Sindromul sfantului predator sexual
20 septembrie 2016 50 comentarii
Psihiatrul si psihologul Ion Popescu-Sibiu, pioner al metodei lui Freud in Romania interbelica, a fost invitat candva sa prezinte un seminar despre psihaaliza pentru familiile pastorilor aflati in concediu la Sovata. Erau vremurile bune cand pastoritele cu parul lins pe spate si adunat in coc faceau drumetie in fusta si isi udau talpile pe marginea strandului, conversand dspre obsesii ipohondre si baia Kuhne. Nu stiu daca psihanalistul a fost atras de oportunitatea rara a unei conferinte despre Freud intr-un context ideologic dominat de stalinismul pavlovian, sau de curiozitate stiintifica. In ultimul caz nu a fost dezamagit. Conferinta a fost intrerupta de reactii isterice.
Psihanaliza are la baza premisa ca existenta este incapsulata intr-o minciuna. Ne place sa credem ca suntem subiecte carteziene a caror viata este structurata de alegeri rationale si principii morale. Esecurile cotidiene si perpetua amanare a idealurilor noastre sunt explicate prin lanturi de circumstante nefavorabile sau absenta perseverentei, (trebuie sa lupt mai tare, trebuie sa ma rog mai mult, am neglijat legatura cu Isus, etc.) Psihanaliza nu le explica ca contingente ci ca necesitate. Nu suntem rationali in alegeri si nu suntem sinceri in morala si religie. Vietile noastre sunt controlate de motive si dorinte pe care nu avem curajul sa le acceptam.
Cand un globetrotter charmant spune ca a avut sex cu peste o mie de femei in cariera de tenisman profesionist, ne intrebam cum a fost posibil. Consideram ca trofeele sexuale l-au interesat mai mult decat cele sportive, si intelegem cum se face ca cel mai talentat jucator din generatia lui nu a castigat nici o data marele W. Insa atunci cand aflam ca un sfant jerpelit, cu harisma de cal mort, a molestat cateva sute de minore in cariera lui de misionar, nu ne intrebam cum a fost posibil, nici nu ne indoim de faptul ca toate energiile lui au fost dedicate trofeului ceresc. Repetarea constanta a aceluiasi delict timp de decenii si numarul incredibil de victime sunt explicate ca un simplu accident care nu anuleaza adevarul ca viata misionarului a fost definita de motive si scopuri inalte. Nu ca el insusi nu ar fi fost convins de aceiasi minciuna cu privire la propria viata.
Cand Boko Haram violeaza femei crestine in Africa, spunem ca da pe fata adevarata natura a fundamentalismului islamic. Cand un pastor african, fundamentalist crestin, cunoscut pentru intransigenta lui impotriva drepturilor femeii si a ideilor Apusului (Boko Haram insemana “educatia Apusului este pacat”) se da pe fata a fi un violator in serie a surorilor lui de credinta, spunem ca “a cazut in har”. Chipurile omul a exagerat putin de partea legalismului si Dumnezeu i-a dat o lectie, ca lui Petru. Seria de violuri repetate a fost “un accident” intr-o viata dealtfel deplin dedicata adevarului si slujirii semenilor din dragoste. El insusi se percepe pe sine ca un vultur ranit care, „prin harul Domnului”, este gata sa-si intinda aripile din nou.
Nevoia de a proteja aceasta iluzie este si motivul pentru care crestinii umplu buzunarele celor doua clase de predicatori populisti: clasa celor care lovesc cu biciul de la amvon si clasa celor care vorbesc dulce. Biciul confirma iluzia ca crediniosul inainteaza pe calea ce dreapta si ingusta, si tocmai de aceea are nevoie de corectii repetate. Bati boul care trage. “Daca ne biciuieste pe spate inseamna ca mergem in directia buna”. Predicatorul cu vorba dulce spune “hai calutul meu”. Iluzia este aceiasi. Adevarul este ca credinciosul a luat-o prin porumb si nu este interesat decat de stiuleti si bostani.
Filmul Life of Pi este istora unui naufragiat care ajunge in barca de salvare impreuna cu o zebra, un urangutan, o hiena si un tigru. Hiena ucide zebra si urangutanul, dar este ucisa si mancata la randul ei de tigrul care iese de sub punte la timp pentru a salva viata naratorului. Protagonistul traverseaza Pacificul intr-o relatie quasi-mistica cu tigrul, relatie care constituie substanta si farmecul filmului.
Un detaliu interesant este numele tigrului: Richard Parker. Numele este luat dupa un personaj din romanul lui Poe, “The Narrative of Arthur Gordon Pym of Nantucket”. In povestirea lui Poe, Parker este canibalizat de membrii echipajului naufragiat. O coincidenta sisnistra face ca, la jumatate de secol de la publicarea romanului, un baiat de cabina avand acelasi nume sa fie mancat de echipajul naufragiat.
Dupa debarcarea in Mexic, un agent de asigurare gaseste istoria neverosimila, si Pi ii ofera o alta varianta. El este Richard Parker, dar un Parker care a supravietuit. Mai mult: si-a mancat rivalul.
Tigrul iese de sub punte (din zona abisala a mintii) in momentul cel mai critic pentru a ucide hiena care, in a doua versiune, este bucatarul canibal. Eroul a supravietuit traversarea Pacificului manancandu-l pe bucatarul care voia sa-l gateasca. A supravietuit deci prin tigruli din el, pe care il proeicteaza asupra tigrului alter ego, pentru ca nu poate traii cu adevarul despre el insusi. Pi este vegetarian si practicant simultan al Hinduismului, Crestinismului si Islamului pentru ca “il iubeste pe Dumnezeu”. O intalnire cu Dumnezeu, in prima versiune a naratiunii, in forma unui plaur-paradis, se termina cu descoperirea ca paradisul este format din plante carnivore care se hranesc cu oameni. Intr-un cuvant, aventura lui Pi ii dezvalui natura irationala (ca si cifra Pi) a universului si a propriei naturi. Un adevar care trebuie dezvaluit si ascuns simultan in fantezia cohabitarii cu tigrul.
Geniul filmului consta in faptul ca spectatorul insusi este pus sa aleaga intre cele doua naratiuni si cei mai multi aleg aventura cu tigrul. Este o alegere care confirma teza psihanalizei.
In alta ordine, filmul arata ca tigrul era necesar pentru supravietuirea lui Pi. Nu suntem fiinte rationale, dar asta nu este rau in sine. Instinctele noastre au fost selectate tocmai pentru ca s-au dovedit bune pentru supravietuirea speciei intr-o evolutie improbabila si intr-o lume primejdioasa. Pentru acelasi motiv sunt prea puternice pentru a fi suprimate. Freud a observat ca reprimarea naturalului poate absorbii energiile sufletului pana la punctul in care intreaga viata devine neproductiva. Istoria lui Pi ne spune ca poti traii cu instinctele tale fara sa-ti pierzi umanitatea. Pe de alta parte, sfintii predatori sexuali pe care i-am amintiti si-au pierdut-o crezand ca instinctul este „pacat” fire pamanteasca” „natura cazuta” „Satana” si au cautat sa il exorcizeze. Intrebarea este daca nu cumva sfintenia si predatia sexuala sunt simptome ale aceluiasi instinct reprimat religios.
oxigen2 
Edi,
Ba eu zic ca suntem fiinte rationale din „nastere”, doar ca ne ajuta aia „marii” sa devenim irationali de timpuriu si dupa aia e greu sa ne mai venim „in fire” pe parcursu’ vietii, ca deh’, e mai misto’ sa fii machio-ntr-o parcare decat rational-ntr-un „PI”… 🙂
Deaceea si exista vorba aia de-ntelepciune stramoseasca cum ca „mintea romanului vine „la urma”.
Si nici asta nu e rau in sine… dimpotriva…!
Inexplicabil e faptul ca forurile de conducere ale bisericii (adventista, catolica) incearca sa acopere faptele abominabile dar tuna si fulgera impotriva pantalonilor la femei in biserica.
„Adventisti de ziua a saptea merg intr-o excursie si incep sa joace volei si femeile sunt in pantaloni scurti si tricou. Cum este posibil ca sa-si expuna picioarele si bratele, asta este o invitatie la imoralitate” (Joe Crews)
Daca sfintenia si predatia sexuala ar fi simptome ale aceluiasi instinct religios reprimat ? Eu cred ca sfintenia este, ca si actul artistic, o forma de sublimare a unor instincte si porniri mai putin nobile. In orice caz, doua lucruri imi displac la Freud.
1. determinismul din psihismul uman pe care il propovaduieste. Conform lui Freud, tot ceea ce facem nu reprezinta altceva decat motive si dorinte inconstiente refulate care ne determina toate actele constiente. Consecinta ar fi ca nu avem liber arbitru. Suntem un pachet de dorinte inconstiente si de instincte care ne controleaza cu totul.
2. al doilea lucru care imi displace profund la Freud este superficialitatea pe care o afiseaza atunci cand afirma ca un om care se intreaba asupra sensului vietii sale este un om bolnav. Mai ca as tinde sa-i dau dreptate cu o singura conditie : aceea de a recunoaste ca insasi constiinta este o boala. Fiindca faptul de a ne interoga asupra propriei existente decurge din faptul ca suntem constienti de ea. Deci aici, Unamuno are dreptate, nu Freud : constiinta insasi este o boala.
In loc sa fie cum a fost… re-productiva :))
Modelul teoretic al lui Freud a derivat din observatiile unui esantion omogen, aproape exclusiv de femei din inalta societate austriaca ce reprima sexualitatea la sfarsitul secolului XIX. Aceasta generalizare l-a facut sa puna un focus exagerat pe probleme sexuale.
Omul se naste cu un biologic- hardware fara o programare sociala aceasta fiindu-i conferita ulterior prin educatie si invatare .
Pretul platit pentru civilizatie zice Freud se observa in consecintele reprimarii instinctelor naturale. Justa observatia dar nu completa. Cei de dupa el , Adler, Ferenczi, Reich, Fromm, adauga ca mai degraba o lipsa a unui corect ”civilitas” dauneaza grav sanatatii…
”Veriga lipsa” aici se afla, in deconditionarea si suprascrierea biologicului uman prin constientizare, rationalizare, civilizare. Dar acest proces niciodata nu a fost dus pana la capat (aici e si marele esec al modernitatii).
Si care ar fi acel instinct?
Sigur ca Freud a avut si intuitii corecte legate cred eu, mai ales de rolul inconstientului in psihismul uman, de anumite frici si dorinte ascunse care ne pot conditiona modul de gandire intr-o anumita masura, de importanta inconstientului pentru mentinerea unui echilibru mental si a unei sanatati psihice. Dar a avut si limite si greseli. Cred ca nu trebuie sa cadem in niciuna din cele 2 extreme : aceea de a-l adula neconditionat cum fac unii din adeptii lui psihanalisti, nici de a-l nega cu totul.
AV
1. Daca absolutizati prin ” tot ceea ce facem ” normal ca va deranjeaza determinismul.
Insa teoriile psihodinamice, abisale, sunt corecte. In plan ne-constient sa zicem, avem cu totii zestrea educationala din primii ani de viata. Modul in care ne-am format identitatea, sinele. Exista acolo niste ”observatii memorabile” ( ca sa il citez pe Adler) care formeaza ptr noi niste ”sfinte” principii de vietuire ptr mai tarziu. De multe ori acestea devin un balast ”abisal”. Din determinismul acela iesiti singur aducand in planul constient zestrea trecutului, originea disonantelor etc. Asta e provocarea omului modern, sa rupa sau sa inteleaga ”arhetipurile” (si alea de dupa Jung).
2. Trebuie sa intelegeti corect viziunea lui Freud raportata la vremurile sale. Nici neo-freudienii moderni nu se mai bazeaza 100 % pe vechile teroii freudiene. Si acestea sunt revizuite in permanenta. Si e destul de greu in acest domeniu sa ai o teorie exhaustiva.
Freud a zis clar ca pe el il intereseaza raspunsul la intrebarea ”de ce?” (cauzalitate) si nu ”cu ce scop?” (teleologie).
Altii de dupa el s-au ocupat pe indelete de sens (Binswanger, Frankl, Tilich, Rollo May etc).
De acord cu dvs…dar NOI nu trebuie a il adulam neconditionat. Partizanii lui au tot dreptul sa o faca :)).
A fost daca vreti un Ellen White in psihologie-psihoterapie. Fata de ea, el totusi a adus o lumina noua, a pus bazele unor teorii noi (ma rog asta in masura in care putem vorbi de falsificabilitate in aceasta ”stiinta” ), a inspirat generatii de disidenti.
Da nu stiu cine azi crede ca atunci cand a fost copil a vrut sa faca sex cu mama si sa il omoare pe tata (Complexul lui Oedip).
Xaomer,
Ati amintit de falsificabilitate si de complexul lui Oedip. Intr-adevar, complexul lui Oedip nu intra in categoria teoriilor falsificabile. Dupa Popper, asta ar contrazice caracterul de stiinta al psihanalizei si ar face din ea un fel de explicatie buna la toate. Ce parere aveti de pozitia exprimata de Karl Popper cu privire la acest subiect?
DV, nimeni nu își dărâmă singur casa pt niște pofte sau mofturi sexuale…
Desi Freud a fost ateu, exista astazi, culmea, multi ganditori si filosofi atei care il critica foarte serios pe Freud si care dau de pamant cu teoriile lui. Unul dintre ei este filosoful francez ateu Michel Onfray in cartea sa „Amurgul unui idol”. Exista destui care cred astazi ca Freud si-a generalizat propria experienta de viata si a ridicat-o la rang de teorie, chiar si medici psihiatri care spun asta. Personal, nu am cunostintele necesare in domeniu ca sa ma pronunt in mod clar pentru una din tabere dar intuiesc ca adevarul, ca de obicei, e pe undeva pe la mijloc.
Vreti musai ca totul sa fie in alb si negru? De ce sa va ”pronuntati clar pentru una din tabere”?
Exista zeci/sute/ teorii in psihologie. Fiecare are un punct de vedere. Unele valide, si bine intemeiate. Altele mai putin…Nu exista una care sa nu aiba partizani si opozanti in acelai timp.
De ce e musai ca ”adevarul prezent” sa fie numai la unii?
Eu vad o gradare in evolutia acestora…
Freud e abisal, am niste conflicte interioare, daca le constientizez apare o schimbare
Behavioristii nu au dat 2 bani pe cauze au zis: schimbam din exterior comportamentul prin repetitie si apoi se schimba si interiorul.
Care are dreptate?
Nu mai zic ca apoi au venit cognitivistii cu teoriile despre rationamentele eronate, Frankl cu logoterapia lui – marcat fiind de experientele din lagar- cautarea sensului este ceeace l-a tinut in viata, psihoterapiile existentiale, cele ale realitatii ale lui Glasser, sistemicienii (Palo Alto) si cate in luna si in stele teorii. Azi exista din ce in ce mai multe cercetari in neurobiologie si chiar epigenetica ce aduc informatii in ce priveste comportamentul umanan.
Care are dreptate? Sunt si terapii eclectice – cate ceva de pe la fiecare. (Sunt supersimplist in rezumarea cele de mai sus)
Unde e adevarul (ma rog ce o fi aia)? Neprihanirea vine prin fapte sau prin credinta? :))
Da, aveti dreptate. Nu se poate nega contributia esentiala a lui Freud la dezvoltarea psihanalizei si intuitiile formidabile pe care le-a avut. Cu siguranta, lucrurile nu sunt impartite clar in alb-negru, adevarat-fals.
Despre Karl Popper…cu parerea pot sa imi dau ca nu ma dor degetele :))…dar sunt depasit in epistemologie…
Popper a stabilit un criteriu de demarcatie intre stiinta si religie, mit, filozofie, metafica, psihologie etc.
Si flame-ul este…psihologia (generic) e o stiinta?
Acest domeniu e greu de supus testelor empirice. Cum putem masura validitatea unor teorii? Cum putem avea confirmari experimentale? Conditiile de experimentare sunt dificil de controlat, nu mai vorbesc de duplicarea si testarea unui experiment sau de predictibilitatea acestuia. Nu mai zic de limitele inerente limbajului si a terminologilor care nu sunt clare. Ce e fericirea?
In lumea psihanalistilor exista voci care il contesta pe Popper (parca imi aduc aminte vag ceva de argumentele lui Grunbaum).
Pe de alta parte exista pareri care delimiteaza clar psihologia si o vad ca pe o stiinta in timp ce psihanaliza ramane cu pseudo… Pe vreme lui Freud, acesta se anatemiza reciproc cu psihologii…
Nu mai zic de confuziile de termeni care se fac intre psihologie si psihoterapie confuzie care culmea duce la ciudatienii si aberatii inclusiv in legile din tarile europene (romanii au rezolvat-o mai simplu..grosomodo le-au cam asimilat pe amandoua:)) )
Exista insa si o serie de experimente sa zicem mai clare din sfera ”stiintelor” care aduc argumente pro psihoanaliza (sau psiho generic).
Cel putin in linii mari am fost de acord cu Westen (1998) care documenteza cu cercetari din neurologie ca exista :
– ganduri, sentimente, motivatii care se manifesta pe un plan neconstient
-procese mentale ce opereaza in paralel
-paternurile din personalitatea formata in copilarie se regasesc intr-o anumita proportie in relatiile de mai tarziu.
Eu zic ca psihologia/psihoterapia ca stiinta abia de acum are o sansa sa documenteze ceva.
Ca pana acu nu au facut decat statistica…
Imi aduc aminte de ce zicea cineva despre rezultatele unei psiho-terapii…O treime din clienti/pacienti se simt mai bine, o treime se simt mai rau, o treime raman la fel!
Desi este off-topic, semnalez aparitia acestui articol al doamnei Tereza Brandusa Palade, ale carei pozitii in aceasta privinta coincid in mare masura cu cele ale domnului Edi Constantinescu.
http://www.contributors.ro/cultura/a-la-recherche-de-leglise-perdue/
Da, sufletul omului e un mister. Apropos de rezultatele psiho-terapiei. Nu exista retete pre-stabilite. Aici lucrurile nu sunt clare, precum in alte domenii ale medicinei. Te doare un dinte, te duci la dentist si iti trateaza caria plombandu-ti maseaua, dupa care, daca medicul e constiincios, nu mai ai probleme cu ea cel putin cativa ani buni. La fel ca chirurg. Suferi de apendicita sau de ulcer perforat, te duci si te operezi si dupa aia nu mai ai treaba cu asta toata viata. In psihologie sau psiho-terapie lucrurile nu stau asa. Aici nimeni nu poate garanta reusita tratamentului. Intervin tot felul de variabile dificil sau imposibil de controlat.
Tin minte vag un eseu al lui Dan Stanca despre Freud si psihanaliza pe care l-am citit mai demult. Se chema „Demonismul psihanalizei”. Autorul, din cate imi aduc aminte, critica viziunea lui Freud conform careia nu exista pacat, ci doar boala, sau altfel spus, pacatul se identifica de fapt cu boala, cu nereusita gestionarii si echilibrarii propriilor instincte si pulsiuni. Psihanaliza ar face astfel din orice om un bolnav, eludand responsabilitatea si asumarea greselilor savarsite si pierzand astfel din vedere adevaratul sens al insanatosirii omului care decurge din asumarea pacatului.
”critica viziunea lui Freud conform careia………pacatul se identifica de fapt cu boala”
Pai si atunci cu ce se identifica pacatul? Sau ce e aiasta pacat? Aveti si o definitie a termenului ptr cei mai agnostici nitzel? 🙂
Exorcizarile facute de BOR au de a face cu pacate si demoni sau au de a face cu o carenta (deja des intalnita) de haloperidol?
PS. apropo de Michel Onfray…mi-e lene sa il caut, il aveti cumva in informat electronic? Sau e o scrierea noua si e cu copyright?
Nu stiu daca e pe internet. Cartea a aparut acum vreo 2 ani, la editura Humanitas.
Si nu am zis ca sunt de acord cu Dan Stanca. Doar am exprimat punctul lui de vedere. Eu cred ca daca nu ajungi sa te ierti pe tine insuti, nu-i poti ierta nici pe altii si nici nu te poti vindeca.
furtunadragos,
Acestea nu sunt mofturi, sunt fapte penale. Si comitetele bisericii (local, conferinta si uniune – fiecare s-au confruntat) de fiecare data au facut tot posibilul sa acopere, la fel ca Biserica Catolica.
Si culmea, tot ei sunt cei care condamna „pantalonii la femei si bratele si picioarele descoperite„. Adica biserica are o problema cu pantalonii scurti dar nu are nic o problema cu molestarea de minori. Nu stiu cum sa reactionez.
Sunt agasat si plictisit la culme sa vad cum se confunda principiul cu practicantul acestuia, cum din cazuri particulare se generalizeaza, cum din tragedii se absolutizeaza tot.
Toate sistemele, dar absolut toate au extreme. Este componenta umana din acel sistem ce-i intinde mereu limitele, ce iese din majoritate. Uneori cu efecte bune (rar reforma/reformatiune) adeseori cu unele negative (fundamentalism- extremism).
In afara de extreme exista si pseudo-practicanti, falsi afiliati, nesinceri
Da si in adventism exista OAMENI cu diverse probleme (sau afectiuni). Am avut un amic adventist care fuma pe sestache de spargea. Dar cati faceau ca el? Unu la 10000? Stiu cazuri de ”frati” care mai ciocanesc cate o tuica asa ca ”apero”. Sunt mai numerose acestea…dar iarasi fata de majoritate care e proportia?
Da putem gasi orice vreti. Inclusiv comitete care ascund marsavii. Dar toate fac asa? Popi care baga mana in cutia milei, calcatori de ”sabat”, seducatori/violatori de minore/tinere, adulteri etc. Dar aceste exemple le intalnim peste tot in societatea umana. Si la politicieni care fac rabat de la principiile pe care le declama sus si tare sau la religiosi – catolici, adventisti, musulmani, la orice clasa sau categorie sau agregare/organizare umana. Peste tot pe unde intalnim genele pe care si noi si cimpanzeul le avem de la stramosul comun.
Ce difera intre aceste categorii uneori este proportia, rata, statistica, esantionul reprezentativ.
Si crestinismul a dat nastere la ”nebuni”. David Koresh chiar din adventisti.
Dar ce proportie de radicalizare avem comparativ intre crestini si musulmani?0.1% vs 5 % (exemplu fictiv)?
In plus niciodata nu inteleg mirarea unora cand citesc ca ”un popa catolic/adventist a abuzat un minor.” Doar daca nu cred ca din credinta/incredintare a facut ce a facut. Altfel nu este decat un exemplu de animal paros care e departe in spate pe alta treapta (d)evolutiva. Ca e adventist, sau vegan sau ca voteaza cu Trump sau ca e lacatus-sudor e irelevant. Ramane animal!
Oricum adventistii stau mult mai bine mi se pare din punctul de vedere al imaginii pe majoritatea planurilor chiar si referitor la rata de abuzuri sexuale minori comparativ cu sa zicem biserica catolica. E o parere fara o dovada clara. O sa imi spuneti de multe cazuri acunse si nici pe departe nu le neg. Dar comparati numai cu cele pe care le stim din presa de la catolici… Dar de cele acunse si la ei? Care e raportul / proportia intre cele doua?
Sau alta comparatie…cati adventisti sau baptisti sau evanghelisti sunt in inchisori sau ajung acolo si cati ortodocsi? Pentru societate una peste alte protestantismul reuseste macar cu 1 cm sa faca oameni mai buni. Chit ca ii samponeaza la creier (dar cine nu foloseste sampon?) da macar ii invata obedienta fata de legi.
Ortodoxismul din acest punct de vedere e un fiasco total. Inutil. Moralitatea omului ortodox nu din religie sa isi trage seva.
Dupa cum ai obeservat din comentariile mele, am tras alarma la faptul ca comitetele bisericii la toate nivelelele (local, conferinta, uniune) au incercat sa acopere. Deci nu un individ izolat care a facut ceva.
Nu sunt atat de absurd incat sa iau un individ psihopat si sa generalizez. Dar cand un comitet al bisericii locale trece cu vedere un caz, apoi apare un alt caz la conferinta si acesta este trecut cu vederea apoi apare un altul la Uniune si acesta este trecut cu vederea. 3 cazuri diferite, toate nivelele de conducere acopera. Asta era probelma mea. Nu faptul ca un individ izolat a facut ceva si apoi sa generalizez. Atitudinea clerului la toate nivelele.
Si exact la fel au facut si catolicii. Deci nu faptul ca un catolic a abuzat a scandalizat lumea, faptul ca biserica a stiut LA TOATE NIVELELE si a acoperit.
Mai baieti, eu nu inteleg ceva: daca ati acceptat premiza lu’ Edi cum ca „nu suntem finte rationale”, de ce-i tot dati inainte cu pretentii si asteptari ca adventistii, catolicii ori ortodoxii sa fie rationali si sa nu „fack”-a ce le spune instinctu’? De unde „ratiunea” asta sa ceri unei fiinte irationale sa fie rationala?
Pai daca suntem fiinte irationale, cum naiba vreti ca (virgula) comitetele sa fie rationale?… 🙂
Cand vor avea protenstantii 1000 de ani vechime vor fi la fel de obedienti ca ortodocsii fata de „principii”.
Dorin V, nu m-am referit la dvs. in special. Si E.C. se ”minuneaza” de sfantu predator sexual.
Astept sa aflu mai multe despre instinctul ala care sta atat la baza sfinteniei cat si a ”pulsiunii” sexuale. Reprimat in religios.
Daca taria ”crezului” in principiile la care un om adera scade direct proportional cu timpul, ma intreb atunci , dupa 1000 de ani, de fapt ce a mai ramas din religia respectiva?
Eu stiam ca chestia aia cu care ma impartasesc devine mai buna cu timpul :))
„Individul singur nu evolueaza, specia este cea care evolueaza” – a spus un genetician si eu cred ca a stiut ce spune.
AV,
Vorbesc ca un diletant care a gasit o scula potrivita. Mai intai, fac deosebire intre sfintenia monahala, care are la baza neo-platonismul, pe care o respect desi nu sunt de acord, si sfintenia urbana inventata in sec XVIII-XiX care are la baza obsesia degenerarii sexuale a speciei si conformismul cultural. In al doilea rand, este o diferenta intre sublimare si simptom. Sublimarea implica canalizarea energiei pulsionale catre un scop mai inalt. Cum spune Blaga, nuferii cresc din malul de pe fundul apei. Simptomul, dimpotriva, implica o risipa zadarnica de energie si obsesii bolnave.
Xaomer
Tocmai aici este problema. Este vorba despre „un grup restrans” care are multe in comun cu grupul studiat de Freud – familia burgheza vieneza – de regula evrei integrati. Americanii au recunoscut relevanta lui Freud pentru ca se potriveste perfect pentru familia victoriana – care este modelul „biblic” de familie la EGW. Cand Freud spune „civilizatie” se refera la ceea ce era definit ca civilizatie la Viena sau la palatul reginei Victoria.
Din cate inteleg ca diletant – simptomul nu este generat de faptul ca cineva isi disciplineaza pulsiunile pana la abstinenta ci de faptul ca nu se poate vedea pe sine asa cum este. Apoi eu nu ma refer la intelegerea populara – „nu faci sex ca magarul, faci nevroza”. Un merit al psihologiei abisale este ca ne-a aratat ca problema nu este instinctul biologic ci o serie de fantezii care nu pot fi satisfacute in viata reala. Omul are „a doua natura” de nevoi artificiale care nu pot fi satisfacute decat in imaginatie. In cultura noastra de FB si sex electronic idea merita mai mult credit. Sfintirea este ea insasi o fantezie narcisista. Pedofilia nu isi are radacina in instinctul de reproducere ci in aceiasi fantezie a puritatii infantile care face ca sfantul sa nu se intineze cu femei ca cei 144k.
AV,
Problema cu Popper trebuie pusa intr-un context mai larg. Este vorba despre rivalitatea dintre filozofia continentala si filozofia analitica anglo-saxona. Aspectul pervers al problemei este ca Popper foloseste criterii logico-pozitivste in atacul impotriva lui Plato, Hegel, Marx si Freud – care nu fac stiinta ci speculatie. Insa gandirea speculativa (mai ales cea germana) este inlocuita cu dogmele idologiei anglo-saxone. Meritul celor patru criticati de Popper este ca ne ofera scule pentru deconstruirea ideologiei noului imperiu.
Depinde de tipul de mama. Studiul lui Freud are ca obiect un anumit tip de familie in care mama este „regina caminului” (vezi AH) dar nu are nici educatie si nici un rol soccial, iar tatal este autoritar si absent. Este stereotipul „mama evreica” (la Viena), desi modelul nu este limitat etnic, care investste emotional/romantic in fiul ei.
Xaomer
Când faci paralele intre ortodoxi,catolici și adventisti ,nu uita numărul mare de catolici (peste un miliard ) și numărul etrem de mic al adventistilor (15 milioane și asta cu mare indulgenta).
DV,
Biserica nu „acopera” ci ofera suportul activ. La fel face biserica catolica in cazurile de pedofilie si Latter-days Saints in cazuri de incest. Pare absurd dar exista prea multe exemple. Este la fel ca atunci cand un politist impusca un cetatean neinarmat. Puterea are nevoie de un numar limitat de cazuri de abuz politinesc ca forma de teroare impotriva propriilor cetateni. In mod similar, crdinciosii trebuie sa stie ca sunt sclavii sistemului. „Empatizam cu victimele” dar acestea nu trebuie sa uite ca nu exista drepturi ale oitelor in relatie cu pastorul. E dreptul pastorului sa jupuiasca cate un miel cand are pofta. Asta nu exclude insa faptul ca VF este pastorul cel bun care a tinut oitele in turma prin ore muzicale si concursuri biblice. Mielul jupuit si mielul ratacit adus inapoi la turma nu se exclud rciproc.
„Sfintirea este ea insasi o fantezie narcisista.”
Preach it, bro!
Edi Constantinescu,
Apropos de biserica catolica si cazurile de pedofilie. Cata vina are Ratzinger, fostul papa Benedict 16 care a fost sef al congregatiei pentru doctrina credintei in musamalizarea unor astfel de cazuri ? Va intreb fiindca parerile sunt impartite. Catolicii devotati spun ca toate sunt minciuni si acuzatii false, nefondate si ca nu s-ar fi dovedit nimic. Adversarii pe de alta parte vin cu exemple de preoti sau episcopi pedofili aratand ca in unele cazuri cel putin, era imposibil ca Ratzinger sa nu fi fost macar instiintat ca in unele parohii sau eparhii se petrec abuzuri. Parerea dvs care e ?
AV,
Orice ierarhie bisericeasca este o forma de putere. Puterii nu-i pasa de vietile supusilor (atata vreme cat nu sant ucisi toti sau prea multi) decat atunci cand criminalul este din afara cercului puterii. Ce motiv ar avea ierahia sa dezvaluie si sa judece cazuri de pedofilie cand acestea slabesc credinta in puterea eclesiastica? Orice putere – seculara sau religioasa este machiavelica.
…la fel ca si performantele sexuale…
amen anybody?
De fapt primii car au sarit sa il apere pe VF chiar si atunci cand biserica, pusa la colt, a trebuit sa-l excluda, au fost membrii laici, inclusiv rude apropiate ale victimelor. Intorcandu-ma la premisa articolului, nu da asta pe fata incercarea disperata de a proteja un castel de carti?
”Un merit al psihologiei abisale este ca ne-a aratat ca problema nu este instinctul biologic ci o serie de fantezii care nu pot fi satisfacute in viata reala.”
E o problema si cu fanteziile, dar problema reala ramane in intelegerea instinctului (ne)civilizat, animalul care simte feromoni de Rexona si intra in erectie, bizonul ce la un concert de Brahms se simte mangaiat de vant in savana si sforaie…
Fanteziile sunt un produs generat de cultura. ”Wunscherfüllung” emerge din vina si tabuuri impuse social.
Freud zicea ca Neurosis-ul este pretul pe care il platim pentru civilizatie.
Adler i-o intoarce fain: Neurosis-ul este pretul pe care il platim pentru lipsa civilizatiei.
Nu (mai) e o problema de instinct ci de educatie incompleta/incorecta.
Probabil ca si Gili Carstea fix la asta se referea cand vorbea (1888) de ”Legea scrisa in inima”.
Da nu cred ca a inteles-o :)))
Interesant e si faptul ca Freud s-a jucat putin teoretizand cu ideea unui alt plan dupa id, ego, super-ego: ”cultural super-ego” (Civilization 1930). Cu etica jucand un rol central in aceasta.
Evenimentul ”Isus” poate fi un exemplu in acest sens zice F.
DV, poate pt tine si pt mine sunt fapte penale, pt ei e distractie, la ora asta nu ma mai mira nimic. Ca orice partid politic orice institutie de stat, orice biserica e corupta din temelii pana in varf si nu da doi bani pe iobagi. Mosulica a avut back-up sistematic, cineva stia din timp de hobbyurile lui dar n-a facut nimic pana au clocotit si au iesit la iveala.
Normal ca i-au spalat pacatele, si l-au trimis iarasi la munca prin US sau Australia. Ma intreb daca victimele nu aveau un tata, un frate, un verisor sau un unchi serios… Ca dreptate nu s-a facut de nici un fel in afara de faptul ca o doctorita din US a facut un site si povesteste pe acolo trei lulele, trei surcele din povestile victimelor.
furtunadragos,
Cele mai multe abuzuri nu sunt raportate de copii pt ca nu au educatia necesara. Cati parinti isi educa copiii ?
Se scandalizeaza ca statul doreste informare la 10 ani, dar sunti socati ca un monstru profita de naivitatea copilului lor de 6 ani.
Toți, dar absolut toți pedofilii i-au povestit că atunci când își alegeau următoarea victimă, căutau pe cineva „needucat”.
Multi parinti traiesc intr-o lume imaginara si se trezesc la realitate dupa ce faptul este implinit, desi de multe ori putea fi prevenit chiar de ei cu educatia copilului.
Are si educatia un rol, dar cred ca e bine sa nu asteptam nimic de la stat sa faca pt noi sau de la biserica sau oricine. N-am copii dar in orice caz nu i-as lasa timp indelungat in prezenta unui indian religios oricat ar parea de neprihanit. Consider ca nu e bine pt copil, pt viitorul lui, o pierdere de vreme.
Cand zisei ca au sau nu frati, verisori, unchi, ma gandeam la mine, ma gandeam cum ar fi sa isi bata joc cineva de soramea, de fiica mea, de nepoata mea…
Cine face porcarii de genu asta nu are ce cauta printre oameni si n-are nici un fel de scuza, ca e bolnav, ca ia chimicale ce ii altereaza mintea, sau orice altceva.
Nu poti sa distrugi familia cuiva si apoi sa te astepti ca poti sa te plimbi tantos prin lume.
Citind titlul articolului, unii s-au dus cu gandul la asta
Don’t mess with a missionary man
Piesa asta (brand new) cred ca pica de minune in contextul de fata:
My mother told me good
My mother told me strong
She said „be true to yourself
And you can’t go wrong
But there’s just one thing
That you must understand
You can fool with your brother
But don’t mess with a missionary man”
Don’t mess with a missionary man
Don’t mess with a missionary man
Well the missionary man
He’s got God on his side
He’s got the saints and apostles
Backin’ up from behind
Black eyed looks from those bible books
He’s a man with a mission
Got a serious mind
There was a woman in the jungle
And a monkey on a tree
The missionary man he was followin’ me
He said „stop what you’re doing
Get down upon your knees
I’ve got a message for you that you better believe”
Ba
Perfect, n-o stiam. Thanks.
(corectie: brand new cover 🙂 )
Nice EP! Foarte 80s.
Ianis, nu stiam ca asculti Ghost. 🙂
sisif
Ii ascult inca de la primele lor piese; i-am descoperit intamplator pe youtube (sau poate sub calauzirea Holy Ghost 🙂 )
P.S. Long time no see. Welcome back.
Fara indoiala, Gili se referea explicit la inconstient cand isi apara teza. Daca intelegea ajungea aici:
According to Slavoj Zizek, what constitutes, as per the sub-title of this book, the „perverse core” of the Christian religion? In a properly Lacanian fashion, Zizek counter-intuitively characterizes perverts not as Sadean rebels thoroughly throwing off the shackles of the reigning normative order, but, rather, as covert, closet conservatives, as secretly wedded to the prohibitive authority they loudly claim to heedlessly defy. Simply put, the pervert’s pleasure is contingent upon the familiar „forbidden fruit” effect; his/her transgressions take on their alluring, titillating hue only so long as the perverse subject believes in the existence of (to put it in Lacan’s terms) an effective socio-symbolic „big Other.” Zizek’s point about perversion here can be illustrated through recourse to the inverting twist on Dostoyevsky that Lacan proposes in his seventeenth seminar: „If God is dead, then nothing is permitted.” That is to say, the pervert needs „God” qua the prohibitory big Other in order to sustain his/her peculiar libidinal economy.http://metapsychology.mentalhelp.net/poc/view_doc.php?type=book&id=2038&cn=395
Nu cunosc multe despre ideile lui Zizek (inca nu am terminat nici The Fragile Absolute – prima din seria sa).
Inteleg ca prin critica sa adusa spiritualitatii postmoderniste, reclama totusi crestinismul ca fiind o potentiala forta progresista (readus binenteles la o oarecare/alta forma).
Nu neg demistificarile sale la adresa religiei si teologiei crestine insa nu mi se pare ca raspunde pertinent la intrebarea: de ce avem nevoie de o viziune religioasa pentru a ne fundamenta o etica corecta? De asta daca voi continua sa il citesc o voi face doar pentru a intelege ca exercitiu un pic psiho-logica sa.
„If God is dead, then nothing is permitted.”
Following Jesus in a godless world??