Logos 58 – Dragoste de Viata

13 Responses to Logos 58 – Dragoste de Viata

1. adrian says:

   11 ianuarie 2011 la 14:18

   Perceptia subiectiva pune de regula in discutie realitatea a ceea ce este astfel perceput. Sub acest aspect, Isus pare subiectul cel mai repus -uneori rapus sub tirul dezbaterilor sterile- in discutie de-a lungul timpului. Nu cred ca textura, pe alocuri complicata, a conceptiilor privitoare la Isus ne va conduce la El. Dar cred ca ele pot deveni si pentru unii chiar sunt, materia prima din care se inalta falnic certitudinile altfel lipsite de suport real.
2. laurentiugabrielbv says:

   11 ianuarie 2011 la 14:57

   @ adrian
   Te poti baza pe altceva inafara de propiile tale perceptii subiective si intelegerea conceptiilor inaintasilor care au fost rezultatul a ceea ce au inteles din percepiile pe care le-am avut?
   Unde gasesti tu un suport real pentru certitudinile tale ca vreau sa gasesc si eu?
3. iulian jugarean says:

   11 ianuarie 2011 la 15:11

   Laurentiu
   Eu doar am spus ca la intrebarea – Ce-i de facut – raspunsul este – INTREABA CEEA CE ITI DA VIATA PENTRU CE TI-O DA?
   Ca tu intelegi integrarea in kakamaka absolut este perceptia ta si nu comentez mai mult!
   Cu dragoste…
4. iulian jugarean says:

   11 ianuarie 2011 la 15:14

   Laurentiu
   …casa sau masina altuia (desi exista riscul sa ma tenteze la fel ca si pe tine)!
   Asta pastreaz-o tot pentru tine caci pe mine nu ma intereseaza energia impachetata cu gandul iubirii ce aduce energia la viata!
   Cu dragoste…
5. iulian jugarean says:

   11 ianuarie 2011 la 15:22

   Paul
   Omul este mult departe de planta asa ca nu putem compara! Ai dreptate daca intelegi ca dupa dezintegarea organismului uman particulele ce l-au compus pot face parte din viitoarele plante (vezi paduri crescute pe campuri de lupta!
   Omul produce gand! Cel mai inalt gand produs de un organism uman este gandul iubirii aratat si de Isus! Eu sunt pe drum si deocamdata doar il inteleg!
   Cu dragoste…
6. laurentiugabrielbv says:

   11 ianuarie 2011 la 15:27

   @iulian jugarean
   Trebuie neaparat sa aduci aici o discutie de pe alte pagini?
7. laurentiugabrielbv says:

   11 ianuarie 2011 la 15:33

   @iulian jugarean
   Carui paul te adresezi? Si cum de emiti idei pe care le-am auzit doar in Yoga in adolescenta cum ar fi „Eu sunt pe drum si deocamdata doar il inteleg!” din care nu intelegi nimic?
8. iulian jugarean says:

   11 ianuarie 2011 la 17:04

   Omul produce gand! Cel mai inalt gand produs de un organism uman este gandul iubirii aratat si de Isus! Eu sunt pe drum si deocamdata doar il inteleg!
   Cu dragoste…
9. laurentiugabrielbv says:

   11 ianuarie 2011 la 17:51

   @iulian jugarean
   Omul nu produce doar gand, mai produce si feromoni. Cat despre ganduri, nu cred ca e potrivit sa spunem ca le producem (de parca am fi in stare in mod constant sa decidem ce trebuie sa gandim) ci ca apar (rezultat al chimiei si electricitatii)!

   Bafta in ametita ta dragoste care te-a omorat pe jumatate ca sa nu mori de tot! Deja te imaginez intr-o zi de dimineata deschizand fereastra si zicand in timpul un cascat lung „cu dragostea”!

   Cu ratiune si mai ametita de indoieli….
10. adrian says:

    11 ianuarie 2011 la 18:20

    laurentiugabrielbv

    Certitudinea este ea insasi un fapt subiectiv, neavand sens decat ca certitudine a cuiva. In cazul acesta, cuvantul „subiectiv” nu are neaparat o conotatie peiorativa el denotand chiar natura certitudinii asa cum fiecare din noi o avem. Conceptiile despre Isus care poate nici nu au constituit certitudini solide pentru unii dintre cei ce le-au emis, nu trebuie sa devina suportul certitudinilor mele, iar daca devin, nu sunt un suport real in adevaratul sens al cuvantului, un suport care „tine”. Nu am gasit un suport real certitudinilor mele pentru simplul fapt ca nu l-am cautat, iar daca as fi cautat, probabil ca nici nu l-as fi gasit. Certitudinile mele nu sunt compilate intr-un set etans de valori predefinite, mai degraba sunt deocamdata-certitudini deschise la incertitudinile lumii in care traiesc unele dintre ele fiind poate deocamdata-incertitudini. Si mai cred ca incertitudinea nu obstructioneaza neaparat salvarea unui suflet (vezi Marcu 9:24) in unele cazuri dimpotriva, e ceea ce ne pune in fata intrebarilor esentiale ale vietii. A nu se confunda insa incertitudinea cu necredinta.
11. Alter Ego says:

    12 ianuarie 2011 la 00:51

    http://www.altruistii.ro/p3-Play+of+the+day

    La adresa aceasta puteti gasi filmul The shift, subtitrat.
    Poate ca unele din intrebarile voastre isi vor gasi raspunsul vizionand acest film.

    Succes si drum bun !
12. paul moga says:

    12 ianuarie 2011 la 10:00

    Daca nu stim cum a fost Isus in realitate , ci doar stim despre cum a fost perceput Isus de prima generatie , inseamna ca poate fi un lucru bun ca avem atat de putine povestiri despre Isus in scripturi ?
    Sau ca autorii nu l-au descris prin ochiul detaliat al lui Mihail Sadoveanu ? ( bine , ignorand faptul ca nu aveau pregatirea necesara pt a face asta.)

    Totusi , ne putem face despre Isus o conceptie cat de cat buna , in comparatie cu Dumnezeul metafizic din Vechiul Testament .

    Isus a mai dat mana cu semenii , a mai dat cu biciul , a mai baut un pahar cu vin , a mai luat o imbratisare , o palma , un cui … in comparatie cu D din V.T. in fata caruia trebuia sa iti scoti incaltamintea din picioare , sa nu te apropii , sa nu il atingi nici daca ai gandi ca este necesar ( Uza) , avand chipul unor simboluri.

    Pana si legea de pe Sinai a fost data pe fundalul general al fricii . Oare or fi bune deciziile pe care le iei sub teroarea fricii ? Nu cumva atunci cand se schimba decorul , de la frica la siguranta , se schimba si deciziile ?

    Sunt ispitit sa cred ca legea nu a fost pt evreii de la poalele muntelui , ci au fost folositi ca un mijloc de a aduce acele informatii celor cu mintea limpede si liberi , celor care isi pot permit sa aibe curajul sa cantareasca deciziile si argumentele.
13. Sertorius says:

    12 ianuarie 2011 la 11:26

    Albert Schweizer pune o problemă. Poți fi creștin, renunțând la Iisus cel cosmic? Că Christos-ul Bisericii este o figură mistică, în care intervine percepția, precară și schimbătoare, a epocilor și societăților diverse, care s-au declarat creștine în istorie, este neîndoielnic. Chestiunea este dacă poți construi o religie prin refuzul misticii.
    Schweizer reprezintă, în acest sens, un caz extrem, în care este refuzată nu numai dimensiunea mistică, însă chiar și relevanța extra sau trans-istorică a lui Iisus. Golit de semnificații cosmice, Iisus este redus la condiția unui gânditor ebraic, limitat la ideile apocaliptice ale timpului său.
    Ca orice reducționism, gândirea lui schweizeriană se anulează în sine. Căci, dacă nu există semnificații cosmice și totul este percepție istorică, atunci și poziția celui care afirmă așa ceva reprezintă tot o percepție istorică, precară și lipsită de semnificații cosmice. De aceea, este ușor de demonstrat că și valoarea supremă, de care se leagă Schweizer, în încercarea disperată de a evita consecințele propriului reducționism, poate fi înfățișată sub forma subiectivă a unei percepții, criticabilă și declarată ca ”naivă” din perspectiva unui alt punct de vedere (aici Edi apelează pertinent la Jack London).

    Apreciez această emisiune și simpatizez cu căutările autorului.

    PS. De ce e mare Hegel, în acest context? Edi are dreptate, atunci când spune că el a ”secularizat” religia și a ”sacralizat” istoria.
    Dacă analizezi mai atent lucrurile, poți observa faptul, ce ține de un anumit infantilism intelectual, că toate religiile fac promisiuni exorbitante ptr viața de apoi, fie în bine, fie în rău, pe criterii ce nu țin pasul cu gravitatea temei (de cele mai multe ori, fiind vorba de aderarea pur formală la o coterie). Hegel e prea profund ptr a lăsa discuția în acest plan neserios. Religia, în măsura în care trimite la semnificații cosmice, interesează nu doar coteria religioasă care articulează discursul teologic, ci întreaga societate. Echivalent, dacă există adevăr în teologie, el trebuie să implice și știința, filosofia sau arta.
    În ceea ce privește istoria, în fața ei nu poți adopta, în chip esențial, decât două poziții. Fie crezi în ideea că ea are un sens, și atunci o ”sacralizezi”, fie ești de părere că itinerariul istoric este o deambulare absurdă, iar în acest caz, istoria devine tot ceea ce poate fi mai trivial.

Lasă un răspuns:

Scrie un comentariu aici...

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Email (Adresa de email nu va fi publicată.)

Nume

Site web

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Notifică-mă prin email când sunt publicate comentarii noi.

Notifică-mă prin email când sunt publicate articole noi.

Δ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.