Sindromul Cain

3 octombrie 2015 de Edmond Constantinescu 21 comentarii

Înregistrat sub Video Tagged with Cain, Masacrul din Oregon, Nihilism, Postmodernism

21 Responses to Sindromul Cain

Mariana Maritoi says:

3 octombrie 2015 la 07:47

„Societatea americana”, un capitol nescris de Hegel in „Fenomenologia spiritului”, trebuie scris de un noica din sanul ei ,capabil sa-i lamureasca sufletul (si bolile lui), pentru ca povestea omului merge inainte! Ca si „islamul in lumea moderna” ,de altfel!
Paul Csavdari says:

3 octombrie 2015 la 20:49

Edi,

Sindromul lui Cain este… irationalitatea! Si nu lipsa disputelor de idei genereaza asemenea crime, ci esecul tuturor „discutiilor” care se poarta dupa modelul „spune, frate, ca noi oricum stim totul si-avem dreptate”… 🙂

Pentru „discutii”, spre deosebire de sporturi, sa zicem, nu exista nici o regula pe baza careia sa aiba loc disputele de idei si prin urmare toti pricep rapid ca mereu „invinge” cel care are puterea/forta/autoritatea de partea lui. Ori aici e buba. Ca cei care perpetueaza aceast gen de „discutii” sunt exact cei care detin puterea. Fie ca e vorba de partide politice, scoli ori biserici, intotdeauna ultimul cuvant si evident „dreptate” vor avea cei de la putere care-si vor impune ideile prin parghiile politico-administrative pe care le au la indemna.

De exemplu Breivik a ucis ca sa transimita un mesaj clasei politice norvegiene pe care o considera incapabila si neinteresata sa poarte o disputa reala pe tema nationalista, considerand-o „fascista”. Mercer a ucis ca sa transmita un mesaj scolii si crestinilor fiindca a fost marginalizat pe nedrept. Ori sentimentul de „dreptate” este suficient de puternic ca sa legitimeze astfel de actiuni extreme.

Totusi, intre Cain si acesti ucigasi exista o diferenta majora: in timp ce ultimii n-au avut parteneri de „discutii” serioase si rationale, Cain a refuzat el insusi o discutie serioasa si rationala la care l-a invitat insusi Dumnezeu cand i-a spus „Nu-i asa, daca faci binele vei fi bine primit…”. Acuma se discuta la alt topic despre „pacatul” lui Cain iar focalizarea este ca de obicei pe jertfa adusa de el, fiindca citim textul „greceste”, adica in prim-plan, dar ocazia jertfei este momentul „radiografiei” a tot ce el facuse pana atunci Cain, si din pacate, el facuse „raul”, chiar daca nu facuse inca „pacat”. Iar faptul ca si dupa aceasta „discutie” el a continuat sa fie irational si sa faca raul dovedeste ca nu-i suficient sa ai cu cine discuta dar ca si tu insuti trebuie sa accepti sa fii rational. Altminteri, degeaba au loc toate „discutiile ” ori „disputele” din lume, chiar daca-l ai ca partener de „discutie” pe insusi Dumnezeu.

Si uite-asa, vrand-nevrand, ajungem tot la cel-care-l-uraste-pe-Aristotel… Si pe buna dreptate… 🙂
ge2oana says:

4 octombrie 2015 la 07:45

Logica si argumentatie, Paule.
Mi se pare mie sau asta era materie „beton” la Cernica !?
Nu zic ca nu zici bine, doar ca la urma faci o variatiune pe tema data.

Nu e nici o problema, asta face parte din gustul si culoarea fericirii.

http://www.cinemarx.ro/filme/Gustul-si-culoarea-fericirii-Gustul-si-culoarea-fericirii-92388.html
Edmond Constantinescu says:

4 octombrie 2015 la 16:47

Paul,

Irationalitatea lui Cain este raspunsul lui la irationalitatea jertfei respinse. Uciderea lui Abel nu este cu nimic mai irationala decat uciderea unui miel pentru divinitate. In fata acestei irationalitati fundamentale exista doar trei raspunsuri filosofico-teologice:

1. Abel, Iov, Avraam… Kierkegaard, Dostoievski, Aliosa Kamarazov, Tutea… lista continua, reprezinta supunerea ratiunii umane la irationalitatea divina, ca act de pietate.

2. Revolta tragica: tragedia greaca, Byron, Ivan Karamazov, Nietzsche, Cioran, etc.

3. Rationalizarea existentei – Aristotel, Descartes, Hegel, etc.

Nu vad legitimitatea punctului 4. Correct me if I am wrong.
Edmond Constantinescu says:

4 octombrie 2015 la 16:57

Mariana,

L-a scris Marcuse in cel mai hegelian limbaj. Se numeste Omul Uni-Dimensional.
Paul Csavdari says:

4 octombrie 2015 la 19:34

Edi,

Irationalitatea lui Cain este raspunsul lui la irationalitatea jertfei respinse.

Ca sa-l scoatem pe Dumnezeu irational si pe Cain revoltat legitim trebuie sa aruncam cu bobu’, nu?… 🙂

Deci hai sa vedem: spune-mi si mie, de ce e irationala respingerea jertfei lui Cain?

Din text putem foarte bine pricepe ca irational era Cain cand a considerat ca-i poate spune lui Dumnezeu la ocazia jertfei „vai, draga, ce ma bucur ca te vad, hai si gusta din ciorba mea, sa vezi ce buna este!” in timp ce atunci cand lucra pe camp ori in gradina il injura de mama focului din cauza buruienilor care-i napadeau frumusetea de gradina…

Retine te rog „amanuntul”: „…dar spre Cain si spre jertfa lui n-a privit cu placere.”, adica Cain si jertfa lui sunt prezentati in text ca o singura „echipa” (cum de altfel sunt toate jertfele aduse pana-n ziua de azi), iar autorul ne spune verde-n fata ca „veriga slaba” era Cain fiindca facea „raul”…

Uciderea lui Abel nu este cu nimic mai irationala decat uciderea unui miel pentru divinitate.

De ce? Fiindca folosim acelasi cuvant, „ucidere”? Hm… poate iti faci timp si-mi explici cum ai ajuns la dogma asta…

Eu zic ca intre om si miel nu poti pune semnul egalitatii decat daca ai o „credinta” foarte tare… 🙂

Daca tii cont de ce-ti zice textul pana aici, e clar ca „credinta” asta nu-i din text (mitologie sa fie, dar tot trebuie respectat ce zice autorul, nu?) fiindca el face o distinctie clara intre om si orice animal „dupa soiul lui”, iar intre a aduce o jertfa divinitatii, care „asista” la jertfa si priveste cu sau fara placere, si crima de pe camp pe care Cain incearca s-o ascunda, e iar o distanta pe care n-o poti parcurge decat daca ai multa „credinta”.

Prin urmare, daca vrei sa stii unde gresesti, eu iti spun: cele 3 puncte admit „premisa” ca avem de-a face cu o divinitate irationala, in timp ce punctul 4 o respinge si corecteaza greselile de „rationalizare” ale celor mentionati la puctele 1-3… 🙂
Aurel Ionica says:

4 octombrie 2015 la 23:07

Uciderea lui Abel nu este cu nimic mai irationala decat uciderea unui miel pentru divinitate.

Avind in vedere ca Cain nu a uicis nici un miel pentru divinitate ci a secerat niste plante din care a adus jertfa, conform “logicii,” uciderea lui Abel nu este cu nimic mai irationala decit secerarea unor plante. Si conform aceleasi “logici,” Edi nu vede nici o diferenta intre a secera milioane de musulmani cu bombe si a taia gazonul din fata casei. Ce vreti, gindire “logica” si “stiintifica”!
Marcus Crassus says:

5 octombrie 2015 la 11:32

Edi – o simpla observatie, fiindca ai amintit cartea si filmul One Flew Over the Cuckoo’s nest:
nu cred ca R.P. Mc Murphy (Jack Nicholson) e un rebel fara cauza. Omul intra in institutia mentala fiindca il pastea inchisoarea sau munca fortata pt. niste incalcari de lege, prin urmare se da drept bolnav psihic.
Ajuns in spital, ii vede pe bolnavi si simpatizeaza cu ei; descopera ca multi din ei sunt mai sanatosi decat au impresia, si boala lor e mai degraba indusa de sistem, prin urmare ii trezeste la realitate; le arata ce inseamna sa traiasca viata din plin, ii scoate la plimbare cu barca, aduce femei, ii invata sa nu mai depinda emotional de nurse Ratched samd.

Pt. cei care au vazut primul sezon din Fargo, exista multe asemanari intre McMurphy si Lorne Malvo; amandoi sunt ‘lupi’. E aici o analiza buna a personajului Lorne (subtitlul ‘The Wolf’):
http://thenadsatdiaries.blogspot.co.uk/2014/06/fargo-who-was-lorne-malvo.html
Aurel Ionica says:

5 octombrie 2015 la 12:40

Marcus Crassus spune:

Pt. cei care au vazut primul sezon din Fargo, exista multe asemanari intre McMurphy si Lorne Malvo; amandoi sunt ‘lupi’.

Si “lupii” astia, ca sa faca bine si sa ajute oamenii, se imbracasera in piei de oaie sau isi pusesera shortzuri din blana alba de miel peste coaie?
lampadaru says:

5 octombrie 2015 la 16:44

Domnule Ionica
Ati incercat baile lu* Kuhne ? Niste dusuri reci alternate cu electrosocuri si chiar niste comprese cu mustar si purgative ?
Hai *favete linguis* !
Cosmin Andrei says:

5 octombrie 2015 la 19:23

Catre fratele Edi Constantinescu, vreau sa stiti ca desi sunt deacord doar cu vreo 30 % din ce spuneti dvs. cred totusi ca parerile pe care le prezentati sunt bune deoarece ne ofera si alte perspective, insa va rog amabil sa nu mai instigati la sentimente inutile de razvratire in biserica si la controverse precum cea legat de faptul ca Dumnezeu ar fi creat lumea in milioane de ani si ca cele 6 zile ale creatiuni sunt doar niste mituri. Deoarece chiar daca ar fi adevarat ca Dumnezeu ar fi creat lumea in milioane de ani chiar nu conteaza asa de mult, pentru ca sunt lucruri mai importante de discutat legat de spiritualitate care ar ajuta mai mult oamenii daca le-ati aborda, si deacea va rog frumos domnule Constantinescu sa cititi citatele din Biblie si din scrierile Sorei White, de mai jos, si sa va reganditi mesajele pe care le transmiteti in acest website.

Semănarea disensiunilor şi roadele lor. – Acela care răspândeşte seminţele disensiunii şi certurilor va culege, în propriul lui suflet, roadele mortale ale acestora. Însuşi actul de a căuta să descoperi răul la alţii dezvoltă acest rău tocmai în cel care îl caută. – MH 492 (1905)

Satana este încântat de dispute. – Satana se străduieşte fără încetare să provoace neîncredere, înstrăinare şi răutate printre oamenii lui Dumnezeu. Adesea, vom fi ispitiţi să simţim că drepturile ne sunt încălcate în mod abuziv, când, de fapt, nu există nici o cauză reală pentru asemenea simţăminte… Disputele, certurile şi acţiunile în justiţie între fraţi sunt o dezonoare pentru cauza adevărului. Aceia care întreprind astfel de acţiuni expun biserica la batjocurile vrăjmaşilor ei şi determină triumful puterilor întunericului. Ei Îl străpung din nou pe Hristos, expunându-L în faţa ruşinii publice. – 5T 242, 243 (1882)

Controversele duc la conflicte. – Specialitatea lui Satana a fost dintotdeauna aceea de a stârni controverse care să degenereze în certuri inutile. El ştie foarte bine că o asemenea lucrare va ocupa în întregime gândurile şi timpul oamenilor. Ea dă naştere unei atmosfere de conflict, care stinge în mintea multora simţământul convingerii, atrăgându-le atenţia asupra diferitelor opinii, acuzaţii şi prejudecăţi, care vor închide uşa inimii lor în faţa adevărului. – RH, 11 septembrie 1888. (Ev 155)

Nu este timp pentru conflicte şi certuri. – Bărbaţii şi femeile care declară că Îi slujesc Domnului se mulţumesc să-şi ocupe timpul interesându-se de lucruri de mică importanţă şi complăcându-se într-o atmosferă conflictuală. Dacă ar fi consacraţi lucrării Maestrului, nu s-ar antrena în disensiuni şi certuri asemenea unor copii recalcitranţi şi indisciplinaţi. Fiecare resursă personală ar fi implicată total în slujire. Fiecare persoană şi-ar ocupa postul la datorie, lucrând cu trup şi suflet ca misionar al crucii lui Hristos… Lucrătorii ar răspândi, în activitatea lor de slujire, spiritul rugăciunilor şi al compasiunii unei biserici redeşteptate. Ei ar urma călăuzirea Domnului Hristos şi nu ar avea timp pentru conflicte şi certuri. – RH, 10 septembrie 1903

Nu vă angajaţi în controverse cu privire la lucruri lipsite de importanţă. Duhul iubirii şi harului Domnului Isus Hristos va uni inimă cu inimă, dacă fiecare inimă va deschide ferestrele spre cer şi le va închide pe cele orientate către cele pământeşti. – Lt 183, 1899

Conflictele s-ar putea linişti. – Puterea harului lui Dumnezeu va face pentru un suflet mai mult decât ar putea face o controversă care durează o viaţă întreagă. Câte lucruri ar putea fi rezolvate prin puterea adevărului şi câte conflicte încărunţite de ani şi-ar putea găsi liniştea, prin acceptarea unor căi de tratare mai bune! Măreţul principiu „pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui” va fi aplicat cu mult mai eficient, dacă aceia care cred în Hristos conlucrează cu Dumnezeu. Atunci, lucrurile mărunte de care unii se ocupă cu precădere, dar care nu sunt stabilite în mod definit prin autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu, vor înceta să prevaleze în faţa lucrurilor cu adevărat importante. – Lt 183, 1899

Controversa este inutilă. – Noi nu suntem chemaţi să intrăm în controversă cu cei care susţin teorii false. Controversa este inutilă. Domnul Hristos nu a intrat niciodată în conflict. Singura armă folosită de Răscumpărătorul lumii au fost cuvintele „stă scris”. Declaraţiile Domnului Isus şi ale solilor Lui să fie singurele noastre argumente. Noi ştim că mărturia lor este adevărată. – LS 93 (1915)

Controversa nu convinge. – Predicile combative, însoţite de multe argumente, rareori înmoaie inima şi cuceresc sufletul. – Lt 15, 1892. (Ev 172)

Pace în biserică. – Faceţi să existe pace în cămin şi va fi pace şi în biserică. Dacă această experienţă preţioasă va fi trăită în biserică, ea va constitui modalitatea de a instaura o atmosferă de bunăvoinţă şi amabilitate. Neînţelegerile vor înceta. Iar în relaţiile dintre membri se va observa adevărata politeţe creştină. Cunoscând acest lucru, lumea va şti că ei au fost cu Isus şi că au învăţat de la El. Ce impresie ar face biserica în ochii lumii, dacă membrii ei ar trăi ca nişte adevăraţi creştini! – MS 60, 1903. (CG 549)

Moartea şterge simţămintele de disensiune. – Cât de repede dispar simţămintele de disensiune, când moartea face ca ochii să se închidă şi când mâinile sunt împreunate peste pieptul tăcut! Nu mai există resentimente. Nu mai există ranchiună. Greşelile şi ofensele sunt iertate şi uitate. Câte cuvinte iubitoare le sunt adresate celor decedaţi! Cât de multe lucruri bune din viaţa lor ne vin în memorie! Aprecierile şi laudele sunt acum exprimate fără reţineri; dar cuvintele răsună în urechi care nu aud şi ajung la inimi care nu le simt… Cât de mulţi sunt aceia care, stând tăcuţi şi înmărmuriţi la căpătâiul celui decedat, îşi amintesc cu ruşine şi durere cuvinte şi fapte ce au adus tristeţe inimii care de acum a încetat pentru totdeauna să bată!
De aceea, să apreciem toată frumuseţea, iubirea şi bunătatea de care ne putem bucura atâta timp cât suntem în viaţă. Să fim mulţumitori, răbdători, amabili şi iertători în relaţiile noastre unii cu alţii. Să îngăduim ca toate acele gânduri şi simţăminte care îşi găsesc expresia atunci când ne aflăm în preajma celor care mor să fie exprimate în relaţia noastră de zi cu zi faţă de fraţii şi surorile care trăiesc. – 5T 490 (1889)

20 Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău, care spun că întunericul este lumină şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă şi dulceaţa în loc de amărăciune!
21 Vai de cei ce se socot înţelepţi* şi se cred pricepuţi! (Isaia 5,21-22)
ge2oana says:

5 octombrie 2015 la 19:50

Marcus,

http://www.990.ro/filme-2010-Training-day-Zi-de-instructie-online-download.html
Marcus Crassus says:

6 octombrie 2015 la 18:32

Thanks geoana. Incerc sa imi fac timp sa il vad.
Edmond Constantinescu says:

7 octombrie 2015 la 15:33

Paul,

Eu zic ca intre om si miel nu poti pune semnul egalitatii decat daca ai o “credinta” foarte tare… 🙂

You made my day. Nu eu sunt cel care a pus semnul egalitatii intre miel si om. Toata economia VT se bazeaza pe aceasta ecuatie (si doctrina sanctuarului). Vezi jertfirea lui Isaac si rascumpararea intaiului nascut. Esenta pietatii VT consta tocmai in ascultarea oarba de decizii divine arbitrare. Cine intreaba „de ce” deja s-a razvratit.
Edmond Constantinescu says:

7 octombrie 2015 la 16:02

MC,

Owned it. BDW, mi se pare mie sau apare si sora White in film?
Edmond Constantinescu says:

7 octombrie 2015 la 16:03

Paul,

Punctul 4: exista un singur Dumnezeu si profetul lui e ~~Petrache Lupu~~ AI.
Marcus Crassus says:

7 octombrie 2015 la 16:30

Yup. Nurse Mildred Ratched, care-i mentine pe toti la stadiul de legume. Filmul surprinde asta foarte bine, dar cartea intra mult mai in detaliu.

Un cantec pt. sora Mildred G. White 🙂
Marcus Crassus says:

7 octombrie 2015 la 17:15

Cartea vad ca e disponibila online for free – http://www.ipad-ebooks-online.com/26/Text/ch1.html
Edmond Constantinescu says:

7 octombrie 2015 la 17:24

Thanks bro. Am ce citi la noapte.
Paul Csavdari says:

7 octombrie 2015 la 18:55

Edi,

Nu eu sunt cel care a pus semnul egalitatii intre miel si om.

Aha, si cine l-a pus? Moise si gasca lui?… Hai ca devine hazlie chestia asta cu semnul egalitatii. Noroc cu Pavel, ca a observat greseala asta din „economia VT”, ca altfel exista riscul ca pana-n ziua de azi cei care citesc VT sa nu poata distinge intre un miel si-un om… 🙂

In „jertfirea lui Isaac” nu se pune semnul egalitatii intre om si miel ci din contra, se face distinctia dintre om (in cazul asta Isaac) si miel (in cazul asta un berbec). Dar no, daca tu asa ai inteles din relatarea aia, ce pot sa zic?… „Mare ti-e credinta…! „…

PS. Daca vrei sa vorbim ca evreii, no problem, sunt si eu evreu… 🙂
Paul Csavdari says:

7 octombrie 2015 la 20:15

Edi,

Esenta pietatii VT consta tocmai in ascultarea oarba de decizii divine arbitrare. Cine intreaba „de ce” deja s-a razvratit.

De-asta nu l-a intrebat Cain pe Dumnezeu verde-n fata: „De ce mi-ai respins jertfa?”, ca sa nu se razvrateasca?… 🙂

Si esenta pietatii NT in ce consta? Nu tot intr-o ascultare oarba a’la Pavel care mergea incotro-l ducea Duhul? Iar divinitatea nu-i la fel de arbitrara si-n NT? Conform teologiei lui Pavel „… El are mila de cine vrea, si impietreste pe cine vrea…”, nu?

PS. Vezi, de-asta-mi place mie de Petrache Lupu, ca lui nu-i teama sa-ntrebe: „de ce?”… 🙂