Anno Domini 09 – Dilema Razboiului

12 ianuarie 2011 de Edmond Constantinescu 92 comentarii

Filed under Video

92 Responses to Anno Domini 09 – Dilema Razboiului

virgil d says:

14 ianuarie 2011 la 16:41

Ciudat ce se aseamana. Prin anii ’60, uniunea adventista romana a hotarat ca, cladirea bisericii, frecventata de familia mea (sunt a patra generatie de azsei) sa fie donata statului, ptr a fi folosita ca cinematograf. Cladirea fusese ridicata de membrii, pe banii si pe munca lor. Tatal meu a fost unul dintre cei ce s-au opus, in adunarea administrativa. A fost exclus si mai apoi arestat, condamnat la ani buni de inchisoare ,in balta Brailei, cu statut de “detinut politic”. Dupa ce a fost eliberat, nu isi mai gasea servici, nimeni nu angaja un fost puscarias. A fost nevoit sa accepte munci mult sub calificare sa, pentru a-si intretine familia. De biserica s-a departat si nu a mai vrut sa stie. Anii au trecut iar biserica s-a descurcat asa cum a stiut ea, mai curvind, mai lingand…. si uite asa dupa aproape patruzeci de ani de comunism, cladirea pentru care tatal meu a protestat, a fost recuperata si a ajuns din nou in proprietatea “uniunii romane”, dar nu prin protestul tatalui meu, nu prin sacrificare familiei si a oricarui viitor al sau. Biserica nici macar nu avea nevoie de atitudinea tatalui meu. Tata a murit la sapte ani dupa ’89. Bonhoeffer a protestat, si-a dat chiar viata, insa razboiul nu a fost castigat datorita protestului sau. Ci datorita bombardamentelor feroce ale aliatilor. Ce rost au toate ?
Si tu Sertorius, dragul meu, ma indemni sa schimb ceva in politicul acestei tari sau (tot una) in biserica mea? Pff
Sertorius says:

14 ianuarie 2011 la 18:31

Virgil d #51,

Mai întâi, dați-mi voie să vă asigur de simpatia mea. În al doilea rând, eu văd un rost în sacrificiul lui Bonhoeffer și al tatălui dvs. Dacă România ar fi populată de oameni ca ei – și nu de indivizi de teapa dlui Pro(-)scris! -, viitorul țării ar fi luminos.
Poate în plan practic, asemenea sacrificii ne pot părea inutile, însă ele sunt departe de a fi așa ceva. Uneori, ptr a-ți împlini și respecta umanitatea din tine, trebuie să iei atitudine, chiar înfruntând orice risc. În Parabola Samariteanului Milos, primejdia e amintită doar în treacăt, ea nu intervine decisiv în poveste. Samariteanul s-a oprit să-și ajute semenul, riscându-și viața. În acea ocazie, a scăpat nevătămat și s-a bucurat de recunoașterea veșnică a generozității sale. Însă, în alte cazuri, același gest l-a costat viața pe binefăcător. A meritat? Doar dacă ești cu adevărat om, cunoști răspunsul corect la această întrebare.

PS. Indivizi îndoielnici, precum dl Pro(-)scris, care scuză atrocitățile unui regim pe logica păguboasă a ”răului mai mic” (așa după cum am arătat, ”logica” în cauză e, de cele mai multe ori, complet eronată; vezi calculul germanilor în legătură cu Republica de la Weimar sau pe acela al lui Chamberlain în legătură cu Hitler, etc), vor găsi întotdeauna justificări, care mai de care mai absurde, ptr a-și explica gesturile și alegerile greșite. Întruna vor abera, spre paguba lor și a celorlalți, găsind întotdeauna explicații aiuristice potrivit cărora răul prezent este soluția salvatoare care a împiedicat un rău mai mare să vină peste noi. Cum să răsară lumina peste asemenea troglodiți?…
Martin Luther says:

14 ianuarie 2011 la 19:30

Edi, ti-am ascultat de doua ori astazi emisiunea. Ar fi fost intr-adevar impecabila daca nu ai fi zis la un moment dat ca „imparatia lui Hristos este din lumea aceasta”, contrazicand astfel flagrant textul biblic, precum iti imputa si Prostscris. Sunt doua variante: ori te-ai grabit in argumentatie si ai facut greseala, ori chiar esti convins ca imparatia lui Hristos si lumea asta sunt una si acelasi lucru. Asa ca ar fi tare bine venit daca ai veni cu o rectificare/ reafirmare a credintei tale in acest sens.

Dupa parerea mea, imparatia pe care o aduce Hristos in aceasta lume nu are absolut nimic de-a face cu violenta, fie ea vinovata sau nevinovata. Este una sa spui ca Rahav sau Bonhoeffer sunt nevinovati inaintea lui Dumnezeu( si sunt de acord cu asta) dar e cu totul altceva sa insinuezi ca Isus ar fi indemnat prin exemplul Sau la …sa zicem…nesupunere civica fata de autoritati. Idealurile lui Isus pur si simplu nu sunt din lumea asta, de aceea nu cred ca Isus incurajeaza undeva atitudinea pe care o pregonezi tu, aceea de implicare in treburile acestei lumi.
El stia bine ca a te implica serios in treburile acestei lumi inseamna la urma urmei sa platesti tribut acestei lumi. Si cand zic tribut, zic inchinare, adorare, obsesie. Ori cine zicea Isus ca este seful suprem al acestei lumi, cel care o conduce din umbra? NU satana? Sa te implici asadar pana la gat in treburile unei lumi conduse de…Satana? Nu e cam absurd din capul locului?

DIn acest unghi de vedere sustin afirmatia lui Virgil Draghici ca biserica nu avea nevoie de martirajul tatalui sau. Totodata si Serto are la fel de mare dreptate cand afirma ca daca Romania ar fi populata de oameni ca tatal lui Virgil D atunci viitorul ar fi mai luminos…Insa dilema este mai mare decat pare la prima vedere, deoarece nici lumea asta nu e Imparatia, nici Romania nu e Germania…
Cu o floare chiar nu se face primavara, fie ca te numesti Bonhoeffer, Stauffenberg sau esti tatal lui Virgil D. Personal, cea mai buna varianta mi se pare Albert Einstein: EVADAREA. Cand intelegi ca ai face de-a face cu atatia nebuni pe metru patrat, cand ai de-a face cu atatea dileme existentiale…cautarea unei lumi mai bune este singura solutie inteligenta…fie ca este Imparatia, fie ca este Germania sau America.
Es lebe Deutschland!
ceci says:

14 ianuarie 2011 la 19:36

Si de unde sa incepi sa faci curatenie, ordine in tara? Cu cine sa incepi ? (aparte de actualul presedinte) Cine e mai bun dacat ceilalti? (nu se vrea o justificare a situatiei ci mai mult o teama, promisiuni toti stiu sa faca, pe asta si functioneaza o campanie electorala, si apoi…?) Cu cine sa colaborezi?
TOTI politicienii sunt niste hamesiti (cei tineri mai ceva decat cei in varsta), mincinosi ce urmaresc interese meschine, par a fi fiii lui Samuel ce „se dadeau la lacomie, luau mita si calcau dreptatea”, care nu au nici o idee de cum se construieste o tara; niste parveniti in ale politicii, ce s.au trezit peste noapte mari oameni de stat (nici in visele lor cele mai frumoase nu li se prezentase asa maret viitor).
Intr.adevar ingrijorator e ca cetatenii romani, indiferent de religie, profesie, zona geografica… prezinta aceleasi simptome, fiind cronic afectati de aceeasi boala de care sufera clasa conducatoare a Romaniei. De fapt, cei alesi sunt din mijlocul nostru si au ajuns sa ne reprezinte prin sustinerile noastre, suntem noi in esenta.
Lucrurile mergeau dezastros in tara noastra inca de pe timpul comunismului nu incepand cu 89, pt ca tot noi populam tara, indiferent de regimul politic.
Dar cum vedeti viitorul -calitatea umana, generatiile ce se ridica promit ceva mai bun? Ma tem ca educatia le.o facem tot noi.
Sa speram (luptam) la un viitor mai bun, plin de prosperitate, pace si dreptate?
Sa luptam fiind constienti ca nu vom izbuti mare lucru, decat ca am facut ce eram datori sa facem in fata lui Dumnezeu.
claudiu says:

14 ianuarie 2011 la 19:43

Daca faci un lucru doar pentru a-ti multumi zeul nu esti cu nimic mai bun decat „un pagan”. Daca iti iubesti semenii, l-ai gasit pe Dumnezeu.
claudiu says:

14 ianuarie 2011 la 19:51

@Pro(-)scris
Ai incercat macar sa-l cunosti pe T.B. si altfel decat urmarind emisiuni Nasul?
L-ai mai sustine daca ai sti ca pe vreamea cand era primar striga din birou, beat fiind, „Unde-i Nuti ca vreau s-o f..!”?
Probabil ca da si cu siguranta ai avea si raspunsul: „decibelul albastru-straveziu”.
E doar un exemplu real.
Incearca sa cunosti ceea ce sustii.
ceci says:

14 ianuarie 2011 la 19:55

ma refeream la constiinta, a aveam constiinta impacata, a fi convins ca nu ai savarsit nimic impotriva legilor moralei sau a legilor statului.
amoros says:

14 ianuarie 2011 la 20:01

Istoria se repeta de data asta la fiecare patru ani:

Samuel n-a văzut cu plăcere faptul că ziceau: „Dă-ne un împărat ca să ne judece.” Şi Samuel s-a rugat Domnului.
Domnul a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot ce-ţi va spune; căci nu pe tine te leapădă, ci pe Mine mă leapădă, ca să nu mai domnesc peste ei.
Ei se poartă cu tine cum s-au purtat totdeauna, de când i-am scos din Egipt până în ziua de astăzi; M-au părăsit şi au slujit altor dumnezei.
Ascultă-le glasul deci; dar înştiinţează-i, şi fă-le cunoscut dreptul împăratului care va domni peste ei.
Samuel a spus toate cuvintele Domnului poporului care-i cerea un împărat.
El a zis: „Iată care va fi dreptul împăratului care va domni peste voi. El va lua pe fiii voştri, îi va pune la carele sale şi între călăreţii lui, ca să alerge înaintea carului lui;
îi va pune căpetenii peste o mie şi căpetenii peste cinzeci, şi-i va întrebuinţa la aratul pământurilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea armelor lui de război şi a uneltelor carelor lui. Va lua pe fetele voastre să-i facă miresme, de mâncare şi pâine.
Va lua cea mai bună parte din câmpiile voastre, din viile voastre şi din măslinii voştri, şi o va da slujitorilor lui.Va lua zeciuială din rodul seminţelor şi viilor voastre, şi o va da famenilor şi slujitorilor lui. Va lua pe robii şi roabele voastre, cei mai buni boi şi măgari ai voştri, şi-i va întrebuinţa la lucrările lui. Va lua zeciuială din oile voastre, şi voi înşivă veţi fi slugile lui. Şi atunci veţi striga împotriva împăratului vostru pe care-l veţi alege, dar Domnul nu vă va asculta.”

Poporul n-a vrut să asculte glasul lui Samuel. „Nu!” au zis ei, „ci să fie un împărat peste noi,ca să fim şi noi ca toate neamurile; împăratul nostru ne va judeca, va merge în fruntea noastră şi ne va cârmui în războaiele noastre.”
Alter Ego says:

14 ianuarie 2011 la 20:24

„Fineas si Bonhoeffer au vazut raul iminent si au actionat.
Pe lumea asta a face binele are un pret, care e multe ori inseamna alegerea raului mai mic. Nu-mi place utilitarismul american dar lipsa pragmatismului inseamna a fi cu capul in nori.”

„Eu sunt Metoda, Adevarul si Viata”

Am revazut ieri, cu totul intamplator, fotografii cu orori din lagarele naziste, care m-au oripilat. Sentimentul de revolta care ia nastere in privitor pare legitim, simti cum, fara voie, in mod reflex, te umpli de un val de sentimente amestecate – teama, furie, neputinta, vinovatie, dezgust fata de natura umana, revolta. Intrebarea : „oare ce as fi facut eu ?” iti apare in fata ochilor tot ca un automatism.
Inteleg pozitia voastra, ca unul care incerc sa profesez un anumit gen de onestitate in relatia cu mine insumi, onestitate care, din pacate… nu a fost nicicand la moda. Poate candva ii va veni timpul. Eu sper si am convingerea ca in adancul explorat superficial, sau neexplorat al sufletului vostru, ori poate explorat dar nemarturisit, si voi ati dori ca aceasta „moda” sa ramana cu noi pentru totdeauna.
Este corect sa o spun, desi am fost incercat de aceleasi sentimente ca si voi, ca nu poti justifica „binele” printr-un asasinat.
Hristos n-a facut-o.
Se vorbea de lasitate, si pe buna dreptate, suntem in general suficient de lasi ca sa lovim in ascuns, ca sa urzim conspiratii, iubim „ceasul intunericului”, dar nu suntem suficient de curajosi sa iesim in fata tuturor, si sa demascam raul. Raul nu poate fi biruit decat atunci cand il expui, cand este vazut, cand este constientizat, cand ii dezvalui mecanismele intime de supravietuire.
Asta este metoda lui Hristos.
Cand se va trege linia, parerea mea, parerile voastre dragii mei prieteni, nu vor valora o ceapa degerata. Singura parere care va ramane in picioare, este parerea lui Hristos.
Ei bine, cred ca asta este o veste cu adevarat buna !
Unde se vede ca si vestile bune pot fi cateodata dureroase.

Cu drag !
Sertorius says:

14 ianuarie 2011 la 20:56

Martin Luther #53,

Îmi permit să vă contrazic. Eu nu cred că soluția este evadarea. Edi are dreptate să greșească citatul cu Împărăția lui Dumnezeu. De altfel, Biblia însăși îl greșește de multe ori. Nu spune Apostolul Ioan că nu poate să se laude cineva că-L iubește pe Dumnezeu, pe care nu-L vede, dacă nu-și iubește fratele, pe care-l vede? Nu echivalează asta cu a spune că Împărăția lui Dumnezeu este, mai înainte de orice, DIN lumea aceasta?
Dacă ne mutăm în Vechiul Testament, îl vedem pe Moise gata să-și sacrifice mântuirea personală ptr ca israeliților să li se mai dea o șansă în viața asta. Nu vedeți în acest gest aceeași concepție potrivit căreia ”Împărăția lui Dumnezeu este din lumea aceasta”?
Arareori întâlnești în Scripturi oameni retrași, indiferenți la mersul lucrurilor din lumea asta, preocupați exclusiv de mântuirea proprie. Știu că imaginea asta ne e f familiară, până acolo încât am ajuns să credem că Dumnezeu Însuși o cere. Și totuși… Judecătorii și Regii s-au bătut ptr împărăția mundană. Iona a dorit să-și vadă de mântuirea proprie, însă Dumnezeu i-a impus să vegheze la salvarea istorică a asirienilor din Niniveh. Lui Ezra și lui Nehemia li s-a cerut să reconstruiască Ierusalimul terenal, etc.
Nu știu, nu v-ați gândit că declarația christică ”Împărăția mea nu este din lumea aceasta” s-ar putea să nu excludă defel contrariul ei, ”Împărăția lui Dumnezeu este din lumea aceasta!”?
Și apoi, unde să evadăm? Bun, pricep, lumea asta e un univers diabolic, însă, în cele din urmă, e singura lume de care dispunem. Să ne retragem în indolență, evadând din propria noastră viață, oare asta să fie învățătura lui Iisus? Știți unde se vede că Edi ăsta are dreptate, iar dvs greșiți? În faptul că tocmai bisericoșii, care predică retragerea și evadarea din lume, se laudă nevoie-mare cu influența istorică a creștinismului, cu modul în care Evanghelia a determinat evoluția societății omenești. ”Impulsul venit de la Iisus”, leitmotivul acestei serii de emisiuni a lui Edi, încearcă să exploreze întrucât această lăudăroșenie ecclesiastică este întemeiată. Nu-i puteți imputa acum lui Edi că v-a luat în serios.
Dacă indiferentismul și evazionismul reprezintă soluția binecuvântată de Dumnezeu, Iisus ar trebui să nu aibă nici o relevanță istorică, să nu însemne nimic ptr lumea asta. Dacă însă suntem de acord că Iisus a oferit o lumină spirituală ptr societatea omenească, în evoluția ei istorică, atunci ne vedem obligați să admitem că și noi avem o datorie față de lumea asta, în care ne ducem viața.

Pe această cale, eu îi admir pe calviniștii sec. XVI-XVII. Ei au înțeles că modul în care îți petreci timpul și-ți cheltuiești banii pe lumea asta are o directă legătură cu modul în care vei fi primit pe lumea cealaltă. În loc să se retragă din lumea asta, ei s-au implicat activ în ea, dând naștere unui spirit economic nou, din care, după cum arată Max Weber, s-a înfiripat capitalismul modern. Mulțumită lor, s-a putut evita soluția cinică a lui Malthus – reducerea periodică a populației globului ptr a putea echilibra acest factor cu capacitatea de producție de hrană. Și ăsta e doar un singur exemplu, din numeroasele și concludentele pilde care se pot invoca.
Alter Ego says:

14 ianuarie 2011 la 21:28

Sertorius
„Alter Ego, așadar Bonhoeffer a greșit. Opțiunea lui a fost, în realitate, alegerea Babilonului, împotriva Egiptului. Ideea ta e simplă, spre simplistă. Din moment ce nu există un guvernământ omenesc desăvârșit, de ce să te faci un martir ”vinovat”, precum Bonhoeffer? Nu știu însă dacă realizezi doza de indiferență cinică pe care o implică o asemenea poziție.”
Unde vezi indiferenta ?
Cata vreme postez pentru a te ajuta pe sa intelegi mecanismele prin care egoul supravietuieste si te tine in afara Imparatiei, crezi ca as putea fi numit indiferent fata de tine ? Nu par, dar iti sunt prieten mai mult decat iti imaginezi.

„Pe de altă parte, este posibil ca religia să nu se intereseze deloc de ”împărăția lumii acesteia”? Să fie indiferentă cu ce ”fiară” (guvernământ) colaborează? ”

Nu, nu cred asta. Nici o religie nu poate fi indiferenta la puterea laica. Motivul e simplu : sunt unul si acelasi lucru – tipare egoiste colective. Am mai spus-o in cateva posturi si o reafirm : Cred ca religiile organizate ca structuri de ierarhii piramidale, sunt o piedica in calea cunoasterii lui Dumnezeu, pentru ca sunt antihristice.

„Colaboraționismul este și el tot o manifestare politică, nu crezi?”
Ba da !
A-ti expune in mod onest dezacordul fata de o anumita ideologie, fara a fi ametit de euforia crimei, este colaborationism ?

Hitler nu a avut milioane de adepți în Germania. Poate doar câteva sute de mii, în perioada de apogeu a nazismului.”

Asta e discutabil.

„Restul au înclinat capul și au colaborat. Nu poartă cei ce formează ”restul” vina atrocităților naziste?”

Poporul german se deosebeste de celelalte popoare prin aceea ca forta cu care omul se identifica cu apartenenta la o categorie etnica, este foarte mare. De asta si doctrina nazista a prins asa adanc. Reactia fata de evrei a fost reactia tipica fata de un ego colectiv cel putin la fel de mare – cel iudeu, si cauza e mereu aceeasi – frica.
Egoul colectiv al poporului german a supravietuit si e bine mersi si astazi, de altfel si cel iudeu, in ciuda suferintei. Pe termen scurt, asta poate aduce anumite beneficii Germaniei, ca natiune, pe termen lung insa…biciul va sfichiui si in sens invers – s-a mai intamplat si se va intampla din nou.
Cunosc mecanismul asa ca voi ramane auslander.

Cu drag !
samson says:

14 ianuarie 2011 la 21:56

#16 proscris (1)

Inca o shmekerie a la Edi: deturnarea si folosirea lui Bonhoeffer pentru a-si justifica ”umanismul” sau anti-crestin.

pacea domnului frate pro-scris! încă o jmekerenie d-a lu dvs: deturnarea şi folosirea lu domnu isus pt a vă justifica „creştinismu” dvs anti-uman!!! 😥

A spune ca ”imparatia lui Hristos este aceasta lume” este o infruntare si contrazicere directa a Domnului care spune fix invers (Ioan 18:36).

dle, dta dak de dl dumnezeu nu te mai temi, nici de oameni nu mai ai ruşine?!?!?!? adik în opinia dvs domnu isus ieste direct pe invers!?!?!? dle, dle, nici nu mai ie nevoie să mai continui dta cu ceva, în mod sigur o să vii dta şi cu prietenii dtale bulangiii spirituali, care şi iei ie tot aşa fix pe invers

”Umanismul” pentru care face propaganda Edi este DE FAPT ”umanismul” marelui inchizitor al lui Dostoievski – care si el iubea lumea, dar ura solutiile lui Hristos la problemele lumii! –

care soluţii dle? la care probleme dle? ia ienumără dle dta soluţiili alea ale lu dtale şi a lu domnu hristos numa la câteva din problemele lumii: sida, canceru,încălzirea globală, criza demografică, parkinson,poluare, foamete, sărăcie, dictaturi, lipsa ieducaţiei, africa cu africanii, ietc, ietc; binenţeles altă soluţie decât implicarea activă prin absenţă totală,inactivitate totală, privitu ca la televizor, mijlocire pe lângă tonu harului, şi provocarea de tot felu de cutremure, tsunamiuri, inundaţii, alunecări de teren şi alte catastrofe naturale prin care-i soluţionează definitiv pe oameni de problemele lor; ia zi domne, ia, ia începe dta şi ienumără din soluţiile alea divinele! :-X

ps. dak vă rugăm noi frumos domnu proscris, ne spuneţi şi nouă de ce aţi scris „DE FAPT” cu majuscule? ce ziceţi? că ce ie alea? că n-aţi făcut dvs asemenea urîciune! adik cu litere mari de tipar dle, ne spuneţi acuma? ?:-)

iar folosirea exemplului lui Bonhoeffer drept ambalaj in care sa livreze erezia Edi-marele inchizitor-Lucifer este inca o marsavie insuflata de Scaraoski pentru a induce in eroare.

staţi liniştit frate pro-scris, dvs sunteţi atât de mult uns cu toate alifiile spirituale pe la ochi şi pe la cap, că şi dak l-ar folosi dl satana pe domnu isus drept anbalaj în care să livreze ierezia, dvs imediat v-aţi da seama că domnu isus nu ie decât o altă mârşăvie d-a lu dl scaraoski pt a induce în ieroare! să ştiţi că ne bazăm pe dvs să ne ţineţi la curent cu ultimele jmecherii a lu dl lucifer deghizat în anbalaju lu domnu isus :pissedoff:

Bonhoeffer n-a facut decat sa-si puna la bataie propria mantuire CA SI Moise – cel cazut in pururi disgratia lui Edi – si Pavel, si sa urmeze invatatura Domnului:

ce să facă dle?!?! ce să urmeze?!?!? dle, cu tot respectu, dta ieşti dus? da?? dle, dak domnu isus ăsta al dtale, vroia să fie şi dânsu de ceva învăţătură lu dl bonhoeffer (tot respectu şi toată admiraţia pt dl ăsta) îşi risca şi iel dle mântuirea, locu călduţ de la dreapta lu fotoliu ăla babanu pe care se lăfăie dl dumnezeu ăla bătrânu, şi în loc să se pună pe cruce plin de iegoism şi pe urmă să se izoleze în cer acolo sus la iel, se risca dle şi-l asasina pe dl satana, şi termina dle cu toate porcăriile de pe pământ, da dle, chiar cu riscu să-l iegzecute pe urmă ăla bătrânu c-a stricat ditamai planu de mântuire făcut înainte de vejnicii, ca învăţătură dle pt dl bonhoeffer, dale, da! da n-ai să vezi dle dta niciodată aşa ceva din partea lu idolu dtale care+i tot pui dta în cârcă tot felu de fapte şi înzestrări nobile de care nu face deloc dovadă!!! 😦
amoros says:

14 ianuarie 2011 la 22:15

Ce spui e adevarat domnule Sertorius, dar tragedia e ca nu are nici o putere un mesaj cand este contrazis prin faptele celui care le propovaduieste.

Am impresia ca sunteti idealist inzestrat cu un dezvoltat simt practic, idealist pragmatic.

Teoria e foarte buna, dar te intrebi cum de rodeste asa fructe?

Mai cunosc un frate ce-l asculta doar pe pastorul Edi si iti predica cu inflacarere din „fratele Edi” (mesaje consistente, inspirate) si apoi sa descoperi cu mare mirare ca era stapanit de niste vicii ce nu le.a mai putut tine ascunse; cum putea sa-l inteleaga si sa.i placa mesajul lui Dumnezeu prin Edi daca lui nu.i folosea in viata de zi cu zi?

Concluzie: sa facem ce zice popa la amvon nu ce traieste !?
Sertorius says:

14 ianuarie 2011 la 22:32

Prietene Amoros,

Deveniți plictisitor cu asemenea insinuări. Să pricep că eu eram entuziastul ascultător al lui Edi, încărcat de vicii? Ce vicii aveți în vedere? Nu vă jenați, vorbiți limpede. Fumam iarbă, mă tratam de alcoolism sau eram clientul consecvent al bordelurilor? Sau, poate că dvs vă referiți la niscaiva ”vicii” spirituale? Citeam cumva pe ascuns filosofie, dar dvs ați prins de veste și veniți să mă denunțați acum?

Haideți, fiți bărbat. De ce vicii mă acuzați?
amoros says:

14 ianuarie 2011 la 22:35

Andrei Plesu scrie despre etica:
„Capacitatea de a distinge între bine şi rău, între viciu şi virtute, dreptate şi nedreptate pare a fi la îndemîna tuturor.
Competenţa morală adevărată se capătă exact în punctul în care eşti pe cale de a o pierde.
Nu e sigur că ştiind definiţia lucrurilor ştim lucrurile însele.
S-ar putea ca aceasta să fie condiţia contemporană a oricărui intelectual, dacă nu condiţia intelectualului din totdeauna: a formula întrebările optime, în nădejdea că buna lor formulare echivalează cu un răspuns.”
Alter Ego says:

14 ianuarie 2011 la 22:40

Erata

Cunosc mecanismul, asa ca voi ramane auslander…sau goim.
samson says:

14 ianuarie 2011 la 22:47

#16 pro/scris (2)

„32. Dar acum, Te rog, iartă-le păcatul! Dacă nu, şterge-mă din cartea pe care ai scris-o. ”
(Exodul 32:32, NTR)

haideţi şi dvs frate pro-scris, cum aţi găsit dvs tocmai testu ăsta care să-l facă de kako şi pe dl iehova şi pe dl moise odată cu dânsu; nu ştiam ce miroase p-aicea! îţi dai seama domne ce caracter şi pe dl dumnezeu ăsta, să i se pună pata pe bieţii analfabeţii ăia abrutizaţii de ievrei amărâţi şi să facă ditamai holocaustu şi genocidu cu iei! şi dta în loc să te gândeşti că dl ăsta cu vădite manifestări paranoice agresive şi un iego supergonflat ar avea nevoie urgent d-un consult şi tratament de specialitate şi internarea într-o clinică de specialitate unde personal specializat să poată s-aibe grije de dânsu, dta te gândeşti că ie cel mai potrivit companion cu care dta să-ţi petreci toată vejnicia!!! da, de ce nu s-a oferit, dle, domnu isus imediat, că să-l şteargă pe dânsu definitiv din planu de mântuire dak ăla bătrânu insista să-şi punnă-n aplicare planu dement de iesterminare-n masă?

ca să nu mai zicem că dak ar fi fost consecvent cu dl bonhoeffer ca să-i dea un iegzemplu, dl moise ar fi trebuit şi dânsu, când a auzit de planu lu dl iehova d-a-i ucide(ce coincidenţă!!!) tot pe ievrei, ar fi trebuit şi dânsu să premediteze cum să-l asasineze pe dl iehova, să-l împiedice să-şi ducă demenţa la îndeplinire, ieventual să-i dea repede şi tare una-n cap cu tablele alea ale legii, cu riscurile de rigoare dupe aia!! da ţi-ai găsit dta, dle, corb la corb nu-şi scoate ochii!!! :reallyangry:

„3. întrucât aş vrea, mai degrabă, ca eu însumi să fiu blestemat şi despărţit de Cristos de dragul fraţilor mei, al rudelor mele după trup” (Romani 9:3, NTR)

da, dle! asta poa să zică oricine dle, fiincă oricine ştie că asta nu ie posibil şi nu se-ntâmplă niciodată! ce mare scofală ie dl să zici! da de ce n-a procedat dle şi sf apostol pavel ăsta al dtale dak îi păsa aşa mult de fraţii dumnealui, de ce n-a procedat ca dl bonhoeffer? ia zii şi dta dle că vrei şi dta să fii anatema pt fraţii dtale musulmanii, sau fraţiii dtale hinduşii, şi ai să vezi dta că imediat ai să te simţi mai bine, şi direct urmaşu lu sfântu apostol pavel şi a lu dl bonhoeffer, aşa că nu ie greu? da, ia fă dta şi cu sfântu apostolu ăsta a lu dtale şi ce-a făcut dl bonhoeffer şi mai vorbim noi dupe aia, da dle? şi dak tot v-aventuraţi dvs amândoi în încercarea ia , poate-l luaţi şi pe domnu cristos cu dvs, să facă şi dânsu la fel, puteţi să începeţi prin al pune să declare cu mâna pe inimă şi de faţă cu tot universu că:
„întrucât aş vrea, mai degrabă, ca eu însumi, domnu cristos, să fiu blestemat şi despărţit de dl dumnezeu de dragul oamenilor, fraţilor mei, al rudelor mele după trup”, şi pe urmă să se şi ţină de cuvânt întocmai ca dl bonhoeffer, şi dak ăla bătrânu nu se potoleşte cu planurile lui demente de apocalips şi genocide în masă, să-l lichideze dle, să-i pună o bombă ceva dle supt fotoliu, cu riscu să-şi piardă dânsu mântuirea, poziţia, dumnezeirea, locu călduţ din cer, programele favorite de adulare şi cultu personalităţii d epe pământ, ietc, ietc; da n-ai să vezi dle dta niciodată aşa ceva din partea idolului dtale, dle, nu ie-n stare dle de gesturi aşa de nobile şi de asumarea la riscuri adevărate dle, nu ale care decurge conform la to soiu de planuri, şi unde la fel ca-n fiilmele americane ştie mai dinainte că totu se termină cu bine!!! 😯 :struggle:

„13. Nimeni nu are o dragoste mai mare decât aceasta, şi anume să-şi dea viaţa pentru prietenii lui.” (Ioan 15:13, NTR)

daaa, cum să nu, mai ales când ştie prea bine că şi-o poate da şi şi-o poate lua înapoi când şi cum vrea muşchii lui, scrie şi la ievanghelie de asta dle, şi că totu decurge conform la plan cu carcasa lui, şi că pe urmă se poate bucura de vacanţă toată vejnicia! ce mare lucru dle de stai dta aşa căzut în admiraţie? dle, dta dak aveai ditamai capacităţile paranormalele ale lu domnu isus, şi ierai concomitent şi ditamai dl dumnezeu, şi ştiai că dupe ce-ţi dădeai viaţa pt pretenii dtale ( chiar dak cu înclinaţii şi orientări spirituale pe invers) înviai la loc, şi n-avei niciun risc, nu făceai şi dta la fel, ce pierdeai dta pe lângă cât aveai dta de câştigat? da alta iera dak ierou dtale îşi dădea viaţa pt prietenii dânsului, şi-şi lua definitiv la revedere de la iea, ceva cam ca dl bonhoeffer, mai vorbeam atuncea! da nu face ie dl d-astea, nu ie-n stare dle!!! :struggle: 🙄

ps. uite cum facem dle, acuma se duce la culcare tăticu dvs samson, că ie rupt, că s-a antrenat fro 3 ore azi şi din spirit creştinesc şi dupe îndemnu lu scumpu nostru domn şi mântuitor iubit, domnu hristos, a mai alergat şi fro două mile cu dna dalila!! da mâine cum îl trezeşte dl duhu sfânt se ocupă-n continuare de soliile dtale d-aicea şi de prietenii dvs!! :rotfl:
amoros says:

14 ianuarie 2011 la 22:54

Cu atitudinea aceasta de indreptatire sa puneti intrebarea „De ce vicii mă acuzați?” la judecata, in fata lui Dumnezeu.
Eu incerc sa o pun in rugaciune, cat sunt in viata pe pamant.
Am o slabiciune, recunosc ca ma revolta mult ipocrizia (sper sa nu sariti aprins de pe scaun).
Ma supara si propria.mi doza de falsitate.
Martin Luther says:

14 ianuarie 2011 la 22:58

Sertorius, incercam degeaba sa filozofam. Stiu ca esti un foarte priceput filozof, insa filozofia iti aduce prea putine servicii daca ai trai in Germania anului 1940 si ai primi ordin de incorporare. DIlema exista, intra-devar, insa exista si pentru omul de rand ca mine. „Ce-i de facut?!?” cand ai de pierdut poate chiar mai mult decat viata asta pasagera e o intrebare care necesita un raspuns mult mai clar decat o reusita filozofie.

Reformistii, in randul carora m-am nascut, nu au inteles nici ei raspunsul corect la dilema propusa de Edi, dar cel putin nu au trebuit sa publice scrisori „mea culpa” dupa razboi asa cum a facut de ex Uniunea Adventista Germana.
Tu spui:” Nu știu, nu v-ați gândit că declarația christică ”Împărăția mea nu este din lumea aceasta” s-ar putea să nu excludă defel contrariul ei, ”Împărăția lui Dumnezeu este din lumea aceasta!”?”
Ba da, m-am gandit…dar daca Edi are dreptate, Isus abereaza. Sau invers?!? Aici chiar cred ca este vorba despre alb si negru, imi pare rau. Pai ce facem? Incepem sa invartim oamenii sa-i ametim de nu mai inteleg nici pe ce lume se afla?
Eu nu am propus evadarea asa cum o propune omul religios fundamentalist, pe care il intereseaza doar mantuirea lui si nimic altceva. In acest sens Edi are dreptate ca trebuie sa iesim din tiparele astea absurde. Eu am propus evadarea din predica de pe munte: ” Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui…”, o evadare care presupune, de fapt, solutia la toate dilemele noastre.

Hai sa fiu mai concret. Chiar crezi sincer ca daca te implici cu tot sufletul in schimbarea din biserica sau din Romania…ai si sanse sa schimbi ceva? Te asigur ca nu, si stiu bine ce vorbesc, cu toate ca n-am experienta de varsta a lui Edi. Bun…si atunci??? La ce bun? Ca sa fii o victima? Un martir? Un exemplu?
Bonhoeffer si Stauffenberg sunt eroi admirabili dar prin implicarea lor au castigat doar un glont in piept si nimic mai mult. Isus este eroul care prin NEimplicarea lui in treburile Sinedriului sau ale Cezarului a schimbat totusi radical lumea. NU vezi nici-o diferenta?

Mai spui:”Să ne retragem în indolență, evadând din propria noastră viață, oare asta să fie învățătura lui Iisus?”
Nicidecum. A fi activi prin a salva pe omul cazut intre talhari, a lua apararea unei femei pe strada care este atacata de tigani, a demasca coruptia autoritatilor, toate acestea sunt „impulsul venit de la Isus”, cu siguranta.
Dar a te face politician, ofiter in Bundeswehr sau popa sperand prin asta ca urmezi impulsul lui Isus de a schimba lumea este o mare amagire.
Sertorius says:

14 ianuarie 2011 la 23:07

A, nu vă amărâți așa, dle Amoros. Până acum, nu ne-ați arătat decât un singur viciu – cel incriminat la numărul 9 din Decalog. Partea proastă e că nu vă pot garanta că la spitalul cu același număr vă pot rezolva problema asta. Vedeți dvs, chestiunea s-ar putea să țină de caracter și nu de psihic.
Așa că, din punctul strict al religiozității dvs, nu ați deranjat decât o singură normă divină. Restul sunt fleacuri lumești, care pe dvs, desigur, că nu vă interesează. Am în vedere regula de bunăcreștere de a nu insinua acuzații în public, dacă nu ești în măsură să le susții.
Însă nu vă uitați la mine, spuneți-vă rugăciunea înainte. Poate vă ajută la ceva.

PS. Chestiile astea cu ”rugăciunea” și cu ”supărarea pe propria falsitate” au fost niște detalii excelente. Ptr proști – iar din ăștia sunt mulți și pe aici! -, cu detaliile astea, buna dvs credință, dimpreună cu viciile mele, au fost deja probate. Bravo, domnule, aveți stofă. De ce nu încercați cariera politică? Să manipulezi proștii e a dintâi virtute a politicianului nostru ”naționale”.
study_nature says:

14 ianuarie 2011 la 23:11

Martin:

Eu am propus evadarea din predica de pe munte: ” Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui…”, o evadare care presupune, de fapt, solutia la toate dilemele noastre.

Nu exista ceva care sa fie „solutia” la toate dilemele noastre. Si chiar daca iti atintesti privrea asupra acelui verset sau chiar asupra predicii de pe munte in intregime, in interpretarea ta poate parea a fi „solutia”, dar mai exista si multe alte intrepretari. Mie nu mi se pare a fi „solutia”, cu atat mai putin in contextul acestei discutii.
amoros says:

15 ianuarie 2011 la 00:12

Luati-va gandul ca voi raspunde provocarii insistente de a insira lista (am aratat ca stiu despre dumneavoastra si nu inventez) dand astfel satisfactie celor ce nu va agreaza si surprindere celor ce va admira.

Nu intelegeti ca ceea ce e strident, ce e deranjant, e iritant e ATITUDINEA dumneavoastra sfidatoare de atotstiutor infailibil; posedati toate calitatile opuse modestiei si smereniei.

Sa nu se inteleaga ca eu sau altii ar fi mai sfinti… dar nu cred ca ne prezentam ca invincibili.

Nu sunteti autoritatea suprema.

Pentru dumeavoastra toti (majoritatea) sunt (sau sugerati ca sunt) niste prosti, inculti, tarani, nebuni… si aici puteti sa adaugati mai multe epitete caci aveti vocabularul bogat in astfel de aprecieri.
Nu stiu cum de mai rezistati in asa mediu fara sa va contaminati?

Pe cand o autobiografie onesta sau mai bine va opriti la o introspectie serioasa.

O meditatie la moarte a doua nu ar prinde rau.
Sertorius says:

15 ianuarie 2011 la 00:24

Dle Amoros,

”(am aratat ca stiu despre dumneavoastra si nu inventez)”

Să fie totuși vorba de Spitalul 9? Unde ne-ați arătat că nu inventați? Acolo unde doar ați insinuat că eu aș avea nu știu ce ”vicii”, de care aveți habar numai dvs, în chip tainic?
Chiar nu realizați ridicolul situației? Desigur, lumea și site-ul ăsta sunt pline de proști, numai că mai există și oameni inteligenți, ptr care tertipul dvs ieftin, acela de a insinua în mod gratuit o mizerie despre cineva, este străveziu.
amoros says:

15 ianuarie 2011 la 00:35

am aratat prin prima postare a mea din Logos 55…
Sertorius says:

15 ianuarie 2011 la 00:40

Amoros #72,

”Luati-va gandul ca voi raspunde provocarii insistente de a insira lista (am aratat ca stiu despre dumneavoastra si nu inventez) dand astfel satisfactie celor ce nu va agreaza si surprindere celor ce va admira.”

Carevasăzică, dvs vă milostiviți de mine. Nu doriți ca cei care nu mă agrează să aibă o satisfacție. Sunt mișcat de bunătatea pe care mi-o arătați.
În fapt, prin insinuarea gratuită pe care ați făcut-o în dreptul meu, deja le-ați oferit o mare satisfacție celor care nu mă au la inimă. Probabil că domniile lor au și pornit într-o cursă a imaginației perverse în legătură cu ”viciile” mele. Vă asigur că, procedând astfel și dându-le frâu liber imaginației, le-ați dăruit cea mai mare satisfacție posibilă. Vă dați poate până și dvs seama că dacă le-ați fi spus pe șleau în ce constau ”viciile” la care făceați referire, i-ați fi supus pe bieții oameni unei mari frustrări.

PS. Acuma, între noi fie vorba, m-ați făcut curios. Ce ”vicii” aveați în vedere? Cinefilia, jocul ocazional de cărți sau ce anume?
Sertorius says:

15 ianuarie 2011 la 00:55

Logos 55… Mă tem că vă bateți joc de mine, dle Amoros. Am răsfoit discuția, cam stufoasă, din trimiterea bibliografică indicată, avid, firește, să-mi cunosc propriile vicii (de care, în puținătatea mea morală, nu prea sunt conștient!) și ce credeți că am găsit? O intervenție de-a dvs în care mă apostrofați că nu recunosc în fața asistenței că, înainte de a-l detesta, l-am admirat pe dl Patapievici. Bun, și asta socotiți dvs că e proba ”viciilor” mele? Oi fi trăncănit eu însumi pe undeva despre asta, iar dvs ați reținut amănuntul (n-am priceput de ce vi s-a părut tărășenia atât de rușinoasă, dvs nu v-ați schimbat niciodată opiniile în privința cuiva?). Sau, încă mai rău ptr dvs, nu am trăncănit eu, ci sunteți dvs un apropiat de-al meu și cunoașteți amănuntul în mod direct. Mă rog, și de unde rezultă că referința la ”viciile” mele are vreo acoperire?

Sunteți mare, dle Amoros. Ați inventat un procedeu magnific de a le juca o festă prietenilor. Dacă v-aș urma exemplul, cam ce ar trebui să fac? Pun ochii pe unul din prietenii mei, care frecventează un forum, îmi trag un nickname de nerecunoscut ptr acela, pomenesc ceva care să arate că-l cunosc de aproape și, în final, îl pocnesc drept în moalele capului cu o insinuare picantă. Va rezulta că nu ”inventez” nimic și că picanteria e musai că-i adevărată…

Eu zic totuși să încercați la Spitalul 9. E posibil ca afacerea să fie totuși de competența celor de acolo…
Sertorius says:

15 ianuarie 2011 la 01:27

Hmm, văz că m-ați lăsat baltă cu viciile mele.
Ca să închei și eu paranteza deschisă de dvs, pe tema asta picantă, însă cu totul ruptă de subiectul dezbătut în acest loc, am să încerc s-o fac pe Sherlock Holmes cu dvs.
Analizându-vă scrisul, nu crez că vă numărați printre apropiații mei (amănuntul cu Patapievici e probabil că l-ați luat de pe vreun forum, pus acolo chiar de mine). Dacă ați fi fost un apropiat de-al meu, ați fi sărit și cu alte detalii, mult mai concludente, din viața mea privată. Apoi, dintr-o anumită manieră de compunere a frazelor, intuiesc că sunteți o femeie, nu tocmai instruită sau familiarizată cu scrisul.
Din ”indignarea” pe care v-o provoacă ”atitudinea” mea sfidătoare și din frustrarea asociată pretențiilor mele de ”autoritate supremă”, fac prinsoare că dvs, dle Amoros, sunteți aceeași persoană cu dna Maria. Ei, ce ziceți, să-mi trimet CV-ul la Scotland Yard sau nu?

PS. Rog asistența să nu cadă pe spate de admirație ptr intuiția mea detectivistică. ”Elementary, my dear Watson, elementary!” Haha.
amoros says:

15 ianuarie 2011 la 01:50

Dumneavoastra le-ati numit vicii, intelegand din mesajul 63 ca ar fi o aluzie la propria persoana, iar eu nu v.am corectat deductia.

Exemplul dat de mine acolo e un caz real dar nu se numeste Sertorius… si daca va ganditi mai bine poate realizati si cine e teoreticianul…

Imi pare rau ca nu pot raspunde direct curiozitatii dumneavoastra, doar voi face aluzie la parabola datornicului nemilos si la exemplul parintelui ce.i spune copilului ca nu e bine sa fumeze in timp ce isi aprinde tigara.

Teoria suna frumos si e un exercitiu intelectual placut dezbaterea… gustul amar vine cand vezi ca tine doar de divertisment rafinat.

Iar ca sa nu credeti ca urmaresc ca lumea sa creada orice monstruzitate in legatura cu numele dumneavoastra, am sa le spun ca datoria in cauza e MARUNTA, e comparabila cu cea a datornicului slugii iertate.

In schimb, in opinia mea, independent de valoarea datoriei iertate, atitudinea nu ar trebui sa fie cea a slugii neinduratoare.
Sau este asa pentru ca nici nu avem nevoie de iertare divina transformatoare, datorita absentei parerii de rau si aici vine intreptatirea… am omorat eu pe cineva?…
amoros says:

15 ianuarie 2011 la 02:11

Doamna Maria imi pare rau ca sunteti banuita pe nedrept.
maria says:

15 ianuarie 2011 la 15:56

Amoros,
Nu ar trebui sa va mire. Cred ca interventiile d-nului Sertorius ar trebui grupate in episoade gen Elodia. Pentru amatorii de gen exista toata gama :intriga, senzational, politica, maxime si cugetari, retorica,stari de maxima tensiune, desconspirari, viziuni si previziuni.
Este mereu actual si plin de neprevazut, insa ceea ce face deliciul episoadelor gen Elodia (Sertorius ) este faptul ca nu exista deznodamant.
Si pot fi toate aceste inedite episoade, incadrate intr-un serial care ar putea face o maxima audienta forumului otv-izat.
Acum imi dau seama de faptul ca ,avand in vedere lupta academica a dansului impotriva oranduirii oprimante, nu putea fi de partea “prostanacului”. Iar fobia de basescu l-a impins pe stimatul domn catre un presedinte senzational.
Numai ca, o sa traim numai in manele, nu o sa mai fie loc de academie.
samson says:

15 ianuarie 2011 la 16:50

#16 pro-scris (3)

Atacul la ”misticii pasivi la problemele lumii” este marsav, atat timp cat atatia mistici au fost implicati social masiv in problemele si dilemele lumii.

eeh, aia iera problema dvs frate proscris! ce bine c-aţi venit cu specificaţiile tehnice necesare despre prietenii dvs, fiincă dupe cum bine aţi observat şi dvs, lumea care se situiează înafara la fenomenu ăsta spiritualu pe inversu, credea că toţi ie „pasivi”, fetiţe adik, da dvs, care vă pricepeţi mai bine şi vorbiţi cu autoritatea unuia care ieste implicat în acest fenomen din interior, faceţi precizare că şi dânşii ie de fapt tot de două feluri: uni ie pasivi şi fetiţe, şi ceilanţi ie activi şi băieţei, deşi mistici şi poponari spirituali cu toţii, şi implicaţi masiv unii în „problemele” de la ceilanţi, probabil că ăia activii în ăia pasivii, bine c-aţi adus precizarea asta atât de necesară, că chiar ne puneam întrebarea că cum dreaqu putea să se implice unii în „problemele” lu ceilanţi dak iera toţi pasivi…, cu menţiunea că duhovniceşte vorbind

Un mistic precum John Wesley a fost implicat social en-gros in imbunatatirea vietii crestinilor din Marea Britanie si nu numai.
da, şi cel mai en-gros s-a implicat dl wessley ăsta a lu dvs în îmbunătăţirea vieţii lu nevastă-sa pe care o îmbunătăţea regulat, de stătea săraca numa cu burta pân la gură, în timp ce dânsu iera plecat toată ziua şi săptămâna bagabont cu biblia supt braţ, cică în lucrarea diomnului, nici nu ie de mirare că fetele lui nu mai ştia cum să se sinucidă mai târziu în viaţă

Ioan Crisostomul, Ignatiu de Loyola, Francisc de Assisi si cati altii au fost nu doar reformatori religiosi ci si reformatori sociali si motoare ale progresului in lume.

gata, haideţi că chiar ne-ntrebam ce se-ntâmplă cu prietenii dvs pe invers de nu-i mai aduceţi odată p-aicea; şi binenţeles că primu pe listă ie dl nelu cu oralu de aur (prietenii ştie de ce), pe urmă dl ignaţiu Lola (lolita pt prieteni), şi last but not least dl francesca, toţi animaţi de dorinţa de a-l primi cât mai pro(-)fund pe domnu hristos, fireşte topt duhovniceşte vorbind; poate ne puneţi totuşi şi fro scrisoare d-a lor d-amor către domnu isus!!!

Edi livreaza constant aceeasi Marie(vesnicele lui obsesii:umanism, rationalism, iluminism etc ) cu alte palarii. Acum palaria s-a chemat Bonhoeffer…

dak ne daţi voie să reformulăm un pic :

dl pro-scrisu ne livrează constant aceiaşi marotă ( vejnicile lui obsesii : creştinism, misticism, fund-amentalism, ietc) cu alte pălării, acuma pălăria se numeşte domnu isus…
samson says:

15 ianuarie 2011 la 17:00

#19 pro-scris

Pentru derbedei bolsevici de teapa ta, Serto, e mult prea dificil sa priceapa ce am scris… Inca mai bocesti esecul prostanacului caruia i-ai facut propaganda? Resemneaza-te…macar acu!

ieste uimitor ce poa să facă dl duhu sfânt şi naşterea din nou dintr-un creştin obijnuit, cum se vede imediat că seamănă tot mai mult la caracter şi vorbire cu modelu lui desăvâşit în toate domnu isus, te uiţi la iel, şi nu mai şti dak ie iel, fiincă nu mai trăieşte iel ci ie domnu isus care trăieşte şi se manifestă în iel, lucru care ie tot mai vizibil, mai ales la limbaj şi minte!!! se cunoaşte domne imediat cine umblă cu domnu isus zi de zi! :rotfl:
samson says:

15 ianuarie 2011 la 17:18

#22 pro-scris

Phil puisolule…

#25 pro-scris

Phil draguta

Asadar, sezi mumos si nu te mai baga in chestii care te depasesc.

#24 phil

Nu stiu ce inseamna “puisolule”, da o sa il iau ca pe un alint.

domnu phil, cum să vă spunem, dl pro-scris vă simpatizează şi v-a trimis o cerere de prietenie; vă alintă cum vorbeşte dînsu cu prietenii dumnealui pe care-i tot aduce p-aicea să-i vadă lumea câte de dotaţi spiritual ieste iei, în timp ce vrea să vă facă şi un instructaj cu privire la cum ie cu misticii, care ie pasivi şi care activi, d-aia vă face aluzia aia fină cu băgatu şi mumosu, se pare că dânsu lui ie mai simpatici misticii activi, vă testează să vadă unde, în opinia dânsului, ar putea să vă încadreze. noi, d-alfel am susţinut întodeauna că nu ie un lucru bun ce face dânsu când vine mereu cu prietenii dânsului pe invers spirituali să-i tot ieschibiţioneze pe aicea, că mai urmează dupe aia şi alte lucruri mai rele, şi vedeţi şi dvs că dânsu militează şi activ acuma ca să ievanghelizeze şi pe alţii prin prietenie :kissing:
samson says:

15 ianuarie 2011 la 17:58

#27 pro-scris (1)

”Frumoasa” predica Alter Ego…

sigur, punem pariu c-acuma o să urmeze şi predica dvs?

Stau si ma intreb daca ti-ai fi tinut-o singur si ar mai fi tinut daca erai in pielea lui Bonhoeffer, Wurmbrand sau Steinhardt.

vă lăsăm pe dvs s-o ţineţi , să ştiţi că vă ascultăm cu atenşie şi ne vom uni aminurile noastre cu predica dvs inspirată! nu credeţi totuşi c.ar trebui să ne ridicăm totuşi în picioare şi să-ncepem cu cântare şi rugăciune de deschidere?

dle, mare ie ghiveciu din capu dtale, în opinia dtale ilustru domn bonhoeffer ie pe acelaşi palier cu ăialanţii doi domni, iluştrii necunoscuţi şi iei, nu? poate ne motivaţi şi de ce, în afară de faptu că i-ai citit dta

Bonhoeffer a realizat ca va fi oricum vinovat de pacatul prin omitere daca nu-si va asuma… comiterea. Comiterea a ce? Este voia lui Dumnezeu sa asisti pasiv la uciderea unui copil nevinovat cand ai fi putut-o impiedica?

poate ne iesplicaţi dvs şi cum reuşeşte dl dumnezeu să nu realizeze că şi dânsu se face vinovat de păcatu prin omitere dak nu-şi va asuma comitere. comiterea a ce? ieste voia lu dl dumnezeu să asişti pasiv la uciderea unui copil nevinovat când ai fi putut-o împiedica? ia pune-i dle întrebarea asta şi lu dl dumnezeu? să vezi dta răspuns la dânsu! poate ne dai dta răspunsu totşi cum reuşeşte domnu isus să se uite ca la televizor şi să nu se facă vinovat de păcatu ăla, ă? sau cum se uita dumnealui liniştit cum îi făcea dl hitler săpun pe bieţii ievrei, fără să-i treacă niciun minut prin cap să urmeze şi iel iegzemplu lu dl bobhoeffer, cu riscu să piardă viaţa vejnică şi favorurile cereşti; ca să nu mai zicem că la ce caracter are dânsu, nu numa că s-a uitat f liniştit, fără să mişte un deget măcar, cum a murit miile alea de copii nevinovaţi în cutremuru din haiti, ba chiar i-a omorât zâmbind, nu ie dânsu autoru de la cutremuru ăla? ca să nu ne mai aducem aminte şi de potop…
uite cum facem dle, mai punem odată cazurile alea superb ievidenţiate de fratele william carl rowe în predica dânsului, şi pe urmă te sezizezi dta din oficiu şi înfierezi cu mânie profetică păcatu prin omitere, indiferent de numele la persoanele care l-a comis, să nu te uiţi dta la faţa lu persoana, chiar dak pare cunoscută:

1.cazu bambi
“intr-o padure izolata aflata la mare distanta de orice asezare omeneasca, un fulger trazneste un copac si declanseaza un imens incendiu de padure; in incendiu este prins un fazan, care este ars ingrozitor si sufera niste rani oribile, dar scapa cu viata si se zbate intr-o agonie teribila suferind ingrozitor mai multe zile la rand, pana cand vine moartea si-l izbaveste de agonia teribila in care zacea.”

cui i-a folosit suferinta fazanului? ce a facut dl dumnezeu la vederea suferintelor cumplite prin care trecea bietu fazan, cu mult mai teribile decat ale baiatului cazut intre talhari ( si ajutat de bunu samaritean)?

2. cazu sue
“ este o intamplare reiala, raportata in detroit free press, despre o fata de 5 ani din flint, michiga, care a fost batuta cu salbaticie, violata si apoi ucisa in noapte de anul nou, 1986 :
mama fetitei locuia in aceiasi casa impreuna cu prietenu iei, cei doi copii ai iei, fetita de 9 luni a iei si a prietenului iei, si un alt barbat ( chirias)care iera somer. in noaptea de anu nou cei trei adulti s-a dus la un bar din apropiere sa bea si iei ceva. prietenu la femeie a tras cateva linii pe nas si-a baut la greu. pe la ora 8, fiinca iera facut bine de tot, baietii cu ordinea la rugat sa plece acasa. de la 8 pana la 9 si juma, prietenu a tot venit si plecat de la bar, unde badigarzii nu-l mai primeau, dupe care nu a mai revenit la bar. femeia si c barbatu somer a ramas la bar pana pe la ora doua noaptea, dupe care femeia s-a dus acasa si barbatu s-a dus la o petrecere la niste vecini. cand a ajuns acasa femeia a fost luata la bataie de prieten inca de la usa, pe motiv ca ie f gelos. fratele femeii care venise sa le zica la multi ani, s-a bagat intre iei, i-a dat o bucata luprietenu, care-a cazut lat peste o masa si-a ramas acolo, adormind apoi, dupe care fratele a plecat la casa lui. mai tarziu prietenu s-a trezit si-a luat-o iar la bataie pe femeie, care vazandu-se singura si fara ajutor din partea lu nimenea, a facut o rugaciune de ajutor la bunu dumnezeu, si vazand ca prietenu continua s-o bata si nu se-ntampla nimik, s-a vazut nevoita sa se descurce singura, si i-a aplicat o bucata lu prietenu iei care la facut ko. dupe care s-a dus si a verificat dak totu iera in regula cu copiii, si s-a dus si iea la culcare. mai tarziu, fetita de 5 ani a femeii a iesit din camera copiilor si a coborat pe scari sa se duca la weceu sa faca pipi. pe la 4 fara un sfert barbatu somer s-a-ntors acasa de la petrecere si a gasit-o pe fetita de 5 ani moarta. fusese batuta cu o violenta de nedescris peste toata suprafata corpului, violata si apoi strangulata de catre prietenu mamei sale.”

intrebarea ie aceiasi: cui i-a folosit chinu inimaginabil prin care a trecut fetita? ce a facut dl dumnezeu cand toate astea s-a petrecut supt ochii lui? nu uitati va rugam ca dl dumnezeu ieste dragoste si bunatate perfecta, mniscient si omnipotent, toate odata, concomitent si-n acelasi timp! adik vrem sa zicem ce alceva in afara ca iera ievreu, se nasuse, murise, inviase si sta sus in cer cu sfintii ingeri si lumile necazute si se uita cu totii ca la televizor cum bestia aia o viola, maltrata ingrozitor si-o sugruma pe farama aia mica de fetita inocenta, a carei singur pacat iera ca se nascuse si se nimerise acolo la timpu gresit? maiie cate unii care tot asa sta si se uita la tot felu de filme xxx, unele mai dubioase ca altele, sado – maso, da parca pornografia infantila se pedepseste cu puscarie domnu beni, chiar dak numa te uiti la iea, ce ziceti, n-ar trebui sa se sezizeze totusi cineva si sa-i bage la puscarie si pe toti domnii aia spectatorii de la violu lu aia mica? sau credeti ca nu ie valabil si pt ievreii care s-a nascut, a murit si a-nviat? cu ce a ajutat-o p-aia mica,pe gagalicea ia nevinovata? parca si dvs sunteti tata de fete, nu? dvs dak ieratii acolo, si ierati mai puternic ca agresoru, si iera fata dvs, dvs ati fi asistat impasibil cum dracu ala o viola, o maltrata si o omora pe aia mica a dvs? hmmm!

„Aşadar, cine ştie să facă ce este bine, dar nu-l face, este vinovat de păcat. ”
(Iacov 4:17, NTR)

deci cum ie textu ăla domnu pro-scris? „Aşadar, cine ştie să facă ce este bine, dar nu-l face, este vinovat de păcat. ” parcă aşa nu? poate-i atrageţi atenţia şi lu domnu isus, lu dl dumnezeu şi lu dl duhu sfânt că se face vinovaţi de păcatu ăla, vă lăsăm pe dvs să le ziceţi care când le daţi solia de mustrare şi avertizare
phil says:

15 ianuarie 2011 la 19:54

Onorabile Samsonica,
m-ai lamurit, multumesc. Mi s-a parut mie suspect, da nu m-a dus mintea asa departe ca matale.
In ce priveste povestile matale, una mai absurda si mai ingrozitoare ca alta. Grele lucruri…
Da oare raul ca sa rau, poate fi si altfel decat absurd? Ar mai fi raul rau dac ar fi numai acceptabil, sau explicabil? Zic si eu, nu ca as fi multumit daca as fi in locul tatalui…
Amun says:

15 ianuarie 2011 la 22:56

Sertorius: Așadar, un mizerabil care a făcut și face în continuare propagandă dementă în favoarea acestui regim criminal se face vinovat ptr sângele care a curs din vina respectivului regim.

Asterix: Eu zic sa-l executam generale ! :soldier: 😀
Daniel says:

18 ianuarie 2011 la 03:54

Edi,
Etica crestinului in fata dilemelor a atras ura filozofilor din vremea copilariei bisericii. Atitudinea implica-te chiar cu riscul de a te „minji” este carcteristica lui Iuda Iscarioteanul. El credea ca trebuie reformulata atitudinea lui Hristos fata de problemele reale ale tarii sale. A facut-o in mod literal si cu riscul propriei mantuiri iar in final a platit pretul intreg. Pe de alta parte Hristos, a propus o solutie care a erodat incet dar eficace mecanismele de otel ale Romei. Ce paradox! Evreii „au luat taurul de coarne” si au sfarsit tragic, crestinii insa, cu atitudinea lor de miei trimisi la abator, au intors imperiul cu susul in jos. Pacat insa ca nu au fost consecventi iar in final au facut pactul fatal.
Eu cred ca trebuie sa respectam paradoxul invataturii Domnului nostru si atitudinea pe care El a avut-o fata de chestiunile fierbinti ale timpului Sau.
Privind universul din perspectiva pamanteanului ni se pare ca toate se invart in jurul nostru, privindu-l insa prin perspectiva lui cosmica, pamantul devine un fir de praf. Privind lumea prin ochii lui Iuda, Principele este un sfant, privind lumea prin ochii Domnului, Principele are nevoie mai intai de un Mantuitor, iar acesta nu este nici politica si nici razboiul.
Nu avem de luptat impotriva carnii si a sangelui ci impotriva capeteniilor ingeresti care locuiesc in atmosfera pamantului. Impotriva lor nu exista arme omenesti. Armele aceste nu sunt nici minciuna si nici uciderea. Exista o enumerare a panopliei de arme necesare in acest conflict in Efeseni 6. Poate ca veacul nostru nu mai are rabdare cu asemenea mijloace. Dar eu inca mai cred in ele. In orice caz, pe termen lung sunt mai eficace decat cele la care te gandesti tu.
Eu nu-l judec pe Bonheffer. A facut si el ce a crezut ca este mai bine. Dar a folosi o situatie ca cea pe care a trait-o el si a construi din ea o noua etica crestina este derezonabil si in dizarmonie cu spiritul Domnului. Nu sunt de acord cu tine, insa ma bucur ca ai curajul sa afirmi ceea ce crezi si ca asta ne stimuleaza si pe noi sa aprofundam mai serios unele probleme. Stiu ca nu ai pretentii de guru iar eu apreciez asta la tine.
Imi aduc aminte de o discutie pe care am purtat-o la nu mult timp dupa ce m-ai botezat. Te-am intrebat in legatura cu o parabola pe care ai folost-o intr-o predca, in care un sergent, piezadu-se in desert si avand pana la masina, i-a “pacalit” pe cei din plutonul sau spunadu-le ca el stie drumul de intoarcere, ca are harta etc. Epuizati acestia marsaluiau cu speranta in spusele sergentului care nu mai contenea sa-i incurajeze pe tot lungul drumului. Ajunsi la o oaza care se pare ca le-a salvat viata au constatat ca sergentul lipseste din mijlocul lor si, cautandu-l l-au gasit nu departe de oaza. Murise de epuizare si de deshidratare inainte de a mai apuca sa bea apa. Au controlat harta si au constatat cu stupoare ca pe harta nu era nici un fel de indicatie, lucru care le-a ca sergentul a avansat « orbeste ». Te-am intrebat atunci daca esti deacord ca minciuna ar putea fi utilizata ca mijloc de a face un lucru bun. Raspunsul tau a fost negativ. Acum vad ca te-ai schimbat. Eu nu cred ca minciuna este o virtute.
Nici nu cred, pe de alta parte ca mintind un soldat care cauta sa ucida un alt soldat, cum a fost exemplul tau, poate fi incadrat ca minciuna. Minciuna este o declaratie care, odata facuta prejudiciaza pe cel impotriva caruia este indreptata. Porunca spune sa depui marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau, nu spune sa nu deformezi realitatea pentru a scapa un ranit sau unul fara aparare. Deci este un pic fortat exemplul tau.
In ceea ce priveste participarea la razboi, sa lasam pe fiecare sa decida daca sa plece in Avganistan sau nu. Care este miza democratiei in afacerea asta si care este miza petrolui (pentru ca sunt implicati capi ai miscarii arabe pentru eliberarea de sub dominatia occidentala a pietei petrolui) si a controlului pietii de droguri, in care Afganistanul este unul din marii producatori? Se bat acolo pentru drepturile afganilor sau pentru controlul in orientul mijlociu? De ce nu se bat si in alte tari pentru aceleasi lucruri? In Ruanda, nici nu s-au sinchisit sa trimeata trupe, s-au casapit unii pe altii si nici nu le-a pasat. Nu exista cauze nobile in razboi, exista doar interese. Tu spui ca tipul care a participat la lupta ca paramedic era mandru ca a fost erou. Tu nu ai fi la fel? Dar de ce sa ne folosim de exemplul lui, cand nu asta este miza problemei. Miza este mai mergem sau nu pe varianta paradoxului non-violentei propuse de Isus? Eu cred ca aceasta din urma este mai eficace.
iulian jugarean says:

18 ianuarie 2011 la 13:16

Frate Edi
Nu te doare creierul cand spui ca unul alege sa se inroleze ca sa ucida pe un altul si sa scape lumea de „monstru” si apoi sa spui ca asta a facut si Isus?! Stiu ca nu ai puterea sa raspunzi, dar poate intelegi vreodata ca iubirea ofera totul!
Cu dragoste…
Sertorius says:

22 ianuarie 2011 la 01:20

O capodoperă a cinematografiei, de pe vremea când asta desemna o artă. Construită pe piesa lui Shakespeare și regizată de J. Mankiewicz, pelicula are multe virtuți.
Ne prezintă drama unui om, Marcus Junius Brutus, care reeditează, într-un fel propriu, dilema tragică a lui Bonhoeffer – pe de o parte, prietenia lui Caesar, pe de alta, îndatoririle sale de cetățean. Iar dacă azi dimensiunea civică e doar un aspect exterior personalității noastre, pe vremea lui Brutus, ea angaja planurile cele mai profunde ale existenței, religia și sensul vieții. Zeitgeist-ul, de care îi place lui Edi să vorbească, întruchipat în fantoma asasinatului dictator, îi confirmă lui Brutus că jertfa sa morală a fost în zadar, timpul istoric e împotriva sa. Însă, ceea ce conferă valoare tragediei lui Brutus, este atemporalismul ei, indiferența ei completă față de oportunism. Chiar presimțind deznodământul defavorabil, conspiratorul nu-și reneagă tiranicidul, ci e gata să atace chiar și fantoma cu stiletul! Iar când clipa amară a înfrângerii a sosit, atât Cassius, cât și Brutus nu caută să-și scape viața, împotriva principiilor care le-au călăuzit viețile. Adevărul istoric este că ambii s-au sinucis, fără să apeleze la clemența învingătorilor. Poate că în cazul lui Brutus, șansele lui de supraviețuire ar fi fost reale, dat fiind faptul că fusese un prieten din copilărie al lui Marcus Antonius și că-i salvase viața acestuia în cursul complotului de la Idele lui Martie.
Asemeni unei alte mari figuri etice a epocii, Marcus Porcius Cato, acești oameni au preferat să moară, decât să trăiască într-o lume pe care o considerau nedemnă.

Despre distribuție, remarc excelentele interpretări ale lui James Mason (Brutus) și John Gielgud (Cassius). Surprinzător de bine joacă și un f tânăr actor american, la acea vreme, Marlon Brando (Marcus Antonius). Singura verigă slabă în distribuție mi s-a părut a fi Louis Calhern (Caesar). Dictatorul apare, în interpretarea lui, lipsit de forța sa caracteristică, faultând astfel toată punerea în scenă urmărită de regizor. Dacă teribilul dictator era acest bătrân corpolent, respirând un aer ingenuu, nu mai înțelegem frământarea conspiratorilor, temerile lor privind libertatea Romei. După părerea mea, Mankiewicz ar fi trebuit să-l distribuie în acest rol cheie pe Laurence Olivier. Dacă vă amintiți, el avea să facă, peste numai 7 ani, în 1960, rolul lui Marcus Licinius Crassus în Spartacus. Aerul superior, aristocratic, pe care Olivier îl avea în și înafara scenei, și care a stârnit atâtea antipatii, ar fi fost ingredientul care i-a lipsit lui Calhern aici. Un aer superior, o convingere genuină a valorii unice a propriei persoane, care trece peste legile sacre ale Romei, peste prieteni și peste întreaga lume. O ambiție nemărginită, care i-ar fi făcut să tremure, deopotrivă, pe dușmani și pe prieteni. Toate acestea Olivier ar fi știut să le pună în rolul lui Caesar.
Sau, mă rog, măcar un Rex Harrison – care joacă excelentisim chiar rolul lui Caesar în prima parte a filmului Cleopatra (1963).
De asemenea, m-a dezamăgit distribuirea lunganului și puțin expresivului Alan Napier în rolul lui Cicero. Tocmai ptr faptul că lui Cicero i se rezervă o parte cu totul secundară în desfășurarea acțiunii, ar fi trebuit ca restrânsa lui apariție să-i fie încredințată unui actor care să aibă talentul să ne indice că acel om a fost cel mai mare orator al Antichității și probabil cel mai bun vorbitor de limbă latină din toată istoria.
David Aron says:

5 februarie 2011 la 19:06

Excelenta abordare! Ma bucur pentru aceste emisiuni si cred ca genul acesta de expuneri este mai eficient decat dialogul in care intrebarile pot devia subiectul!
noprejudiced says:

23 martie 2018 la 15:34

Ce credeţi despre serialul Dexter, în legătură cu prezentarea?
noprejudiced says:

23 martie 2018 la 15:37

Prezentarea Anno Domini 09 – Dilema Razboiului