Meditatie pascal(ian)a
15 aprilie 2012 378 comentarii
Ceea ce, napaditi de certitudini facile, uita majoritatea apologetilor crestini care citeaza „pariul lui Pascal” e ca acesta s-a nascut dintr-un sanatos scepticism, ca optiune pragmatica in fata imposibilitatii certitudinilor de orice fel. Pascal nu era sigur nici macar cu privire la faptul ca nu putem sti nimic cu siguranta. Iar pariul lui se bazeaza pe prezumarea idealitatii scenariului crestin. Or, eu nu gasesc nimic ideal intr-o „viata de apoi”. Promisiunea invierii ma lasa rece, daca nu cumva ma infurie, ca mizerabila nada pentru cel mai jalnic negot de iluzii.
Eu sint incintat sa traiesc in orizontul mortii. Sentimentul tranzientei este nimbul melancolic a tot ceea ce e frumos. O fuga de Bach care nu se mai termina este tortura suprema. Floarea care nu se vestejeste e ca un orgasm infinit. Asteptarea sfirsitului, necontaminat de dulcegaria unui „dincolo”, e tocmai ceea ce face viata asta demna de trait. Despartirile sint cel putin la fel de necesare ca si intilnirile. Celula care a uitat cum se moare e cancer.
Chiar si in ordine teologica, invierea lui Isus este un deznodamint aberant. Niciuna dintre jertfele aduse la sanctuarul levitic nu si-a primit viata inapoi, dupa ce si-a pierdut-o la altar. Daca Isus a inviat, moartea lui nu face nici cit o ceapa degerata.
oxigen2 
marius andy
Nimeni nu cunoaste absolutul sa-l poate defini.
Isus a zis ca-l putem cunoaste pe tatal prin el, iar el traieste in fiecare care pastreaza adevarul sau.
A definit Isus absolutul ?
Nu ! L-a identificat cu sine, iar cei care-l primesc pe isus se identifica cu el.
Isus a spus sa cautam imparatia lui dumnezeu in noi insine.
Absolutul biblic ia forma finita intr-un dumnezeu pe care vechiul testament ni-l face cunoscut ca bantuit de fantasmele propriilor atitudini in fata problemelor, cu caracteristici umane , incapabil de a gestiona crize si a lua masuri corecte, iar noul testament il arata indirect prin isus.
Nicio religie nu a reusit sa identifice absolutul, sa-l defineasca.
ceea ce Hristos a venit sa arate ca fiind esenta vietii a fost sa spuna ca adevarata existenta consta in renuntarea -cu totul- la sine, o propozitie careia i se poate da si valoare ontica. hegel spunea intr-una din concluziile sale ontologice, existenta ajunge in puctul in care este egala cu non-existenta.
Isus a stiut ca Dumnezeu a fost acuzat ca este rau. El a spus despre sine ca este Dumnezeu si desi intrupat in natura limitata de om a dovedit bunatate si mila. argumentul suprem a fost crucea!vezi talharul, sutasul care recunosc cine este El. argumnetele iubirii- renuntarea la putere,sacrificiul de sine.prin viata si moartea Lui dovedeste ca afirmatia Dumnezeu este rau este o calomnie.
Isus a stiut ca Dumnezeu este acuzat ca nu exista ordine morala si ca aceasta ordine trebuie schimbata in bunul plac personal, ca e mai bine ca Dumnezeu sa isi dea demisia si ca e mai bine sa se formeze o noua constitutie morala supusa la vot. dar El a spus ca ordinea morala consta in a face bine celui ce iti face rau si cel ce este Domn este mai intai sluga! argumentul suprem pentru o moralitate coerenta este viata Lui! WWJD what would Jesus do? El si-a dat viata pentru delatorii Lui? Petru e unul din ei. chiar si Pavel.- s-a facut ascultator pana la moarte si inca moarte de cruce
Isus a stiut ca Dumnezeu spune despre o alegere gresita ca are un pret. El care era intruchipare a ordinii morale nu a venit sa condamne si sa pedepseasca ci sa ofere solutii. solutia e chiar viata Lui! nu e nimic complex aici. ispasire, forensic, substituire sunt cuvinte complicate ce nu au treaba cu viata Lui! este o simpla actiune de revendicare a ofertei! si iertarea este lucrul cel mai greu de dobandit. aici nu e simpla teorie, pur si simplu Dumnezeu intrupat si-a dat viata pentru ca sa mai am inca o sansa dupa ce le-am ratat pe celalalte o mie de mii. sansa platita cu sange.
