Identitatea ipotecata a tinerilor (si nu numai) religiosi

Datorita faptului ca m-am nascut in biserica adventista, am avut ocazia sa cunosc destui tineri adventisti si de aceea, mi se pare interesanta legatura dintre un tip de identitate si o categorie de tineri din biserica.

Din punct de vedere psihosocial, adolescentii trec prin diferite faze pentru asi forma o identitate. De fapt, nu toti reusesc sa-si formeze una stabila si atunci se afla in stadiul de identitate difuza. Erikson (1968) ne spune ca acest stadiu este caracterizat de marginalizare, negativitate, frica de schimbare, lipsa abilitatii de planificare a viitorului, probleme legate de invatare. In capatul opus avem identitatea obtinuta care implica coherenta, diferenta de ceilalti si continuitate in timp.

Marcia (1980), cautand sa se bazeze mai mult pe date empirice si sa evite dihotomia difuza-obtinuta a lui Erikson, a completat cu inca doua categorii, ipotecata si amanata, ca si consecinta a doua aspecte:

  • existenta unei crize de identitate, de explorare in care adolescentii sa poata reflexiona asupra alegerilor vitale din trecut si viitor
  • daca s-au compromis cu o alegere in concret

Identitatea obtinuta sau difuza se caracterizeaza prin prezenta sau absenta ambelor aspecte.

In acest fel, identitatea amanata, implica o perioada de criza in care nu s-a ajuns inca la nici un compromis, ci se cauta raspunsuri.

In schimb, in stadiul de identitate ipotecata, adolescentii nu trec printr-o criza de explorare, nu analizeaza diferite optiuni, si ca atare nu se compromit cu alegeri proprii, dar iau decizii care se bazeaza pe optiunile hotarate de cercul lor intim reprezentat de familie, prieteni apropiati si in cazul celor religiosi am putea adauga biserica.

S-a descoperit ca persoanele cu identitate ipotecata si difuza, nu au o moralitate atat de dezvoltata precum cele cu identitate amanata sau obtinuta. Diferente asemanatoare se observa si cu privire la autonomie si autostima.

Din experienta proprie as putea sa spun, ca multi dintre tinerii religiosi pe care ii cunosc, au ramas la stadiul de identitate ipotecata. Nu se intreaba de ce trebuie sa asculte de anumite ”invataturi morale religioase”, de ce au voie sa faca unele lucruri si altele nu, nu realizeaza contradictiile propriei religii sau educatii ci accepta ceea ce altii au hotarat pentru ei. O mare parte dintre ei nu au dreptul la autonomie si la experimentare pentru ca sa-si poata forma pareri si valori proprii. Apoi, daca ne gandim la faptul ca in biserica se vorbeste atat de mult despre invingerea eului, despre a nu avea incredere in sine ci doar in ”Dumnezeu” ceea ce automat poate implica in ”reprezentantii Sai formali”, ne putem da seama ce efecte are asupra autoconceptului si autostimei de exemplu.

In ce priveste dezvoltarea morala, Kohlberg (1976) a definit 3 etape. Preconventionala, in care regulile si normele sociale vin din exterior. Se caracterizeaza printr-o ascultare oarba si dorinta de a evita pedepsele. Conventionala, in care persoana interiorizeaza normele, regulile si asteptarile celorlalti. Postconventionala, fiind etapa in care valorile si principiile se aleg constient si nu prin constrangere autoritara.

Fara sa bag pe toata lumea in aceeasi oala, observ ca cel putin in bisericile frecventate de mine, marea majoritate a tinerilor dar si a adultilor se afla intre etapa preconventionala si conventionala. Acestia nu inteleg cu adevarat de ce au anumite restrictii sau norme ci doar le executa, pentru ca sa nu-si piarda viata vesnica, de exemplu.

Cu privire la dezvoltarea gandirii intuitive, nu se foloseste un proces deductiv ca si in cazul gandirii formale ci implica motive inconstiente, experiente personale si sentimente. Klaczynsky (2000) a descoperit ca, chiar daca tinerii intre 13 si 16 ani incep sa-si foloseasca logica tot mai mult, o mare categorie dintre acestia pot accepta fara probleme argumente false in functie de motive intuitive. Logica lor se subordineaza credintelor proprii.

In ce priveste religia, Klaczynsky a observat cu ajutorul mai multor studii, ca atunci cand adolescentilor li se prezinta idei sau concluzii adverse cu privire la propria religie, acestia pot gasi mult mai usor erorile logice ale acestor argumente decat atunci cand este vorba de idei favorabile credintei lor.  Mai mult decat atat, Berger (2004) a descoperit ca ideile adverse sunt catalogate drept false, imposibile, fara credibilitate. Datele arata ca tendinta aceasta persista  si in cazul adultilor.

Zilele astea am ascultat din curiozitate o parte din festivalul Amicus 2016 si pe langa concertul muzical si ”teatrul” neinteresant (pentru mine), unul dintre pastorii vorbitori a tinut o predica despre Whitney Houston dand niste detalii care te faceau sa crezi ca a fost vreun prieten intim de al ei… si care la sfarsit a dat niste sfaturi tinerilor care vad viata cu ”ochelari roz” . Unele dintre:

  1. Mersul la Amicus pentru ca este decizia cea mai inteleapta din toata saptamana si nu exista un loc mai bun decat acesta

Nu neg faptul ca or fii lucruri bune de invatat la Amicus dar sa zici ca nu exista nici o alta decizie mai inteleapta sau un loc mai bun este total deplasat. De exemplu, faptul ca esti un om onest si integru la scoala sau la lucru, este probabil mai putin intelept decat participarea la Amicus. A fii voluntar la vreun ONG este probabil o decizie mai putin inteleapta decat a merge la Amicus.

  1. Ramanerea in biserica pentru ca este cel mai sigur loc

In principiu da, biserica ar trebui sa fie cel mai sigur loc, cel mai moral, cel mai bun, cel mai relevant pentru fericirea si implinirea oamenilor. Intrebarea este, se incadreaza biserica adventista sau oricare alta intr-un astfel de context? Si inainte ca altii sa sara cu comentarii de genul ”daca nu-ti place nu mai merge la biserica” sau ”biserica este compusa de oameni bolnavi, este un spital”, nu ma refer la o perfectiune totala imposibila ci macar la un nivel moral, etic mai elevat decat cel secular in multe aspecte…

In ciuda tuturor aparentelor, nu-mi pare deloc rau ca m-am nascut in biserica. Pot spune ca am invatat multe lucruri in ea si sper sa pot continua sa o fac in viitor (speranta moare ultima). De aceea, intentia mea nu este sa-i fac pe altii sa o arunce la gunoi ci mai degraba sa inteleaga de ce fac parte din biserica. Au hotarat asta singuri? Ii ajuta cu ceva pentru viata reala de fiecare zi? Cu ce?

 

Anunțuri

64 Responses to Identitatea ipotecata a tinerilor (si nu numai) religiosi

  1. norights says:

    Ce punem in loc?! Ar fi nevoie sa punem ceva in loc?
    Nu sunt vreun specialist si nici vreo persoana cu cine stie ce experienta de viata, dar am observat un lucru atat din ce am citit, cat si din observatia subiectiva si anume:
    Exista persoane care nu au avut niciodata o educatie religioasa, dar au o moralitate mult mai bine dezvoltata, in comparatie cu persoanele educate religios.
    Educatia religioasa, in sensul strict, nu poate produce persoane morale, ci asa cum spune si Edi in ultima prezentare de pe vectorsociety, produce persoane educate in „stil tabu”. Daca se intampla sa intalnim in biserica indivizi morali, in sensul adevarat, este doar o intamplare, iar in mintea lor s-au dat adevarate lupte pentru eliberare.

    Imperecherea dintre moralitate si religie a fost nascuta din nevoia de autoritate in fata plebeilor, in fata multimii, a gloatei, iar moralitatea tribala, prestatala, a functionat ca o justificare a identitatii tribului si a misiunii date de catre conducatori.

    Pe ce ancoram moralitatea?
    Nevoia de reguli sociale a aparut tocmai ca o asiugrare a supravietuirii, norma „juridica”, in prima faza, fiind rezultatul instinctului de supravietuire.

    Odata cu modernitatea, cu depasirea fazei moralitatii religioase, de grup, de natie, apare moralitatea individului. Noi nu mai urmarim supravietuirea speciei ci supravietuirea individului ca univers separat, ca subiect, ca beneficiar final al moralitatii si al normelor juridice.
    Binele de grup este intotdeauna subordonat binelui individului. Asta intr-o societate liberala, intr-un stat de drept, intr-o lume in care au aparut constitutii, tratate care apara drepturile fundamentale ale omului ca individ. Statul nu mai este beneficiarul moralitatii ci individul ca subiect de drept. Am ajuns sa conceptualizam foarte bine toate aceste valori si ne zbatem din ce in ce mai mult sa aparam aceasta evolutie.

    Moralitatea este bazata pe drepturile individului care se opresc doar acolo unde intra peste drepturile altui subiect unic, ale altui individ. Am inventat concepte ca abuzul de drept, am inventat institutii, notiuni, etc. Moralitatea are o singura finalitate: individul – binele acestuia.

    Noi nu mai putem justifica suprimarea unei libertati, a unui drept individual, invocand binele abstract al majoritatii. Democratia este prost inteleasa si aplicata la noi. Democratia este un proces si nu o valoare. Dar poate asta este deja alta discutie.

  2. norights says:

    „Poate ca merit sa mor. Poate ca toata umanitatea merita sa moara.”

    Nimeni nu poate decide in locul tau daca meriti sa mori sau nu, la fel cum nimeni nu poate decide pentru intreaga umanitate. Individul isi este siesi propriul stapan, iar umanitatea nu merita sa moara chiar si numai pentru ca un singur om, din toata aceasta galeata, considera ca nu merita sa moara.

  3. Marcus Crassus says:

    norights,
    In mare parte sunt de acord cu ce ai scris. In principiu, la intrebarea ‘ce e binele’ ai raspuns: ‘hai sa lasam fiecare individ sa decida pentru el’.
    Cand intrebam cu ce inlocuiesti baza religioasa a moralitatii, nu ma refeream la vreun nou bine al grupului ci era o intrebare strict personala. Eram curios sa-mi spui parerea ta.

    Imperecherea dintre moralitate si religie a fost nascuta din nevoia de autoritate in fata plebeilor

    Nu avem cum sa testam ipoteza asta. Altii sunt de parere ca valorile religioase au aparut in mod organic ca o manifestare a arhetipurilor subconstientului colectiv. Conducatorii se folosesc de orice idee populara in randul maselor ca sa-si asigure suprematia, dar de aici pana la a avansa ideea ca religia a fost o gogorita inventata de ei ca sa subjuge masele e cale lunga.

    Noi nu mai urmarim supravietuirea speciei ci supravietuirea individului ca univers separat

    In ce consta valoarea supravietuirii individului? Exista situatii in care eutanasia e mai utila ‘binelui individului’ decat supravietuirea?

    Noi nu mai putem justifica suprimarea unei libertati, a unui drept individual, invocand binele abstract al majoritatii.

    Nu neg asta, dar binele individual nu e la fel de abstract?

  4. norights says:

    Cu ce inlocuiesc baza religioasa a moralitatii?

    Omul este moral prin sine insusi. Functiile cognitive ii sunt suficiente pentru a deveni moral. Este un proces evolutiv atat raportat la individ cat si ca specie.

    Religia a aparut din diverse motive, asa cum spui. Insa impachetarea legilor in „poleiala divina” a avut ca scop dresarea maselor, formarea unei identitati dogmatice si juridice, respectarea lor cu strictete si deci, servirea unor interese atat generale cat si a unor grupuri restranse.
    Deci religia nu a fost inventata de „oamenii politici” cu functii administrative, ci doar a fost folosita pentru a servi unor scopuri in care religia nu are ce cauta.

    „In ce consta valoarea supravietuirii individului? Exista situatii in care eutanasia e mai utila ‘binelui individului’ decat supravietuirea?”

