Elihu vs Galileo

Anunțuri

8 Responses to Elihu vs Galileo

  1. polihronu says:

    Pai, vine si Yahweh si ii ia lui Elihu vorba din gura. Marele inchizitor e insusi Doamne-Doamne.

  2. Duhul lui YHWH este in Elihu.

  3. polihronu says:

    Un Weltanschauung fara baterii is the worst.

  4. Edi Constantinescu

    Si eu va multumesc pentru prezentare. Exceptionala. Din pacate, am observat, exista o disonanta congnitiva la multi crestini care pur si simplu, intr-un mod ciudat, ii face sa nu mai poata recunoaste adevarul si sa apere minciuna cu orice pret. Deunazi vorbeam cu cineva despre violenta si cruzimea Vechiului Testament. Omul era inteligent, dar tinea neaparat sa apere ceea ce era de neaparat. Pentru interlocutorul meu, toate popoarele macelarite de evrei la comanda divina trebuiau distruse intrucat prin modul lor de viata pacatos puneau in pericol nasterea lui Mesia sau reprezentau o amenintare pentru poporul evreu. Tot pentru el, copiii madianitilor si ceilalti copii ucisi au primit un bine de fapt, fiindca au fost trimisi in rai. Daca erau lasati sa traiasca ar fi deprins obiceiurile proaste ale popoarelor lor si ajungeau in iad. Fecioarele madianite nu au fost violate si luate ca sclave, ci ca sotii. Dumnezeu le-a facut un bine dandu-le un statut social intr-un nou trib, altfel ar fi murit de foame sau s-ar fi prostituat. Legea insasi, argumenta el, era perfecta intr-o lume perfecta. Legea cerea dreptatea absoluta, de aceea pedepsea pana si pe copiii neascultatori cu moartea. Fiindca Dumnezeu e puritate absoluta, el ne arata astfel, dialectic, contrastul dintre justitia infinita din legea veche care justitie infinita cerea pedeapsa absoluta pentru orice pacat, si legea harului unde Dumnezeu ne mantuieste prin mila. Cand l-am intrebat daca era nevoie de un mileniu de teroare si de ucideri cu pietre pentru ca oamenii sa invete diferenta dintre justitie si har, mi-a replicat ca crestinismul este singura religie care propovaduieste mantuirea prin har, nu prin fapte. Deci legea era, pentru el, un fel de pedagog foarte dur care sa ne invete ca prin dreptatea absoluta ceruta de Dumnezeu nu putem ajunge la el. Omul avea raspuns la toate intrebarile. Insa raspunsurile lui sfidau bunul simt. Fiindca eu personal, tot nu inteleg de ce nu putea intelege omul conceptul de mila si har, fara reeducarea ( ca reeducare a fost, ca la Pitesti), impusa de Legea Veche. Reeducare care a durat, se pare, mai bine de 1000 de ani.

  5. Domnule Edi, cred ca acei crestini care se tem de Dumenzeu sunt pe cale de disparitie.
    Ma refer la acea teama vechi testamentara (pe care dumneavoastra o amintiti in prezentare) de un Dumnezeu arbitrar, care sta la panda si pedepseste aspru orice pacat si trimite cand si cand cataclisme.

    Eu constat ca in zilele noastre ideea de Dumnezeu este mai degraba pozitiva; exista tendinta de a pune raul pe sama cauzelor naturale sau cel mult pe ingaduinta lui Dumnezeu (adica Dumnezeu nu a intervenit si a lasat natura sa-si urmeze cursul), si a pune binele pe seama lui Dumnezeu, insa tot prin intermediul unor cauze naturale.

    Constat ca majoritatea crestinilor cauta cauze si remedii naturale pentru problemele lor, avand totusi constiinta unei providente. In ortodoxie spre exemplu,cel putin in mediile cu oameni educati, in general este avansata ideea ca omul trebuie sa faca tot ce-i sta in putinta din punct de vedere natural sa-si rezolve o anumita problema, dar in acelas timp sa apeleze la si la ajutorul Lui Dumnezeu.

    Omul se imbolnaveste si este constient ca exista cauze naturale.La data aceasta nu exista remedii naturale pentru orice boala; omul face tot ce ii este cu putinta sa se vindece, insa nu poate sa nu ceara ajutorul Lui Dumnezeu.Poate ca acest lucru este un fel de drog, este ceva care ne face sa nu vada duritatea naturii in mod deplin, este poate un mecanism psihologic de aparare.

    Eliberarea de teama de un Dumnezeu care pedepseste sau rasplateste, ne poate arunca fara aparare in teama de o natura implacabila, insensibila la problemele noastre. Ratiunea ne va ajuta sa cunoastem multe din caile ei, insa in acelas timp suntem constienti ca nu putem face mare lucru. Cu cat vom cunoaste mai mult, cu atat vom realiza ca suntem mai lipsiti de aparare intr-o natura implacabila si impersonala.

    Credeti ca renuntarea la a cere ajutor Divin sau la speranta supranaturalului,si interpretarea tuturor aspectelor vietii umane in mod naturalist ar fi un pas inainte in evolutia omului, ar imbunatati conditia umana, sau din contra ar fi o pierdere?

  6. Cateva ganduri despre absurditatea mortii si a suferintei. Ma identific la modul absolut si total cu ideea domnului Edi Constantinescu ca suferinta si moartea sunt absurde. Si cred ca acest fapt se descopera pe deplin in crucea lui Hristos care a suferit fara pacat si al carui singur raspuns la absurditatea mortii si a suferintei este Invierea, adica un nou inceput. Acesta este si motivul pentru care eu cred ca Dumnezeu nu putea porunci cu niciun chip uciderea de copii si alte atrocitati ale Vechiului Testament, pentru faptul ca in crucea sa descoperim absurditatea suferintei si a mortii, care sunt creatia lumii cazute in care traim, iar nu creatia lui Dumnezeu.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: