Sfintenia, violul, si umanismul

22 septembrie 2016 de 22 comentarii

Filed under Video Tagged with , , ,

22 Responses to Sfintenia, violul, si umanismul

  1. Marcus Crassus says:
    22 septembrie 2016 la 12:11

    O simpla observatie la minutul 9 – neoprotestantii au o justificare pentru interzicerea purtarii bijuteriilor, machiajului etc. Ideea e ca frumusetea exterioara e inselatoare si trecatoare, prin urmare doar frumusetea spirituala are valoare inaintea lui Dumnezeu.

  2. Edmond Constantinescu says:
    22 septembrie 2016 la 18:37

    MC,

    prin urmare doar frumusetea spirituala are valoare inaintea lui Dumnezeu.

    Aici vine Nietzsche: invidia degeneratului care redefineste uratenia fizica ca virtute metafizica si frumosul fizic ca rau metafizic.

  3. Andrei Voiculescu says:
    22 septembrie 2016 la 18:41

    Exista, dupa parerea mea, doua tipuri de umanism. Unul este umanismul secular care isi trage obarsia din renastere de la Francesco Petrarca de exemplu si care vede in om, in puterea sa, in inteligenta sa, in frumusetea sa, in virtutea sa si in sufletul sau (de ce nu?) o valoare in sine. Acestui tip de umanism i se potriveste sintagma lui Protagoras : „Omul este masura tuturor lucrurilor.” Acest tip de umanism cred ca isi are originea in platonism.
    Al doilea tip de umanism este cel care afirma valoarea omului, a oricarui om, indiferent ca e bun sau rau, credincios sau nu, prost sau destept, pe temeiul iubirii lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Acesta este umanismul crestin. Cred ca C S Lewis este unul dintre reprezentantii moderni ai umanismului crestin.
    Exista apoi pozitia fundamentalista a iudaismului ortodox, a islamului, si a unor crestini. Conform acestei pozitii, Dumnezeu nu iubeste pe orice om, indiferent de credinta sa, indiferent de virtutea sa, sau de tribul sau. Dumnezeu uraste pe cei care nu fac parte din „poporul ales” (iudaism ortodox), pe cei care nu fac parte din cercul restrans de fideli (fanatismul islamic) sau pe cei care nu cred sau nu practica virtutea in forma inteleasa de ei (fundamentalistii crestini). Am auzit cu urechile mele preoti sau calugari care spuneau pe fata ceea ce afirma si domnul Laiu : anume ca Dumnezeu uraste pe unii oameni si de aceea nici noi nu trebuie sa-i iubim pe cei pe care El ii uraste. Asta mi se pare o forma de a esua in asumarea pana la capat a mesajului evanghelic : acela care isi afla culmea cea mai inalta in iubirea fata de vrajmasi. Sau fata de alteritate, spuneti-i cum vreti.

  4. Edmond Constantinescu says:
    22 septembrie 2016 la 19:02

    AV,

    Umanisti din toate bisericile si curentele seculare uniti-va.

  5. Andrei Voiculescu says:
    22 septembrie 2016 la 19:18

    Pe de alta parte, nici iubirea aratata de Dumnezeu fata de poporul sau in Vechiul Testament nu prea seamana a iubire, in opinia mea. Aduce mai degraba cu vorba aceea rostita la manie de unii parinti in timp ce-si snopesc copilul in bataie : „Eu te-am facut, eu te omor”.

  6. Edmond Constantinescu says:
    22 septembrie 2016 la 19:24

    AV,

    Spunea parintele Staniloaie: „ehe, aici e o dialetica”. Fara traumatismul Legii nu ar fi existat radicalismul lui Agape (fata de aproapele).

  7. Marcus Crassus says:
    22 septembrie 2016 la 22:08

    Are sens ce spune Nietzsche, dar nu cred ca toti crestinii conservatori vad lucrurile in contextul moralei sclavilor. E suficient ca oamenii sa observe ca biologicul se deterioreaza in timp ca sa creada ca sufletul, deci frumusetea interioara, e tot ce conteaza. Pe urma frumusetea fizica nu e corelata in niciun fel cu bunatatea sau alte virtuti, desi primul impuls ne face sa le asociem. In momentul in care intelegem confuzia avem impresia ca am fost inselati, de unde poate rezulta dispret pentru tot ce tine de exterior.

  8. Andrei Voiculescu says:
    23 septembrie 2016 la 04:57

    Edi Constantinescu,

    Pot admite partial explicatia parintelui Staniloae desi cred ca e tot o incercare de rationalizare. Oricum, raman acele episoade cu uciderea copiilor din Madian plus violul fecioarelor, care cred ca nu pot fi explicate sau rationalizate. Si sunt destul de multe ca alea. Pentru mine,recunosc, sunt o enorma sminteala aceste pasaje.

  9. Andrei Voiculescu says:
    23 septembrie 2016 la 05:03

    Jan Assman, in „Monoteismul si limbajul violentei” spune ca violenta in VT este efectul unei eliberari de sub o presiune politica externa foarte mare si traumatizanta. El chiar aduce dovezi ca porunca de a ucide inclusiv pe membrii familiei daca te indeamna la idolatrie, e aproape copiat din juramantul de vasalitate pe care regele Asiriei il cerea supusilor sai, inclusiv Israelului. Monoteismul exclusiv, acela care neaga orice alt zeu afara de Iehova, transfera autoritatea de la suzeran (imparatul Asiriei) la Dumnezeul lui Israel. Dar, cred eu, explicatia lui Assman nu face decat sa arate ca toate acele pasaje nu sunt de fapt inspirate, ci sunt rodul teologiei rabinice supuse presiunii istorice de a-si asigura o identitate.

  10. dorinvieru says:
    23 septembrie 2016 la 05:19

    Este ironic ca mosul a facut abuzurile Sub ocrotirea Celui Preainalt
    Interesant cum unii oameni au experiente cu Dumnezeu in timp ce fac fapte penale.

  11. furtunadragos says:
    23 septembrie 2016 la 07:59

    Chiar daca am zice ”Amen” totdeauna vor fi oameni care au nevoie sa se minta singuri pt a-si intretine confortul psihic. Nu le place realitatea.

  12. Andrei Voiculescu says:
    23 septembrie 2016 la 16:20

    De fapt, ar mai fi, cred eu, o problema cu interpretarea dialectica a VT. Dupa cum remarca mai demult Marcus Crassus, interpretarea dialectica ar presupune un dumnezeu care practica o justitie utilitara, care sacrifica generatii intregi de oameni de-a lungul a sute de ani, ca sa dovedeasca altor generatii ca legea e insuficienta pentru mantuire si ca nu duce la eliberarea omului. Asta ar fi ceva un pic cam hegelian : individul concret din carne si oase nu conteaza, nici destinul lui, ceea ce conteaza e umanitatea ca un tot. Omul care aduna lemne in zi de sabat trebuia ucis, in aceasta optica, fara nicio paguba. El e doar un instrument pentru a dovedi ceva altor oameni sau altor generatii. Marturisesc ca nu ma impac deloc cu o asemenea conceptie despre Dumnezeu. Mai degraba prefer sa cred ca Biblia nu e nici ineranta, nici infailibila, chiar daca sunt in raspar cu propria mea biserica. Nu neg ca exista „seminte” de revelatie in VT, dar cred ca nici VT, nici NT, nu sunt infailibile si cu atat mai putin inspirate verbal.

  13. anonymous says:
    23 septembrie 2016 la 17:35

    dorinvieru,

    Grabeste-te ca e ultima 🙂

  14. dorinvieru says:
    23 septembrie 2016 la 17:40

    anonymous,

    O am, si din pacate l-am crezut ca si pe Roger Morneau. Oameni de 2 lei.

  15. allmaris says:
    23 septembrie 2016 la 21:04

    Cateva citate din Cuvantul lui Dumnezeu:

    ”Dacă o fată fecioară este logodită, şi o întâlneşte un om în cetate şi se culcă cu ea, să-i aduceţi pe amândoi la poarta cetăţii, să-i ucideţi cu pietre şi să moară amândoi: fata, pentru că n-a ţipat în cetate, şi omul, pentru că a necinstit pe nevasta aproapelui său. Să cureţi astfel răul din mijlocul tău.” Deuteronom 22:23-24

    Explicatia textului de pe un site crestin este ca ”fata care a fost violată nu a întreprins nimic pentru a se opune violului, şi-a dat consimţământul si ca deja discutam de adulter”.

    ” Dacă un om întâlneşte o fată fecioară nelogodită, o apucă cu sila şi se culcă cu ea şi se întâmplă să fie prinşi, omul care s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint şi, pentru că a necinstit-o, s-o ia de nevastă şi nu va putea s-o gonească toată viaţa lui.” Deuteronom 22:28-29

    Ce poate fi mai frumos decat sa traiesti toata viata cu violatorul. Ma intreb ce o fi in capul femeilor care idealizeaza conditia femeii din Biblie. Cel mai probabil nu au citit-o. Pasajul, de fapt, in contextul lui istoric nu e chiar atat de dur, femeile neavand mare lucru de spus in ceea ce priveste barbatul cu care urmau sa isi petreaca viata si oricum ajungeau adesea sa aiba relatii intime cu cineva pe care nu si-l doreau. Interesant ca textul spune ca asta se intampla daca erau prinsi. Ce urma daca nu erau prinsi? Aflam raspunsul tot din Deuteronom 22, cateva randuri mai sus, unde se spune ca in cazul in care se dovedea ca o fecioara dupa logodna nu era de fapt virgina, trebuia ucisa cu pietre, desi poate era victima unui viol.

  17. Ianis says:
    23 septembrie 2016 la 23:31

    allmaris
    Cred ca textul nr 2, cu putina smecherie evreiasca, putea fi folosit pentru a te casatori din dragoste: pui la cale un „viol” cu martori, scoti 50 de sicli pentru sefu’ si vaya con dios. Altfel spus: imbini utilul cu placutul 🙂

  19. 1992sam says:
    26 septembrie 2016 la 18:58

    Off -topic.In 2013 Polihornu a scris o serie de editoriale sub titlul generic de ”Comedia” pe tema de la SS despre Sanctuar.Trimestrul acesta tema la SS este ”Cartea lui Iov”.Ar fi foarte frumos sa faca o noua serie de editoriale pe acasta tema sub titlul de ”Tragedia”.Asa ca daca vede acest comentariu il rog sa se gândească la aceasta idee

  20. polihronu says:
    26 septembrie 2016 la 20:44

    S-a gindit. Si-a dat seama ca nu mai are rabdare pentru obscurantismul fudul si semidoct al lui Cliff Goldstein. Si ca e preferabil sa ramina rece la remaltratarea lui Iov.

    Daca vrei un unghi interesant din care sa-l recitesti pe cont propriu pe Iov, baga de seama cit de frecvent apare in carte vocabularul privirii – vei descoperi ca bucata asta de literatura nu-i deloc despre Dumnezeu sau suferinta, ci despre nevoia periculoasa de a fi vazut.

  21. faithupdate says:
    27 septembrie 2016 la 18:26

    Poli, o bibliografie ne poti oferi pentru a citi Iov in sensul in care sugerezi? Multumim!

  22. polihronu says:
    28 septembrie 2016 la 10:13

    Daca e sa ne luam dupa Derrida – „intreaga istorie a filosofiei e o fotologie”, trebuie sa incepi cu presocraticii, au barem cu Qoheleth, al’ de aseza fiinta „sub soare” (daca nu cumva, un mileniu mai devreme, cu monoteismul solar al lui Akhenaten). Eu zic sa te limitezi la Iov. Incepe cu versetul 12 din capitolul 2, in care se constata ca Iov a devenit de nerecunoscut, si termina cu versetul 5 din ultimul capitol, unde Iov se lauda ca l-a vazut pe Dumnezeu.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: