Adversus Haereses

188 Responses to Adversus Haereses

1. constantinstancu says:

   30 martie 2016 la 00:24

   Oameni buni! În cazul în care Biblia este totuși adevărată, scrie foarte clar că creația nu s-a terminat încă nici în zilele noastre! Și chiar dacă n-ar scrie, se vede atât de clar și cu ochiul liber încât, chior să fii să nu vezi acest lucru. Iar în Geneza nu este vorba nicidecum de zile de creație de o anumită lungime. Mai degrabă (dar nu neapărat) lungimea creației, pe segmente de timp este sugerată de Levitic 25:1 – 13. Dar în Geneza, seară înseamnă că lucrurile erau în faza de început, adică în faza de proiect deci se sugerează faptul că lucrările și intențiile nu se vedeau foarte clar, iar la urmă erau finalizate, iar dimineață înseamnă că lucrurile se puteau vedea în toată splendoarea lor. Aceste lucruri sunt elementare și, chiar dacă sunt sub forma unui mit, tot în felul acesta trebuiesc înțelese. Repet, dacă Biblia este adevărată, Dumnezeu se va odihni de sabat în viitor! Este explicat asta suficient de clar în Biblie.
2. lampadaru says:

   30 martie 2016 la 00:38

   @polihronu
   Nici nu cunosc vre/unu sa fi ajuns ateu din cauza de teoria evolutiei .Cine isi imagineaza ca regaseste zei in ID mira-m-as sa nu dea de extratetestri p/acolo .
   @Aurel Ionica
   You ran out of pills again ? Chill my brother from another mother .
3. Adi Blueman says:

   30 martie 2016 la 03:53

   Marcus,

   Nu cred ca este normal sa atasezi cuvintelor mele semnificatii si incarcaturi emotionale negative pe care eu nici nu macar nu le-am avut in gand. Eu nu condamn pe nimeni, nici pe cei ce pleaca din biserica, nici pe cei ce raman, nici pe agnostic/ateu, nici pe credincios.

   „Teza e formulata in asa fel incat neo-darwinismul e considerat periculos din start. De aceea e o falsa dilema”

   Nu ai dreptate. Nu am facut nici o aluzie ca neo-darwinismul este „periculos”, ci doar am formulat o ipoteza (pentru mine, da?) bazat pe observatiile proprii care au sugerat aceasta relatie de cauza/efect.

   ” in locul ‘neo-darwinismului’ poti pune orice altceva – de la astro-fizica, geologie, paleo-antropologie, arheologie, istorie – si vei avea acelasi rezultat – realizarea faptului ca Geneza nu e o relatare factuala, ci un mit.”

   Si daca Geneza nu este o relatare factuala, ci mit, inseamna ca o arunci la gunoi? Daca Biblia nu-ti ofera informatii stiintifice inseamna ca nu e buna la nimic?

   „Insa ai admis faptul ca toate aceste domenii de cunoastere pe care le accepti ca fiind valide sunt incompatibile cu doctrina AZS, prin urmare nu ar trebui sa condamni plecarea tinerilor din biserica. Ce sa mai caute acolo cand pilonul central, fabuloasa doctrina a Sabatului, devine absurda odata ce au acceptat toate aceste fapte?”

   Doctrina AZS sau Biblia nu au nimic de-a face cu stiintele. Si asa cum afirma Poli candva, orice teologie stie sa evolueze. Poate teologia AZS nu o face in ritmul dorit, ideal, dar nu cred ca tu sau eu suntem pusi „judecatori in Israel”. Iar in ce priveste „fabuloasa doctrina a Sabatului”, fii pe pace, ea sta bine-mersi fie cu sau fara o intelegere literala a Genezei. Pentru un crestin, idealul de vietuire este exemplul lui Isus. Sabatul a fost facut pentru om, spune Isus, si mai spune ca El este Domn si al sabatului. Daca sunt crestin, are importanta pentru mine cum a interpretat Isus sabatul. Daca nu ma intereseaza opinia si practica lui Isus, la ce sa ma numesc „crestin”?

   Imi pare rau pentru polihronu, care spune ca Biblia l-a condus la ateism. Ma intreb, s-a depreciat pentru el, odata cu Biblia, si valoarea capodoperelor de arta inspirate de textul biblic si sentimentul religios al artistilor? Cat de saraca ar fi muzica, literatura, pictura, sculptura, filozofia, etc., fara cugetarea sau credinta oamenilor in Dumnezeu?
4. polihronu says:

   30 martie 2016 la 08:57

   „Nu Biblia te-a facut ateu ca nu ai habar ce spune deoarece nu esti in stare s-o citesti”

   Bullshit. Faza asta cu „nu esti in stare s-o citesti” e exact tertipul murdar pe care il folosesc autorii biblici pentru a-si legitima fanteziile. Tu, pe urmele lor, nu esti decit un prestidigitator fandosit.

   „ci te-au facut ateu timpeniile pe care le-ai citit despre Biblie scrise de ‘invatati'”

   Tu uiti ca am invatat teologie de la tine si de la Florin Laiu. Hai, mars.
5. polihronu says:

   30 martie 2016 la 09:06

   „Pentru un crestin, idealul de vietuire este exemplul lui Isus”

   Bullshit. De ce te-ai insurat? Pina si Pavel, cu juma’ de gura, zice ca idealul e burlacia intru imparatie. Si unde dracu’ ti-e mersul pe apa si stigmatele din palme? Halal crestin!

   „Imi pare rau pentru polihronu”

   Meh. Si mie imi pare rau pentru cei care nu iau Biblia in serios. Sintem chit.

   „s-a depreciat pentru el, odata cu Biblia, si valoarea capodoperelor de arta inspirate de textul biblic?”

   Biblia nu si-a pierdut citusi de putin locul central din orizontul meu cultural. Sint ateu dupa Biblie, nu? Cit despre arte, unde ar fi ele fara Homer? Iar „sentimentul religios al artistilor” nu e citusi de putin confiscat de vreo scriptura. Pina si Darwin a ajuns la evolutie minat de acelasi „sentiment religios”. Fa bine si lasa jumatatile de masura in plata Domnului.
6. gigialuarvinte says:

   30 martie 2016 la 11:29

   @ MC

   „Yahweh a fost initial parte dintr-un panteon politeist”

   Poți „elabora” un pic?
7. Adi Blueman says:

   30 martie 2016 la 13:03

   Ca un bun teolog, polihronu echivocheaza si duce discuția de la sabat la însurătoare si mersul pe apa.
8. lampadaru says:

   30 martie 2016 la 13:08

   @Adi Blueman
   sabatul are 24 ori 48 ore e mai mic de 24 sau mai mare de 48 , mai mare de 24 si mai mic de 48 sau cum ?
9. polihronu says:

   30 martie 2016 la 13:16

   „Ca un bun teolog, polihronu echivocheaza”

   Na na na, nu scapi asa usor. Tu ai dus discutia de la sabatizare la „modelul hristic”. Eu n-am facut decit sa arat ca esti full of shit – ca il urmezi pe Gizas doar cind iti convine.

   BTW, despre sabatizare, Isus spunea: „Tatal meu pina acum lucreaza, si eu lucrez”.
10. Aurel Ionica says:

    30 martie 2016 la 13:30

    polihronu spune:
    
    Tu uiti ca am invatat teologie de la tine si de la Florin Laiu. Hai, mars.
    

    Nu-mi amintesc se te fi cunoscut vreodata. Este evident ca esti un sarit de pe fix.
11. lampadaru says:

    30 martie 2016 la 13:39

    @Adi Blueman
    Dupa ce iti explici cu orele alea poate ne dumiresti cum si dupa ce sistem de referinta isi calculeaza eschimosii sabatul .
12. lampadaru says:

    30 martie 2016 la 14:18

    In Finlanda este o perioada de 51 de zile* in care e numai noapte …
    http://en.ilmatieteenlaitos.fi/seasons-in-finland
13. Adi Blueman says:

    30 martie 2016 la 14:20

    Eu nu am spus ca sabatul este un timp „absolut”, ci ca este un timp „special”. Eschimoșii știu bine ceea ce tu ai uitat. Ai fost vreodată mai sus de cercul polar?
14. polihronu says:

    30 martie 2016 la 14:30

    „Nu-mi amintesc se te fi cunoscut vreodata.”

    Too bad.

    „Este evident ca esti un sarit de pe fix.”

    La fel de evident precum faptul ca sint mason?
15. Adi Blueman says:

    30 martie 2016 la 14:34

    Încerc sa-l urmez pe Isus si cand nu-mi convine, așadar am sa tac.
16. lampadaru says:

    30 martie 2016 la 14:40

    Eu nu am spus ca sabatul este un timp „absolut”, ci ca este un timp „special”. 
    Inlocuieste special cu *direct preponderent madagascar* recte ce inseamna *special*?

    Eschimoșii știu bine ceea ce tu ai uitat
    Really , cum ar fi ?

     Ai fost vreodată mai sus de cercul polar?
    Nu tu ai fost ?
17. Adi Blueman says:

    30 martie 2016 la 15:04

    Nu este aici si acum ocazia de a-ti face educație in ce privește rolul si semnificatia sabatului. Nici nu cred ca te interesează.

    Măsurarea „vremilor si soroacelor” s-a făcut dintotdeauna, cu mult înaintea împărțirii pamântului in meridiane sau inventarea ceasornicului.

    Desigur ca am fost dincolo de cercul polar si as putea sa-ti povestesc cum e cu „ziua” si „noaptea” acolo.
18. lampadaru says:

    30 martie 2016 la 15:17

    1 ai intuit corect nu sunt interesat in simbolistica . ( de dragul comunicarii chiar pot face abstractie de sarcasmul indus prin folosirea termenului *educatie*)
    2 soroace inseamna termene iaatr vremuri nu inseamna timp saptamana cat si timpul (ore minute secunde ) sunt arbitraritati.
    3 go ahead 🙂
19. polihronu says:

    30 martie 2016 la 15:32

    „așadar am sa tac”

    Asta e o tacere convenabila. Iar eu nu sint Pilat.
20. constantinstancu says:

    30 martie 2016 la 15:43

    Aurel Ionică!
    Aș fi vrut să-ți mulțumesc pentru accept pe skype, dar nu l-am primit încă. Poate am nimerit greșit ID-ul.
21. Adi Blueman says:

    30 martie 2016 la 16:35

    1. Just an expression, no pun intended.

    2. Gen. 1, 14-18

    3. Poți sa faci si tu ce am făcut eu. Am zburat la Anchorage, am închiriat un Explorer 4×4 si am colindat Alaska in lung si-n lat.
22. Aurel Ionica says:

    30 martie 2016 la 17:48

    constantinstancu,
    Eu rareori deschid Skype-ul, am gasit cererea si v-am raspuns.
23. lampadaru says:

    30 martie 2016 la 18:39

    @AB
    1 , 2 nu ca nu ai sti , dar
    http://www.hwarmstrong.com/sabbath-round-earth.htm

    3 o vizita in alaska nu schimba nimic din ce am zis anterior .
24. Marcus Crassus says:

    30 martie 2016 la 20:09

    @Adi Blueman,

    Daca Biblia nu-ti ofera informatii stiintifice inseamna ca nu e buna la nimic?

    Sigur ca nu. De la ‘Cuvantul inerant divin’ pana la ‘buna de nimic’ exista loc pentru o multime de abordari. Edi parca zicea ca vede Biblia ca pe o revelatie in acelasi sens in care viata e o revelatie. Eu ii adaug la canonul inspirat pe Schopenhauer, Lovecraft si Ligotti spre ex.
    Insa discutia era despre adventism; argumentul tau era in contextul in care negai ca nenea din emisiune ar putea reprezenta Biserica; in contextul in care tinerii pleaca din cauza minciunii evolutioniste. Ramanem consecventi?

    orice teologie stie sa evolueze. Poate teologia AZS nu o face in ritmul dorit, ideal, dar nu cred ca tu sau eu suntem pusi „judecatori in Israel”.

    Asta cu evolutia teologiei poate insemna orice; poate si ateismul reprezinta o noua directie de evolutie a teologiei, care e la fel de eluziva ca si ‘religia’. Aspectul palpabil in discutie este ideologia adventista, care e clar definibila intr-un puzzle de dogme numit ‘Marea lupta’. Intregul sistem doctrinar pica daca ai doborat aproape orice pilon, cat de nesemnificativ tocmai pt. ca e construit ca un puzzle.

    Iar in ce priveste „fabuloasa doctrina a Sabatului”

    Las asta pt. comentariul viitor.

    @gigi,
    Thomas Ligotti are o povestire cu numele ‘Purity’ in cartea ‘Teatro Grottesco’, despre un om obsedat de faptul ca traim in spatii inchiriate; orice idee pe care o avem am imprumutat-o de la altii, totul este impur, inclusiv cele 3 principii de baza ale umanitatii: citizenship, gods and family.
    Cand spuneam ‘panteon’ ma refeream mai degraba la aceasta impuritate; faptul ca ideea de Zeu al evreilor a evoluat din ideile de zei ale predecesorilor; miturile evreiesti au fost construite pe baza altor mituri din Egipt si Mesopotamia, cultul lui Yahweh a coexistat multa vreme cu un cult al Astarteei inainte ca monoteismul sa se impuna; recent am citit ceva articole despre un cult al unei sotii a lui Yahweh.
25. Marcus Crassus says:

    30 martie 2016 la 20:56

    @Adi Blueman,

    Iar in ce priveste „fabuloasa doctrina a Sabatului”, fii pe pace, ea sta bine-mersi fie cu sau fara o intelegere literala a Genezei. Pentru un crestin, idealul de vietuire este exemplul lui Isus. Sabatul a fost facut pentru om, spune Isus, si mai spune ca El este Domn si al sabatului.

    Lucrurile cu Sabatul la adventisti stau in felul urmator: a fost definit pentru fiecare ca un tabu inca din copilarie; tabu-urile si ritualurile nu trebuie sa fie rationale; ele sunt o insiruire de pasi urmata de toti membrii grupului; conformitatea e argumentul principal, iar la copii tine foarte bine – poti face un copil sa se simta vinovat numai pentru acest motiv. In timp, tabu-urile si ritualurile confera identitate oricarui grup; apare distinctia „noi vs. lume”. Iar pentru a ne simti impliniti rational, folosim argumentul din autoritate: „si Iisus a tinut Sabatul”, sau a rostit numele lui Iehova (la martori), sau a tinut sabatele ceremoniale (la evreii mesianici). Odata ce ritualul a devenit definitoriu pt. un grup, apar fanteziile protocroniste si apocaliptice: „cine mai e ca noi, sa detina Chivotul/Sabatul cel sfant? Fara indoiala ca de pastrarea lui tine soarta vesnica a fiecarui om”. Asa apar la adventisti fantezii cu decrete duminicale, cel mai ascuns secret al istoriei, porunca a patra afisata cu glow si emboss in viziunea servei Domnului etc.

    Sabatul e un simbol a ceva din trecut, la fel cum icoana e o fereastra spre ceruri. Problema e ca in cazul Sabatului, nici ‘fereastra’, nici ‘cerurile’ nu pot fi definite.
    In continuare o sa prezint cateva argumente impotriva doctrinei sabatului, argumente la care m-as bucura sa raspunzi punctual:

    1. Sabatul indica spre ceva ce n-a existat niciodata. Viata pe Terra n-a aparut in sase zile, prin urmare Zeul nu s-a odihnit in ziua a saptea. Daca alegorizezi saptamana creatiei, Sabatul devine un simbol al unui simbol (prima Sambata din istorie) al unui necunoscut (pana la urma, cand si de ce s-a odihnit Yahweh?). Daca Sabatul e un memorial al Creatiei, insa „Creatia” a fost un proces care a durat eoni si inca dureaza, am intrat si mai rau in ceata.

    2. Ritualul e imposibil de materializat Sa zicem ca poti tine Sabatul la fel cum iei Cina Domnului, constient ca painea si sangele nu sunt carnea si trupul lui Iisus in sens literal.
    Insa in cazul Sabatului, ritualul e o fata morgana din mai multe motive:

    a. Pamantul nu e plat. Prin urmare nu exista un timp definibil al Sabatului. Ce e aia „ziua Sabatului”? O zi la nivel global, de 48 de ore? Daca trebe tinut de la apus pana la apus, cine iti spune unde incepe? Gasesti in Biblie vreo mentiune a sfantului meridian 0?
    Ce inseamna „o zi sfanta”, daca pana si pe acelasi meridian lungimea ei fluctueaza de la 12 ore de lumina pana la 0 la Poli? Iar daca distinctia lumina/intuneric e definitorie, la poli trebe sa tii sabatul odata la 3 ani jumate!
    b. Zilele sunt relative pe alte planete. Daca vizitezi alte planete din sistemul solar (sa zicem ca te califici sa fii unul dintre colonistii pe Marte), durata zilelor e total diferita; nu mai zic ca s-au descoperit planete extra-solare a caror jumatate este permanent in intuneric.
    E anacronic sa tii sabatul in ziua de azi; stai de vorba pe Skype cu un var din America, el intra in sabat si brusc trebe sa inchida toate linkurile pe care i le-ai dat fiindca sunt profane; tu in schimb mai poti urmari 5 episoade din Fargo pana vine Sabatul si la tine. Sau zbori cu avionul intr-un sens sau altul si ai pacalit ziua de odihna!

    Daca o sa-mi spui ca fiecare trebe sa tina Sabatul atunci cand incepe la el si sa lase aceste detalii pe seama lui Dumnezeu, tocmai ai negat doctrina adventista, care se bazeaza tocmai pe un timp clar definibil al Sabatului. Noi tinem Sabatul si nu Duminica fiindca Dumnezeu a infaptuit ritualul odihnei in aste 12 ore, nu in urmatoarele! De aceea, el pune pret pe ascultarea noastra, cu alte cuvinte in detaliile specifice ale ritualului. Abia asta dezleaga sigiliul divin, in timp ce un ritual usor diferit (minus sau plus o zi) atrage semnul fiarei.
    Altminteri, daca sustii ca tot ce conteaza este sa tii o zi sacra, ai distrus legitimitatea adventismului ca si biserica a ramasitei; ai distrus scenariul profetic, ai distrus moralitatea bazata pe Cuvantul scris, ai distrus viziunile Ellenei White, ai distrus intreaga identitate a bisericii. Insa in mod ironic, inclusiv adventistii se bazeaza in realitate pe autoritatea oamenilor atunci cand tin sabatul, fiindca iau de buna conventia meridianului zero la Greenwich. Asa se face ca atunci cand conventia s-a schimbat in insula Tonga, bietii frati si surori au ramas complet debusolati. Ce au de facut? Sa dea si ei saptamana cu o zi inapoi, doar ca sa fie diferiti de catolicii de pe insula, sau sa tina Sabatul dupa vechea conventie, adica sa-l serbeze in aceeasi zi cu papistasii?!

    3. Ascultarea. Singurul argument SDA in favoarea tinerii Sabatului este apelul la autoritate: Cuvantul lui Dumnezeu versus cuvantul oamenilor. De altfel, intreaga moralitate este vazuta astfel: Dumnezeu a zis, Iisus a facut, noi ne conformam. Dincolo de faptul ca autoritatea divina e o simpla iluzie in acest caz (revezi punctul 2), eu nu mai pot lua in serios un asemenea sistem etic. O moralitate sanatoasa se bazeaza pe o relatie de cauzalitate – fac bine pentru ca stiu ca are efecte pozitive demonstrabile, fie ca e vorba de efecte fizice, fie spirituale deci subiective (ex. practic o disciplina spirituala pentru ca ma inobileaza, are o influenta asupra caracterului meu si a altora, ma calmeaza etc).
    In schimb, cand moralitatea devine echivalenta ‘ascultarii’, ai divortat actiunile tale bune de orice efect benefic; singurul scop devine conformitatea, respectarea la litera a cuvantului Zeului, iar consecintele sunt puse in seama lui. O astfel de moralitate creaza jihadisti si sharia law.
    Pana si musulmani progresisti ca Mehdi Hasan, cand ajung in moschee incep sa delireze despre diferenta dintre ascultarea fara compromis ceruta de islam si cultura vestului in care oamenii ‘traiesc ca animalele’.
26. gigialuarvinte says:

    31 martie 2016 la 09:15

    @ MC

    „ideea de Zeu al evreilor a evoluat din ideile de zei ale predecesorilor”

    Ideea de a studia evoluționist ideile mi se pare, în sine, o prostie. Dar asta e doar o opinie, nu vreo certitudine, bazată pe argumente metodologice. Mi se pare mai simplu ca întâi să fi apărut ideea unui zeu, apoi a unui întreg panteon.

    „miturile evreiesti au fost construite pe baza altor mituri din Egipt si Mesopotamia”

    „pe baza” e așa de vag încât aș putea fi și eu de acord 🙂 eu cred, dar iarăși e doar o opinie, că „Moise” a folosit miturile deja existente, dar polemic, pentru a scrie un tratat de filosofie politică; așa citind, vei înțelege și de ce te cerți cu Sonata pe povestea cu sâmbăta: pentru că pierdeți din vedere că stăpânirea supra timpului e una dintre cele mai râvnite de orice putere; așa că nu astronomia e în cauză aici (orice copil se prinde că zilele „creației” sunt descrise ironic, doar adulții nu mai înțeleg asta), ci raporturile de putere.

    În rest, idoli sunt legiune, zeu e unul singur.
27. polihronu says:

    31 martie 2016 la 11:32

    „Ideea de a studia evoluționist ideile mi se pare, în sine, o prostie”
    „eu cred că ‘Moise’ a folosit miturile deja existente, dar polemic, pentru a scrie un tratat de filosofie politică”

    Pai, asta e evolutie. So, cazi in pacatul ‘prostiei’ pe care o denunti, pentru ca – nu-i asa? – e musai sa denunti. Unde mai pui ca orice mit, nu doar ‘rescrierea’ mozaica, e un ‘tratat de filosofie politica’ – ceea ce ne spune fix nimic despre aderenta religioasa la mit.

    „Mi se pare mai simplu ca întâi să fi apărut ideea unui zeu, apoi a unui întreg panteon”

    Bullshit. Iar asta nu ar avea oricum nimic de a face cu originea, evident tirzie, a monoteismului mozaic.
28. gigialuarvinte says:

    31 martie 2016 la 12:50

    Doar tu înțelegi de unde-ai apărut și ce anume vrei să zici. Eu i-am răspuns lui MC, deci asta e evoluție. Ceea ce-am întrebat eu și ceea ce-am afirmat eu a evoluat din ce-a zis MC…

    Din aceeași pălărie cred că vine și „aderența religioasă la mit”…

    Pălăria din care vine „monoteismul mozaic”, însă, o știu. Și știai deja c-o știu. Și și că nu cred despre „Moise” că e monoteist.
29. lampadaru says:

    31 martie 2016 la 13:32

     
    …„Moise” (că) e monoteist (sic)

    Asta/i din categoria
    *Eminescu este ateu? Niciodată.*
30. Adi Blueman says:

    31 martie 2016 la 16:40

    Marcus,

    Aseară nu am putut raspunde, scuze. O voi face diseară.
31. Adi Blueman says:

    1 aprilie 2016 la 04:14

    „Lucrurile cu Sabatul la adventisti stau in felul urmator:”

    Vorbesti si tu in numele altora, asa cum dl. Daniel a fost insarcinat sa vorbeasca in numele bisericii? Sau mai degraba descrii lucrurile prin prisma propriei experiente?

    „pentru a ne simti impliniti rational, folosim argumentul din autoritate: „si Iisus a tinut Sabatul””

    Nonsens! Eu am amintit ca pentru crestini nu conteaza atat de mult daca intelegerea Genezei este literala sau nu, ci importante sunt invataturile si practica lui Isus in ce priveste sabatul. Uiti ca sabatul nu este o inventie a AZS. Sabatul este o traditie crestina preluata de la iudei. Vezi articolul asta: https://en.wikipedia.org/wiki/Sabbath_in_seventh-day_churches si observa varietatea de crestini care au respecat sabatul in diferite timpuri si locuri. Cand pelerinii au inceput de prin 1620 sa colonizeze SUA, au emis „blue laws” pentru pastrarea sabatului (chit ca ei intelegeau prin asta ziua de duminica).

    „Sabatul e un simbol a ceva din trecut, la fel cum icoana e o fereastra spre ceruri. Problema e ca in cazul Sabatului, nici ‘fereastra’, nici ‘cerurile’ nu pot fi definite.”

    Nu ar fi mai cinstit sa spui ca tu nu poti sa le definesti? Dar hai sa raspund punctual la ceea ce m-ai rugat.

    „1. Sabatul indica spre ceva ce n-a existat niciodata. Viata pe Terra n-a aparut in sase zile, prin urmare Zeul nu s-a odihnit in ziua a saptea. Daca alegorizezi saptamana creatiei, Sabatul devine un simbol al unui simbol (prima Sambata din istorie) al unui necunoscut (pana la urma, cand si de ce s-a odihnit Yahweh?). Daca Sabatul e un memorial al Creatiei, insa „Creatia” a fost un proces care a durat eoni si inca dureaza, am intrat si mai rau in ceata.”

    Prima observatie este ca nimeni nu stie nimic despre „origini”, cand a aparut viata, in cate zile, etc.. Orice ar spune un creationist sau un evolutionist in aceasta privinta sunt doar speculatii. Daca Yahweh este Zeul, evident ca nu are nevoie de odihna. Atunci de ce a scris autorul cum a scris? Aici sunt multe de spus. Nu cred in chestia cu „ironia”, unde dl. gigialuarvinte ar face foarte bine daca ne-ar explica cine ironizeaza pe cine, cum, si de ce. Autorul a descris creatia in sapte zile pentru ca saptamana de sapte zile era deja o practica raspandita in tot bazinul Mediteranean. Asa cum i-am spus lui lampadaru, oamenii au stiut intotdeauna sa masoare timpul folosind mijloace naturale. Daca pentru a masura o zi era suficient soarele si succesiunea noapte/zi, pentru o durata mai lunga de timp era mai de folos luna cu perioada ei de 28 de zile, si de aici utilitatea saptamanii de sapte zile. Evident ca dupa sase zile de munca ai nevoie de o zi de odihna. Nu cred ca ti-ar conveni sa muncesti 13 zile si apoi a 14-a sa te odihnesti. Si aici apare exact utilitatea aia pe care o reclamai: „O moralitate sanatoasa se bazeaza pe o relatie de cauzalitate – fac bine pentru ca stiu ca are efecte pozitive demonstrabile, fie ca e vorba de efecte fizice, fie spirituale deci subiective (ex. practic o disciplina spirituala pentru ca ma inobileaza, are o influenta asupra caracterului meu si a altora, ma calmeaza etc).” Ma intreb daca tu ai experimentat vreodata cu adevarat bucuriile sabatului, daca sabatul a fost vreodata pentru tine „desfatarea ta”. Pentru mine sabatul era ziua cand puteam face muzica cel mai mult. Ma duceam vineri seara la biserica inainte de vreme pentru a exersa la harmoniu. Dupa serviciul de cult, ori faceam repetitie de cor, ori ramaneam iarasi singur, uneori pana tarziu in noapte, improvizand la harmoniu. Mai tarziu, cand am preluat responsabilitati in sectorul muzical, am adus orga electronica in biserica, apoi o alta, mai buna, si apoi o alta si mai buna. Apoi am adus o pianina, iar mai recent un pian cu coada. Sambata era o zi cand treceam repede si cam nepasator peste servicii, ca apoi sa particip impreuna cu prietenii la o masa bogata. Discutam, ascultam muzica, mergeam in natura, iar sambata seara (stii deja ca la fiecare doua saptamani era ora muzicala) ne adunam, tinerii, si impreuna cu un prezbiter destul de educat, inginer, participam la „ora tinerilor”, unde discutam felurite lucruri, despre biografiile diferitilor oameni mari ai lumii, chestiuni de compartament si formarea caracterului, sau despre relatia baieti/fete, curtenie si casatorie, etc. Nu era, si nici azi nu este, pentru mine o zi mai frumoasa a saptamanii. Venit in SUA, la biserica mergeam doar sambata dimineata. Serviciile sunt mai bine gandite de americani, mai variate, mai interesante. Vineri seara era dedicata exclusiv familiei. Dupa o saptamana de alergatura pe la scoli sau treburi, vineri seara era prima masa comuna a familiei. Ne luam timp din belsug pentru a degusta din toate bucatele pregatite de sotia mea, apoi stateam de vorba cu copiii, ne impartaseam din experientele saptamanii, rezolvam eventualele conflicte, faceam planuri de viitor, si cate alte activitati mintale care sunt, ele insele, o binecuvantare a sabatului. Desigur, asta daca nu ai fost mai interesat sa fi „pacalit ziua de odihna”!

    „2. Ritualul e imposibil de materializat„

    Imposibil? Esti serios? Eu vad ca este foarte posibil si se face. Si de ce trebuie sa-l intelegi ca pe un ritual, ca pe o ofranda adusa unui timp absolut? Vezi Ezechiel 20,12. Da, cand se credea ca este un pamant plat, atunci se discuta si despre un „timp absolut”. Dar astazi nu se gandeste asa. Ori esti si tu ca Beni, care ar dori ca AZS sa ramana la conceptiile sec. 19 ca apoi sa-si bata joc asa cum si-a batut joc de dl. Daniel? Din cate stiu, nu te afli in doua locuri odata. Nu are nici o importanta daca sau unde exista acel meridian 0. Si „sabatul a fost dat pentru om”, zice Isus, nu pentru Martieni. Cauti cearta sau justificare pentru razvratire? Gasesti cate vrei, dar la ce-ti ajuta? Ideea de a „sfinti” sabatul are de-a face cu ideea de a rezerva, a pune deoparte, un timp special pentru improspatarea energiilor corporale si spirituale, este in primul rand o nevoie fizica si mentala a omului, deaceea a zis Isus ca „sabatul a fost facut pentru om”.

    „Daca o sa-mi spui ca fiecare trebe sa tina Sabatul atunci cand incepe la el si sa lase aceste detalii pe seama lui Dumnezeu, tocmai ai negat doctrina adventista, care se bazeaza tocmai pe un timp clar definibil al Sabatului. „

    Eu nu zic ca „fiecare trebe”, dar zic ca timpul sabatului este clar definibil de oricine in ceea ce-l priveste personal. Nu exista o doctrina adventista a unui sabat ca timp absolut pe un pamant rotund!

    „adventistii se bazeaza in realitate pe autoritatea oamenilor atunci cand tin sabatul, fiindca iau de buna conventia meridianului zero la Greenwich. Asa se face ca atunci cand conventia s-a schimbat in insula Tonga, bietii frati si surori au ramas complet debusolati. Ce au de facut?”

    Exact ceea ce au facut: au ales ceea ce au crezut de cuviinta, iar CG nu le-a impus ce sa faca. „Daca ceva nu vine din incredintare….”

    „3. Ascultarea. Singurul argument SDA in favoarea tinerii Sabatului este apelul la autoritate: Cuvantul lui Dumnezeu versus cuvantul oamenilor.”

    In nici un caz nu este singurul argument. Deja am spus ca argumentul in favoarea sabatului este argumentul binecuvantarilor continute in el. Conventie omeneasca sa fie, este totusi una de bun simt!
32. Ianis says:

    1 aprilie 2016 la 05:55

    Pentru ca e 1 aprilie, sa continuam glumele lui Adi Blueman despre Sabat cu articolul in acelasi ton scris de Adevarul:
    DEZVĂLUIRI Dacii au fost primii colonizatori în Anglia

    Partea trista e ca atat Adi Blueman cat si dacopatii vor continua programul de bancuri cu istorii pieptanate si dupa 1 aprilie.

    Pentru orice om inteligent este evident faptul ca, in ambele cazuri, avem de-a face cu un popor mic, complexat de culturile mari din jur, care plagiaza un mit al creatiei iar personajele principale devin chiar ei. Astfel, nu e mare diferenta intre sabatarianismul bazat pe Geneza si dacopatia a la Funar.

    Spune-mi ce aroma de protocronism prizezi ca sa-ti spun cat esti de aproape de imparatie 🙂
    P.S. „Mit der Dummheit kämpfen Götter selbst vergebens”
33. beniamin51 says:

    1 aprilie 2016 la 13:17

    Adi

    ;;pe vremea când se credea ca pământul este plat ,se vorbea despre sabat ca un timp absolut.dar astăzi nu mai credem în ideea de timp absolut;;.

    Înțeleg foarte bine ca ai dorința sa reformezi adventismul secolului 19. Ceea ce însă se pare ca îți scăpa din vedere este ca adventisimul sec 19 dacă îl reformeze asa cum încerci tu trebuie sa arunci la gunoi cea mai mare parte a spiritului profetic.
    Marcus și multi alții vad foarte bine ca în încercarea ta de a salva adventismul ,de fapt tu îl desfiintezi.
    Și ca dovada vizibila este chiar opinia ta despre Daniel din emisiune.
    Tu afirmi ca Daniel nu reprezinta adventismul .da este adevărat ca Daniel nu reprezinta adventismul asa cum ai vrea tu sa fie ,dar el reprezinta adventismul asa cum este el prezentat în spiritul profetic și acest lucru îl ști și tu foarte bine însă nu vrei sa o afirmi în mod public.

    Când sint ironic sau îmi bat joc de ideile cuiva nu am nici un motiv sa nu recunosc .
    În ce.l privește pe Daniel ,am fost sincer în aprecierile pe care i le.am adus.
    Nu trebuie sa.i împărtășesc ideile ca sa.l pot aprecia pentru faptul ca si.a expus foarte bine credință adventista bazata pe spiritul profetic.,credință ce el crede ca a fost data sfinților adventisti odată pentru totdeauna.
    Ma surprinde faptul ca din sutele de mii de adventisti care cred ca el nici măcar unul nu a avut curajul sa comenteze și sa.l încurajeze pentru sinceritatea cu care le.a expus credință lor adventista.

    Adi, adventismul tău progresist dacă îți aduce pace și liniște în suflet ,ma bucur pentru tine , însă nu înțeleg de ce te deranjeaza faptul ca unii ca Daniel vor sa rămână credincioși adventismului asa cum l.au învățat ei din spiritul profetic.și sa nu adopte idei inovatoare ,idei pe care ei le considera foc străin pe altarul domnului.
    Ce ma surprinde este faptul ca îți este greu sa înțelegi un adevăr vizibil și anume;–un adventism din care elimini spiritul profetic manifestat prin serva domnului Elena White,își pierde autoritatea de a se pretinde singura biserica creștină ce are tot adevărul, .

    Problema nu este a lui Daniel ca unii nu mai cred Aapcalips cap.12 vers 17;
    „”Rămășița, care păzește poruncile și ține mărturia lui Isus „”

    În adventism Daniel știe bine ca mărturia lui Isus este spiritul profeției manifestat prin serva domnului ,pana inspirata și mesagerul care trebuie sa pregătească un popor pentru a.l întimpinat pe domnul la venirea lui.
    Iar ..mărturia lui Isus ..este sutele de pagini scrise de Elena prin inspirație divina în volumele intitulate ..Marturii pentru comunitate.

    Daniel și ceilalți adventisti ce vor sa rămână credincioși acestui adevăr prezent știu ca orice deviere de la pilonii adventismului ,mai devreme sau mai târziu va duce la dărâmarea platformei pe care sta aceasta singura biserica adevarata.

    ÎN adventism orice lumina noua ,lumina ce contrazice lumina primita de Elena W. este de fapt lumina înșelătoare ce vine direct de la tatăl minciunii,adică diavolul.
    Fostul președinte Ian Paulsen socotit ca fiind un om liberal ,tocmai de aceea a fost înlocuit cu Ted Wilson un conservativ ce nu face concesii spre reformarea adventismului și vrea sa păstreze adventismul la forma adventismului sec19 ,și nu întâmplător adventismul lui Daniel.

    Deci Edi la ales foarte bine pe Daniel ca sa reprezinte adventismul de ieri și de astazi.
    Ca pastorii nu au îndrăznit sa iese la interval este fix problema lor , iar Daniel i.a reprezentat foarte bine .

    Sper ca în curând Edi sa facă o emisiune cu tine ca partener de discutie.
    Tot respectul pentru tine și pentru Daniel pe care se pare ca tu ai anatemizezi credinta.
    Hai încearcă și tu sa ținem ideile discutate separat de persoanele care le propaga și sa nu fim suparaciosi.
    Toate cele bune.
34. furtunadragos says:

    1 aprilie 2016 la 13:51
35. Marcus Crassus says:

    1 aprilie 2016 la 23:07

    @Adi Blueman,

    Uiti ca sabatul nu este o inventie a AZS. Sabatul este o traditie crestina preluata de la iudei.

    A considera ca sabatul crestin este acelasi lucru cu sabatul iudaic denota multa naivitate. Aici toti teologii de pe O2 or sa fie de acord si ne pot spune mai multe. Puteai asculta emisiunile lui Edi pe tema asta cel putin si ai fi renuntat la iluzia respectiva. Eu am avut prieteni evrei (mesianici) care m-au familiarizat cu modul in care vad ei tinerea zilei de odihna. Chiar daca te raportezi strict la Biblie, vei vedea ca Sabatul celebra in aceeasi masura eliberarea din robia egipteana ca si creatia; evreii le dadeau liber robilor in sabat ca sa nu uite ca si ei au fost robi in Egipt. Probabil la un moment dat 2 sarbatori diferite au fuzionat. Mai sunt si alte diferente fundamentale pe care te las sa le descoperi singur.

    Prima observatie este ca nimeni nu stie nimic despre „origini”, cand a aparut viata, in cate zile, etc.

    Aici ignori sensul propozitiei mele. Nu ma refeream la aparitia primelor celule, ci la aparitia marilor categorii de vietuitoare, a vegetatiei, a „luminatorilor”, separarea apelor etc. Stim cu certitudine ca toate elementele astea (care dpdv stiintific sunt eterogene, dar care pt. un autor antic reprezentau categoriile de baza ale existentei) nu au aparut in sapte zile, nici in ordinea respectiva. Daca ai acceptat timpul adanc, obiectia de mai sus nu ar trebui sa existe.

    Evident ca dupa sase zile de munca ai nevoie de o zi de odihna. Nu cred ca ti-ar conveni sa muncesti 13 zile si apoi a 14-a sa te odihnesti. Si aici apare exact utilitatea aia pe care o reclamai

    Au existat culturi care aveau cicluri de 10 zile, 6, 5 sau chiar 4. A pretinde ca e ceva special si magic in cifra 7 intra in aceeasi categorie cu venerarea moastelor sau a locurilor sfinte. Iar utilitatea pe care o reclam e aceeasi indiferent in care zi din sapte ma odihnesc! Daca ma odihnesc 2 din sapte imi e si mai util.

    Ma intreb daca tu ai experimentat vreodata cu adevarat bucuriile sabatului, daca sabatul a fost vreodata pentru tine „desfatarea ta”.

    Sigur; si eu am fost scotian adevarat. Am avut o perioada in care sabatul era cea mai fericita zi pt. mine fiindca puteam studia mai mult din Biblie, ma puteam ruga mai mult, puteam canta imnuri de lauda; dupa biserica ramaneam mereu sa repet la pian, sa acompaniez corul, sa particip la mese de partasie.
    Apreciez scurta incursiune in trecutul personal, insa aceasta nu constituie un argument in favoarea doctrinei adventiste a Sabatului. Peste tot prin lume oameni din toate culturile au sarbatori care le fac viata mai frumoasa, ii aduc impreuna si ofera un sens vietii. In trecut, fiecare cultura isi idealiza sarbatorile, fiecare trib se considera poporul ales pentru ca respecta adevaratele ritualuri initiate de zei. Insa in prezent multi s-au lecuit de tribalisme si au invatat sa se bucure de obiceiurile locale fara sa le absolutizeze. Singurii care continua sa se anatemizeze reciproc pe baza tinerii unor ritualuri sunt extremistii religiosi, vezi sunni si shia.

    Imposibil? Esti serios? Eu vad ca este foarte posibil si se face. Si de ce trebuie sa-l intelegi ca pe un ritual, ca pe o ofranda adusa unui timp absolut? Nu are nici o importanta daca sau unde exista acel meridian 0.

    Adventistii il inteleg ca pe un timp absolut, credeam ca am lamurit asta. De aceea sustin ca tinerea duminicii reprezinta semnul fiarei, in timp ce tinerea sambetei – sigiliul lui Dumnezeu. Fiindca tot ai mentionat legile puritane de tinere a duminicii – adventistii au adoptat maniera puritana de sabatizare, care e foarte diferita de cea iudaica; deci spiritul poruncii e exact acelasi, difera doar timpul. Daca renunti sa mai consideri timpul un absolut, vei fi obligat sa admiti ca nu e nicio diferenta intre tinerea duminicii sau a sambetei, apoi sa admiti ca toate fanteziile pionierilor, scenariile profetice si viziunile EW despre sabat au fost niste simple fabulatii. Insa daca faci asta, ai respins miezul doctrinar adventist, nu doar invelisul de secol 19.

    „sabatul a fost dat pentru om”, zice Isus, nu pentru Martieni.

    De aici deduci ca echipajul care va coloniza planeta Marte in mai putin de 10 ani pacatuieste prin simplul fapt ca iese din sfera de sfintenie a Sabatului! Daca in viitor omenirea va teraforma alte planete si le va locui, BAZS va trimite misionari sa-i convinga sa se intoarca pe pamant.

    Cauti cearta sau justificare pentru razvratire? Gasesti cate vrei, dar la ce-ti ajuta?

    Procesele astea de intentie nu fac decat sa ma dezguste. Ori de cate ori cineva a indraznit sa se dezlipeasca de vreo ideologie, s-au gasit persoane din vechea comunitate sa-l acuze ca a plecat din cauza rautatii inimii, ca sa scape de sub autoritatea divina. Nu conteaza cat de absurde sunt doctrinele comunitatii; nu conteaza ca doctrina sabatului n-are nicio treaba cu esenta crestinismului; e ceva cu care ne-am pomenit, deci cei care o refuza trebuie condamnati.
    Asta dupa ce spuneai „Eu nu condamn pe nimeni, nici pe cei ce pleaca din biserica, nici pe cei ce raman, nici pe agnostic/ateu, nici pe credincios.”

    Exact ceea ce au facut: au ales ceea ce au crezut de cuviinta, iar CG nu le-a impus ce sa faca. „Daca ceva nu vine din incredintare….”
    Nu are nici o importanta daca sau unde exista acel meridian 0.

    Cum sa nu aiba nicio importanta unde e meridianul 0? Poti tine sabatul in doua zile consecutive intr-o rotatie completa, nimeni nu iti spune care din cele 2 e „adevarata zi de odihna”. Daca ai admis ca pe insula Tonga, considerata conventional The International Data Line, poti alege sa tii sabatul oricand vrei, ai admis ca poti face asta oriunde pe glob. Neavand un „asa zice Domnul” despre adevaratul meridian zero, Tonga poate fi oriunde.
    Daca n-am fost suficient de explicit, asta se traduce in: „Poti sabatiza fie vineri, fie sambata, fie duminica, numai sa fie din incredintare”. Daca asta nu afecteaza doctrina azs. atunci nimic nu o face!
    Nu caut motive de cearta sau justificare pentru razvratire; sper doar sa dai dovada de onestitate intelectuala. Poti fi crestin si in afara adventismului.
36. Marcus Crassus says:

    1 aprilie 2016 la 23:15

    In ce-i priveste pe Edi si pe SP, ei au realizat demult problemele sabatizarii adventiste. Insa au realizat si faptul ca negarea doctrinei respective sau eliminarea obligativitatii ei (cum zice Pavel foarte limpede in Romani 14.5) ar duce la distrugerea totala a ethosului SDA, prin urmare au propus diferite redefiniri ale doctrinei. Daca evolutionismul teist al lui Edi ti se pare atat de gaunos, el e mic copil pe langa aceste redefiniri.
37. gigialuarvinte says:

    2 aprilie 2016 la 09:56

    @ Sonata

    Mergem la Geneza 1:5. (http://biblehub.com/text/genesis/1-5.htm)

    Și a numit zeul lumina, zi, iar întunericul l-a numit noapte. [apoi] S-a făcut seară, [apoi] s-a făcut dimineață. Ziua întâi.

    Deja noțiunea simplă de „zi” stă într-o omonimie: zi se numește și partea luminoasă, și durata de circa 24 de ore, ciclul între un răsărit sau apus sau amiază și următorul/următoarea.

    Și așa e foarte logic: a făcut lumina (deci s-a făcut zi în primul sens). Apoi a venit seara, apoi noaptea, apoi dimineața. Deci s-a încheiat un ciclu de 24 de ore, astfel că asta a fost prima zi – în cel de-al doilea sens – întreagă.

    Despre contaminarea cu Pesahul am mai vorbit. Un sabat ținut în amintirea creației ar începe efectiv (ca abținere de la muncă) vineri seara (oamenii nu lucrau noaptea, că nu prea aveau cum), dar propriu-zis doar sâmbătă dimineața și s-ar încheia duminică dimineața, nicidecum vineri seara. Așa că adventiștii care se duc la mall sâmbătă seara nu respectă un sabat în amintirea creației.

    Acum despre ironie. Eu prezum că un anume individ – îl voi numi „Moise”, cu ghilimele, potrivit tradiției – a scris un text în care apare el însuși ca personaj, că a întreprins o reformă politică, socială și morală într-un trib semitic și, pentru a reuși asta a creionat o practică religioasă, cu toate componentele ei – ritualuri, drept canonic ca drept intern, o doctrină ezoterică condiționată etnic pe post de drept internațional și a fondat o limbă.

    Este o construcție/creație a unei națiuni. Evreul este creația lui „Moise”, în cel mai tare sens ontologic. Asta se întâmplă prin limbă și prin reglementările de căsătorie, dar mai ales prin legământ. Rahav nu e evreică, Rut nu e evreică, și totuși David, de exemplu, e evreu. Iar unde e mormântul lui „Moise” știe orice evreu: în sulurile Torei. Pentru că acolo s-a și născut, ca personaj-autor. Niște moderni – majoritatea violent antisemiți, ca Ernest Renan – au priceput ce-a făcut „Moise” și de-acolo au plagiat ideea modernă de națiune. Doar că nu au luat tot, și așa a apărut naționalismul. Cam atât despre autor.

    Ordinea factuală este Paște – Sabat. „Moise” scrie pentru niște oameni care știu ce-i ăla calendar. Și, dacă nu crezi – pe linia Milton-White – că vreun Moise real a avut viziunea creației, trebuie să te întrebi de ce „Moise” duce problema sabatului în zona creației. Răspunsul meu sper că acum vă e simplu: pentru că a pretinde stăpânirea supra timpului altuia înseamnă a pretinde drepturi de creator asupra celui stăpânit.
38. Stancu Constantin says:

    2 aprilie 2016 la 15:17

    Gigialuarvinte!
    Ține minte!!! 🙂
    Felul în care pui problema poate fi o variantă de lucru, dar nu este singura. Varianta aceasta este varianta scepticului înrăit.
    Orice cercetare științifică trebuie inițial să pornească pe mai multe căi (variante)! Ele se vor estompa treptat pe parcursul cercetării, rămânând din ce în ce mai puține, ușurând în felul acesta munca de cercetare.
    Chiar dacă nu sunt luat în seamă deloc, deși sunt invitat la discuții prin însăși ROI, Regulamentul de Ordine Interioară al blogului, eu voi repeta în continuare un lucru care reiese clar din Scripturi, chiar dacă ele sunt o ficțiune, și anume: Sabatul de 24 de ore impus la evrei reprezenta o umbră a unei realități viitoare, a unui sabat de mult mai mare întindere în timp și fiind aflat în viitor față de timpul în care existau evreii ca religie iudaică. Deci după evenimentul rusaliilor mai precis. Narațiunea despre creațiune prezentată la Geneza este istoria întregii creațiuni (inclusiv perioada în care omul va fi reparat (recuperat), adică adus din nou la starea pe care o avea în Eden). Sabatul a fost ținut ca umbră până a venit DOMNUL VIITORULUI ȘI ADEVĂRATULUI SABAT și ne-a explicat ce este acel adevărat sabat. De atunci încoace nu a mai trebuit să se țină sabatul deoarece odată explicată, umbra și-a pierdut atributul de umbră, fiind înlocuit cu o realitate (Evrei cap. 4 și 5) pe care creștinul trebuia s-o înțeleagă și să se raporteze la ea, de la Hristos încoace. De aceea unele aspecte, în special cele ceremoniale au luat sfârșit. Venind realitatea pe care ele o simboliza ele nu mai reprezentau nimic și nu mai aveau nici o valoare în sine. De aceea, eu spre exemplu consider că aceia care țin paștile anual, chiar și după prima venire a lui Hristos, de fapt în felul acesta dovedesc că ei nu au recunoscut realitatea și deci cu alte cuvinte ÎNCĂ ÎL MAI AȘTEAPTĂ PE MESIA! Treaba lor!
39. beniamin51 says:

    2 aprilie 2016 la 17:17

    Marcus Crass

    „””Pori fi creștin și în afara adventismului””

    Modul popular de vorbire când este vorba de religia practicata nu se deosebește cu nimic intre un catolic și un adventist sau oricare evanghelic.

    Întreabă orice catolic dacă este creștin și îți va răspunde ca el este catolic nu crestin.
    Întreabă un adventist sabatarian ce religie are și majoritatea îți vor răspunde ca sunt adventisti de ziua a șaptea.,încă nu am întâlnit unul sa răspundă ca este crestin.
    Omul de rand din turma catolica identifica pe creștini doar cu evanghelicii , și pe aceștia ai considera eretici ,sau apostaziati.

    La fel adventismul de rand în frunte cu profeteasă cu tot ei se considera adventisti de ziua a șaptea, singura biserica adevarata iar creștinii de orice alta culoare sunt clasificați ca babilonieni,sau în alte cuvinte o religie apostaziata.

    În gândirea adventista , da este adevărat ca poți sa te numești creștin în afara adventismului ,dar ești de fapt un apostaziat și te închini la dumnezeul tău în ziua de duminica ce de fapt este semnul fiarei.

    După 1844 Elena W.spunea ca toți creștinii ce nu au acceptat doctrina ca Isus s.a mutat în alta camera a sanctuarului din orion ,au devenit apostaziati și de fapt acum se închina diavolului care sa instalat în camera sfinta după ce a fost lăsată goala de plecarea lui Isus din ea.
    Aceasta idee este bine exprimata de Elena în cartea …Experiente și viziuni…

    Sint de acord cu intenția în care ai făcut afirmația ta, însă știi foarte bine ca adventiștii nu gândesc ca tine la acest subiect.

    La fel ca și tine ma minunez de cei ce se vor adventisti ai sec 21 ,și prin aceasta nu realizează ca defapt ei desființează învățăturile distincte ale adventismului.

    Ei „”macaie”” ca o gasca ,umbla ca o rata și vor sa se creadă rate, când de fapt nu mai sunt rate.
40. Sonata says:

    2 aprilie 2016 la 21:03

    nota introductiva: devreme ce se pare ca „Sonata” este un termen mai preferat de catre utilizatori, probabil datorita obisnuintei si utilitatii, revin la aceasta porecla prescurtata, si voi incerca sa n-o mai schimb asa de des 🙂

    Marcus,

    „A considera ca sabatul crestin este acelasi lucru cu sabatul iudaic denota multa naivitate.”

    Te referi la mine cu naivitatea? Nu te grabi, ca graba strica treaba. Eu am spus ca este o traditie preluata de la iudei (via Isus si biserica apostolica), dar asta nu inseamna ca este „acelas lucru”. Am aratat originea, dupa care, desigur, intervin modificari. Si esti sigur ca nu cunosc sensurile sabatului nu doar ca memorial al creatiei, cat si al rascumpararii, al eliberarii, si al odihnei escatologice? Think again.

    „Mai sunt si alte diferente fundamentale pe care te las sa le descoperi singur.”

    E jenant sarcasmul tau, caci nici macar nu ai idee ce sau cat stiu despre teologia sabatului. Daca nu vorbesc pe larg despre asta e pentru ca jungla nu are stomac pentru asa ceva.

    „Aici ignori sensul propozitiei mele. (…….) Daca ai acceptat timpul adanc, obiectia de mai sus nu ar trebui sa existe.”

    Nu am ignorat sensul propozitiei tale, ci tu nu ai inteles obiectia. Faptul ca nimeni nu stie nimic precis despre „origini” ar trebui sa te fereasca de a face afirmatii de genul; „Stim cu certitudine ca toate elementele astea (….) nu au aparut in sapte zile, nici in ordinea respectiva.” Am ridicat-o si pentru a-ti sugera ca si cei care citesc Geneza literal si cred intr-o creatie recenta (cazul d-lui Daniel), atat timp cat se bazeaza doar pe Biblie, fara sa aiba cunostinte stiintifice, trebuie sa fie respectati pentru ca au tot dreptul sa creada ceea ce cred. Noi, cei care suntem mai curiosi si mai capabili sa intelegem si stiintele, ne modificam paradigma de gandire si ajustam conceptele, dar nu avem dreptul de a jigni pe nimeni.

    Dar pentru a nu mai lungi mesajul prea mult, am sa spun ca ceea ce am inteles din mesajele tale anterioare (deci nu acest mesaj la care raspund) a fost ca tu exprimai propriile motive pentru care nu mai consideri valida teologia sabatului, deaceea si eu am raspuns tot din punct de vedere personal cum vad, pentru mine, problema. Tu insa insisti sa discutam „doctrina AZS” si revii cu fraza urmatoare despre sabat, pe care o voi comenta mai pe larg.

    „Adventistii il inteleg ca pe un timp absolut, credeam ca am lamurit asta. De aceea sustin ca tinerea duminicii reprezinta semnul fiarei, in timp ce tinerea sambetei – sigiliul lui Dumnezeu.

    Repet, nu este vorba de un timp absolut ci de un timp special. Asa cum aminteste dl. gigialuarvinte (dintr-o alta perspectiva – dar am sa-i raspund separat) conteaza cine anume stapaneste asupra timpului, adica ce autoritate accepti. Timpul este relativ, meridianele si zilele saptamanii sunt conventionale, deci nu e nici o problema aici. Insa devreme ce tu, in Londra sau Bucuresti, te conformezi acestor conventii si stii care anume este ziua de sambata si care cea de duminica, mi se pare normal sa tii sambata ca sabatul zilei a saptea (pe baza Bibliei), si nu duminica (pe care stii cine a stabilit-o). Nimeni nu-ti poate garanta ca sambata pe care o tin astazi evreii pe meridianul Ierusalim este aceeasi a saptea zi consecutiva de la „creatiune”, nici macar daca ar fi vorba de o perioada relativ scurta de 6000 de ani. Asa ca a „asculta de porunci omenesti” nu are nimic de-a face cu a respecta conventiile sociale in ce priveste calendarul saptamanal, ci are de a face cu inchinarea, si de aici vin „sigiliul lui Dumnezeu” si „semnul fiarei”. Poti sa urmaresti raspunsul catre dl. gigialuarvinte, caci are legatura cu ceea ce discutam.
41. Marcus Crassus says:

    2 aprilie 2016 la 22:09

    Sonata,

    cei care cred intr-o creatie recenta […] trebuie sa fie respectati pentru ca au tot dreptul sa creada ceea ce cred.nu avem dreptul de a jigni pe nimeni

    Nu am jignit pe nimeni, iar apelurile astea repetate ma obosesc. Eu spuneam ca stiu cu certitudine ca ipoteza creationista este falsa, ca istoria naturala nu a avut loc in felul asta, dta. imi raspunzi ca nu stim nimic (implicand ca YEC trebuie sa ramana ca o ipoteza) si ca nu trebuie sa-i jignim pe credinciosi.

    Repet, nu este vorba de un timp absolut ci de un timp special. Conteaza cine anume stapaneste asupra timpului, adica ce autoritate accepti. a „asculta de porunci omenesti” nu are nimic de-a face cu a respecta conventiile sociale in ce priveste calendarul saptamanal, ci are de a face cu inchinarea, si de aici vin „sigiliul lui Dumnezeu” si „semnul fiarei”.

    Aici Beni are dreptate – in incercarea de a apara doctrinele bisericii, ai ajuns sa le negi.

    „Nu este vorba de un timp absolut ci de un timp special. Conteaza ce autoritate accepti”.

    1. Puritanii care sabatizau duminica, fiind convinsi de sfintenia acestei zile, acceptau autoritatea lui Dumnezeu si aveau acelasi timp special (maniera de respectare era identica). Atunci cand adventistii au venit si au spus ca duminica e o zi falsa de inchinare, iar sambata e cea adevarata fiindca vine de la creatie, au afirmat un timp absolut – un interval magic care dateaza de la origini si care trebuie pastrat intact, fiindca orele respective sunt sfinte; Dumnezeu si ingerii deschid Sabatul in cer concomitent cu noi samd. Stii bine ca EW a scris despre asta.

    2. Daca timpul nu e absolut, ci doar special, decizia lui Constantin de a schimba ziua de odihna a fost inofensiva, prin urmare nu a avut nicio semnificatie profetica.
    Pe baza carui criteriu consideri ca restul crestinatatii are o inchinare gresita, in timp ce SDA au inchinarea corecta?

    3. Daca timpul nu e absolut si oricum ciclurile saptamanale s-au pierdut de la creatie incoace, te poti inchina in orice zi a saptamanii, tot ce conteaza e sa fii sub autoritatea lui Dumnezeu si sa ai un timp special. Insa stii bine ca adventistii nu vad lucrurile astfel; au fost o multime de frati care au facut inchisoare prin anii 50 fiindca au refuzat sa iasa la instructie sambata; au fost o multime de parinti care si-au tinut copiii acasa ca sa nu calce ziua de odihna; au fost o multime de muzicieni ratati pentru simplul motiv ca au evitat sa dea concerte sambata, asadar au ramas toata viata pe la filarmonici obscure, muritori de foame, cand ar fi putut sa aiba impact la nivel mondial. O multime de copii care si-ar fi ales alte profesii, dar din teama de a nu fi fortati sa calce sabatul au facut medicina, conservatorul sau teologia adventista. Asadar, pentru fiecare aspect pozitiv pe care l-ai enumerat, poti gasi unul negativ.

    4. Negarea timpului absolut are si alte consecinte – poti alege sa tii sambata de dimineata, nu de vineri la apus; poti alege sa o tii de la miezul noptii sau de la 10 seara. Spune-le asta tuturor parintilor SDA care isi invoiesc copiii de la ultimele ore in zilele de vineri pe timp de iarna, ca sa nu-i apuce asfintitul.
    Naivitatea acestei doctrine e aparenta in tarile nordice, unde iarna ziua ajunge atat de scurta, incat trebuie sa iti iei liber de la serviciu pentru intreaga zi. Iar adventistii, ca sa evite aceasta problema, aleg o ora arbitrara – 20:00 – pentru deschiderea sabatului.
42. polihronu says:

    2 aprilie 2016 la 22:38

    „trebuie sa fie respectati pentru ca au tot dreptul sa creada ceea ce cred”

    Daca ai fi spus ca trebuie sa li se respecte dreptul de a crede ceea ce cred, ar fi fost totul ok si-am fi cazut de acord. Dar tu spui (iar din context reiese inca mai clar) ca oamenii trebuie respectati pentru simplul motiv ca isi exercita un drept. Asta e o prostie. Oricine are dreptul sa investeasca intr-o schema piramidala, muscind, uneori cu daune substantiale, mirobolante nade. Da’ tu n-ai nicio obligatie sa respecti o asemenea optiune sau pe cel care o face, pentru simplul motiv de a fi facut-o. Americanii au tot dreptul sa creada ca Trump e bun de presedinte. Restul lumii nu le datoreaza americanilor vreun dram de respect pentru exercitarea acestui drept. Mai mult, intr-o lume in care Biblia nu e singurul manual studiat in scoala, iar internetul e la buricul degetului oricarui neica nimeni, optiunea pentru stupiditate nu doar ca nu e respectabila, e perversa, e imorala.
43. polihronu says:

    2 aprilie 2016 la 22:48

    „Si esti sigur ca nu cunosc sensurile sabatului nu doar ca memorial al creatiei, cat si al rascumpararii, al eliberarii, si al odihnei escatologice?”

    Nu are noul legamint, in mod expres, un alt memorial? Ce-i aia „odihna escatologica”? Nu, asa cum spune Evrei 4, insasi iesirea de sub legea care nu aduce odihna, cu toate sabatele ei?
44. Sonata says:

    3 aprilie 2016 la 01:30

    @gigialuarvinte (si Marcus)

    Deci, daca inteleg bine chestia cu ironia, „Moise” face o reforma in acel trib semitic, isi asuma conducerea, stabileste legi (Tora) pentru ceilalti (inclusiv exercita puterea asupra timpului lor), iar ironia consta in aceea ca isi mascheaza intentiile si isi justifica actiunile prin invocarea autoritatii Zeului: „asa a facut (sau pentru ca asa a facut sau spus) Zeul, asa facem si noi” (adica voi), sau un fel de „Domnul mi-a aratat”, sau „Domnul mi-a zis”. Daca nu am inteles bine, va rog sa ma corectati.

    Daca asa stau lucrurile, apar niste probleme. Acest leit-motiv apare mereu in Biblie, de la Geneza la Apocalipsa („caci in sase zile a facut Dumnezeu…”), ceea ce ar duce la concluzia ca intreaga Biblie este un manifest politic (si ironic!), insa in cazul asta nu inteleg de ce ati afirmat cu alta ocazie ca cititi devotional Biblia (sau macar unele pasaje), si ca recunoasteti ca in anumite texte se resimte o anume revelatie a Zeului, o anume „intersectare” a autorului cu divinitatea. Cu alte cuvinte, in ce fel faceti deosebirea intre textele „politice” si textele „revelate”?

    Ati amintit Gen. 1,5. Cred ca este o deosebire intre ce anume spune Zeul (si se face) in acea zi, si fraza care se repeta in cazul fiecarei zile (mai putin a saptea). In Gen. 1,5, in prima zi s-a creat lumina, dar eu consider ca aici este vorba de lumina ca element cosmic, ca materie, nu ca lumina in sens de zi sau dimineata. Fraza care se repeta mereu, „Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua intai.”, este singura fraza care trebuie considerata ca desemnand o zi a saptamanii, mai ales ca este numerotata. De aceea, adventistii, ca si evreii, tin sabatul de la apus vineri seara si pana la apus sambata seara, asa ca mersul la mall este ok in opinia mea (I prefer the movies).

    Dupa cum spuneam, se pot spune multe despre motivele pentru care „Moise” ar fi descris creatiunea asa cum a facut-o. Din punct de vedere istoric, au fost mai multe moduri de interpretare a Genezei. Un mod ar fi considerarea zilelor ca zile de 24 de ore, insumand o saptamana literala. Acesta a fost modul in care au gandit Ussher, Luther si Calvin, si este modul de intelegere al creationistilor YEC. Un alt mod de a interpreta este cel al lui Philo de Alexandria (10 BC – AD 50), care in cartea sa A Treatise on the Account of the Creation of the World as Given by Moses a spus ca Dumnezeu a creat totul in mod instant, Geneza fiind doar o descriere pe zile pentru a se pune lucrurile intr-o anumita ordine si aranjament, cifra 6 fiind in mod natural cea mai productiva. Altii, ca Iustin Martirul sau Irineu, au sugerat ca zilele creatiei reprezinta ere indelungate de timp, pe baza textelor Psalmi 90,4 si 2 Petru 3,8. Irineu foloseste aceasta interpretare cand se refera la avertizarea data lui Adam, care apoi a murit inainte de a implini o mie de ani. Clement de Alexandria a sustinut ca nu poate fi vorba de o creatiune in timp, deoarece insusi timpul este creat odata cu lucrurile care exista. Asadar el a considerat ca zilele din Geneza reprezinta prioritatea lucrurilor create, nu momentul cand anume au fost create. Cam in acelas mod a inteles Augustin, care a crezut ca in nici un caz zilele din Geneza nu pot fi ca zilele noastre actuale. Ambii au sustinut ca in Geneza este vorba de o ordine logica, nu de una cronologica. Comparati de exemplu Geneza 1 cu Isaia 45, 12. Cine ar crede ca Isaia, care descrie totusi un eveniment real, spune ca Dumnezeu a facut mai intai pamantul , apoi oamenii, si in cele din urma cerurile?

    Doctrina sabatului, in opinia mea, este bazata pe urmatoarele texte (doar cateva, reprezentative):

    1. Geneza 2, 2-3
    2. Exod 20, 8-11
    3. Ezechiel 20,12
    4. Isaia 45, 12
    5. Isaia 58, 13-14
    6. Luca 4, 18-19
    7. Matei 12, 8
    8. Evrei 4, 1-11
    9. Apocalipsa 12, 17
    10. Apocalipsa 14,7.12

    Se pare ca Marcus intentionat se face ca nu intelege ce am spus. Nu se poate vorbi de un „timp absolut” pentru ca nu avem cum stabili daca sambata actuala este aceeasi a saptea zi consecutiva de la creatiune. Avem un calendar, care este o conventie civila. Pe baza lui stim ca Sambata este ziua a saptea si Duminica este prima zi a saptamanii. Intreg crestinismul (generalizez aici) se duce de pasti la „inviere” sambata noaptea spre duminica dimineta. Asta arata ca macar de la Isus incoace stim care este ziua a saptea si care este prima. Puritanii numeau duminica sabat in mod eronat. Biblia nu lasa nici un dubiu cu privire la ce anume este sabat, deci nu este totuna ce zi respecti. Da, eu accept ca Creatorul are drept asupra timpului (ca si asupra materiei si spatiului), deaceea, pentru mine cel putin, nu este un dubiu care este ziua de sabat si nici de ce o adopt.
45. Sonata says:

    3 aprilie 2016 la 01:46

    @polihronu

    Am intentionat sa spun ca, da, dreptul de a crede literal Geneza, trebuie sa le fie respectat. Insa in legatura cu Evrei 4, nu cred ca ai dreptate. Nu este vorba de „iesirea de sub legea aia”, ci autorul spune ca in ce-i priveste pe iudei, „Cuvantul care le-a fost propovaduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru ca n-a gasit credinta la cei ce l-au auzit.” De asta nu au intrat in odihna promisa: „aceia carora li s-a vestit intai vestea buna n-au intrat in ea, din pricina neascultarii lor”. Insa acelas sabat ramane si in legamantul nou (le voi pune legile mele in inima lor) dupa cum in v. 9-10 spune „9. Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10. Fiindca cine intra in odihna Lui se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale.”
46. gigialuarvinte says:

    3 aprilie 2016 la 05:53

    @ Stancu Constantin

    „Varianta aceasta este varianta scepticului înrăit.”

    Nu știu de câtă vreme urmăriți blogul ăsta și discuțiile de la subsol; eu am afirmat, de mai multe ori, că sunt credincios, în cele trei sensuri ale noțiunii (încredere în zeu – aici intră inclusiv o formă de credință în „minuni”, în sensul că zeul intervine în mersul vieții mele și, în general, în lucrurile pe care le-a creat – dar aici e foarte important, pentru a înțelege ceva, să înțelegeți ce cred eu că a creat zeul și mai ales cum și de ce; credincioșie față de el – aici, deși lucrurile ar putea să semene, credincioșia nu e defel același lucru cu ascultarea; și credință, mai precis încredințare că există un zeu și numai unul, încredințare ce se bazează pe ceea ce îndeobște se numește „experiență mistică”, și asta în ciuda faptului că am „consumat”, ca experiență intelectuală cel puțin, toate formele de argumente pentru existența unui zeu, unele covârșitoare pentru oricine le înțelege – i.e. are educație suficientă pentru a le înțelege, ceea ce e un lucru extrem de rar – dar le-am găsit prea sărace).

    Sunt însă, sceptic cu privire la ceea ce zic alți oameni. Fie ei teologi sau pretinși profeți. Și, da, resping și lectura teologică a Bibliei, și pe cea „științifică” (i.e. istorico-critică sau mitologist-comparatistă), și prostia imensă a așa-numitei „lecturi literale”, o invenție altminteri foarte târzie în creștinism. Cărțile Vechiului Testament (Tanakh-ul evreiesc) sunt artefacte literare, nu „istorie” în sensul forjat de iluminismul elen – de fapt, ceea ce corespunde cu noțiunea greacă de „istorie” a devenit rapid tot un artefact literar, dar în beneficiul puterii.

    „Sabatul de 24 de ore impus la evrei reprezenta o umbră a unei realități viitoare, a unui sabat de mult mai mare întindere în timp și fiind aflat în viitor față de timpul în care existau evreii ca religie iudaică.”

    Ca să înțelegi ce vrea Moise să zică despre timp, sabat și jertfe, trebuie să mergi la Exod 12. În ziua a zecea a lunii întâi fiecare familie trebuie să ia un miel. Care este ținut până în seara celei de-a paisprezecea zile, când este înjunghiat și mâncat, iar ce rămâne este ars. Aici „Moise” instituie timpul social al ceea ce vor fi evreii, introducând un nou calendar. Definește luna curentă ca prima zi a anului; definirea este în vederea unui gest viitor: eliberarea din robie, libertatea; spre deosebire de religiile care existaseră până atunci și de care „Moise” avea cunoștință, în care timpul este normat de evenimente trecute, el întemeiază calendarul pe ceva ce urmează să vină: ieșirea din robie.

    Apoi definește jertfa, tot în răspăr cu ceea ce făceau religiile pe care el și sclavii pe care și-i asumă ca frați, ca ceva ce este mâncat de cel care aduce jertfa, nu de zei, nu de preoți. Și mai important, scopul nu este de a „liniști” mânia vreunui zeu, nici de a-l hrăni că el e handicapat și nu-și poate frige un miel, nici pentru a mulțumi zeului pentru „binecuvântări cerești” – ci pentru a produce coeziune socială în vederea eliberării (dacă sunt prea puțini în casă, să-l ia cu vecinul/aproapele).

    Încă înainte ca evenimentul să se producă, „Moise” introduce o formă de „culturism al încrederii”, stabilind o sărbătoare de aniversare a unui eveniment viitor și, omenește privind, cu foarte mici șanse de reușită.

    Aici este înființată și ideea de săptămână de 7 zile (versetele 14-20). Așa că săptămâna de șapte zile este propusă evreilor în legătură cu eliberarea, nu cu vreo creație în 6 zile+zi de odihnă. Alea vor veni ceva mai târziu. Nu intru în povestea cu aluatul, notez doar că aluatul e o formă de sclavie – trebuie să aștepți să dospească, te ține legat de casă, îți îngrădește libertatea. Treaba cu sângele pe ușori și cu întâii născuți sper că înțelege toată lumea că e „răzbunarea” lui „Moise” pe episodul de la nașterea sa și că nu intervine niciun zeu și niciun înger Abbadon să-i omoare pe egipteni.

    Apoi (versetele 42-49) sărbătoarea este definită ca fiind strict etnică – o serie de interdicții foarte tari (străinul, veneticul, simbriașul sunt excluși) sunt enunțate – dar apoi este deschisă oricui vrea să intre în legământ cu YHWH.

    A doua întemeiere a săptămânii de șapte zile apare în Exod 16 și este legată de timpul muncii. Aici e foarte important amănuntul că nu se putea păstra nimic pentru a doua zi, cu excepția nopții vineri-sâmbătă. Asta este una dintre cele mai profunde reglementări sociale, care a făcut ca poporul ăla inventat de „Moise” să existe și după (cel puțin, atestat istoric, 3000 de ani). La fel cum pedeapsa pentru ieșit sâmbăta după mană nu are legătură cu faptul că asta supără vreun zeu (că-i ia boii de la bicicletă), ci că nerespectarea unei reglementări sociale privind timpul muncii produce concurență neloială, un avantaj competitiv nemeritat. Era progresistă din SUA și spargerea monopolului în petrol este unul dintre ecourile istorice ale acestei reglementări, la fel anumite reglementări europene de astăzi.

    Abia a treia întemeiere a sabatului este legată de creație și vine odată cu legământul dintre evrei și YHWH, pe care evreii îl acceptaseră implicit exact prin ținerea paștilor și ieșirea din Egipt. Așa că aveți dreptate că se referea la un eveniment viitor, atunci când a fost instituit ca săptămână pascală, dar deja la darea „celor zece porunci” evreii aveau două lucruri de care să-și amintească.

    „omul va fi reparat (recuperat), adică adus din nou la starea pe care o avea în Eden”

    Aici nu cred că înțeleg la ce vă referiți.

    „Sabatul a fost ținut ca umbră până a venit DOMNUL VIITORULUI ȘI ADEVĂRATULUI SABAT și ne-a explicat ce este acel adevărat sabat.”

    Aici v-aș fi recunoscător dacă m-ați lumina cu privire la ceea ce este „adevărat sabat”.
47. polihronu says:

    3 aprilie 2016 la 10:50

    „Apoi definește jertfa, tot în răspăr cu ceea ce făceau religiile pe care el și sclavii pe care și-i asumă ca frați, ca ceva ce este mâncat de cel care aduce jertfa, nu de zei, nu de preoți.”

    Lasind la o parte anacolutul, fraza asta e un bullshit mare cit casa. Toate religiile Levantului antic, inclusiv cea egipteana, aveau sacrificii consumate de comunitate. Iar Leviticul abunda in jertfe halite doar de preoti sau zeu.

    „sper că înțelege toată lumea”

    Speranta moare ultima. Cica.
48. polihronu says:

    3 aprilie 2016 la 11:28

    „Nu este vorba de ‘iesirea de sub legea aia'”

    Ba sigur ca despre asta e vorba. Sabatizarea care ramine in noul legamint (total diferit de vechiul – o sa revin la asta) nu e sabatul vechiului legamint, ci o odihna asemenea odihnei primordiale a lui Dumnezeu (asta e singurul punct de comparatie, nu vreo institutie mozaica). Iar aceasta e, in ordine alegorica, fix odihna de faptele primului legamint, inclusiv de sabatele acestuia. Evrei 4 nu sugereaza niciunde ca aceasta odihna, adusa de preotia lui Isus, ar fi fost disponibila sub vechiul legamint (Isus-ul vechii legi – Iosua – n-a dat niciodata odihna). Dimpotriva, vechiul legamint promite o „alta zi”. Neascultarea/necredinta evreilor se refera la momentul evangheliei (al doilea Isus a venit la ai lui, dar acestia nu l-au primit), nu la indisciplina ‘poporului ales’ sub primul legamint.

    Evrei 8 face cit se poate de clar faptul ca noul legamint nu e o reluare a vechiului (defect din fabrica), ci un lucru cu totul inedit. Mai mult, trebuie sa fii atent la trucul pe care autorul il foloseste citind din Ieremia 31 – vrea sa dea impresia ca noul legamint prevestit de profet ar fi acelasi cu cel propus de teologul noului legamint (ca sa bata vechiul legamint cu propriile arme, sa zicem). Dar nu e cazul. Noul legamint imaginat de Ieremia e doar o versiune imbunatatita a vechiului legamint, incheiat tot in exclusivitate cu „semintiile lui Israel”, adunate din „risipire”. Templul lui Ieremia e tot la Ierusalim, nu in cer. Legea legamintului innoit de Ieremia e tot legea lui Moise – cu tot cu preoti levitici si jertfe de animale. Or, tocmai asta vrea autorul Evreilor sa lase in urma, deschizind legamintul pentru toata lumea, mutind templul in cer si inaugurind o noua preotie, cu o noua lege – fara singe de dobitoc si sabatizare indobitocitoare.
49. Stancu Constantin says:

    3 aprilie 2016 la 11:52

    @gigialuarvinte,
    Eu urmăresc sporadic acest blog deoarece cantitatea de informații de pe net este uriașă și toți prietenii vin cu câte o sugestie: Ai citit ce ziceam eu pe nu știu ce blog?… Ai văzut articolul lui cutare sau cutare?… etc. Dar oricâtă bunăvoință aș avea nu pot citi tot. Mai ales că mai am și de lucru, zilnic. Dar oricum, fiind Sabat (asta nu la noi ci probabil prin Filipine sau oricum pe partea cealaltă a globului 🙂 ) am un pic de timp și pentru lectură și scris. Mulțumesc totuși că-mi acorzi atenție.
    1. Foarte corect ceea ce ai zis despre sabat dar nu este totul. Pavel a observat că mielul ars în întregime însemna și umbra unui viitor Miel care urma să fie sacrificat în mod real. Mielul iudaic era doar umbra lucrurilor viitoare dar realitatea era Hristos (Mielul care stătea la sfârșit pe Muntele Sion împreună cu 144.000, cifră literală sau simbolică, nu este important aici și acum). Asta în cazul în care considerăm relatările și persoana Isus Hristos ca fiind realități și nu legende.
    2. Apocalipsa 21 descrie bine această reparație a omenirii de defectele cauzate de dorința lor exprimată clar în Geneza de a deosebi singuri binele de rău (El va șterge orice lacrimă din ochii lor, și moartea nu va mai fi … etc).
    Am folosit termenul „recuperat” în sensul în care Satana (dacă există) i-a despărțit pe oameni de YHWH. A făcut asta susținând ideea că YHWH a făcut pe om slab, neinformat, imperfect și susținând că el îi va păcăli în maximum cinci minute! 🙂 Și a realizat aceasta! 🙂 Mai mult a susținut că YHWH se comportă ca un tată vitreg, că privează coroana creațiunii Sale de anumite drepturi care le-ar fi fost cuvenite tocmai datorită modului cum au fost construiți (adică cu voința liberă) etc… Astfel universul, îngerii, toate creaturile cerești (dacă ele există) înțelegeau faptul că YHWH nu prea punea mare preț pe creaturile Sale pământești. Cam în felul acesta vedea creația invizibilă statutul lui YHWH de tată vitreg. Isus Hristos, prin ceea ce a făcut (și a făcut în sensul acesta lucruri pe care creștinătatea nici nu le bagă în seamă, deși ele sunt mai importante decât jertfa finală (moartea) ) a reînnodat din nou legăturile omului cu YHWH.
    Eu văd păcatul săvârșit de Adam și Eva nu neascultarea ci faptul că au refuzat protecția divină, afirmând că pot și singuri să deosebească binele de rău, și chiar au făcut-o însă se vede clar că nu au reușit acest lucru. Deci trupul lor s-a degradat treptat nu pentru că mințeau, curveau, furau sau mai știu eu ce alte fapte urâte făceau, ci pentru că lipsea acea protecție din jurul planetei Terra care întreținea viața în condiții ideale și la infinit. YHWH și-a retras-o din cauză că Adam și Eva au dorit acest lucru.
    După ce toate relele posibile se vor manifesta, atunci Dumnezeu va pune capăt acestor stări de lucruri (demonstrația fiind completă deci) și va începe Împărăția lui Dumnezeu de 1000 de ani (literali sau simbolici, mă interesează mai puțin acest aspect) și în acest interval de timp Dumnezeu va realiza pe Pământ ceea ce a intenționat inițial să facă, însă a fost obligat să amâne acest lucru datorită mersului lucrurilor. Putea fi și invers, adică Adam și Eva să fi ascultat până li se termina instruirea iar apoi nu mai puteau fi înșelați și nici chiar ei nu s-ar mai fi putut înșela pe ei înșiși. Lumea ar fi fost fericită cu multe mii de ani mai devreme. Dar din moment ce lucrurile au luat o asemenea turnură, n-avem ce face, suportăm și noi consecințele. Dumnezeu trebuie să facă aceste lucruri (Împărăția Sa) pentru a demonstra întregii creații care este diferența între împărățiile oamenilor de mii de ani încoace și ceea ce intenționa El să facă inițial, dar graba oamenilor și neexistența unui precedent L-au obligat să întârzie realizarea condițiilor Edenice pe toată suprafața Terrei. Abia atunci oamenii vor putea să judece cu dreptate pe Dumnezeu – Romani 3:4. Dumnezeu judecă acum lumea cu nedreptate! Abia cândva în viitor va judeca lumea cu dreptate! 🙂 Întreabă-mă dacă nu înțelegi. 🙂
    După ce toate acestea se vor sfârși, aba atunci YHWH va putea spune cu satisfacție: Iată că toate lucrurile sunt foarte bune! Și abia atunci se va bucura, bucuria fiind de fapt odihna Sa, ca de fapt și odihna noastră.
    Asta în cazul în care Biblia sau existența lui YHWH este adevărată. Dacă nu, am conversat doar, dar nu murim noi dintr-asta! 🙂
    Apropos de adevăratul sabat, este scris foarte clar la Evrei cap 4 și 5 despre acel sabat viitor. Cei care cred, vor ajunge să intre în acest sabat viitor. 🙂 Poți considera că este doar un punct de vedere. Sunt om, sunt muritor sunt imperfect deci supus greșelilor și erorilor de multe feluri.
50. Sonata says:

    3 aprilie 2016 la 12:06

    „8. Caci, ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „Iata, vin zile, zice Domnul, cand voi face cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda un legamant nou;
    9. nu ca legamantul pe care l-am facut cu parintii lor, in ziua cand i-am apucat de mana, ca sa-i scot din tara Egiptului. Pentru ca n-au ramas in legamantul Meu, si nici Mie nu Mi-a pasat de ei, zice Domnul.”

    Aici in Evrei 8, 8-9 este clar ca este vorba de lagamantul vechi in are „n-au ramas”, si de aceea Domnul nu le-a (mai) pasat de ei, deci nu au intrat in odihna. Iosua nu putea sa le dea odihna tocmai din cauza neascultarii lor (de atunci). Desi eu recunosc ca sunt deosebiri intre legamantul vechi si cel nou, spun in acelas timp ca nu e vorba de legaminte total diferite. Cel vechi era „chipul si umbra lucrurilor ceresti”, adica a celui nou, deci este evidenta legatura dintre ele. Doar ca cel nou cuprindea fagaduinte mai bune si nu era bazat pe slujba preotilor ci pe preotia lui Isus, Marele Preot, incluzand fagaduinta unei odihne vesnice „ca cea de Sabat” (care in vechiul legamant era doar in ziua a saptea). „Sabatizarea indobitocitoare” era opera deturnarii de catre farisei si carturari a sensului sabatului, urmand o linie care se pierde in trecut, iar Isus venise sa faca o reforma si in privinta sabatului.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.