    Pentru ca individul este singura realitate palpabila. Binele comun este o utopie, o fictiune.
    Bineinteles ca omul este stapan pe viata lui si poate considera ca eutanasia este cea mai buna varianta pentru el. Daca nu este o afectiune trecatoare, in care societatea sa intervina pentru binele acestuia, are tot dreptul sa-si puna capat existentei.

    „Nu neg asta, dar binele individual nu e la fel de abstract?”

    Binele individual asigura binele comun si niciodata invers. Ce poate fi abstract in binele individual? Practic definitia asta abstracta imbraca forma concreta prin vointa individului care nu trebuie sa fie stavilita si ingradita de binele comun (moralitatea comuna).

  5. Marcus Crassus says:

    Omul este moral prin sine insusi. Functiile cognitive ii sunt suficiente pentru a deveni moral.

    Stiu ca sunt psihologi care considera ca moralitatea este hardwired in creierul uman. Jonathan Haidt impartise moralitatea in 5 subdomenii – ajutorarea semenilor, simtul reciprocitatii, respect pentru o ierarhie sociala, legaturile coalitionare si puritatea. El sustinea ca aceste subdomenii pot fi intalnite la orice cultura, desi modul concret in care se materializeaza variaza.

    Avusesem o discutie mai demult cu Edi pe tema asta, in care argumentam ca omul e moral prin sine insusi, prin modull in care ii functioneaza creierul. Daca definim moralitatea ca fiind suma domeniilor de mai sus, atunci e clar ca toti suntem morali, fie ca suntem religiosi sau nu. Poti spune cel mult ca fundamentalismul te face sa iti reprimi anumite reactii morale firesti fiindca le inlocuieste cu altceva.

    Tin minte ca Edi mi-a raspuns atunci ca moralitatea implica mai mult de atat; mai precis – folosirea ratiunii pentru a gasi un worldview consecvent; logismos in cuvintele lui.
    Despre asta te intrebam. Acum tind sa cred si eu ca moralitatea nu trebuie redusa la intuitiile morale innascute de care vorbea Haidt. Ea mai implica niste valori de baza adoptate constient, care in timp se cimenteaza in creier si in functie de ele ajung sa fie orientate toate prioritatile individului. Pana si perceptia se face diferit in functie de aceste valori; in mod inconstient creierul decide daca anumiti stimuli externi merita atentia ta sau nu tocmai pe baza lor.

  6. norights says:

    Moralitate a aparut ca un firewall, ca un antivirus produs de evolutie, necesar supravietuirii. Eu cel putin asa o explic.

    „Daca definim moralitatea ca fiind suma domeniilor de mai sus, atunci e clar ca toti suntem morali, fie ca suntem religiosi sau nu.”

    Toti suntem dotati cu potentialul de a fi morali si chiar cu o predispozitie spre moralitate. Avem nevoie de ceva mai mult decat ateste intuitii morale de care vorbeste Haidt. Cred ca evolutia dreptului, a justului, este ceea ce completeaza predispozitiile omului inspre moralitate.

  7. Marcus Crassus says:

    Tocmai am terminat de vazut ultimul sezon din Black Mirror. Autorul, Charlie Brooker, e obsedat de legatura dintre moralitate si dorinta de razbunare. Toate episoadele urmatoare trateaza tema asta: „White Bear”, „Shut Up and Dance”, „Men Against Fire” si „Hated in the Nation”.

  8. MC,

    Singurul episod optimist este San Junipero, cel cu lesbienele in cerul digital. Este totusi interesanta explorarea modului in care natura umana este schimbata de social media si interfata digitala.

  9. Gabri Ellez says:

    norights, ai dreptate, nu mi-am exprimat eu prea bine ideea, asa e, spalarea creierului nu e in nici un caz acceptabila, spalare inseamna sa faci ceva cu buna stiinta, cu un anumit scop si prin anumite metode 🙂 dar daca vrei sa tii pe cineva aproape , considerand ca stii ce e rau in afara grupului si faci tot ce poti sa fie cat mai interesante intalnirile in grup pt tineri, ca sa ii feresti de suferinte si deziluzii, mai este spalare pe creier ?

    Spalarea asta ar presupune sa schimbe omul, mintea, valorile si principiile lui si sa i se implementeze alte valori si alte principii, iar omul sa ajunga dependent de cei care fac curatarea asta, sa ii slujeasca si sa ii vada ca pe dumnezeii lor si sa le dea drept de viata si moarte asupra lor, ceea ce cred ca nu se prea intampla cu tinerii care provin din familii membre ale azs .

    As zice ca dimpotriva sunt invatati sa se simta bine cu ceilalti tineri care au aceleasi radacini azs, sa depinda de divinitate , care poate implica sau nu predicile pastorilor, de bani nu prea poate fi vorba , ori nu au, ori nu dau prea multi, ca ma uit si eu asa cateodata si imi sare in ochi ca la colecta tinerii nu prea pun nimic, trece cosuletul cu viteza luminii pe acolo 😀 nu ca gasesc ceva rau in asta, daca omul nu are de unde sa puna ?
    Cat despre credinta, tinerii cam schioapata de ambele picioare pana isi formeaza setul lor de valori, religioase sau nu , doar traiesc in lume, nu ai cum sa eviti scoala lumii, cred ca unii doar se prefac la biserica si nu se prefac bine, dar ei sunt lumesti cel putin 70% 😀

    Deci in urma asa zisei spalari nu sufera deloc, majoritatea se vor duce cu lumea, unii care din fire sunt ascultatori si le place sa asculte de o divinitate, vor ramane, iar daca sunt asa incuiati si nu stiu singuri cum sa isi faca datoria care poate fi gasita in biblie si asculta de altii , sa zicem de unii pastori , care cer mai mult decat scrie in biblie, daca asculta de ei isi merita soarta , daca ar studia si medita ar intelege exact ce ar trebui sa faca si nu s-ar mai supara sau umili cand un pastor le zice ceva, ar actiona din propiile impulsuri educate de biblie, de cat au inteles din ea.

    Deci mai e spalare sau nu ?

  10. Gabri Ellez says:

    eu nu vad dracul chiar asa de negru, natural omul nu vrea sa aiba de a face cu o religie care sa ii faca regulile, deci nu cred ca tinerii sunt in pericol 😀

    Eu mi-am educat copii cu seriozitate in ce priveste religia, nu ati mancat nici unul atata religie pe paine cum au facut copii mei, care din fire de fapt sunt rebeli si nereligiosi, pe la 16 ani si-au castigat libertatea, dupa multe discutii timp de vreo 2 ani, le-am acordat-o sa faca ce doresc sa vina sau nu la biserica, sa faca sau nu altarul de dimineata, sa citim sau nu impreuna cartile lui ellen white, sa studiem ceva in familie sau nu , nu le-am mai zis nimic decat daca erau interesati si in general nu erau interesati decat de certuri si batjocura stil ateist , deci mi-am luat hotararea ca sa nu mai discut cu ei decat alte subiecte decat cele religioase 🙂
    Adevarul e ca la cat sunt de destepti nici nu cred ca ar avea ceva de invatat de la biserica, prieteni acolo nu au, sa zicem ca sa mearga pt socializare, zic ca toti tinerii sunt niste pacatosi si ipocriti cu vieti duble, ca ei cand mergeau in cluburi sau baruri dadeau de ei si ii vedeau foarte lumesti.

    Insa datorita faptul ca de multe ori divinitatea ne-a ajutat chiar si cu gasirea unui loc de munca, sotul fiind autorizat pt lucrari in constructie, uneori nu avea de lucru, cand se termina orice resursa din casa primeam un telefon cu o oferta, asta s-a intamplat de zeci de ori, deci ei zic cateodata sa ne rugam la Dumnezeul nostru ca sa ne dea sau sa ne ajute in ceva si asta ma face sa rad, cat sunt ei de credinciosi .

    Iar cea mica si majora a mers si ea pt socializare pe la 15 ani, dupa aia pauza, a trecut pe ideile alea cu universul dumnezeul nostru, care ne ajuta si face si drege, fara sa caute din astia care au acleasi idei ca ea,poate doar mai citeste articole de genul pe net .
    Asa lumeasca cum e, are mari pretentii la oameni si la colegi, nu a reusit sa gaseasca nici o prietena adevarata in clasa ei, toti tinerii de acolo sunt blazati si acriti de viata, fara empatie si dorinta de socializare, mistocari, rautaciosi, nu e ca nu ai vrea sa te impaci cu cei din lume, dar daca esti o persoana mai idealista si mai desteapta, uite ca nu ai cu cine, poate pe la facultate va gasi .La biserica zicea ca a gasit , dar nu ii placea stilul religios, ca ele treceau pe religie la orice discutie 😀 de, fiecare cu ce ii place.

    Cat despre spalarile pe creier, doar cei care sunt doritori de a asculta pe altii cad victime 🙂

  11. Marcus Crassus says:

    Edi,
    In San Junipero iti treceau informatiile personale pe cloud dupa moarte, deci nu supravietuia decat o copie a persoanei decedate. Poate fi considerat un episod optimist, dar in mod clar nu de adventisti 😀

    Gabi Elrez,

    nu ati mancat nici unul atata religie pe paine cum au facut copii mei

    Asta explica probabil de ce au plecat.

    Spalarea asta ar presupune sa schimbe omul, mintea, valorile si principiile lui si sa i se implementeze alte valori si alte principii, iar omul sa ajunga dependent de cei care fac curatarea asta, sa ii slujeasca si sa ii vada ca pe dumnezeii lor si sa le dea drept de viata si moarte asupra lor

    Pai copilul care mananca religie pe paine de la clasa pregatitoare isi alege cumva valorile si principiile in cunostiinta de cauza? Cand i se spune ca trebe sa tina sabatul, sa stea in biserica pentru a trece peste marea cernere etc.nu ajunge dependent de grupul care face ‘curatarea’ asta?

  12. Gabri Ellez says:

    uite ca se poate, ai mei nu au devenit religiosi, desi au citit biblia, la 6 ani au terminat-o, voiau sa stie si ei ce ma anima pe mine de imi placea sa citesc si studiez din ea, si de ce le placea celor din biserica 🙂 erau mai specialisti in ea ca sotul care nu prea avea timp sa studieze, cand el mai vorbea cu un vecin si voia sa ii arate un text , cea mica de 6 ani zicea : ” da tata la mine ca nu gasesti tu repede efeseni 3 , eu deschid rapid ” 😀

    asa niste minuni de copii nu au devenit dependenti, e ultimul loc in care s-ar duce, baiatul deoarece el zice ca nu stie daca exista divinitate, insa nu ii place ce trebuie sa faca un om credincios, cea mare zice ca nu gaseste oameni inteligenti pe acolo, ea avand vreo doua facultati iar cea mica are influente de la cei care critica tot din biblie si nu i se pare nimic mai monstruos ca si caracterul divin 🙂

    asa ca nu va mai speriati asa tare , omul nu e facut sa ii placa cele religioase, poate dupa ce da cu capul de toti peretii , poate simte nevoia de o divinitate 🙂

  13. Marcus Crassus says:

    omul nu e facut sa ii placa cele religioase

    Pai ori au plecat din cauza ca sunt prea destepti si n-au ce invata la biserica, ori fiindca n-a fost sa fie spirituali? Iar daca nu sunt spirituali, de ce citesc pe net articole cu universul dumnezeul nostru?
    Indoctrinarea, pentru a fi completa, trebuie facuta intr-un mediu ermetic in care copiii sa nu ia contact cu idei straine. Dar daca erau de mici pasionati sa citeasca, odata ce au ajuns la scoala au gasit puncte de vedere diferite si au putut alege cu mintea lor, dupa ce au trecut de 16 ani si s-au maturizat putin, ce convingeri vor sa adopte!
    Nu am nimic impotriva educatiei crestine, am ceva cu educatia fundamentalista facuta pe principiile E. White.

  14. norights says:

    @Gabri Ellez

    Nimic despre trauma… Iti pot scrie 10 pagini despre traumele educatiei religioase, despre implicatiile despartirii de ceilalti, despre interdictii si segregarea sociala bazata pe credinte religioase inca de la varste fragede. Asta nu se depaseste toata viata.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: