asta e evolutionism pagan.

Intre membrii netunsi ai aceeasi turme poate sa existe dragoste chiar daca unul din ei paraseste turma, poate sa existe dragoste pentru ca nu turma este realitatea ci individul.

In turma cu oile tunse, daca ai parasit turma esti mort.. ba chiar de dorit sa fii mort.