Meditatie pascal(ian)a
15 aprilie 2012 378 comentarii
Ceea ce, napaditi de certitudini facile, uita majoritatea apologetilor crestini care citeaza „pariul lui Pascal” e ca acesta s-a nascut dintr-un sanatos scepticism, ca optiune pragmatica in fata imposibilitatii certitudinilor de orice fel. Pascal nu era sigur nici macar cu privire la faptul ca nu putem sti nimic cu siguranta. Iar pariul lui se bazeaza pe prezumarea idealitatii scenariului crestin. Or, eu nu gasesc nimic ideal intr-o „viata de apoi”. Promisiunea invierii ma lasa rece, daca nu cumva ma infurie, ca mizerabila nada pentru cel mai jalnic negot de iluzii.
Eu sint incintat sa traiesc in orizontul mortii. Sentimentul tranzientei este nimbul melancolic a tot ceea ce e frumos. O fuga de Bach care nu se mai termina este tortura suprema. Floarea care nu se vestejeste e ca un orgasm infinit. Asteptarea sfirsitului, necontaminat de dulcegaria unui „dincolo”, e tocmai ceea ce face viata asta demna de trait. Despartirile sint cel putin la fel de necesare ca si intilnirile. Celula care a uitat cum se moare e cancer.
Chiar si in ordine teologica, invierea lui Isus este un deznodamint aberant. Niciuna dintre jertfele aduse la sanctuarul levitic nu si-a primit viata inapoi, dupa ce si-a pierdut-o la altar. Daca Isus a inviat, moartea lui nu face nici cit o ceapa degerata.
oxigen2 
K
nu despre istoricitatea lui Luca sau Matei vorbeam eu. a autorului scrierii deci, Isus nu a scris cu cerneala, a scris cu sange adevarurile Sale.
dar fie, pot prezenta ceva despre Luca
uite un argument istoric-geografic
Sir William Ramsey unul dintre cei mai importanti geografi ai tuturor timpurilor, adept al scolii germane de istorie de la mijlocul sec.XIX- lea. era ferm convins ca Faptele Apostolilor a fost scrisa in perioada 150-180 d.H. tipu face niste cercetari topografice in Asia Mica si pentru ca nu are incontro se gandeste sa foloseasca unele informatii geografice din Fap Ap. ca drept calauza in demersul sau. Acuratetea incredibila a cartii l-a facut sa-si schimbe convingerile. a descoperit ca Luca nu face nici o greseala in descrierile sale referitoare la peste 80 de locatii geografice, insule diferite, cetati si localitati diferite, carti si altele.ca urmare a dovezilor covarsitoare descoperite in cursul cercetarilor sale el dateaza cartea Fap Ap foarte aproape de evenimentele pe care le prezinta anul 60-62
Ibrian,
cum iti dai seama ca un sacrificiu e „eficient” au ba? Ia sa vedem, ce spune New Perspective despre sensurile mortii lui Isus? Deci forensic nu trebuie sa citim Jertfa, nici levitic. Atunci cum? Faza cu „teologii n-au fost timpiti” tine, daca tine, pentru toate religiile. Prin urmare, nu ma incalzeste cu nimic (nici n-am spus pe undeva ca „teologii e timpiti” – o face mai curind K).
Poli,
Daca tot ziceam ceva de Owen si NPP, a reusit Isus sa-si adune un popor de membrii ai noului legamant pe care Dzeu sa-i considere demni? Pavel zice ca da, ergo sacrificiul a fost considerat eficient de Dzeu, ca teoriile teologice sunt failibile nu ma mira. Forensic, levitic, satisfactie pentru pacat, autosubstituire, o serie de legaminte ca in NPP sau Federal Vision,….nu am spus ca vreuna e gresita, pentru ca niciuna luata separat nu poate fi corecta? Ce insemana corect aici? Altfel, Isus a zis despre sine si ca e usa, painea, calea…pana unde putem duce o analogie?
chestiunea cu teologii ii era adresata lui K, cum bine ai remarcat.
Oare daca dl. K crede (whatever that means) in Diavolul, de ce nu-i place Gustav Aulen – Christus Victor? ca sa aiba si invierea un sens specificat. Sau poate i place….
am sa ma opresc aici pentru ca ping-pong-ul dezbaterii nu e in beneficiul temei. nu fac nici o trimitere la cel sau cei ce intra in dezbatere.la calitatea lor sau la convingerile lor. pentru mine e o onoare sa discut cu persoane care se exprima frumos, bine si corect in stil si argumentatie. dar cateodata e bine sa te opresti. in sensul acesta l-am apreciat pe ianis sau study. nu cred ca se retrageau pentru ca le lipseau argumentele
nu inainte de a mai face cateva precizari.
cu ocazia asta lansez un mini-requiem pentru cineva care a insemnat enorm de mult ptr mine.bunicul meu.
daca as tine la bunicul meu care a murit m-as mai duce cand si cand la cimitir. daca un var de al meu care nu l-a cunoscut sau un fiu de al lui- unchiul meu, fac unele comentarii si descriu viata lui ca insemnand nici cat o ceapa degerata am dreptul sa ma revolt in mine, sa gandesc si sa ma intreb. Dar bunicul a fost un om asa de bun, oare de ce zic asa? poate ca nu a fost bun, sau poate ca nu l-am cunoscut eu bine!
si poate as fi intrebat, de ce o discutie o iei atat de personal, implicarea ta e dovada unei dereglari, a unei confuzii ptr ca te sprijini pe ceva indoielnic si poate fals. deconecteaza-te si trezeste-te.
dar eu intreb, de ce sa ma deconectez, delimitez de ceva care ma tine in viata. pentru ca asta crezi tu sarmane orb. si daca nu sunt eu orbul! si chiar asa, mai bine orb dar cu viata!
pentru ca imaginea bunicului staruie nu doar in amintirea ci si in viata mea.l-am iubit prea mult ca sa nu doresc sa fiu ca el. si cateodata mi se pare ca nu l-am apreciat destul de mult pentru cate a facut ptr mine. dar cat as dori ca ceva din zambetul lui sa fie pe buzele mele, cate ceva din vorba lui sa fie in vorba mea si cate ceva din valorile lui de viata sa fie in viata mea. ma stradui nu-mi iese. si acum cand vad copii mici in bratele bunicilor lor parca ma vad pe mine odata vorbind cu bunicul. imi lipseste mult. asta e. si nimic de pe lumea asta nu poate umple golul lasat de el.
Filipeni 3, 10.11.15
Si sa-lL cunosc pe El
si puterea invierii Lui
si partasia suferintelor Lui
si sa ma fac asemenea cu moartea Lui
ca sa ajung cu orice chip
daca voi putea
la invierea din morti.
Gandul acesta sa ne insufleteasca pe toti care suntem desavarsiti
si daca in vreo privinta sunteti de alta parere
Dumnezeu va va lumina si in aceasta privinta
la cimitir mormantul bunicului meu ramane dezolat si rece pentru ca urasc cimiterele! dar el bunul m-ar ierta…
„A reusit Isus…?” A reusit Mohammed sa transmita lumii descoperirea ultima, deplina si literala a vointei lui Dumnezeu? Qoran-ul zice ca da.
@ Baba Proasta, oarecum Poli, deloc pt. Ibrian, ca el stie dinainte ce o sa zic :-))
De ascultat in bucla pe toata durata lecturii prezentului comentariu: http://www.youtube.com/watch?v=xxJKUEsbtkk
Ma cutremur in inima mea cand vad cat de adanc inradacinata in mintea oamenilor, indiferent cat de inteligenti sunt, este obsesia ‘realitatii’. Sau frica de Bau-Bau. Oameni buni, nu ne’a adus barza. Jur pe uniforma mea de Soim al Patriei. Sau de Licurici.
Obsesia Realitatii (OR) se naste, ontogenetic si, probabil, pe urmele lui R. Otto, si filogenetic, din imprejurarea ca parintii nostri – pe care’i cinstim, ca’i porunca, dar cinstirea nu ne impiedica sa constatam ca au fost cam prosti – ne’au pacalit pentru ca nu erau in stare sa ne sperie, in prima copilarie. Pe masura ce crestem, constatam ca ‘nu exista’ Bau-Bau, nici Mos Craciun, nici barza-aducatoare-de-copii si nici o multime de alte lucruri. Printre care minuni, Dumnezeu, Dracu’.
De fapt, nu descoperim ca nu exista, ci ca am fost pacaliti. Ca BB, MC, barza, minunile, Dumnezeu, Satana nu sunt, cum zic copiii, de-adevaratelea. Asa ca, la varsta la care inca nu ne controlam sfincterele satisfacator, ne trezim cu o problema filozofica de cea mai grava importanta si cea mai mare complexitate: ‘natura realitatii’ (NR).
Diogene din Sinope se pisa unde’i venea demonstrativ, dar nu era incontinent, nici prunc. Era cel putin adult atunci cand aborda satiric NR, scuipandu’i in fata pe filozofi. Nu’i curgeau bale ca la prunci cand le dau dintii. Nici indemnul Mantuitorului, de’a fi ca niste copilasi, nu cred ca se refera la nevoia de retard cognitiv. Le’o zice totusi unor adulti.
(Paranteza pentru Ibrian: Adultul stie ce’i ‘real’ si ce nu pentru ca produce realitate cu mainile si cu pxxx lui. Si’l invata grija pentru realitatea pe care a produs’o. Chiar daca nu stie in detaliu stiintific ce se intampla cu samanta in pamant sau in pantece femeiesc, nu arunca – de cretin ce e – ultimul saculet de boabe in pamant. Nu are reprezentarea empirica a ceea ce se petrece, dar stie, prin inductie macar, chiar daca poate sa cada in generalizare ilicita si sa uite de lebede negre, ca exista o probabilitate nenula sa’i ‘iasa pasenta’, sa castige. E exact tipul de ‘experiment’ despre care ziceam acum ceva vreme ca ni’l propune Dumnezeu. Asa ca, dragule, umreaza indemnul lui Dabija cu privire la sustinerile mele cu privire la referent. Avem nevoie de referent, numa’ ca ala nu’i voie sa fie tautologic.)
Nu cred in vreo ‘inocenta’ a pruncilor, nici nu vreau sa fac din ea metafizica, insa cred ca oricui ii e limpede mecanismul. Ceea ce un coleg de forum a refuzat sa’mi raspunda intr’o discutie intinsa pe multe zile si postari era daca foloseste ‘realitate’ cu sens ontologic sau gnoseologic. Eu cred (si tocmai asta incerc sa argumentez) ca toti cei care ‘sufera’ de OR nu sunt constienti de faptul ca folosesc ‘realitate’ cu sens gnoseologic, nu ontologic, cum isi doresc de fapt.
Nu’s neaparat un ‘fan’ al ‘banuitorilor’ de felul lui Freud, Marx, Nietzsche (Schopenhauer), pentru ca sunt la fel de metafizici precum aia de care isi bat joc, dar primul pas pentru eliberarea de OR este exact modul lor de deconstructie. Asta e cimitirul lui ‘de-adevaratelea’. Ceea ce nu’i ‘de-adevaratelea’, ceea ce nu’i ‘real’ sau ‘nu exista in realitate’ o face pentru ca exista o intentie malefica.
Numa’ ca nu’i nice subconstientul, nice dialectica capitalului, nice chiar vointa de putere; e numa’ prostie. Pruncul se teme de ceea ce exista, de ceea ce’i atinge cumva simturile, nu de ceea ce nu exista si nu percepe. Adultul se teme tocmai de ceea ce nu percepe si poate chiar nu exista (moartea).
Asa ca, din pacate, prima ‘fictiune’ cu care ia contact pruncul este una stangace, stupida. Si astfel este nevoit sa’si creeze un sistem de verificare a ceea ce este ‘real’ sau ‘de-adevaratelea’. Pe care il produce in mod eronat, pentru ca ajunge sa creada ca fictiunea fundamentala – inlocuirea unui lucru din lume cu un cuvant – nu e simpla ‘locotenenta’, ci minciuna, intentie malefica.
Adultul prost vrea sa isi educe copilul prin frica. Copilul nu stie insa ce’i frica. De aici OR, sau mai precis spus obsesia corespondentei dintre cuvinte si lucruri, dintre text si empirie. Nu’s psiholog sa evaluez daca asta face rau devoltarii psihice a pruncului. Dar aruncarea copilului in dezbaterea asupra NR la varste prescolare il face aproape incapabil de gandire abstracta. Si, pentru parintii ‘credinciosi’, absolut incapabil de credinta.
marius andy,
ai dreptate sa arati ca religia e, daca e, atasament emotional, si mai putin exercitiu intelectual. Numai ca un parinte reuseste ca parinte doar in masura in care copilul invata pina la urma virtutile rupturii – detasarea care ii permite parintelui sa fie si bun, si rau.
@Poli,
Nu am spus treaba cu …”Pavel zice ca da” ca un argument sau mai stiu eu ce dispozitiv explicativ…..remarca ta (Coranul etc) e buna, felul in care teologia se face de la Reforma incoace, e intr-o oarecare masura un fel de ” ‘cause the Bible tells me so”….sunt de acord ca aceasta este o epistemologie proasta, dar cam astea sunt regulile jocului….Daca punem in genere intrebarea: „Ce este o jertfa/sacrificiu….? Cum este ea „eficienta?” si nu ne interezeasa cadrul oferit de un text anume in calitate de cheie de validare a afirmatiilor, foarte bine. Doar ca aceasta e un fel de angajament in antropologie la care nu ma pricep si pe care, pe cale de consecinta, nu pot sa o expun/construiesc.
„Daca punem in genere intrebarea: ‘Ce este o jertfa/sacrificiu….? Cum este ea “eficienta?’ si nu ne interezeasa cadrul oferit de un text anume in calitate de cheie de validare a afirmatiilor, foarte bine.”
Ba tocmai ca, daca fac teologie, ma intereseaza. Si nu pot sa nu sesizez conflictul dintre „cadrul oferit de text in calitate de cheie de validare” si afirmatiile despre sacrificiul hristic. Nu incerc sa validez textul in afara lui, cautind vreo realitate. Incerc doar sa ma asez in text, sa vad daca ma pot misca in interiorul lui fara sa ma impiedic.
Prin urmare, intrebarile mele sint, de fapt: Ce spune Biblia ca este un sacrificiu? Cum defineste ea eficienta sacrificiala? Eu nu vin dinspre antropologie, ci strict dinspre teologia biblica.
K,
Ma bucur ca poti separa ontologia de gnoselogie, eu nu pot. Orice identitate intre gandurile mele (daca le putem numi asa) si referenti este una postulata si mediata de limbaj, deci orice ontologie este gnoseologie atunci cand emitentul unei asertiuni este om. Nici mie nu-mi place „realitatea”, e ca si „substanta” si „forma” grecilor si ma pot dispensa cu usurinta de acest termen. Ilustratia ta cu adultul care se angajeaza in diverse „actiuini” o vad doar ca pe o afirmare din partea ta a faptului ca pragmatica ne da iluzia realului.
Si cand zic ca nu ne’a adus barza ma refer la un lucru cat se poate de simplu. In raspar oarecum cu existentialistii, cred ca nu limitarea ulterioara vietii, moartea, este cea care ne incurca cel mai tare mintea, ci cea anterioara, nasterea.
Ceea ce credem sau stim despre noi incepe cu o fictiune, ca individ si ca specie. E acea fictiune-de-sine descrisa minunat de octogenarul dibolic nascut la Alessandria. Nu avem fenomenul propriei nasteri, nici daca vedem filmul inceputului nostru intr’o sectie de obstetrica. Suntem, noi pentru noi, o fictiune, pentru ca venim pe lume inconstienti de noi.
Aristotel ala pe care’l iubeste atat de tare Baba ne invata ca nu exista un prim moment al constiintei. Tata ma adevereste pe mine si eu il adeveresc pe el. Si pe tata, tatal lui si asa mai departe. Nu conteaza daca ‘exista’ primul om sau nu (nu vreau sa revenim la oul si gaina din povestea primului cuib). Inceputul celor doua Testamente este acelasi, in acest punct – suntem fiii lui Dumnezeu, undeva trebuie rupta regresia ad infinitum. E asta real sau nu? Nu conteaza.
Eu am invatat sa traiesc cu propria fictiune de sine. Mi s’a relatat propria nastere si primii ani. Ii iau asa cum mi s’au povestit, nu caut vreun referent al acelei fictiuni, pentru ca stiu ca nu voi descoperi niciun adevar si nicio realitate indaratul fictiunii. Ceea ce face ca eu sa fiu de-adevaratelea, nu o simpla fictiune e faptul ca cel care mi’o povesteste este cu nimic mai real decat mine.
Ceea ce numesc prostie a teologiei este exact aceasta obsesie de a cauta referentul naratiunii Genezei. Si a celorlalte. Faptul ca sunt creatie a unui creator e adeverit de faptul ca pot eu insumi sa creez. Atat. Cand am devenit tata am ‘experimentat’ faptul ca pot sa fiu, la randul meu, fiul unui tata. Pana atunci am facut inductie ilicita. Si ce?
Ibriane, iubitule, nu e nicio iluzie data de vreo practica. E singura realitate la care am acces si singura care exista pentru noi. Nu exista niciun spirit malefic ce vrea sa ma insele. Exista o imensa prostie la cei ce ne’au educat si apoi la noi, ca nu vrem sa scapam de suspiciune si vrem sa ne jucam cu scalpelul prin empirie.
Gandurile nu exista fara cuvinte. Nici cuvintele fara foneme sau grafeme. Despre ce vorbim?
„nicio realitate indaratul fictiunii”
Deci singura diferenta dintre un manual de chimie si un roman e de gen literar.
„Gandurile nu exista fara cuvinte.”
Prove it! Eu cred ca pot sa imi aleg seturi diferite de cuvinte pentru un set dat de ganduri. Eu nu am expus vreun statut ontologic al gandurilor….nu am spus ca sunt vreo substanta eterica…
„Ceea ce credem sau stim despre noi incepe cu o fictiune”
Ceea ce (credem ca) stim despre noi este intotdeauna o fictiune. Nu?
Poli,
Discutia nu treneaza, doar ca’mi pari uneori ‘nesincer’ discursiv. N’am simtit prea des ca „nu incerci sa validezi textul in afara lui, cautind vreo realitate”. Daca gresesc, iarta’ma.
Cred ca am lasat sa se inteleaga clar ca sunt de acord cu tine in momentul in care sesizezi ca invierea e ‘din alt film’ in contextul sacrificiului. Doar ca iti sugeram sa gandesti invierea in contextul corect: creatie, nastere, moarte, inviere.
„Deci singura diferenta dintre un manual de chimie si un roman e de gen literar.”
Cel mult 😦 Poate doar de pact fictional. Manualul e literatura de anticipatie. Imi spune cum va arata lumea daca o prind cu piuneze pe planseta si bag bisturiul in ea.
„Ceea ce (credem ca) stim despre noi este intotdeauna o fictiune. Nu?”
Daca subiectul in ordine logica e fictional, orice predicatie e fictionala, nu?
„Prove it!”
Hai, ma… Trimite’mi creierul pe DHL sa’ti probez :rotfl:
„Eu cred ca pot sa imi aleg seturi diferite de cuvinte pentru un set dat de ganduri.”
A, da’ daca setul e diferit, alea nu mai sunt cuvinte? :rotfl:
„Eu nu am expus vreun statut ontologic al gandurilor….nu am spus ca sunt vreo substanta eterica…”
Nici eu.
poli
ca sa ai un copil trebe mai intai sa-l ai. si ca sa-l ai, el se dobandeste prin iubire.
ca sa il cresti ai nevoie mai intai de iubire. niciodata excesul in iubire nu a daunat. cum nici excesul in ratiune.cred ca daca s-ar pune mai multa inima si minte in actiunile noastre viata ar fi mai buna, valoroasa, frumoasa. cine nu isi foloseste mintea nu e om. in mintea umana afectul cu intelectul se intrepatrund, sunt legate intr-o maniera indestructibila.
gandesc, deci am ideea , constiinta existentei
daca m-as exprima in cuvinte ar trebui sa imbrac ideea
Nimeni
Ce parere ai despre cata intelepciune pluteste in „realitatea asta oxigenata”?
De atata oxigen unii au devenit atei iar altii halucineaza Cai verzi pe peretii intr-o realitate pe care o neaga cu desavarsire.
A.I are dreptate ca acest MR-K este in the LA_LA LAND-ul imparatiei oglinzilor strambe.
A spune o multime de idiotenii intr-un limbaj sofisticat (sofist) nu face pe cineva si intelept.
Poli isi pierde vremea si se pare ca incetul cu incetul ajunge la concluzia spusa de mine:–este inutil sa conversezi cu o persoana ce are definitii diferite la cuvinte dar te lasa sa crezi ca vorbeste aceeasi „limba”.
Oamenii ca Mr-k ,gandirea lor este subordonata simtirii .,ei simpt si dupa aceea gandesc.
Ex; Mr-K :-„”Discutia nu treneaza, doar ca’mi pari uneori ‘nesincer’ discursiv. N’am simtit prea des ca “nu incerci sa validezi textul in afara lui, cautind vreo realitate”. Daca gresesc, iarta’ma.”
„”mi se pare -n-am simtit prea des–Daca gresesc –iartama „” -toate aceste denota nesiguranta imbracata intr-un limbaj confuz si sofisticat intr-un domeniu in care el se crede ca are monopolul asupra unei realitati pe care la urma o desfiinteaza cu maestrie..
De cateva ori l-am solicitat sa-si clarifice definitiile ,insa se vede ca-i este lene sa gandeasca ,.
Eminescu spunea-„”e usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune””,
Oamenii ca Mr-K , sint artisti in arta vorbariilor goale .si pe deasupra se cred un Diogene ce scoate limba la filozofi sau teologi .
Pavel vorbea de astfel de oameni ca fiind -arame zinganitoare–multa galagie fara nici un mesaj.
Ibrian a clasificat oamenii de teapa lui MR-K foarte bine .
Ps–Mr-k -daca citesti atent textul de mai sus si ti cont de ce este in capul meu si nu doar al tau ,vei vedea ca m-am referit la OAMENI de teapa ta si nu la tine personal.
Deci nu lua aceasta ca pe un atac la persoana ta.
Sa ai o zi buna ,si mai iesi si tu din casa ,fara sa iei tastatura cu tine.si bucurate de realitatea primaverii ce bate la usa .
@ Beni Plesa
Despre ceea ce este in capul dvs. nu se poate nici afirma, nici nega nimic. Si trebuie sa se taca. Asta e si motivul pentru care am decis sa intrerup acest dialog al surzilor.
# emma 50
Emma este pentru tine. Watch it.
Nimeni,
Genial… si un comentariu la fel de genial, daca pot sa zic asa. Si iata ca pot.
„te caci pe vocabularul ei si pe cele 15 clase, 7 facultati, 12512512 romane citite.. tot de la second-hand e imbracata.
ghosttheguy Cu 14 (de) minute în urmă”
nu stiu de ce dar doamna care citeste textul ala halucinant ma duce cu gandul la emma iar tipul care tine microfonul si textul (pe care la compus) de unde citeste actrita ma duce cu gandul la K.
Eu stiu de ce, Ianis. Daca n’ai umor, il scremi.
Sa’ti pun si un portativ? Sa’ti imprumut diapazonul?
Nu conteaza.
Din partea lui nimeni e rautate
dar nu conteaza
nimeni e nimic
si nimic nu produce nici macar rautate
o declaratie pentru inimi bune
K, te oftici?
putin cavalerism !
pentru tine emma si toate femininele!
Ianis, Nimeni avea umor. Tu nu. Te scremi. Si pute.
Te’am mai rugat sa ‘uiti’ de hahaiala gregara de puberi. Sa te bagi in seama si sa explici gluma altuia e jenant.
Si, cand mai vrei sa faci pe desteptul, corecteaza’ti postarea inainte de’a apasa butonul. Tu n’ai voie cu agramatisme.
Clar, te oftici.
Sper ca te’ai prins ca ai intrat de multisor in categoria alora care daca zic despre mine ceva ce considera ca e rau, ma simt flatat… Si’mi port eticheta cu mandrie. Cum e definita categoria aia te prinzi singur.
poli_flame
ai spus … daca Isus a inviat, moartea lui nu face nici cit o ceapa degerata.
in spatele cuvintelor tale se afla necredinta pura care ti paveaza drumul spre moarte
#21 Beni Plesa
Beni parerea mea despre antelepciunea oxigenatilor este una foarte clara si care se rezuma la uatoarele;
Respect toate opiniile celor ce au un punct de vedete propriu si detest amprumutul filozofic precum si practica copy/paste al celorlalti.
prologos,
a fost un exercitiu de „logica teologica” intre cei 2!
trebuia sa tragi tu concluzia repede…
trebuia sa zici tu o scamatorie…
Pentru toti cei ce cred ca viata pe tera nu este mai veche de 6000 de ani.
http://search.yahoo.com/r/_ylt=A0oG7h4HOI9PN34AnwBx.9w4;_ylu=X3oDMTE1NmZnc2UwBHNlYwNzcgRwb3MDMQRjb2xvA2FjMgR2dGlkA01PQlVTMDNfODY-/SIG=135aqa512/EXP=1334814855/**http%3a//news.yahoo.com/chechnya-claims-worlds-largest-dinosaur-eggs-192136657.html
prologos,
ca sint ateu am spus-o explicit, nu o data. Nu trebuie sa faci efortul de a cauta in dosul cuvintelor mele. In plus, asa cum afirm chiar in mini-editorialul asta, imi traiesc cu fervoare drumul spre moarte. Leo are dreptate: doar un exercitiu de „logica teologica” (stiu, tinde sa fie o contradictie in termeni).
Nimeni
„”Respect toate opiniile celor ce au un punct de vedete propriu si detest amprumutul filozofic precum si practica copy/paste al celorlalti.””
Chiar crezi ca toate opiniile merita sa fie respectate ??
Ma indoiesc de asa ceva .
Cred ca ar fi mai potrivit sa afirmam ca respectam omul ca creatura a lui Dumnezeu si facem discriminare intre opiniile lui.
Oamenii debiteaza fel de fel de opinii ,iar unele din ele sint sint de-a dreptul idiotenii ,
Ex– ce este de respectat la opinia enuntata de Poli ;-„-moartea lui isus nu valoreaza nici cat o ceapa degerata”?
#25 | Written by ianis about 11 hours ago.
nu stiu de ce dar doamna care citeste textul ala halucinant ma duce cu gandul la emma iar tipul care tine microfonul si textul (pe care la compus) de unde citeste actrita ma duce cu gandul la K.
pe care la compus vs pe care l-a compus,
diapazonul arata nota L-A
macar o minima erata mister Ianis, oricum nu e mare scofala se mai intampla si la alte case, si apoi …unde e graba…. dar nu trebuie sa te superi pe diapazon sau pe mister K
prologos
lasa-i pe oameni sa-si atinga tintele si destinul ales, in exact felul in care si-l doresc.nu judeca ci intelege. intotdeauna dialogul e mai bun decat afirmatiile ultimative. si apoi afirmatia facuta de tine ii face cinste lui poli, macar nu ii face jocul desi este clar ca asta nu e o simpla joaca.ceea ce pentru el este credinta ptr tine e necredinta si viceversa. e deajuns ca expresia cu ceapa degerata de care te legi este o lipsa de respect a ateistilor iar spusa de Pasti e intoleranta, asa se incep conflictele religioase, bine ca macar poli nu continuat, e de apreciat, desi stiu ca abia asteapta excesele astea sau cel putin le prevede
ortodoxia are nevoie sa invete sa fie toleranta si sa ofere argumente valide prin cuvant(logos) si viata , numai asa va reusi sa genereze dreapta credinta.
Sunt glume si glume…
Ma cunoaste cu adevarat cineva de aici ?
Nu aveam o parere buna despre viata ( e un rahat) si despre barbati, dar m-am lamurit ca nu merita efortul sa inteleg .
Asta nu-i umor e rautate si daca asta e parerea voastra nu-mi pasa.
Credeam ca vorbesc ca intre oameni, nu stiam, nu banuiam ca sunt luata peste picior si in bataie de joc.
linkul lui study ajunge si in media romana
http://www.realitatea.net/credinta-in-dumnezeu-in-declin-cei-mai-multi-atei-sunt-in-fostele-tari-comuniste_934273.html
emma
nu lua in serios glumele nesarate si rautatea. atat pot unii sa produca, stiu ca iti pasa si ca afecteaza dar e bine ca sanctionezi si dezaprobi. sunt de partea ta!
Emma,iti dedic o amintire despre oameni:
Ai intreaga mea consideratie.
daca tot se discuta despre interpretarea scripturilor, am sa-l citez pe unul dintre apologetii preferati ai lui Beni, in ciuda faptului ca se vede de la o posta ca acesta nu poate fi incadrat in vreo clasificare facila a convingerilor:
din The Guardian, via Realitatea – pe acest din urma site gasiti scrisoarea in romana; paragraful de final vi-l adresez si eu voua, colegilor de dialog:
Poli,de cand ai postat articolul asta ma gandesc la el. Nu cautand sa te contrazic,ci incercand sa inteleg cum si de ce eu am facut drumul invers,de la ateism la credinta.
(Bine,pentru cei mai multi credinciosi „angajati”,eu sunt tot un fel de ateu,oricat le-as declara eu ca nu sunt.)
Adevarul este ca am venit pe Oxigen in incercarea de a gasi un ajutor in conflictul dintre credinta si modernitate. Mi-am dat seama ca si Edi este in acelasi impas si ca problema lui este mult mai dramatica decat a mea.
In ce priveste „sensul” povestii crestine,este evident absurd pentru orice om sincer. In adolescenta eram foarte iritat de toata povestea asta si spuneam ca daca totul este de la Dumnezeu,cum se poate sa spunem ca Dumnezeu nu este raspunzator pentru nimic? Doar asa.. de frica? Dar ce vorbesc eu,intreaga poveste aiuritoare a lui Isus era pentru mine un fel de halima a unei culturi revolute,greu de inteles cu reguli si mentalitati infioratoare.
marius andy & laurentiuh
merci !
Este vorba in primul rand de viata, de faptul ca ceea ce privim, simtim, consumam ne afecteaza in mod placut sau dezastruos viata.
Dincolo de aceste stari se afla dorinta de a cunoaste, pe care o plasam mereu „dincolo”.
Probabil spaimele, nelinistile si curiozitatile primilor oameni au facut ca imaginarul sa treaca granita dintre simtire si ideal. Iar pe un ideal nesigur au aparut manifestarile religioase.
Imi place ce spune Marin Sorescu despre tragedia vietii :
„Moartea in sine nu e nici optimista nici pesimista. E o stare de fapt .Muntele nu e nici pesimist, nici nu se da in vant dupa fericire. E un pietroi pe care cresc brazi . fiorul tragic pe care il descopera cei vechi e ca stiu sa insufle decesului un sens tragic. Acesta provine nu din actul in sine , ci din faptul ca sunt dinamitate niste valori , care , murind , nu inceteaza de a fi ruinate, ci mor continuu. Aceasta continuitate a mortii dupa moarte e infricosatoare , dupa cum viata in viata a eroilor e sublima .”
Stau acum si ma gandesc ce a facut religia. A luat eroul si l-a mutat din moarte intr-o viata fara nicio baza certa, speculativa. Apoi, a creat imagini spaimelor si a imbracat in haina umana senzatiile, sentimentele, perceptiile.
Religia nu e decat jocul gandurilor noastre care atunci cand a capatat reguli stricte a inrobit si inrobeste. Nu suntem decat robii propriilor ganduri deviate de la scopul vietii. Religia nu imbratiseaza viata ci o suprima.
Si pentru ca omul intotdeauna a cautat o geneza a sa, un rost vietii, ideea unui creator a ramas infipta in obscurantism.
Poate daca am lasa vietii ceea ce este al ei si am privi moartea cu detasare, daca ne-am pune toata silinta sa facem ceva acum si aici, daca ne-am cauta visul aici si nu in eternitate, eternitatea va veni la noi, tocmai prin ceea ce am lasat.
Daca am face ca lucrurile neesentiale la prima vedere , sa vorbeasca despre noi, daca am cladi ceva in loc sa ne umilim sufletul , daca am avea taria de a privi viata saturandu-ne de ea, moartea ar veni ca un final natural.
Tocmai aceasta alergatura dupa mantuire ne face egoisti, faptele vin conditionate de recompensa . Piere totul, firescul se spulbera, iar umanul redevine fiara. Nu am vazut om refacut dupa chipul lui Dumnezeu .
Nu am vazut o piatra devenita inima dar o inima devenita piatra am vazut, si nu una .
Aveti aici o explicatie interesanta la subiectul nostru:
laurentiuh
Confirma intr-un fel ceea ce am gandit si eu.
asa e emma
aristot a castigat lupta cu socrate. nu mai cautam absolutul pentru ceea ce reprezinta el ci pentru ceea ce ne place noua, nu il mai cautam dincolo pentru ca nu merita ci il cautam dincoace. am facut din acest dincoace speranta noastra si speranta noastra este de fapt desnadejdea noastra. furia este metoda de lucru, si sinele este cimentul zidirii noastre.
haideti sa ardem pe rug baba!
erata
zidirii-zidirilor!
laurentiuh,
primul lucru pe care il pui in evidenta este ca nu exista doua tabere bine definite – credinciosi vs. necredinciosi. Avem de a face cu un spectru intreg de raportari la ideea de Dumnezeu sau, in cheia ultimei trimiteri la TED, de realizari ale transcendentei. Asa cum Einstein se distanta si de ateismul militant, si de religie (in care nu gasea mai nimic, in afara de superstitie), tu insuti esti greu de revendicat si de catre „credinciosii angajati”, si de catre ateu. Din punctul meu de vedere, e bine ca e asa. Eu sint un ateu interesat de psihologia religiei, ba chiar de teologie biblica.
Am mai spus-o: sint ateu pentru ca am descoperit omul. Nu e nimic in nicio religie care sa nu poarte amprenta umanului. Daca, asa cum ne tot aminteste K, si cind spun „eu” fictionez, cum naiba as putea stii mai multe si mai certe despre Dumnezeu? In plus, am vazut de prea multe ori cum religia este, pentru majoritatea dintre noi, doar inginerie emotionala. Cred ca ne putem obtine high-urile si coeziunea sociala si fara religie (am vrut sa scriu odata un text despre cum microbismul e mai bun decit adventismul, chit ca nu sint microbist).