Isus a spus despre sine ca este Dumnezeu si a aratat asta prin inviere! viata si moartea Lui nu ar fi fost nimic fara inviere! Toma cel ce nu a crezut sta marturie ca a inviat. prin inviere toate afirmatiile Lui capata legitimitate!
emma
vorbeam in postarea mea despre aristotel si socrate, nu despre matei si luca! la ultimii nu gasesti astfel de termeni
si in ce ar consta iluminarea in microbism?! cand se marcheaza un gol sau cand se castiga un meci? cand se castiga o liga nationala sau un campionat mondial?
uite emma
ca sa ma leg de text si sa-i fac un comentariu pe text
ce stie poli despre „dulcegaria unui Dincolo”? de ce trebuie sa neg existenta unui domeniu daca eu sunt dezamagit sau am un al „gust”. daca nu am cunoscut cum trebuie nu inseamna ca domeniul nu exista. de ce trebuie sa decid o discutie metafizica dupa gust. falsele sperante nu legitima anularea unui domeniu.
mai zice poli
Eu sint incintat sa traiesc in orizontul mortii. Sentimentul tranzientei este nimbul melancolic a tot ceea ce e frumos. sau mai incolo…asteptarea sfarsitului … face viata asta demna de trait.
poetic suna tare frumos. realist mi se pare fals. mai ales cand esti tanar. nu il cunosc pe poli si nu cunosc bucuriile si nostalgiile lui dar nu pare a fi genul de om care sa traiasca in apropierea mortii. nu il invinovatesc pe poli de ipocrizie, ci de prea multa teoretizare. altfel vorbesti despre moarte cand ea e la cateva clipe distanta, si stiu ce spun, si altfel vorbesti cand moartea e la 30 de ani distanta. e o diferenta de timp, viteza, si spatiu. diferenta asta schimba total tema. constienta iminenta a mortii verifica de fapt intreaga teorie despre viata.
in alta ordine de idei moartea si invierea si pozitia fata de ele nu este aici tema centrala. poli a descoperit o noua lume pe care o gaseste confortabila si pe care o alege cu placere si constient. nu ne spune argumente ca aceasta lume exista. ci doar ca el a ales asta si ca simte bine acolo
marius andy
Sa stii ca atunci cand am trecut pe langa moarte m-am gandit cel mai putin la dumnezeu. Eram atat de preocupata de a invinge prin mine insumi incat cu uimire constatam ca ma departasem de el.
Moartea a fost si va ramane un mister, nu prin starea pe care-o traversezi ci prin trairile ei. Povestile tesute in jurul mortii nasc cele mai ciudate intrebari iar speranta de a prelungi viata va fi mereu.
Atunci cand te afli in prezenta mortii nu conteaza iluziile unei nemuriri ci ceea ce lasi in urma. E mai mult regretul unor neimpliniri, vise spulberate, probleme nerezolvate, toate devin tristeti imposibil de eliminat , pentru ca ele raman asa, pierderi imense ale vietii. Moartea nu face decat sa adune aceste „mici morti” , tristeti si clipe care ti-au golit viata, si sa le reuneasca in marea tacere. Daca aduni printre ele, iti raman putine clipe in care viata se simte.
Nu e confortabila aceasta lume, e o lupta imensa si un sacrificiu in acelasi timp.
Pare ca nimic nu are sens, si ramai cu sperante zdrobite. Nu regreti viata, ci acele sperante care ti-ar fi putut umple viata.
O viata plina face timpul mai usor de trecut si moartea un somn profund dupa o oboseala placuta.
marius andy
si care e teoria despre viata ?
marius andy,
nimeni n-a gustat niciun „dincolo”. Ideea unui dincolo iti face ochi dulci tocmai pentru ca (iti preiau limbajul) nu ai cunoscut cum trebuie viata asta. Tu decizi o chestiune metafizica dupa gust – n-ai descoperit savoarea desertaciunii, a tranzientei si a mediocrului, drept pentru care trebuie ca exista o lume mai buna, aflata mereu dincolo.
Nimeni nu traieste la 30 de ani distanta de propria moarte. Iar constienta iminentei mortii nu depinde citusi de putin de virsta sau starea de sanatate. Cu atit mai mult ca nu despre iminenta mortii scriam eu, cit despre insusirea ei ca deznodamint acceptabil (fara promisiunea vreunui dincolo).
Sa acceptam ca eu nu pot dovedi realitatea lumii comune – a simturilor si a cercetarii stiintifice, a lui Bach si a orgasmului. Cit de nesabuit trebuie sa fii sa-ti traiesti viata intru dincolo?
In fine, ai renuntat tu cu totul la tine? Si care e „iluminarea” din adventism?
de ce trebuie sa fie nemurirea o iluzie, si de ce viata se rezuma la doar ce pot atinge?
Absolutul e posibil in matematica prin notiunea de infinit, in metafizica este postulat ca posibil, de ce nu ar fi posibil si in realitate?
am intrebat pe aici de unde siguranta aceasta a unui univers inchis, cu o experienta uniforma si naturala? nimeni nu are acces decat la prezent dar trecutul si viitorul nu pot fi torsionate in orice fel pentru a modela mai multe feluri de univers
E tare asta Marius! 🙂
„de ce trebuie sa fie nemurirea o iluzie, si de ce viata se rezuma la doar ce pot atinge?
Absolutul e posibil in matematica prin notiunea de infinit, in metafizica este postulat ca posibil, de ce nu ar fi posibil si in realitate? ”
Pentru ca spre deosebire de matematica,realitatea este plina de schelete ingropate..
De ce realitatea este reala si ceea ce ne imaginam noi nu? Asta este o intrebare cu raspuns continut.
Ma intreb cati oameni ucisi in secolul 20 au sperat pana in ultimul moment ca imaginatia lor religioasa sa „atinga” realitatea. Ultima atingere a fost totusi glontele care intra trosnind in craniu.
Exact asa este laurentiuh si asta spune si poli-flame in editorial,mumai ca el o spune mai poietic si in alte cuvinte.
Beni opinia oricare ar fi ea trebuie respectata. Problema mea era cubcei ce nu au o opinie a lor si citeaza opiniile tuturor filozofilor. Fiecare stim mai mult sau mai putin ce a debitat unii filozofi. I-i lasam pe ei cu ale lor. Ideea este noi putem sa gandim fara ei?
Erata
Cubcei. Cu cei
O intalnire a iluziei cu realitatea prezenta! super-tare scena!
Nu vad ce-ar deranja gandirea absolutului in plan ontic, ca potentialitate.
Insa a face din acest lucru un scop in viata devine obositor, se pierde legatura cu viata.
De fapt, nu cred sa fie unii care si-au definit un sistem autentic de gandire, de viata in asa fel incat sa nu fie receptivi la tot ce exista, sa se autosatisfaca prin ceea ce gandesc ei insisi.
Sunt unii care nu si-au sters casul dogmatic de la gura si mormaie judecati de masura impotriva altora. Pe ce criteriu ? Cine defineste autenticitatea afirmatiilor unuia sau altuia, cine nu alege ceva in viata fara a-si aroga un set de principii si idealuri alaturi de alte persoane cu care au veleitati comune ?
Omul e o fiinta sociala, iar bagajul de cunostiinte care ne sta la indemana poate fi folosit in mod autentic. Cum poti spune ceva despre o anume realitate daca nu incerci sa intelegi din ceea ce-au descoperit altii, din tot ceea ce exista ?
Daca este cineva invatator sa iasa in fata si sa-si prezinte ideile , daca cineva a gasit esenta tuturor cautarilor sa declare ce are de spus.
Orice argument adus unei anume pozitii vine tot din sfera celorlalti care au gandit mai dinainte. Poti gandi ce se intampla la CERN fara a fi in cunostiinta de cauza ?
Poti gandi mesianismul fara a te folosi de ideile altora ?
Eu cred ca fiecare si-a prezentat opiniile mai mult sau mai putin, iar daca cineva vrea sa asculte bine sau sa inteleaga.
Dar a nu te uita in interiorul tau si a fi mereu in pozitia de atacator, nicidecum nu indica a avea un punct de vedere autentic.
Omul cat traieste invata si cauta , probabil nici nu-i ajunge timpul sa afle tot despre toate. Dorim sa ajungem la absolut dar nu cunoastem nici ceea ce-i esential. Cine spune ca stie tot e un mare mincinos, iar in fata minciunii Moromete ar fi spus probabil :”sictir!”.
asa este baieti, e buna coerenta argumentarii voastre, adica daca vreau sa arat istoricitatea lui Isus si pentru asta cer doar o abordare istoricista a temei fara a postula pre-judecati metafizice, adica sa las dovezile istorice sa il arate pe Isus ca personaj real voi o cotiti pe logica textuala.cand incep sa pun unele intrebari cu conotatii ontologice fara macar sa fac vreo afirmatie clara incepeti cu da-alde Zaharia Stancu aka Moromete, lasati-l ca il stiu bine pe Z.S. e teleormanean de-al meu si stiu de ce zice ce zice, dar nu zice ce vreti voi.
dar voua cand va arde buza incepeti cu intrebari istorice si va bateti joc de filosofi si va plangeti ca viata-i grea omatu-i dur m-a lovit lopata-n cap! cand o da omul cu istoria il faceti fraier de scoala de sabat si incepeti copy|paste cu citate din mari gandidtori si oameni de stiinta.
so, la obiect
ce treaba are ce ziceti cu discutia despre Absolut si posibilitatea unui Dincolo – de noi – nu prea pricep.
laurentiuh
eu imi pot imagina doar lucruri ireale? dar daca imi imaginez lucruri reala de ex o pusca pe care sa o folosesc pe un teren de vanatoare fiindca tot zisarati de gloante in scafarlie.
sau dincolo, Exista ceea ce Este, tu zici, Real, dar o realitate imaginara nu ar fi posibila. esti sigur? daca imi imaginez un vis fantastic si il pun in scena unui film?!
si apoi cum ar putea sa fie realitate , tu zici reala, eu zic mai intai posibila sau imposibila, poate notezi ordinea si distinctia. inainte de a judeca realitatea ce ar fi sa judecam posibilitatea. si apoi daca folosesti categoria filosofica- REALITATE- nu mai folosesti termenul -real- pentru o mai buna explicitare a continutului gandului urmarit.
nimeni poate incerci si altceva decat propozitii agramate, ai mai facut din astea…
Fiecare stim mai mult sau mai putin ce a debitat unii filozofi. I-i lasam pe ei cu ale lor.
marius andy
Intre „coerenta argumentarii” si „disonanta cognitiva” cam pe unde te situezi?
Apropo de barne:
nimeni poate incerci si altceva decat propozitii agramate, ai mai facut din astea…
Fiecare stim mai mult sau mai putin ce a debitat unii filozofi. I-i lasam pe ei cu ale lor.
penibiiiiiiiiil
Un idiot trage o basina intelectuala, si alti idioti o dezbat.
Dobitocului de Poli, ii urez sa-i moara mama maine, ca e WE, si pentru ca lui ii place cel mai mult in umbra mortii, vreau sa aiba un WE cat mai placut. Pentru saptamana viitoare sa-i moara tatal, apoi sora sau fratele daca are, apoi iubita sau sotia, si sa fie in viata lui numai cruci, ca sa simta cat mai acut intalnirile si despartirile, pentru ca numai asa este el fericit pe planeta.
Idiotul crede ca in RAi o sa asculte numai Bach la infinit, ca florile nu se vestejesc, pentru ca asa l-au invatat pe el odata, alti idioti. Si el pleaca de la premisa ca asta este adevar dumnezeiesc.
dibilule,
iar ai venit?
daca zici ca esti sub Lege, vorbeste dracu ca unul sub Lege!
iar daca nu esti sanatos, treci in camera ta! marsh!
DT,
Idiot esti tu. Nu Bach sau florile ma deranjeaza pe mine, ci ideea de infinit. Sa nu-mi spui ca n-ai auzit de promisiunea „vietii vesnice” in crestinism. Cit despre urari, sint oricind binevenite.
Danut Ccat Tanase,daca ridici palaria ala alba se aduna mustele. Daca si tu esti adventist atunci si Bula e adventist..
#21 | Written by poli-flame
DT,
Idiot esti tu. Nu Bach sau florile ma deranjeaza pe mine, ci ideea de infinit. Sa nu-mi spui ca n-ai auzit de promisiunea “vietii vesnice” in crestinism.
Si “vesnic” inseamna “infinit”? Aha, stai ca mi-a cazut fisa, ai citit-o in Biblie cum a citit si raposatul Edi chestia ca rocile au exact 6000 de ani. Pai daca nu ar fi fost grecii astia ca sa-ti explice ce este aia infinit ai fi fost in stare sa intelegi ca in Biblie viata vesnica este viata infinita si daca crestinii astia nu ar fi primit de la greci un sut in fund drept “impuls” ar fi stiut ca fiata vesnica este viata infinita? Na! ca iar o sa ma ia in suturi nea’ K ca sunt obsedata de grecii astia care nu au facut niciodata nimic si nici dinsul si nici altcineva nu a auzit vreodata de ei.
#17 ianis
Asa este se mai antimpla. Da sper ca nu a deranjat si ca ideea sa anteles. Nu dau vina pe telefon ca are tastatura mica ami asum barnele. Ce am scris am scris.
Danut Tanase & baba proasta
Daca tot vorbiti de un ‘adevar dumnezeiesc” si de ce este in rai fara a face speculatii pe baza subiectului, de ce nu „marturisiti” in favoarea acestui adevar fara a face trimiteri lipsite de substanta.
Nu e nicio suparare, cred, daca cineva stie mai mult sau intelege mai mult raportat la acest subiect.
Daca gasiti „invatatura” ascunsa de intelegerea celor multi si data spre stiinta celora ca voi, moral ar fi sa o spuneti pentru ca multi nu o stim.
Din pacate, din scrasniri de dinti si jigniri si din cuvinte imbarligate in varful cozii nu se pot trage concluzii despre ceea ce stiti voi ca certitudine.
nimeni
nu e ceva grav, se intampla dar nu da vina pe tastatura, recunoasterea unei insuficiente e dovada de intelepciune dar nu iti face iluzii imediate, dupa ce i-ai facut emmei mai trebuie sa astepti un picutz, recunoasterea nu e ceva facil
ianis
exista propozitii care pot locui impreuna in coincidentia oppositorum (a romanului Nicu Cuzanu – Cusanus in latina), fara ca aceasta asezare impreuna sa produca alienare.
si apoi exista
-dialectica- in vechime grecii faceau deliciu opunand logic propozitii ca sa creasca in cunoastere. e ceea ce unii fac pe aici. din diferendele de opinii unii invata sa creasca altii…sa descreasca,
– sinteza -concluzia teza antiteza -din triada lui Hegel,
-paradoxurile
care aseaza laolalta propozitii cu semantica opusa. cei ce le folosesc nu se afla in disonanta cognitiva.
nu am nici un disconfort asemenea lui Pavel sa recunosc ca Evanghelia crucii este o nebunie ptr greci. asa cum grecii au primit „nebunia” asta, asa o vor primii si „grecii” de azi. „vei vedea dar tu nu vei manca” zicea Elisei, sunt cazul celor ce nu cred.
