Adversus Haereses

Anunțuri

188 Responses to Adversus Haereses

  1. ge2oana says:

    Constantine,

    Esti sigur ca ai raspuns la ce zici TU ca ai raspuns !?

    Unde!? La O2 !?
    Adica eram cu totii morti si ne-inviati !?

    Ah , am inteles , sorry, vrei sa fii bagat in seama.
    Deh, boala veche !

  2. Nenea doctoru,

    Întrebarea aia aștepta un răspuns, nu miștouri.

  3. Sonata says:

    @gigialuarvinte

    „orice copil se prinde că zilele „creației” sunt descrise ironic, doar adulții nu mai înțeleg asta”
    ……………………………………………………………….
    „Și așa e foarte logic: a făcut lumina (deci s-a făcut zi în primul sens). Apoi a venit seara, apoi noaptea, apoi dimineața. Deci s-a încheiat un ciclu de 24 de ore, astfel că asta a fost prima zi – în cel de-al doilea sens – întreagă.”
    ………………………………………………………………..
    „Acum despre ironie. Eu prezum că un anume individ – îl voi numi „Moise”, cu ghilimele, potrivit tradiției – a scris un text în care apare el însuși ca personaj, că a întreprins o reformă politică, socială și morală într-un trib semitic și, pentru a reuși asta a creionat o practică religioasă, cu toate componentele ei – ritualuri, drept canonic ca drept intern, o doctrină ezoterică condiționată etnic pe post de drept internațional și a fondat o limbă.”
    ………………………………………………………………
    „Ordinea factuală este Paște – Sabat. „Moise” scrie pentru niște oameni care știu ce-i ăla calendar. (….) trebuie să te întrebi de ce „Moise” duce problema sabatului în zona creației. Răspunsul meu sper că acum vă e simplu: pentru că a pretinde stăpânirea supra timpului altuia înseamnă a pretinde drepturi de creator asupra celui stăpânit.”
    ………………………………………………………………
    „Încă înainte ca evenimentul să se producă, „Moise” introduce o formă de „culturism al încrederii”, stabilind o sărbătoare de aniversare a unui eveniment viitor și, omenește privind, cu foarte mici șanse de reușită.”
    ……………………………………………………………..
    „Aici este înființată și ideea de săptămână de 7 zile (versetele 14-20). Așa că săptămâna de șapte zile este propusă evreilor în legătură cu eliberarea, nu cu vreo creație în 6 zile+zi de odihnă. Alea vor veni ceva mai târziu. Nu intru în povestea cu aluatul, notez doar că aluatul e o formă de sclavie – trebuie să aștepți să dospească, te ține legat de casă, îți îngrădește libertatea. Treaba cu sângele pe ușori și cu întâii născuți sper că înțelege toată lumea că e „răzbunarea” lui „Moise” pe episodul de la nașterea sa și că nu intervine niciun zeu și niciun înger Abbadon să-i omoare pe egipteni.”
    ……………………………………………………………….
    „A doua întemeiere a săptămânii de șapte zile apare în Exod 16 și este legată de timpul muncii. Aici e foarte important amănuntul că nu se putea păstra nimic pentru a doua zi, cu excepția nopții vineri-sâmbătă. Asta este una dintre cele mai profunde reglementări sociale, care a făcut ca poporul ăla inventat de „Moise” să existe și după (cel puțin, atestat istoric, 3000 de ani). La fel cum pedeapsa pentru ieșit sâmbăta după mană nu are legătură cu faptul că asta supără vreun zeu (că-i ia boii de la bicicletă), ci că nerespectarea unei reglementări sociale privind timpul muncii produce concurență neloială, un avantaj competitiv nemeritat.”
    ………………………………………………………………
    „Abia a treia întemeiere a sabatului este legată de creație și vine odată cu legământul dintre evrei și YHWH, pe care evreii îl acceptaseră implicit exact prin ținerea paștilor și ieșirea din Egipt. Așa că aveți dreptate că se referea la un eveniment viitor, atunci când a fost instituit ca săptămână pascală, dar deja la darea „celor zece porunci” evreii aveau două lucruri de care să-și amintească.”
    ………………………………………………………………
    „Așa că „Moise”, pentru a-i elibera pe evrei, adică pentru a-i face să prețuiască libertatea, trebuie să le explice – și cu ocazia asta întregii omeniri – cum ajung oamenii în sclavie. De-aia am zis că Geneza e un tratat de filozofie politică.”
    ………………………………………………………………
    „„Moise” descrie o creație propriu-zisă, adică un proiect rațional.”
    ………………………………………………………………
    „„Moise” face prima „dezvrăjire a lumii”. Și a timpului: prima sărbătoare nu e fix de anul nou, ci 10 – 14 zile mai târziu. Și nu aniversează vreo creație/apariție a lumii, ci eliberarea.”
    ………………………………………………………………
    „Ruptura dintre cele șase zile și cea de-a șaptea are un sens, de-aia este leit-motiv. Este ruptura dintre lumea zeului și cea a oamenilor, încredințarea că zeul nu se amestecă în treburile oamenilor și că orice pretenție a unui om care cere supunere în numele zeului trebuie ridiculizată și respinsă.”
    ………………………………………………………………
    „Ironia la care mă refeream este aia de a pune ziua să înceapă, în săptămâna creației, altfel decât stabilise deja pentru sărbători. (…………) Pentru că nu de ziua naturală e vorba – care începe dimineața, în zori, de la creația aia din Geneza încoace sau de la BB încoace – ci de zi ca unitate de măsură a oricărei activități raționale.”
    ………………………………………………………………
    „Dacă creatorul ar avea vreun drept și și l-ar revendica, ar avea asupra întregului timp. Dar el a ales să-i lase pe oameni liberi.”

    Cred ca am inteles acum punctele dvs. de vedere, si multumesc pentru explicatii! Raman insa unele lucruri pe care nu prea le inteleg:

    Parca stiam ca una din metodele neacceptabile in a intelege un text este sa intelegi Geneza citind, sa zicem, Exodul, sau epistolele lui Pavel, adica citirea teologica pe care o respingeti. De ce considerati ca „ordinea factuala” este Exod –> Geneza si nu invers, mai ales ca spuneti ca „Moise” descrie o creatie propriu-zisa, un proiect rational? De unde ati dobandit aceasta siguranta cu privire la ce anume inseamna o zi in Geneza? Ca adica incepe dimineata, urmata de o seara si apoi de alta dimineata (inceputul ei). Daca „Moise” duce in Geneza sabatul (pretinzand prin asta puterea – ca a creatorului – asupra timpului altora), si asta este de fapt o ironie deoarece sabatul – stabilit mai tarziu – incepea vineri seara, nu inseamna asta ca a scontat pe prostia celor ce le scria? De ce sa formezi o natiune, sa le dai legi, sa stabilesti sarbatori, adica tot ceea ce cultural definea un popor, observand aceste zile festive de vineri seara la apus, daca descrierea rationala a unei creatii factuale descrie alfel ziua, adica de dimineata pana a doua zi dimineata?

    Ideea ca saptamana de sapte zile a creatiei (sabatul inclus) este stabilita dupa Paste, dupa eliberarea din sclavie, dupa experienta cu mana in pustie („timpul muncii”), dupa darea Legii, nu prea corespunde evidentelor istorice. Nu se cunoaste exact cat de veche este originea saptamanii de sapte zile dar babilonienii foloseau saptamana de sapte zile si sarbatoreau si ei ziua a saptea ca zi de odihna si inchinare, chiar daca la babilonieni ziua a saptea era considerata o zi nefasta, nenorocoasa. Ceva mai devreme, in raspunsul catre Marcus, am opinat ca este tocmai pentru ca saptamana de sapte zile si odihna de ziua a saptea deja exista in uz la multe popoare din bazinul Mediteranean, ca „Moise” descrie creatia in sapte zile. Asta am inteles ca este si opinia d-lui Ionica. Cu alte cuvinte, intreb: de ce n-ar fi posibil ca mai intai sa fie descrierea creatiei in sase zile + o zi de odihna, ca apoi celelalte sarbatori, inclusiv Pastele, sa urmeze intr-o ordine la fel de „logica” cu aceea pe care ati sugerat-o? Faptul ca autorii celorlalte carti ale Bibliei preiau acest leit-motiv ar putea fi, nu-i asa? si pentru ca asta a fost ordinea naturala, pentru ca descrierea Zeului este mereu legata de ideea de Creator care a creat in sase zile si s-a odihnit in cea de-a saptea. A vedea asta ca o ” ruptura dintre lumea zeului și cea a oamenilor, încredințarea că zeul nu se amestecă în treburile oamenilor și că orice pretenție a unui om care cere supunere în numele zeului trebuie ridiculizată și respinsă.” mi se pare mai subversiva decat ar fi fost capabili autorii sa conceapa. Cine are pretentia de a cere supunere in ce priveste ziua de inchinare (chit ca nu in numele zeului, ci al bisericii) altul decat papa?

  4. ge2oana says:

    Ma uit la poza asta cu domnu´ Daniel, colegu´ de conversatie pe teme de adversitate a lui Edi.

    Dom´le, ce hotarat e, ce stie el ce si cum cu alea-alea a lu´ Dumnezeu !

    Is uimita si tampita de atata stiinta ce-ncape(inca….) in putina lui fiinta !Dracu´ sa ma ia de mai inteleg ceva !

    Ha-ha-ha, zice dracu´, eu te-am luat de mult da´ tu nu stii !

    Ce bine ma simt eu cu mine insumi ! Parol !

  5. @ Stancu Constantin

    Cum e răul ăla doar teoretic?

    Geneza zice că zeul a făcut lumea bună. Aici „bun” are sens tehnic, nu moral. Iar cu confuzia dintre bun și rău în sens tehnic și în sens moral nu-s de acord nicicum. Și asta pentru că asimetria e inversă. Tehnic, un lucru se poate face într-o mie de feluri rău și într-unul singur bine. Moral, lucrurile sunt fix pe dos.

    Acidul clorhidric e bun sau rău?

    Cu ce s-au înșelat Adam și Eva?

  6. @ Sonata

    „Parca stiam ca una din metodele neacceptabile in a intelege un text este sa intelegi Geneza citind, sa zicem, Exodul, sau epistolele lui Pavel, adica citirea teologica pe care o respingeti.”

    Absolut corect. Exercițiul meu hermeneutic nu viza stabilirea înțelesului Genezei, ci aflarea de detalii cu privire la autor și la cititori.

    Dar zeul se odihnește el însuși, adică creează ziua aia în care nu a creat nimic și o face să fie prima zi, dar nu o „instituie” ca sărbătoare. Nu găsesc o astfel de sugestie nicăieri. În vinerea aia, omul era nou-născut, nu prea avea după ce să se odihnească împreună cu zeul…

    „De unde ati dobandit aceasta siguranta cu privire la ce anume inseamna o zi in Geneza? Ca adica incepe dimineata, urmata de o seara si apoi de alta dimineata (inceputul ei).”

    Altfel ar trebui să admit că „orice lucru bun începe cu o pauză”, inclusiv la zeu. Adică ori face lumina noaptea – ceea ce e absurd, ori trage mâța de coadă o noapte întreagă și abia dimineața se apucă de făcut lumina…

    „pretinzand prin asta puterea – ca a creatorului – asupra timpului altora”

    „Moise” nu e Satana. El îi bagă, cam cu anasîna, în legământ cu Y, pe evrei. Așa că sabatul ăla e întemeiat pe ceva ce Y a făcut pentru „etnogeneză”.

    „De ce sa formezi o natiune, sa le dai legi, sa stabilesti sarbatori, adica tot ceea ce cultural definea un popor, observand aceste zile festive de vineri seara la apus, daca descrierea rationala a unei creatii factuale descrie alfel ziua, adica de dimineata pana a doua zi dimineata?”

    Păi pentru că timpul profan era diferit de timpul sacru, la egipteni și în toată semiluna fertilă. Ceea ce e stupid, dar evreii doar așa știau că merg lucrurile. Iar un sabat săptămânal ținut de vineri seara până sâmbătă seara era indiciul limpede că evreul nu „reiterează” odihna zeului, ci că se odihnește pe sine, după activitatea prestată de sine.

    „Ideea ca saptamana de sapte zile a creatiei (sabatul inclus) este stabilita dupa Paste, dupa eliberarea din sclavie, dupa experienta cu mana in pustie („timpul muncii”), dupa darea Legii, nu prea corespunde evidentelor istorice.”

    Avem evidențe istorice cu privire la „instituirea sabatului în Paradis”? Really?

    Săptămâna de șapte zile e destul de naturală, ca și anul de 365 de zile și 13 luni, pentru că e vorba de ciclul lunar aici. Dacă împarți ciclul lunar la fazele sale, care-s patru, ajungi la 28/4=7. „Moise” n-a inventat coada la prună, nici apa caldă, ci un popor și o societate.

    Evident că existau cuvinte pentru jertfă, binecuvântare, blestem, consacrare, săptămână, odihnă etc., dar „Moise” le dă un sens anume, pe care-l explicitează.

    Nu știu cât de subversivă e ideea aia. Dar dacă studiezi atent celelalte reglementări date de „Moise” constați că sunt consecvente și, mai mult, făcute să prevină o viitoare intrare în starea de servitute.

    „Cine are pretentia de a cere supunere in ce priveste ziua de inchinare (chit ca nu in numele zeului, ci al bisericii) altul decat papa?”

    Toți arche-ii, fie ei popi sau papi sau regi sau principi. Pentru că nu e zi de închinare, ci de odihnă. Față de rege, orice supus e un fel de șabos goi (https://en.wikipedia.org/wiki/Shabbos_goy) ce muncește în locul lui. Iar ca oamenii să li se închine lor (în numele zeului) toți principii cer. Așa că nu-i (doar) Papa, ci sunt legiune.

  7. Sonata says:

    @gigialuarvinte

    Cum nu găsim nimic despre crearea întunericului (absenta luminii este întuneric), as zice ca era întuneric înainte ca Zeul sa facă lumina. Nu mai știu pe unde am citit, dar antiteza întuneric/zi, in succesiunea asta, si termenii respectivi in ebraica ar sugera sugera antiteza haos/ordine, adică in repetate rânduri Zeul face ordine din haos. ???

  8. @gigialuarvinte,
    Răul teoretic este răul care nu se practică. Se știe că este rău de aceea nu se practică. Te ferești de el. Este extrem de simplu. Dar eu am spus mult mai multe lucruri profunde acolo în postarea mea. Sunt întrebat însă despre lucruri simple și nu știu de ce? Dacă acidul sulfuric va reprezenta ceva rău pentru activitatea viitoare din Eden el nu se va mai produce. Nu mi se pare ceva complicat.
    Deci într-un cuvânt: Știi că o acțiune produce ceva rău și în consecință nu o faci! Asta înseamnă rău doar teoretic.
    Dacă citeai cu atenție vedeai că eu am spus că Adam și Eva cunoșteau bine și răul cu efect imediat dar nu cunoșteau consecințele pe termen lung a acțiunilor lor.
    Așa înțeleg eu lucrurile.
    Dacă l-ai înțelege bine pe Isus nu ai mai încerca din răsputeri să pui petece noi la burdufuri vechi. Asta este o meteahnă generală.

  9. @ge2oana,
    Și eu aș putea glumi spunând că Oana și-a descoperit al doi-lea punct G. O fac o dată dar promit să nu mai glumesc.
    Nu am vrut niciodată să ies în evidență mai ales că aici se practică un limbaj foarte murdar de multe ori. Dar să fie băgat în seamă, oricine dorește, mai ales atunci când acel cineva chiar are ceva de spus. Aceasta nu este neapărat o meteahnă.
    Crede-mă că am dat răspunsul la această întrebare dar nu știu unde, însă promit să-l caut.

    Îți spun doar că nu moartea lui Isus a constituit jertfa. Moartea este o parte din jertfă sau mai precis jertfa s-a încheiat atunci când Isus a strigat „s-a sfârșit!”, deci cu câteva miimi de miimi de secundă înaintea morții.
    Această afirmație am făcut-o pe mai multe bloguri. În general ori mi s-a spus că gândesc aiurea, ori nu am fost remarcat deloc.
    Nici aici nu țin cu tot dinadinsul să fiu remarcat. Cred că sunt un bun specialist în arhitectură, construcții, mecanică, proiectare 3D, muzică, electronică teoretică etc… așa că aș avea unde să mă remarc și încă să mă remarc printre grei. Dar pasiunea mea mare este credința că există un ADEVĂR și că acel adevăr poate fi treptat treptat descoperit. De aceea învestesc atâta energie în această direcție. Cum am spus aș putea să mă fac remarcat în celelalte direcții amintite mai sus așa că nu am nevoie de a fi neapărat remarcat aici. Dar acest blog având subiect măcar religios dacă nu credincios am hotărât că pe-aci poate mi-e locul meu principal.

  10. polihronu says:

    „făcute să prevină o viitoare intrare în starea de servitute”

    Ramine inca o insondabila taina cum de vezi tu robia legamintului ca pe o iesire din „starea de servitute”. In Tora, YHWH se implica personal in mazilirea supusilor mai greu de dresat, da’ tu ne zici ca Tora predica libertatea. Incurcate-s caile!

    „nu ești nici, nici”

    I guess ca asta se cheama „progres”, progresistule! Am remarcat, de altfel, ca si mai devreme imi dadeai generos sansa de a fi doar „ipocrit analfabet si agramat”. Sint dat pe spate, dom’le!

    „ai mizat că ‘spectatorii’ nu fac diferența dintre ceea ce acum se numește an liturgic și an civil”

    Nici vorba. Distinctia asta e binecunoscuta. Nu faceam decit sa amintesc ca calendarul religios mozaic tinea cont de anul nou (civil – vechi si logic, ptiu drace!).

    „idele lui Marte”

    Io n-am vorbit niciunde despre altceva decit de Levant. Chestia cu ziua a zecea nu-i… in chestiune, si nici tu „nu esti in stare sa spui ce-i cu ea”. Am comentat altundeva simetria dintre selectia mielului pascal in ziua a zecea din luna 1, si Yom Kippurim in ziua a zecea din luna 7. Calendarele antichitatii levantine cunosc si preferinta pentru 10, btw.

    „Sigur, începe să se numească crocodil.”

    Ce sa fie asta? O „mizerie care te descalifica”? Sau „lipsa de onestitate intelectuala”? Mie-mi pute doar a sarcasm ratat.

    „Iar confunzi substantivele cu verbele”

    Nu, confuzia asta o faci tu, ciob de oala sparta. N-am negat niciunde raportul etimologic. Am spus doar ca niciunde in Tanakh substantivul nu este atestat cu sens abstract (de altfel infinitivul verbului e mult mai adesea folosit astfel).

    „ordinea logică”

    Ba, Jiji. Hai s-o dam naibii, ca doar l-am citit amindoi pe Eco! Singurul timp care conteaza in Ex 12 e timpul povestirii. Din perspectiva asta, nu exista nicio secventa intre vv. 11, 21 si 27, ci o perfecta simultaneitate de discurs. YHWH da directive (fix in luna cu pricina), Moise se intoarce imediat catre batrini si le zice „taiati pastele”, iar, inainte ca acestia sa se execute (imediat apoi), da si o directiva pentru viitor. Nu vorbesc parinti din alte timpuri catre copii din alte timpuri si de pe alte meleaguri. Vorbeste tot Moise, in fix aceeasi zi in care dl. Zeu a venit cu ideea. Daca exista vreo „ordine logica”, aceasta precede textul si ii este, in discutia noastra, cu totul irelevanta. „Paste” se refera, in fiecare ocurenta din capitol, la mielul pascal.

    „să-ți bei pișatul”

    Ce-ar fi ca, in loc sa porti de grija binelui public, sa inveti sa-ti tii amorul propriu in friu? Io ma pisam pe gitul unei idei nelalocul ei. Tu escaladezi, facind metafora personala. Ce urmeaza, in „ordine logica”, daca nu sa te anunt ca ma pis in gura odorului tau? Vezi? Nu mi-e rusine sa fiu progresist.

  11. Marcus Crassus says:

  12. „Ce-ar fi ca, in loc sa porti de grija binelui public, sa inveti sa-ti tii amorul propriu in friu? Io ma pisam pe gitul unei idei nelalocul ei. Tu escaladezi, facind metafora personala.”

    Păi vezi, puiuț, cât de ușor e să pui botu și să-ți dovedești stupizenia argumentului? Berea nu devine pișat? Și nu e pișatul tău, câtă vreme tu ai cumpărat și-ai băut berea? Ce diferență este între a zice să-ți bei berea și să-ți bei pișatul? Pune mâna pe trivium și quadrivium și vino dup-aia să mai argumentezi, că altfel te superi ca ciobanul pe sat.

    Nu e evident că berea aia nu e a ta până n-ai cumpărat-o, și că dacă te prinde paznicul că bei în magazin te acuză de furt? Și că, deși berea se transformă în pișat, tu bei bere, nu pișat? Cam așa e și cu mielul ăla.

    Întâi e faraonul ce omoară copiii din toată generația lui „Moise”. Acest lucru trebuie marcat, sângele pruncilor uciși trebuie să strige către nimicitor. Așa că mielul ăla e ucis în amintirea infanticidului. Și e luat, adică separat din turmă, ținut 4 zile și-n a cincea ucis. În toată vremea asta, mielul nu e defel al lui Y.

    Apoi mielul e mâncat de viitorul popor, care se naște prin mâncarea mielului, iar Y sare peste casele în care deja muriseră copii. Apoi îi eliberează pe nou-născuții oameni liberi. În amintirea acestui episod, este stabilită sărbătoarea, este înființat ritualul. Abia din anul următor mielul e paștile zeului, deocamdată e mielul ce îndeplinește două funcții – amintește de sângele copiilor morți, pe baza interdicției canibalismului (egiptenii și evreii cunoșteau deja acest tabu) și slujește ca hrană corpului social ce stă să se nască tocmai prin această cină tâzie.

    „Ramine inca o insondabila taina cum de vezi tu robia legamintului ca pe o iesire din „starea de servitute”.”

    Pentru asta nu pot decât să-ți recomand să-ți împrospătezi lecturile de filozofie politică. Mai ales Montsquieu și Mill.

    „Chestia cu ziua a zecea nu-i… in chestiune, si nici tu „nu esti in stare sa spui ce-i cu ea””

    Ba da și ba da. Sărbătoarea începe în a zecea zi, nu la idele lui Nisan. Deci tot ce-ai zis tu cade.

    „Am spus doar ca niciunde in Tanakh substantivul nu este atestat cu sens abstract (de altfel infinitivul verbului e mult mai adesea folosit astfel).”

    Păi eu nici n-am vorbit despre utilizarea substantivului, ci despre nașterea unui sens al său. Nu e o celebrare a mielului la Pesah, ci a săriturii zeului și a eliberării. Un fel de etnogeneză.

    Despre simultaneitatea aia ți-am răspuns mai sus.

  13. ge2oana says:

    Constantine,
    Ai dreptate, aicea e murdar, punctul G e si el murdar, murdaria e numitorul comun.
    Ziceam doar ca ziceiai ceva de ceva ce n-ma cetit pe aicea, in rest doar vorbe spuse la o cana cu vin.
    De mine insumi vorbesc.
    Asa ca ,in ce ma priveste , nu te obosi, eu cand mananc ciorba cu stevie , imi mai cade pe poala din gura si nici nu-s deloc frumoasa.
    Mai degraba jegoasa, cum ma mai alinta mama,sarca ,cand imi zice ” fa jegoaso…..” .

    Is cam degeaba , da´ macar is eu .

  14. ge2oana says:

    Sonata,

    Zici ca ce si cum cu ce dai tu si cu ce NU eu dau laO2 !?

    Inteleg, tu esti un cetatean model( apropo, ai vazut filmul?….. e fain !) ceea ce mi se pare justifed.

    Nu cred ca ai conturi nedeclarate prin ,mai nou, Panama, sau ca fiscul american te-ar suspecta de evazionist.
    Cred ca te-ai sesizat din oficiu ca si cum TU ai fi SDA. Nu e cazul, ba mai mult, e neproductiv.

    Daca stii ceva din zona dark , zona luminata teologic cu reflectoare SDA ca ,de fapt , sa acunda follow the money, adica zona celor catorva miliarde din zecime , ehhhh, atunci poti sa zici si tu ceva mai de doamne-ajuta , nu !!??

    Tu crezi ca esti singurul care citeste pe O2, adica camarila aia ciudata de codoshi iubitori de Dumnezeu ,n-o fac !?

    Vreau sa zic ca stiu ce spun si motivul pt. care zic ce zic.

    O2 e locul in care , e posibil s-o dai ,dar e probabil s-o iei, adica muuuuulti soptesc si codoshesc citind ce si cum pe O2.

    Nu ma indoiesc ca nu intelegi la ce ma refer, dimpotriva !!!!

    Nu te supara,cum zicea Laiu, frartre .
    Compania SDA nu insemna deloc eu si cu tine, noooo, e structura si ierarhie mai ceva ca la „Billions”.
    Urmareste serialul, blestematii de la Holywood spun lucruri adevarate.

  15. furtunadragos says:

    polihronu spune:
    4 aprilie 2016 la 14:57
    „unde e sacrificiul ?”

    Ceva de genul asta intreb si eu de vreo patru ani.

    lampadaru spune:
    4 aprilie 2016 la 15:33
    @furtunadragos
    Sacrificiul exista (doar) n mintea rumegatorilor de mistic .

    Yep, ecu 4-5 ani eram mare rumegator de mistic. Pe pariul lu pascal as fi mers pan la capat dar viata ma invata sa mai si pierd.

    @furtună dragos și @polihronu,
    Citat: „unde e sacrificiul ?”
    Ceva de genul asta intreb si eu de vreo patru ani.

    Eu am răspuns de mulți ani la această întrebare. Dar dacă nu mă bagă nimeni în seamă, eu ce pot să fac?:)

    Oricum o abordezi sau o interpretezi, pare interesant doar pt anumiti oameni, noroc ca sunt diferiti si sofisticati, invata sa traiasca fara sa isi puna intrebari, fara sa isi faca griji.

  16. polihronu says:

    „Berea nu devine pișat?”

    Ba da, dar nu printr-un proces de selectie rituala. Or, mielul devine paste inca din ziua a zecea (desi – alta timpenie marca jiji – sarbatoarea nu incepe in ziua a 10-a).

    „Cam așa e și cu mielul ăla.”

    Cam, adica deloc.

    „Întâi e faraonul ce omoară copiii din toată generația lui ‘Moise’. Acest lucru trebuie marcat, sângele pruncilor uciși trebuie să strige către nimicitor.”

    Intii e Eva penetrata de Mr. Glod. So fucking what? Vreo ‘ordine logica’, ceva? Iar singele varsat nevinovat e perfect capabil, in Tanakh, sa strige pe glasu’ lui. Nu are nevoie de amplificator sau ‘marcator’. De altfel, cu timpenia asta ajungi in buna vecinatate a teologiei adventiste, in care tot singele varsat la templu e doar teatru. Deh, chiar ai ajuns la Cernica!

    „În toată vremea asta, mielul nu e defel al lui Y”

    Rabinisme turbate, lua-le-ar dracu’! Nu e zi din viata lui in care mielul sa nu fie al lui YHWH! Atita vreme cit ii curge singe prin vine, e al lui YHWH. Lina si brinza is ale ciobanului, da’ viata e mereu a lu’ dl. Zeu. Iar din momentul selectiei, e viata condamnata (cherem).

    „Y sare peste casele în care deja muriseră copii”

    Nu. Y sare peste casele in care a murit pastele. Halucinezi.

    „Abia din anul următor…”

    Ma pis pe mine. In ce hal m-ai adus, Jijilache!

    „să-ți împrospătezi lecturile de filozofie politică”

    Io zic sa… reinveti aritmetica. Ca Mill si Montesquieu sint ceva mai tardivi decit Moise. Stii tu, 1-2-3-79. Cica Jiji il citeste pe Moise! Ha!

    „Ba da și ba da”

    Ba nu si ba nu.

    „nașterea unui sens al său”

    Pai, tocmai. Substantivul pesach nu are niciodata in Tanakh sensul pe care i-l conferi tu.

    „Nu e o celebrare a mielului la Pesah, ci a săriturii zeului și a eliberării.”

    Cine a zis ca „e o celebrare a mielului”? A, am uitat. Esti idiot. Si inca unul din ce in ce mai mare, pe cit ti-e groapa sapata cu propriile miini mai adinca.

    Mielul e saritura zeului.

  17. „Ba da, dar nu printr-un proces de selectie rituala.”

    Asta e o tâmpenie marca Poli? Nu e nicio selecție rituală, fiecare familie sau grup de familii au de luat câte un miel. Care-i ritualul? Că pune mâna pe el? Tu-ți duci berea la bot cu puterea minții? Și nu te uiți pe etichetă să nu fie expirată? Sau și asta e ritual? Dacă e ritual, atunci, amice, ești idiot!

    „sarbatoarea nu incepe in ziua a 10-a”

    Iar citești orice altceva decât textul și orice altceva decât zic eu… Pastile sau joint?

    „teologiei adventiste, in care tot singele varsat la templu e doar teatru”

    La asta tu ești specialist. Dar, ca orice analfabet (intenționat sau nu) deduci din faptul că „Moise” alege mâncarea unui miel (alegere banală pentru un popor de păstori, dacă ar fi fost crescători de lame probabil că sacrificau pui de lamă) pentru recuperarea copiilor morți (îți dădusem un hint cu canibalismul), care trebuie mâncați ritual pentru a întregi națiunea și a nu-i lăsa în țara pe care urmează ca nou-născutul popor s-o părăsească, așa cum nici oasele lui Iosif nu trebuie lăsate. Așa că oamenii ăia nu varsă sângele mieilor ci pe-al propriilor copii. Care, deja, sunt întâii născuți ai lui Y.

    „Lina si brinza is ale ciobanului, da’ viata e mereu a lu’ dl. Zeu.”

    Aici iarăși bagi avioanele citite de tine prin alte cărți în textul despre care vorbim. Dar bunul-simț îți spune că, atâta vreme cât orice animal e al lui Y, nu mai există diferență în cazul jertfei. Doar că în acest sens și orice evreu și orice câine sau crocodil sunt tot ai lui Y, dar nu-s paști..

    „Nu. Y sare peste casele in care a murit pastele. Halucinezi.”

    Sigur, știu că anticii erau cretini și făceau lucruri fără sens pentru că noi suntem incapabili să pricepem ce făceau. Oare niciun egiptean nu tăiase vreun miel în seara aia? I-a sărit și pe ăia Y? Ești penibil.

    Tu aniversezi un copil în ziua în care se naște? Ești prost?

    „Io zic sa… reinveti aritmetica. Ca Mill si Montesquieu sint ceva mai tardivi decit Moise.”

    Ce-a făcut „Moise” atunci deja explicasem. Dar despre legea care aduce libertate în același timp în care o îngrădește s-au scris mii de pagini, e chestie de cultură generală. Și e penibil să întrebi astfel de prostii.

    Apoi, iar confunzi memoria (zakar) unei sărbători cu sărbătoarea (kag). Ce-i cu alea patru zile o să explic mai încolo, până atunci te-aștept să mai cauți prin câteva cărți, poate te prinzi.

    „Substantivul pesach nu are niciodata in Tanakh sensul pe care i-l conferi tu.”

    Iar ești prost? sau iar te faci… Unde e prima ocurență a substantivului?

    „Mielul e saritura zeului.”

    Berea e pișatul. Poftă bună!

  18. polihronu says:

    Daca robii lu’ Moshe trebe sa invete ceva de Paste, in afara de coeziune sociala (si alte nostimade progresiste), e ca, atunci cind se bat zeii, nu scapi decit cu singe. Pina si in interpretarea ta elucubranta, primul paste, ala din Ex 12, e doar o nada, ca inca din anul urmator e „a lu Zeu”. Pivot de inrobire.

    Apropo, Ex 1 e povestea ironica a neputintei faraonului de a preveni inmultirea israelitilor, nu a unui macel. Iar mamica lu’ Moshe trebe ca n-a fost singura careia i-a dat prin cap solutia salvatoare. Ca doara toate evreicele erau vinjoase si iscusite – ba nasteau inainte sa vina moasa, ba scoteau pina si din cel mai epuizat mascul saminta de plod. Moshe e special ca e „scos”, da’ trebe ca nu a fost singuru’ plutist, ca sa zic asa. Mai mult, cind prin capitolele urmatoare e vorba de strigate care ajung la zeu, de i se face acestuia chef sa intervina, nu se sufla nicio vorbulita despre singe pruncesc, ci doar despre biciul sclavagistului. So, fabrica draguta covrigi, ca-s cozi de ciine destule pe lume.

  19. furtunadragos says:

    Moie parca e un fel de Iliescu al bibliei, scoate poporul dintr-o sclavie si-l baga in alta.

  20. E distracția maximă pentru mine atunci când nu mai poți răspunde la întrebări, că-ți dai seama și tu c-ai vorbit prostii, dar nici să recunoști nu te lasă orgoliul decât pe ocolitelea („Genesa 1 e intemeierea teologica a naturalismului, am spus-o si eu”; „Ca mozaismul e un soi de nationalism, e la mintea cocosului”; „„Berea nu devine pișat?” Ba da”; „Cine a zis ca „e o celebrare a mielului”?”; „„nașterea unui sens al său” Pai, tocmai.” etc.), așa că torni o peltea moralizator-inspirațională, cum ai învățat tu la omiletică.

    „atunci cind se bat zeii, nu scapi decit cu singe”

    Care zei?

    „Ex 1 e povestea ironica a neputintei faraonului de a preveni inmultirea israelitilor”

    Bună dimineața! De-aia nu vedeai legătura?

    „cind prin capitolele urmatoare e vorba de strigate care ajung la zeu, de i se face acestuia chef sa intervina, nu se sufla nicio vorbulita despre singe pruncesc, ci doar despre biciul sclavagistului”

    Țțțț… Ce mă fac eu cu inginerii ăștia? Dar Irod a comis vreun infanticid prin Betleem? Nu cumva e totuși istoric înregistrat faptul că și-a ucis copiii, ca orice alt scelerat de principe sau zeu, din orice țară și din orice panteon? Frică-Egipt-Iosif-Infanticid-Eliberare, apoi fiul tatălui/fiul omului – nu-ți sună niciun clopoțel? Sau te încurcă numele de Barabas și Iosua? Nu vezi ditamai artefactul literar?

  21. polihronu says:

    Ba jiji, turbatule. Am scris ultimul comment inainte sa-l vad pe al tau, ca un addendum la cel anterior. Nu-s deloc in pana de replica, doar ca m-a prins politia mergind peste limita de viteza, si sint la un curs de reeducare. Fii pe pace, ca diseara mai beau niste bere sa te ud.

  22. polihronu says:

    „Care-i ritualul?”

    N-am vorbit niciunde despre „ritualul selectiei”, ci doar despre selectia rituala – adica potrivit prescriptiei rituale, pe criterii rituale.

    „Pastile sau joint?”

    Tu ai zis: „Sărbătoarea începe în a zecea zi”. Io am zis: „Sarbatoarea nu incepe in ziua a 10-a”. La text trebuie sa te intorci tu.

    „Dar, ca orice analfabet (intenționat sau nu) deduci din faptul că „Moise” alege mâncarea unui miel (alegere banală pentru un popor de păstori, dacă ar fi fost crescători de lame probabil că sacrificau pui de lamă) pentru recuperarea copiilor morți (îți dădusem un hint cu canibalismul), care trebuie mâncați ritual pentru a întregi națiunea și a nu-i lăsa în țara pe care urmează ca nou-născutul popor s-o părăsească, așa cum nici oasele lui Iosif nu trebuie lăsate.”

    Nici asta nu-i anacolut? In rest, prefer sa nu comentez – e prea mare aberatia. Imi ramine doar sa incep sa-ti recomand si tie, precum amicului Aurica, o vizita la psihiatru.

    „Doar că în acest sens și orice evreu și orice câine sau crocodil sunt tot ai lui Y, dar nu-s paști.”

    I miss your point.

    „Oare niciun egiptean nu tăiase vreun miel în seara aia? I-a sărit și pe ăia Y?”

    Ha ha ha! P… mea. Esti dus rau, dragule. Asta e cind nu pricepi ca prescriptia rituala e cea care face diferenta. Ramii la devorat copii. Iti sade bine.

    „Tu aniversezi un copil în ziua în care se naște?”

    Another point I miss.

    „Dar despre legea care aduce libertate în același timp în care o îngrădește s-au scris mii de pagini, e chestie de cultură generală.”

    Pai, libertate aducea si robia egipteana. Stii prea bine ca e o chestie de echilibru. Iar eu sint departe de a accepta ca propunerea mozaica bate robia egipteana. YHWH e un stapin mult mai aspru.

    „Apoi, iar confunzi memoria (zakar) unei sărbători cu sărbătoarea (kag).”

    Iar nu stiu despre ce vorbesti.

    „Ce-i cu alea patru zile o să explic mai încolo, până atunci te-aștept să mai cauți prin câteva cărți, poate te prinzi.”

    Astept sa iluminezi tu chestiunea, ca nimeni nu s-a prins pina acum.

    „Unde e prima ocurență a substantivului?”

    Prost esti tu. Da’ asta e, n-ai oglinda-n casa.

    „moralizator-inspirațională”

    Te-ai dilit? Uiti ca n-am nicio miza personala in poveste? Ca Ex 12 nu-mi inspira altceva decit o curiozitate arheologica?

    „Care zei?”

    Ex 12:12.

    „nu-ți sună niciun clopoțel?”

    Nu. Da’ nici nu-mi pare rau. N-avem toti halucinatii auditive.

  23. S-a scremut muntele și-a născut un șoricel. Cu 2-3 miss your point și alte pastile și vizite la psihiatru nu se face un argument.

    „ci doar despre selectia rituala – adica potrivit prescriptiei rituale, pe criterii rituale”

    Dacă te uiți să nu fie berea expirată performezi un ritual. Am înțeles.

    „Io am zis: „Sarbatoarea nu incepe in ziua a 10-a”. La text trebuie sa te intorci tu. ”

    Vorbiti intregii adunari a lui Israel si spuneti-i: „In ziua a zecea a acestei luni, fiecare om sa ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casa… Asta-i sărbătoarea. După aia e aniversarea.

    „Asta e cind nu pricepi ca prescriptia rituala e cea care face diferenta.”

    Asta-i eroarea de-a confunda afirmația cu argumentul. Trebuie să găsești ritualul ăla. Când găsești ce crezi tu că-i ritual pricepi și de ce-i ținut patru zile.

    Mai încearcă! Știu că ăștia ca tine argumentează cu adjective, dar nu merge.

  24. polihronu says:

    „Dacă te uiți să nu fie berea expirată performezi un ritual. Am înțeles.”

    Insisti sa fii idiot. Cine, doamne, te poate opri? Cind nu pui drojdie in piinea de sfinta cina faci o selectie rituala. Habar n-am daca si crezi ca „performezi un ritual”. Vorbesti pe linga, dintr-un irepresibil drag de oameni de paie.

    „Asta-i sărbătoarea. După aia e aniversarea.”

    This is still meaningless to me. Iar v. 3 nu vorbeste despre nicio sarbatoare. Banuiesc ca in „ziua a doua” a „sarbatorii” tale, trebuie doar sa… nu faci nimic special. Asta da ritual! Si bairam pe cinste. Carry on and rejoice, mo*erfu*er!

    „Trebuie să găsești ritualul ăla.”

    Nu. E suficient sa vorbeasca YHWH, si sa fie vorba de singe.

  25. polihronu says:

    So, let me see. Singele pruncilor evrei scheauna neputincios, da’ enervant „avion cu motor / ia-ma si pe mine-n zbor”, iar YHWH perpetueaza crima initiala, ucigind inca un rind de vieti nevinovate, care sa simbolizeze… vietile nevinovate care trebuiau carate la plecare. Scabros rau, YHWH asta al tau. Si beton in „ordine logica”.

    Esti total ignorant in materie de Tora. Iar clopoteii care-ti suna prin cap sint de fapt salve de clopotnita ruseasca.

  26. Iar cu retorică de grădi?

    „Cind nu pui drojdie in piinea de sfinta cina faci o selectie rituala.”

    Tu mai ai cunoașterea unor noțiuni simple? Selectezi între ce și ce? Între a pune și a nu pune?

    Și apoi, ca acel „ritual”(ic) să aibă sens, trebuie ori să existe un ritual de selecție, ori o selecție în vederea unui ritual, dintre ceva și altceva. Nu există niciun ritual de selecție. Și nici prea multe variante (tocmai de-aia se poate lua un miel sau un ied – repet, puteau lua și pui de lame, dacă asta ar fi crescut).

    „Iar v. 3 nu vorbeste despre nicio sarbatoare.”

    Sigur, dacă nu scrie „sărbătoare”, nu există, monsieur. „Moise” și evreii lui și toți cititorii de până la genialul Poli erau niște cretini care vorbesc de luat mielul în ziua a zecea, pentru a-l omorî abia după patru zile num-așa, de proști, că-și uită zilele. Când câte un geniu de-ăsta ca tine nu pricepe ceva din lene a minții, acel ceva e „meaningless”, „ritual”, „mit” etc. Cumplit meșteșug de tâmpenie și teologia asta pe care-ai învățat-o…

    Adică niște oameni au belit câte 10-15 miei pentru ficare copie din Șemot doar pentru a scrie niște înșiruiri meaningless de cuvinte. Nu pentru că ele ar fi fără sens, ci pentru că lenea și prostia și îndoctrinarea mă împiedică să pricep sensul.

    „Nu. E suficient sa vorbeasca YHWH, si sa fie vorba de singe.”

    Sigur. Aștept tratatul despre ritualul din prima parte a capitolului 9 din Geneza. Că vorbește Y, și încă tocmai despre sânge.

    Nu mai bea Schlossgold, ești plicticos și fără umor. Ia cu Guinness!

  27. Iarăși adjective în loc de argumente? Mai maschează-ți și tu vanitatea, că deja devine penibil. Mai lipsește să-mi zici că-s agramat pentru vreun typo.

  28. polihronu says:

    Sorry, da’ „argumentele” tale nu merita, in cazul asta, decit sarcasm. N-am nimic mai bun.

  29. polihronu says:

    „Între a pune și a nu pune?”

    Sigur. Si asta NUMAI pentru ca asa dicteaza ritualul.

    „ori o selecție în vederea unui ritual, dintre ceva și altceva”

    Tu chiar ai sarit peste Ex 12:5? Iar vv. 7-11 nu descriu un ritual?

    „dacă nu scrie „sărbătoare”, nu există, monsieur”

    Nicidecum. Da’ textul vorbeste explicit despre o sarbatoare, care nu incepe in ziua a zecea.

    „acel ceva e ‘meaningless’, ‘ritual’, ‘mit'”

    Eu nu m-am plins ca e ceva „meaningless” in Ex 12. Si n-am spus niciunde ca „ritual” sau „mit” sint sinonime pentru „meaningless”. Iara te inamorezi de-un om de paie.

    „au belit câte 10-15 miei pentru ficare copie din Șemot”

    Cu asta, chiar m-ai impresionat. Ca oamenii n-au fost capabili, de-a lungul timpului, sa beleasca milioane de vieti (inclusiv omenesti) pentru cele mai meaningful timpenii.

    „Aștept tratatul despre ritualul din prima parte a capitolului 9 din Geneza”

    Astepti degeaba. E scris de mult. Ba chiar am contribuit eu insumi la el – aici, de pilda.

  30. polihronu says:

    „Mai maschează-ți și tu vanitatea”

    Apropo, cu asta chiar n-ai nimerit-o deloc. Ca „stiu Tora” nu e pentru mine citusi de putin un motiv de mindrie sau satisfactie. E mai curind o cruce pe care o port – cu placere, atunci cind pot da cu ea in cap unor infierbintati ca tine 😛

  31. Dacă puțoielile astea-s sarcasm…

    „Sigur. Si asta NUMAI pentru ca asa dicteaza ritualul.”

    Deci tu chiar nu înțelegi ce înseamnă a selecta și cu ce e diferit de a alege.

    „Tu chiar ai sarit peste Ex 12:5?”

    Nu. Nu e nicio selecție acolo, nici ritual. E o simplă alegere a ceva comestibil; tocmai că selecția e lăsată în grija omului.

    „Iar vv. 7-11 nu descriu un ritual?”

    Evident, nu. Prima ocurență a unui gest nu e niciodată ritual. Copiile sale sunt. Nu poți numi ritual sau obicei ceva ce faci prima dată, decât dacă ai învățat logică la Cernica. Pot să cred că ești prostit, nu că ești prost.

    „Da’ textul vorbeste explicit despre o sarbatoare, care nu incepe in ziua a zecea.”

    Din anul următor ai aniversare/comemorare (לזכרון), care se sărbătorește în amintirea sărbătorii inițiale. Prin repetarea gesturilor acelei sărbători se instituie un ritual.

    „Eu nu m-am plins ca e ceva „meaningless” in Ex 12.”

    Doar că habar n-ai ce se întâmplă cu mielul din ziua a zecea până într-a paisprezecea. Și ceea ce mintea ta handicapată de teologia extrem de proastă pe care-ai învățat-o nu poate pricepe e meaningless…

    „Ca oamenii n-au fost capabili, de-a lungul timpului, sa beleasca milioane de vieti (inclusiv omenesti) pentru cele mai meaningful timpenii.”

    Nu. Iarăși folosești cuvintele prost. Și te dai de gol cu oximoronul. E cea mai penibilă formă de vanitate intelectuală să spui că ceva dintr-un text e meaningless pentru că n-ai priceput tu.

    „Astepti degeaba. E scris de mult.”

    Un titlu, un link, ceva?

    „Ba chiar am contribuit eu insumi la el – aici, de pilda.”

    Hermeneutica aia mecanică (și cam de grădiniță pentru copii cu nevoi speciale) e doar înduioșător de ridicolă. Apoi, nu e în chestiune, eu vorbeam de Geneza 9, 1-8, să zicem. Care-i ritualul acolo?

  32. polihronu says:

    „tu chiar nu înțelegi ce înseamnă a selecta și cu ce e diferit de a alege”

    Enlighten me, master!

    „E o simplă alegere a ceva comestibil; tocmai că selecția e lăsată în grija omului.”

    Nici vorba. E vorba de prescriptia rituala a unei categorii acceptabile pentru sacrificiu. Alegerea unui individ din clasa relevanta e irelevanta. Dl. Zeu nu-ti interzice sa pui aluat dintr-un borcan anume in piinea de sfinta cina, ci aluat.

    „Prima ocurență a unui gest nu e niciodată ritual.”

    Ce are a face un sens derivat (in psihiatrie, fereasca sfintul!), inca nementionat de dictionarele romanesti (nu ca asta ar fi important), cu definitia „ritualului”? Ceea ce face ritualul ritual in Tanakh e prescriptia. Poti sa tragi cite pirturi vrei dupa primul, tot n-o sa fie ritual (in Tanakh, ca in traditia populara romaneasca, de pilda, e sacru). In plus, evreii adusesera jertfe si inainte de Ex 12, iar utilizarea apotropaica a singelui nu e ceva inovativ. Nu ca ar conta.

    „habar n-ai ce se întâmplă cu mielul din ziua a zecea până într-a paisprezecea”

    Nici tu.

    „ceea ce mintea ta nu poate pricepe e meaningless…”

    Ba deloc. Nu pot spune ca ceva e „meaningless” decit daca pricep acel ceva, adica inteleg cum rateaza sensul. Despre alegerea mielului pascal in ziua a zecea sint doar in ne-stiinta, si pot demonstra ad infinitum ca si tu esti – cel mai probabil ca pina acum, adica aratind, in buna stiinta, cum ceea ce spui e meaningless. Idiotule.

    „oximoronul”

    Nu e niciun oximoron. Oamenii exceleaza in a umple cu sens cele mai cumplite timpenii. Eu insumi am gasit inepuizabile resurse pentru a-l face pe dl. Zeu meaningful. Doar ca a fost pina la urma dl. Zeu milos cu mine si mi-a dat darul pocaintei.

    „Hermeneutica aia mecanică”

    Da, imi exprim fara rezerve aderenta la „hermeneutica asta mecanica”. Tocmai pentru ca stiu cit de usor e sa te dedai placerii perverse de a patina artistic prin propriul cap, sub iluzia ca esti inca pe text.

  33. Pe rând:

    – nu-i nicio prescripție; orice evreu poate alege dacă să ia sau nu un miel – ai un dat eterogen; apoi, orice evreu poate alege să ia un miel sau un ied – iarăși ce e dat e eterogen; abia dintre mieii sănătoși selectez pe unul anume – datul e omogen;
    – că mielul se alege pentru a fi mâncat, nu jertfit, e limpede din faptul că trebuie numărați oamenii și aproximat cât mănâncă fiecare; deci scopul e cina comună, nu jertfa, nu arderea de tot; aia vine mai târziu, din același motiv din care oasele lui Iosif nu trebuie lăsate în urmă;
    – prescripția nu e rituală, nu există încă elemente de prescripție alimentară – alea apar mai târziu; dacă vrei să-l invoci pe Noe, te afli în afara etniei: Noe nu e evreu, nu e sub legământul cu Y; el are alte legăminte, fără legătură cu etnogeneza evreiască; apoi, există o tensiune între finalul Geneza 6 și G 7; abia a doua oară, la intrarea în arcă, Noe primește porunca de a lua câte 7 perechi de animale curate – se contrazice zeul? sau a intenționat o creștere a tensiunii?; dar, mai ales, „animal curat” la Noe nu înseamnă același lucru ca pentru „Moise” sau Moise – vezi cazul păsărilor; așa că încă ne-evreii, evreii in spe, iau un animal potrivit culturii lor, nu în baza unei prescripții rituale sau dietetice – aia mănâncă ei la sărbători (miei, nu oi bătrâne sau berbeci, ceea ce e o risipă, de aici caracterul de sărbătoare);
    – ceea ce faci tu cu prescripția e o formă de a susține că ritualul derivă direct din lege, din discursul normativ; ceea ce e aberant; au existat tot felul de oameni care s-au certat cu privire la originea ritualului în mit sau viceversa – eu cred că greșesc și unii și alții, din cauză că separă sacrul de profan, probabil; și mizez pe tirania obiceiului a lui JS Mill; dar a considera că un ritual se naște din obediență față de-o normă este greu de conceput pentru mine; dacă s-ar naște dintr-un eveniment supranatural, precum darea legii aia de mai târziu un pic, aș mai pricepe; dar să apară un ritual pentru că așa a zis profetul că a zis Y nu s-a mai pomenit; nici măcar Isus, care înființează cina comună, nu doar zice să se facă, ci chiar face acest gest; iar restul cinelor și împărtășaniilor sunt reiterări ale acelei cine inițiale;
    – evident că adusesră jertfe, eu tocmai îți spuneam că nu e o jertfă adusă unui zeu;
    – toată argumentația mea pornește de la faptul că nu avem de-a face cu „utilizarea apotropaica a singelui”; și există prevederi diferite la începutul capitolului, când este creionată sărbătoarea și la final, când e descrisă aniversarea ei ulterioară; nu puterea magică a sângelui este ceea ce îi deosebește pe evrei de egipteni, ci masa aia care rezolvă conflictul rămas nerezolvat de la visele lui Iosif și care a existat și la Isaac și Ismael, și la Iacov și Esau;
    – Y – și nici vreun înger – nu a ucis pe toți întâii născuți, pentru simplul motiv că așa ceva este imposibil logic fără a comite un genocid și a depopula complet o țară; or noi știm că au mai rămas egipteni în viață; ce-i cu întâii născuți afli în Exod 13;
    – de unde au luat evreii mieii în ziua a zecea și unde i-au ținut până în ziua a paisprezecea?
    – nu ești în ne-știință, ci în nepricepere; nu ești idiot (eu oi fi, dar n-aveai cum să deduci asta din ce-am zis, deci folosești cuvântul aiurea), ci doar vanitos;
    – toată povestea ta cu lustrația și cu creație=inaugurare e un patinaj în afara textului; dar mai e și plictisitor; eu nu pretind că nu patinez pe gheață, pentru că ăsta e rolul ei, să patinezi; tu, în schimb, în loc să patinezi stai la o margine și citești din manualul de chimie formula apei; ceea ce nu face niciun rău moral, dar e cumplit de inestetic; și de plicticos…

  34. polihronu says:

    Jiji, o sa iau o pauza. Ping-pong-ul asta mi-a adus aminte de vremurile bune ale regretatului Sertorius. Momentan mi-e scirba si sa incep sa scriu raspunsul. Si, cum nu operam sub vreo prescriptie, desi ne ucidem ritualic, poa’ s-astepte. Later!

  35. Nu te-am chemat eu, n-o să te rețin tocmai eu… Am văzut că sunteți ocupați cu teodicei inepte.

  36. polihronu says:

    „teodicei inepte”

    Ai vazut tu ceva „ept” pe-aici, pe O2? In afara de cincizecimea mea de „editoriale”, bineinteles! 😛

  37. Am văzut destule, dragule. Doar că echivocația e cât carul, inclusiv la tine. Iar Marcus și-a construit un adevărat Golem de paie.

  38. polihronu says:

    Ce misto! Acum comentam comentariile de la alt topic. Asta da intertextualitate!

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: