Dignitas – Dreptul meu asupra vietii mele!

Aceasta scurta meditatie se adreseaza celor care au trecut de treapta vietii in care considerau ca au inteles universul in care traiesc, eventual si pe celelalte. Traim fiecare zi cu up’s and down’s-urile ei in diferite colturi ale planetei. Muncitori, someri, intelectuali, superintelectuali, cu situatii stabile sau nu, crize inerente in diverse colturi ale existentei noastre, insa interactionand zilnic cu cei din jur in felul in care ne-am dezvoltat personalitatea, empatia si cercul in care ne invartim.

O intrebare care apare in mintea celor care vor sa isi adauge noi dimensiuni la planul existential este: cum sa ajung sa inteleg alte domenii si sa patrund cu mintea mea alte dimensiuni ale cunoasterii? Se pare ca uneori timpul sau modul in care ne organizam afecteaza progresul nostru. Cel mai grav este cand setea-ti de cunoastere a decedat si a fost inmormantata. Nu conteaza ce religie ai sau daca ai vreuna, cand ai ajuns sa intelegi si sa stii, atunci, persoana care ai fi putut ajunge a murit. Esti asa cum esti, cu limite autoimpuse si de o comoditate ucigatoare.

Vorbeam cu unul din colegii mei de la job si imi spunea ca daca un coleg de-al nostru s-ar dezice pe fata de religia lor (muslim) l-ar ucide si nu i-ar pasa ca ar intra in puscarie lasand doua fete fara parinte si o sotie fara sot. Ca vrei sa ma crezi sau nu, cititorule, acest coleg al meu este unul din cei mai seriosi si mai muncitori din cati stiu. Am discutat cu el ore in sir despre religia musulmana si despre impactul cuceririi Egiptului de catre arabi si am aflat ca omul asta cunoaste o gramada de aspecte istorice si religioase. Fiind crescut intr-o familie egipteana in care tatal nu era extremist nu a fost indoctrinat si a fost lasat sa-si aleaga singur religia.

Am cunoscut personal o familie de intelectuali intr-o biserica neoprotestanta care au amenintat-o pe fiica lor ca daca nu se pocaieste si daca nu isi paraseste prietenul non-azs o dezmostenesc.

Dupa cum bine stii draga cititorule orice dialog si orice incercare de a largi orizonturile tip dead-end in care exemplele de mai sus si-au condus propia fiinta este sortita esecului. Insa daca citesti aceste randuri si intelegi ceea ce am scris mai sus, am sa te provoc sa raspunzi la o intrebare care face sens in secolul in care traim.

Probabil ai auzit de Dignitas. Probabil ai urmarit “Choosing to die” (http://youtu.be/_NUa0SyyyMg)

Daca nu, permite-mi sa-ti sugerez sa urmaresti acest documentar.

In ce masura poate fi ingradita libertatea unei fiinte umane atunci cand aceasta alege sa-si puna capat zilelor si care este motivul pentru care aceasta masura ar trebui impusa in cazul in care personal consideri aceasta varianta. Invit ambele tabere pro si contra sa argumenteze.

Anunțuri

67 Responses to Dignitas – Dreptul meu asupra vietii mele!

  1. GLADIATORUL says:

    Ñi, no!
    Fraier ie o moschtenire din germana.
    Frei = liber
    Ascha ca imi platsche sa fiu…

  2. gheorghe says:

    Oare specia vrea sa se conserve si se foloseste de religie ca sa nu ne lase?

    Pe mine ma intreaba cineva daca vreau sa ma nasc? Asa ca daca intrarea e cu forta si iesirea nu este cand vreau eu, inseamna ca sunt un ocnas. Un alt fel de predestinare. Ca la puii aceia care abia au iesit din ou si ii preia o banda rulanta, sunt sortati si sunt aruncati gramada unul peste altul… „Eu te-am facut, eu te omor.” Decat asa, mai bine ma plimb printre stele sa caut o origine mai nobila, acum cateva miliarde de ani.