p.s. aceasi reteta ca lui nimeni datorata acelorasi insufieciente!
erata
„este” cazul in loc de „sunt” cazul
as vrea sa pun intrebarea pe care a gandit-o Kant
care este limitatia care nu limiteaza?
poli
abia acum am citit postarea ta de ieri ce-mi era adresata, nu prea am avut timp, si am privit frugal postarile ulterioare de ieri
de unde tragi concluzia ca metafizica mea e dupa gust! mai bine citeste-ti propriile lamentari existentialiste. in textul tau doar propozitia ca
pariul se bazeaza pe „prezumarea” idealismului „scenariului” crestin
imi pare vag o incercare de a spune ceva metafizic, restul sunt tanguiri frumoase despre dorinta finitudinii. nimic deci argumentat. daca tu consideri argument luarea unui baros ca sa lovesti o Stanca nu mai da vina pe crestini ca sunt agresivi sau intoleranti.
si apoi tu inlocuiesti un absolut cu un altul.
cel al sinelui.
nimic nou. daca la mine absolutul poate fi DINCOLO la tine ar putea fi INAUNTRU, sau mai degraba INCOACE. e doar o inversarea a sensului si o traducere imanenta a lui.
godspeed!
asta nu inseamna ca nemurirea nu exista si ca dorinta mortii este benefica.
despre moarte e usor sa scrii sau despre iminenta ei, ti-am scris pe litere ca nu cunosc experienta ta subiectiva si nu condamn personal, e doar o mai veche intentie a mea de a valorifica viata si tot ce reprezinta ea.
Sunt convins ca viata nu ne apartine si ca ne batem joc de ea sistematic intr-o maniera incalificabila.si asa e plina de multe mizerii. interventia avea un sens sanitar. de aici luarea de cuvant. in sensul asta cred ca nu stii despre ce scrii si ca fabulezi.
cat despre pozitia mea teologica ea se bazeaza pe Biblie ca si cuvant inspirat al lui Dumnezeu. in puctul asta Luther ar fi modelul.
scrierile mele metafizice sunt ciorne de neluat in seama. pun intrebari si caut prin scris o exprimare a ideii de existenta, imi definesc categorii si termeni ontologici intai ptr mine, e un demers de formare a gandului, a ideii, a realitatii, a fiintei.
altfel,
numai (de) bine!
poli
existenta unui Dincolo nu inseamna ca nu imi mai traiesc viata plenar, ca nu imi mai apartine, ca nu mai trebuie sa muncesc sa lupt pentru existenta, ca legile naturale sunt suspendate, ca demersul stiintific ar fi ineficient, s-au ca trebuie abandonat. exista o lume naturala care are niste legi clare si care trebuie respectate.
a lua in considerare demersul transcendentalitatii realitatii lui Dincolo nu anuleaza, desconsidera sau incalca necesitatea lumii naturale. tocmai negarea transcendentala alieneaza omul, dezgolindu-l de semnificatii si distrugandu-i nordul existential.
lumea naturala este cuprinsa in ceva mai mult, si mai mare intrucat este infinita, complexa,in categorie cantitativa de unitate, de pluralitate, de totalitate si in categorie relationala de alteritate. ca adica omul nu este singur ca este invecinat in aceasta lume, in si cu relatii fata de celalalt. daca nu fata de ceva mai mare decat el macar fata de cineva mai mic decat el. lumea organica si-sau anorganica.
de ce omul sa existe,sa fie intr-o lume finita?
si inainte de a fi undeva, sau ceva, sau cineva omul ESTE.
categoria calitativa a realului este aici existenta, inexistenta, limitatia. ce face diferenta intre a fi si a nu fi? care este hotarul dintre ele? gandirea, spune Cartesius. fiinta, spune Hegel. Fiintarea spune Heidegger.
Dumnezeu spune teologul. oricum ai interpreta, viata ca fire, traire, viata, are prim plan decat viata ca moarte, descompunere, etc
„Stanca” e doar o iluzie, marius andy. Iluziile se apara cel mai adesea cu agresivitate si intoleranta, prin urmare chiar nu ma mira nimic.
De unde stiu ca metafizica ta e „dupa gust”? Mai intii spui „sint convins ca viata nu ne apartine”, pentru ca in comentariul urmator sa afirmi ca „existenta unui Dincolo nu inseamna ca nu imi mai traiesc viata plenar, ca nu imi mai apartine”. Inteleg ca e la mijloc „un demers de formare a gindului”. Renunta atunci la tonul ridicat si cauta claritate in fundamentele pe care construiesti.
Eu spun clar, nu o data, ca „absolutul” e contradictoriu si inutil; tu imi spui ca-l gasesc in sine. Pe cine sa cred?
In fine, e a doua oara cind ma insulti: „nu cunosc experienta ta” urmat de „cred ca nu stii despre ce scrii”.
Eu nu neg nevoia de transcendenta, o gasesc implinindu-se insa altundeva decit in promisiunile oricarei religii.
Si mai opreste-te. Devii ilizibil.
poli ii scria ieri lui marius andy:
Azi am dat peste un articol-recenzie care aduce perspective si argumente in favoarea efectelor benefice ale constientizarii mortalitatii. Se numeste „When Death is Good for Life: Considering the Positive Trajectories of Terror Management” si a aparut la inceputul lunii in Personality and Social Psychology Review (disponibil integral aici; exista si un press release).
marius andy:
ai impresia ca niste idei fara fundament pot fi reanimate prin presararea cu neologisme si cuvinte de legatura neinspirate!?
te inseli.
marius andy
Referitor la „limitatia care nu limiteaza” , Kant nu a gandit la nemurire, e cu totul altceva.
Cat despre „a fi sau a nu fi” , Hamlet isi punea aceasta problema avand in mana un craniu iar in fata fantoma tatalui ( identificat cu Dumnezeu) .
Ce face diferenta ?
Nimic !
Ele definesc viata si moartea, doua fete ale aceleiasi realitati. Fantoma e o iluzie, ea dispare in ceata prevestind dezastre imaginate.
poli
de cand esti asa de sensibil,
nu e insulta, nu am intentii filistine, am facut acolo unele delimitari tocmai pentru a depersonaliza discutia,si nu am spus ritos ceva, am zis, ”cred ca…,
unele observatii nu le-ai facut aplicate la context dar e de inteles, nu ma asteptam la altceva
de aici unele precizari
esti subiectiv mai mult decat vrei sa accepti
oricum apreciez ca iti iei timp sa citesti si sa raspunzi la postari
be happy!
study
nu am intentionat sa definesc toti termenii aceia,si daca nu am definit nu inseamna ca nu au fundament,te poate ajuta orice dictionar ca sa decriptezi semantica
cu toate acestea, fiecare termen se constituie intr-o categorie a realului
la Platon, stare, miscare, identitate, alteritate,
La Aristotel, fiinta individuala, cantitate, calitate, relatie, spatiu, timp, modalitate, relatie, actiune, pasivitate, posesiune.
La Kant
unitate, pluralitate, totalitate,existenţă, inexistentă,limitaţie,substanţă, cauzalitate, comunitate,posibilitate, realitate,necesitate.
si nu sunt neologisme, sunt cuvinte romanesti obisnuite si folosite, cred ca iti scapa semantica termenului neologism.
daca urmeresti ce postez termenii uzitati sunt accesibili, fara termeni bombastici
singurul pe care l+am explicitat putin a fost termenul alteritate, celelalte nu necesita definitii, si asa am scris destul
am amintit categoriile acestea ca sa ofer o minima lista de termeni pentru un domeniu de cuprindere care este o filosofie a realului, a fiintarii.
Marius Andy #29:
„cat despre pozitia mea teologica ea se bazeaza pe Biblie ca si cuvant inspirat al lui Dumnezeu. in puctul asta Luther ar fi modelul.”
Vreau sa fac observatia ca a te baza pe Biblie si pe cuvantul inspirat,adica a iti intemeia demersul pe credinta,face sens doar in interiorul paradigmei religioase.
Din punct de vedere modern,acelasi drept de intemeiere o are orice credincios a oricarei religii.
In situatia modernizarii si a deplasarii catre intelegerea rationala a lumii, credintele religioase sunt tratate in mod egal,acesta fiind unul dintre consecintele statului laic si al libertatilor religioase aduse de acesta.
Desi pare o problema politica,egalitatea credintelor are evident un argument filosofic: Odata ce admitem ca o religie are ca ultim argument „credinta” inseamna ca in fata ratiunii toate religiile sunt indreptatite in credinta lor. In fata ratiunii toti dumnezeii omenirii sunt egali.
Exista toti odata si fiecare in parte dupa credinta fiecarei culturi.
Asta este religia in AD 2012.
Aici devine evident motivul insurgentei neoprotestante,antievolutioniste,de fapt antistiintifice.
Scuze pentru dezacorduri,n-am corectat inainte sa postez! 😦
te contrazici poli si o dai ca la ploiesti
cand o dai ca nu ai nevoie de dulcegaria unui Dincolo, ce e asta daca nu o negare a transcendentalului, sau cel putin asta lasa sa se inteleaga, acum o intorci ca nu negi transcendentalul ci doar scenariul vreunei religii, cine sa te mai inteleaga!
hotarasta+te
Scuze, nu s-a formatat corect asa ca afisez din nou:
Aha, toate religiile sunt la fel deoarece toate au “credinta,” si asta le face “antistiintifice” deoarece orice nu are “credinta” este automat “stiintific” si toti care nu au “credinta” bag de seama ca sunt la fel, adica “stiintifici.” Hai ca parca incep sa pricep si eu argumentul asta “filozofic.” Deci toate bisericile crestine sunt la fel deoarece toate au cruce, femeile sunt toate la fel deoarece toate poarta chiloti, si oamenii sunt toti la fel deoarece toti folosesc in mod regulat WC-ul. Dar ceea ce imi place cel mai mult este chestia ca oamenii de stiinta sunt toti la fel deoarece nici unul nu are credinta si ca atare nu sunt nici neoprotestanti si nici antievolutionisti. Dar cu cei care spun ca au si credinta, sunt si neoprotestanti si sunt si antievolutionisti ce faci? A, aia sunt oameni de stiinta care de fapt nu sunt oameni de stiinta deoarece sunt “atistiintifici”! De ce astia cu credinta nu sunt si ei ca toti ceilalti oameni de stiinta deoarece folosesc si ei WC-ul ca toti ceilalti si argumentul “filozofic” cere ca, deindata ce toti sunt la fel in ceva, atunci ei sunt la fel din toate punctele de vedere? Termenul “stiintific pentru ceea ce faci mata se numeste “reductionism” iar pe liba noastra a prostilor se numeste imbecilitate.
„esti subiectiv mai mult decat vrei sa accepti”
Iti dai seama ca spui asta cuiva care nu crede in posibilitatea sau utilitatea obiectivitatii (lucru pe care, din nou, l-am spus nu o data), nu?
„cine sa te mai inteleaga”
Cineva care ma citeste cit de cit atent. Am spus „nu neg nevoia de transcendenta„. Religiile nu au nicidecum monopol asupra transcendetei. Am pomenit, de pilda, microbismul.
asta cu necesitatea obiectivitatii nu o citisem,
dar se incadreaza bine in pattern-ul poli
Poli,
daca ideea de infinit te deranjeaza pe tine, crapi dracului maine, ca sa scapi de infinitu’ asta. De ce-ti mai place sa traiesti asa chinuit ?
of
to make sens s-a tradus odata cu face sens si asa a ramas pe veci, pana cand mai sfartecati biata limba romana
e total incorect
se traduce cu
are sens
leo,
imi place sa mai starnesc roiul de imbecili de pe saitu asta.
Asa…. din cand in cand.
„crapi dracului maine”
Amin! Chinuit traiesc cei care asteapta o alta lume, o alta viata – sa se piarda in infinit.
Hai sa mori tu ma poli-frici !