  3. gheorghe says:

    Cel mai mult imi place de Dumnezeul care zice ca ma ia la cer daca am rabdare si ma mai chinui putin, durerea e buna, face sufletul frumos. Stai tati putin cu degetele la usa, sa vezi ce bine e cand inchid eu usa, o sa iti faca bine.

    PS: totusi, nu cred ca exemplarele neviabile ar fi utile speciei… poate mai degraba sunt bun de platit impozite etc, desi in Romania poti vota si din mormant, cred ca le ajunge.

  4. gheorghe says:

    @varu gladiator
    prima „cantare” nu e deloc rea! inchidem cu „cantarea” de sub numarul …, te odihneste-n groapa ta

  5. Christian says:

    Dreptul la moarte.
    Daca conideram ca fiinta umana are o valoare absoluta prin sine, nu o valoare prin caracteristicile sale, atunci te intrebi de ce, in raportul creatiunii D-zeu a zis: tre sa omor oamenii ca au ajuns niste fiinte pea pacatoase. Pt. D-zeu nu este importanta fiinta in sine, pacatoase, normala sau sfanta(lol ce impartire), daca fiintele sunt pacatose atunci tre sa dispara, pt. ca fiinte cu adevarat sunt doar cele care au posibilitatea si vointa reabilitarii morale.
    D-zeu putea zice: chiar daca au ajuns in ultimul hal, nu pot sa le fac nimic pt. ca tot fiinte sunt si au dreptul la viata prin sine.
    Interesant?

  6. daniel says:

    Boala are o interventie speciala atunci cind realizezi ca exista un antidot spre vindecare

  7. Anti says:

    Iar’au tras-o-n pantaloni anusbis ku samson. O gasca de sinucigasi virtuali se’mproasca ku rahat pe forum. Najpa.

  8. maria says:

    Christian,

    Pai tocmai asta e ideea.
    Omul are valoare prin sine insusi sau omul are valoare numai prin creatorul sau ?
    Un creator atat de perfect, atotstiutor avea nevoie de roboti umani care sa nu aiba viata in sine ?
    Si daca da, de ce a mai incercat cu liberul arbitru , de ce a mai pus pomul cunoasterii ca un fel de incercare stiind ca omul nu era in masura inca sa rezolve problema propriei identitati ?
    De ce a fost nevoie de acest test de loialitate , oare nu stia (fiind omnistient) ca omul va esua ?
    A lasat esuarea sa afecteze atatea generatii, sa aduca moarte , distrugere numai pentru a demonstra ca omul nu poate fara dumnezeu ?
    A fost liberul arbitru un fel de pacalitoare ?
    Isus a incercat un fel de realibitate morala prin ideea eliberarii de pacat, si a iubirii intre oameni.
    Insa cum era de asteptat intr-o lume a religiei si superstitiei, el a devenit idol .
    asa incat oamenii nu mai traiesc cu morala in inima ci la picioarele unei morale cu chip uman.
    Tot ce atingem transformam in zei, gandurile noastre iau forma zeilor.
    Macar unii o fac pentru a fi ei insisi zei, in iluzia lor.
    Dar tot e ceva.
    Insa multi o fac pentru un rai in care vor trai ca-n sanul lui Avraam, topiti de iubire intr-o vesnicie in care clipele trec linistite, fara sa se intample nimic.
    E mare fericire sa fii ales pentru aceasta vesnicie si sa crezi ca altul trebuie sa moara pentru ca nu gandeste ca tine.
    In iluzia asta ne-am amestecat multi gandurile, traind ca intr-un labirint in care unii se ratacesc, altii gasesc iesirea, iar cei multi care gasesc iesirea cad obositi, striviti de imagini, incapabili sa inteleaga realitatea.
    E totusi hilar ca in labirint mai apar lumini din cand in cand care fac sa fie gasita iesirea, dar aceste lumini se sting pentru ca ele insele nu-si doresc sa iasa.

  9. Christian says:

    maria, informatia importanta este privata. ascunsa!

  10. Laura Dima says:

    Maria,
    Este pentru prima data cand scrii cu adevarat ceva interesant.
    Ai toata dreptatea.
    Eu mi-am pus toata viata aceste antrebari si multe altele derivand din ele.
    Nu am gasit nici un raspuns, ba anca m-am ancurcat mai rau.
    Sa ai o zi buna
    Laura

  11. maria says:

    multumesc , Laura
    o zi buna, de asemeni.

  12. gheorghe says:

    @Maria
    usor offtopic
    Ma pasioneaza si pe mine ideea asta cu cerul de mucava si poleiala falsa, strazi de aur si tot ce ne mai lipseste noua… discutam cu cineva care e „venit din afara”, adica a avut posibilitatea sa respire si alt aer, si in ciuda varstei si educatiei mai reduse, m-a uimit cum a sesizat virusul. Va amintiti de raiul din Tiganiada lui Budai-Deleanu, cu rauri de lapte, maluri de mamaliga sau ceva in genul acesta. Este un cer gol, inexistent, ca in Matrix, creat de mintea umana. Lipseste chiar inima cerului. Potrivit afirmatiei lui Isus, degeaba cercetati voi scripturile cautand disperati viata vesnica fara Mine…

    Revenind la subiect, metafora cresterii este peste tot in discursul lui Isus, de la bobul de grau la pilda talantilor. Eu il consider pe Isus sansa omului sa se regaseasca pe sine si pe cel de langa el, sa se defineasca prin ce este si ce devine. Si in contextul acesta vad dreptul la alegerea propriului sfarsit ca o forma de respect a lui Dumnezeu pentru om. Dpdv practic cred ca e nevoie de o parasuta de rezerva pentru cazuri clinice f dificile sau fara iesire (de fapt pt acestia e mai greu sa se deconecteze singuri, restul se descurca si fara sa fie asistati). Am insa o banuiala, ideea poate fi usor folosita in scop comercial, ca la pompele funebre – si in privinta suicidului asistat cred ca se vor gasi unii ciocli mai spalati care sa profite. Pana la urma e un serviciu, pe care il cumperi sau nu. Dar asa cum cineva te poate ucide tortura sau inchide, fara sa poata sa iti ia speranta sau „centrul de comanda”, la fel e si cu „shut down-ul”. Nu mor caii cand vor cainii.

  13. maria says:

    Gheorghe,

    Si de ce sa credem ca inima cerului poate fi gasita prin altcineva si nu prin noi insine ?
    In Isus nu avem regasirea de sine, pentru ca el spune :”sunt calea, adevarul si viata.”
    Atunci viata ne apartine sau nu ?
    Exista o singura cale, un singur adevar daca nu suntem pierduti ?
    Daca omul se defineste prin alcineva si devine altcineva traind prin alta persoana, nu prin sine, atunci se mai poate vorbi de notiunea „eu” ?
    Eu nu mai exista, exista el.
    El are viata, eu numai o port ca o recompensa, dar nu pot face ce vreau cu ea.
    El este calea, eu nu am liberul arbitru pentru ca exista alegere , sunt mai multe cai, dar o singura iesire, o singura optiune.
    El este adevarul, nu pot fi mai multe, pentru ca tot ce exista exista datorita lui.
    Si nu ne putem raporta la aceste adevaruri, viata, planeta, univers, pentru ca ele sunt efemere, iar pacatul le poate distruge.
    Sunt imagini create pentru noi, iar daca nu meritam, imaginea este arsa, distrusa, holocaustul umanitatii care doreste sa-si construiasca singura ceva.

  14. gheorghe says:

    @Maria
    Mda, cred ca inteleg ce vrei sa spui si iti dau dreptate, daca privesc dintr-o anumita perspectiva, dar nu asa mi-l imaginez pe Isus, acum nici prin gand nu imi trece asa ceva. Daca exista, nu cred ca Isus isi doreste sa fiu dependent emotional de el. Revin la metafora cresterii – nu stiu sa fi zis Isus ca ma vrea dependent. Daca vorbim de vita si mladite, mi-e greu sa gasesc aici ideea dependentei (de ex eu sunt mic si vreau sa faca el ceva pt mine). Oricum, am incetat de mult sa ma rog ca sa cersesc ceva, mi se pare inutil, nu cred ca asta ar fi vrut el. Si nasterea din nou nu cred ca este spalarea la creier vehiculata printre crestini. De la tabula rasa la stadiul de om care gandeste si simte ajungi prin interactiunea cu altii, care sunt oglinzile tale.

    Tu ai in tine ceva din personalitatea profesorilor sau parintilor tai, dar presupun ca ai filtrat influentele acelea, nu ai dat copy-paste. Ai devenit ei? Ti-au luat dreptul de a face ce vrei cu viata ta? Nici eu nu accept sa imi impuna cineva ce sa fac cu viata mea, de asta am scris prima data, pt ca era un subiect discutat de mult cu sotia mea.
    Modelul se consuma si apoi este depasit, cauti altul. De vazut daca Isus expira ca model sau daca este doar expresia/proiectia nevoii noastre de a creste. Daca Isus a fost chiar Dumnezeu si a venit pe lumea asta din alta dimensiune, din cer sau din alta parte, singurul lucru demn de retinut din Biblie, din punctul meu de vedere, este etica si atentia dezinteresata pentru oameni, dorinta Lui de a-i elibera pe oameni (inclusiv de dependenta emotionala). Nu exclud si alte cautari, care sa tinteasca aici fara sa treaca prin Isus. Tu cum il vezi pe acest Isus, chiar sunt curios?

  15. maria says:

    Gheorghe iti amintesti pasajul din Moby Dick in care capitanul Ahab se apleaca peste bord si-si contempla umbra care i se pare ca se adanceste tot mai mult, si cu cat e mai nerabdator sa o prinda intr-o imagine ?
    Ahab reprezinta omul milenar in lupta cu fiara.
    Multi gasesc in aceasta umbra, insasi existenta umana.
    El spune la un moment dat ca umbra pe acest pamant poate fi adevarata substanta.
    Ahab nu e Ahab in realitate , iar aceasta este de fapt indoiala existentiala.
    In spatele lui Ahab actioneaza altcineva care-i coordoneaza vointa, miscarile, viata ?
    Epilogul poarta un citat din Iov , care suna cam asa :numai eu am ramas sa dau de stire , era vorba de Ismael.
    Ismael raporteaza despre aceasta drama a cunoasterii.
    Din punct de vedere biblic, raman cativa de ismael, cativa crestini martori ai lui isus in lupta cu fiara.
    Numai ca Isus nu e Ahab, el nu pleaca de la o incertitudine existentiala, ci de la faptul ca este invingatorul.
    In Moby Dick Ismael e ocrotit de dumnezeul actiunii ca sa ne dea o lectie si anume monstrii sunt de neinvins.
    In biblie Isus invinge monstrul insa exista certitudinea, ca nu se va mai ridica altul ?
    Nu, pentru ca lectia sangelui , a violentelor, lupta cu monstrul pentru a ne demonstra viclenia raului, nu a facut decat sa arate ca raul nu poate fi combatut decat prin rau.
    Adica, Dumnezeu poate face rau, atunci cand holocaustul este masura faptelor umanitatii ?
    Cand se va da sentinta de moarte, unii vor muri numai pentru ca nu au crezut in Isus .
    E masura rabdarii lui Dumnezeu , o crima impotriva unei umanitati care a fost tinuta asa, in nesiguranta pentru a demonstra ce ?
    ca montrul poate fi ucis si ca nu trebuie sa mai apara altul ?
    de ce aceasta nesiguranta , ca imaginea acestei realitati sa fie infipta in memoria universului pentru ca nimeni sa nu se mai revolte ?
    Inseamna ca oricand poate sa apara alt montru, alta fata a raului !
    Si va aparea atat timp cat insusi dumnezeu face si binele si raul, poate fi gelos, poate ucide, poate iubi si poate dezamagi.
    Monstrul nu poate fi ucis, e ideea din Moby dick, montru nu poate fi ucis e drama unei umanitati care si-a creat propriul montru si nu-l poate ucide din constiinta fara a face victime.
    Omul victima propriei umbre ridicata la rang de existenta.

  16. Cum?! TRAIESTE IN ADEVAR! Cu dragoste…

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: