Avem suflet?

10 iunie 2017 de Edmond Constantinescu 21 comentarii

Filed under Video Tagged with Creier, Portale logice, Suflet

21 Responses to Avem suflet?

daimonel says:

11 iunie 2017 la 06:57

Rationalismul (logicismul )absolut si reductionismul biologic eludeaza existenta sufletului omenesc si ,poate de aceea,esueaza in incercarea de a surprinde esenta umanului!
Un test al veritatii in stiintele omului este capacitatea de a anticipa reactia unui individ sau a unui grup uman,previziune pe baza careia se pot contura strategii si planuri de actiune.
Strategii(politici,militari,economici,etc)au inceput sa tina cont de acest parametru(sufletul!),dar sunt departe de a l cunoaste si controla!
De ce functioneaza avantajul terenului propriu la doua echipe de valoare apropiata?…
De ce armata mai slab echipata a castigat razboiul din Vietnam?…
De ce nu se poate concepe niciodata o „religie stiintifica” si „creationismul stiintific „este o contradictie in termeni?…
Raspunsul meu este simplu -ptr ca exista suflet!
Dar ce este de fapt sufletul,asta este alta problema!
danielcirt says:

11 iunie 2017 la 17:02

Potrivit Bibliei, noi nu avem un suflet, ci suntem suflet. Însă este impropriu ca știința să vorbească de suflet, pentru că acesta este o noțiune spirituală.

Solomon vorbește despre gândul veșniciei, însă Dumnezeu nu lucrează abuziv prin implantarea de gânduri, idei în mintea noastră (asemenea filmului „Inception”). Dumnezeu a comunicat acest gând primilor noștri părinți, însă l-au înțeles abia după cădere, în fața crudei realități a morții. Acest gând a fost transmis mai departe prin educație. De ce s-a lipit acest gând de mintea umană și a fost transmis până la noi este un mister.

C.S. Lewis vorbește despre o „dorință neîmplinită” în cartea lui „Surprins de bucurie”. În „Creștinismul redus la esențe” continuă idea aceasta spunând că este ilogic să fie creată o dorință fără a exista obiectul acelei dorințe. Foamea este o dorință pentru mâncare, și, mulțumim cerului, că există mâncare. Dorința după absolut, după împlinire are și ea un obiect – viața veșnică.

Căutarea unui sens al vieții nu o întâlnim la animale, ci doar la om. Dacă această nevoie de sens a apărut în urma evoluției, nu se poate dovedi. Maslow a încercat să ierarhizeze nevoile umane, postulând că nu poți să te gândești la împlinire și sensul vieții dacă nu sunt împlinite nevoile de bază. Însă în realitate această idee nu își găsește suport. Sunt atâția oameni care își pun întrebarea sensului vieții, sensului suferinței, sensului lipsurilor pe care le au, chiar și atunci când nevoile de bază sunt neîmplinite.

Deși suntem un suflet, care are dimensiunea fizică, intelectuală și spirituală, totuși putem să fim un suflet mort. Noul Testament vorbește despre viață în doi termeni: bios și zoe. Biosul este viața biologică, de care toți cei născuți se bucură de ea. Însă ZOE este principiul vieții spirituale, care face din noi suflete vii. Sufletul este viu doar când bios este împreună cu zoe, viața pe care o primim prin credința în Hristos.

Atunci când un om începe să creadă în Hristos, schimbarea nu este că din rău se face bun, pentru că ar primi un suflet bun, ci din mort devine viu.
polihronu says:

11 iunie 2017 la 17:39

„este ilogic să fie creată o dorință fără a exista obiectul acelei dorințe”

Asta e, in cel mai rau caz, o nefericita tautologie. In cel mai bun caz, e cel mai usor de contrazis argument – nicio dorinta nu e mai puternica decit cea care ramine, mereu si pentru totdeauna, neimplinita. Da, dorinta asta poate fi pragul delirului. Dar nu e nimic intrinsec dorintei care reclama existenta obiectului ei, deci realizarea.
polihronu says:

11 iunie 2017 la 17:43

Era sa uit: pentru a mia oara, notiunea de „absolut” e contradictorie si fara obiect. Ea nu are sens decit pentru a denumi metaforic optiuni nenegociabile.
danielcirt says:

11 iunie 2017 la 18:06

mr polihronu,

într-o lume lipsită de sens, ai dreptate. Nu ar fi nimic intrinsec dorinței care să reclame existența obiectului ei. Într-o astfel de lume, suntem la discreția determinisului.

Într-o lume plină de sens, despre care vorbeam, faptul că dorința e neîmplinită (încă) nu presupune lipsa obiectului ei.
danielcirt says:

11 iunie 2017 la 18:45

„În mine, inima îndoielii mereu ridică întrebarea dacă anumite convingeri ale minții omului, care s-a dezvoltat din mintea animalelor inferioare, sunt într-o anumită măsură sau deloc de încredere. Va avea cineva încredere în convingerile minții unei maimuțe, dacă există convingeri într-o asemenea minte?” (Charles Darwin)
polihronu says:

11 iunie 2017 la 19:45

„Într-o astfel de lume, suntem la discreția determinismului.”

Dimpotriva. Abia intr-o lume in care dorinta mea poate fi fara obiect am sansa libertatii.

„Într-o lume plină de sens, despre care vorbeam…”

Am stabilit ca lumea e ‘plina de sens’? Sau doar dezvoltam scenarii ipotetice?
anonymous says:

11 iunie 2017 la 21:21

” Căutarea unui sens al vieții nu o întâlnim la animale, ci doar la om ”
” Dorința după absolut, după împlinire are și ea un obiect – viața veșnică. ”

Animalele simpt doar pericolul, dar nu sunt contiente ca vor muri, tocmai aceasta constiinta despre moarte al ingrozeste pe om si-l face sa caute sensuri ale vietii si vieti vesnice, iar aceasta constiinta incarcata de imagini ingrozitoare si teama este imprimata ca pe banda in fiecare generatie de catre filozofi si teologi. Daca am invata sa privim sfarsitul alfel, ne-am scuti de multe minciuni cu care ne inselam, sigur ca tot ar fi si nemultumiti, unii pier mai devreme, raman copii orfani, unul fumeaza si traieste 130 de ani, altul moare vegetarian la 30 de ani.
La urma urmei care este sensul in a trai vesnic?! omul se v-a plictisi sa al laude non-stop pe domnu’, sau a calatori si zbura intre planete facand cunostinta cu fiinte maiestoase ( planeta Jupiter ) i se v-a face sila de atata aur ( elementul chimic dupa care suntem inebuniti aici, asi v-a gasi un sens (si) in cer, va fi cacalau:) )
Ce este trist, ca oameni maturi am ramas la povestile de consolare pe care le spunem copiilor indurerati cand si-au pierdut un parinte si intreaba unde este acesta.
Si daca traiesc unii vesnic ce folos au, ce sens exista in asta? ar exista un sens daca ar mai fi bad guys s-ai vada, eventual sa planga si sa tanguiasca. Dar exista si scenariul asta, le-au luat pe toate baietii in considerare.
anonymous says:

11 iunie 2017 la 21:26

” Dorința după absolut, după împlinire ”

Dorinta asta i-a nastere cand apare plictiseala si cand ne plictisim de dorinta implinita cautam alta.
polihronu says:

11 iunie 2017 la 21:53

„ne plictisim de dorinta implinita”

Asta e o observatie foarte buna. Intr-un anumit sens, chiar si atunci cind are un obiect precizabil, orice dorinta isi transcende obiectul – ramine mereu un rest. Dorinta in sine e adesea mai mare decit obiectul ei, mai intensa si mai semnificativa decit realizarea ei. E un alt fel de a gasi imperfectiunea necesara a fiintei.
Andrei Voiculescu says:

11 iunie 2017 la 22:33

Eu pledez pentru un dualism fenomenologic, nu pentru un dualism de substanta precum cel de sorginte platonico-carteziana. Ma situez aici pe pozitia lui John Searle care respinge dualismul de substanta, dar argumenteaza convingator pentru dualismul fenomenologic. Chiar daca mintea este produsul creierului, totusi, nu putem nega ca manifestarile sunt diferite. O bucata de materie inerta, o masa de pilda, nu are intentionalitate si nu i se poate atribui asa ceva niciodata, strict fenomenologic. Pe cand mintea umana are atributul intentionalitatii. Asta e doar un exemplu. Dar as vrea sa spun ca eu cred ca acest dualism fenomenologic se potriveste si crestinismului. Au existat teologi in vechime care au sustinut, pe urmele lui Platon, un dualism substantial: Grigorie de Nyssa sau Ioan Damaschinul sunt 2 exemple. Dar acest tip de dualism este mort, dupa parerea mea. Dar putem remarca altceva. Anume ca exista in om, la nivel de manifestare, o parte constienta, rationala, volitiva etc pe care o putem asimila dpdv fenomenologic sufletului, si o parte inconstienta, instinctuala, pe care o putem asimila trupescului din om. In viata aceasta „naturala” pe care o traim aici remarcam de multe ori un fel de opozitie intre cele doua, in sensul ca partea instinctuala, inconstienta, se revolta si se razvrateste impotriva celei constiente, scapandu-i de sub control. Eshatologia ortodoxa insa afirma ca la final, la eshaton, partea aceasta inconstienta va disparea, si va ramane doar constiinta personala, totul va veni la lumina, totul va fi luminat. Nu va disparea trupul, materia, dar va deveni permeabila logosului si harului care ii va conferi o noua ordine si o va face sa nu se mai razvrateasca impotriva mintii si a constiintei. Si aici trebuie sa spun ca crestinismul rasaritean respinge dualismul materie-spirit. De aceea si cred ca ortodoxia afirma o nemurire a persoanei nu prin natura vreunui suflet simplu si ideal, ci prin harul si dragostea lui Dumnezeu.
Doru Sorin Cherestes says:

12 iunie 2017 la 00:54

Am un mare respect pentru domnul Edmond Constantinescu si urmaresc cu mare interes tot ceea ce spune, asta cu sufletul este singura chestie pe care eu unul nu o pot digera. Timp de sute de ani nu a fost voie sa tai un om cu cutitul, de frica inchizitiei, ma refer aici la operatii de apendicita etc pe motiv ca trupul uman este templul duhului sfant sa zicem al sufletului, apoi martorii lui Iehova erau impotriva transfuziei de sange dintr-un motiv asemanator, apoi am descoperit ADN-ul si iata aici locuieste sufletul, ba nu, nici aici, apoi urmeaza neuronii ??? nu mai conteaza ordinea da se pare ca nici in neuroni nu gasim pacatosul asta de suflet care se tot ascunde. …. O intrebare pentru domnul Edmond Constantinescu: In conditiile in care noi nu putem sa dovedim existenta lui Dumnezeu si nu putem sa dovedim inexistenta lui, nici nu cunoastem natura existentei sale, nu stim daca traim intr-un univers sau intr-un multivers, nu stim daca universul nostru e mai mult sau mai putin holografic, cum putem stii daca exista sau nu suflet in om ??? sufletul banuiesc ca trebuie sa fie imaterial, la fel ca dumnezeu nu ?
Ianis says:

12 iunie 2017 la 07:00

…la fel de imaterial ca Dumnezeu, Mos Craciun, unicornii si elfii. E clar, trebuie sa fie imaterial. Altfel nu s-ar povesti si n-ar mai incaleca nimeni pe-o sa
Capu-Varzã says:

13 iunie 2017 la 03:23

Din ce-am inteles eu, Edi deconstruieste idea de suflet ca ceva metafizic, pre-programat de D-zeu pe baza logica Booleana, apoi injectat/insuflat in om, care s-a virusat prin pacat. Dar sufletul, ca personalitatea/caracterul omului, este un produs al evolutiei creierului (de mamifer). Deci idea nu este ca nu exista suflet, ci ce intelegem prin suflet si cum a aparul el.
Capu-Varzã says:

13 iunie 2017 la 03:40

danielcirt says:

„Maslow a încercat să ierarhizeze nevoile umane, postulând că nu poți să te gândești la împlinire și sensul vieții dacă nu sunt împlinite nevoile de bază.”

Ce spui tu e fals, mai revizuieste ce a spus Maslow de fapt:

„Instead of stating that the individual focuses on a certain need at any given time, Maslow stated that a certain need „dominates” the human organism.[3] Thus Maslow acknowledged the likelihood that the different levels of motivation could occur at any time in the human mind, but he focused on identifying the basic types of motivation and the order in which they should be met.”

Adica, piramida il stabileste prioritatile, dar nu-l impiedica pe om sa gandeasca (si chiar sa opereze) la oricare nivel vrea.
Gelu Lucian Vasile says:

14 iunie 2017 la 13:41

Termenul ,,suflet ” se confunda cu termenul ,,spirit „. O analiza mai atenta arata ca termenul ,,suflet ” se intinde numai asupra unei sfere particulare a psihicului uman,de la care este necesar sa apelam la notiunea ,,spirit „. Faptul acesta ne ajuta sa intelegem ca ,,sufletul ” exprima relatii psihice concrete. De ex.: una e sa traiesti pe viu un apus de soare (cu simturile.cu sufletul ),si alta este sa -l traiesti cu spiritul,cu notiunile,dintr-o descriere literara. Deci,cu sufletul traim reactiile concrete,iar cu spiritul,notiunle abstracte ,
Doru Sorin Cherestes says:

21 iunie 2017 la 13:41

Ufff, ca nu am primit nici un raspuns da,, asta e, va fac totusi o dedicatie muzicala : https://www.facebook.com/100005062968590/videos/427086024136826/?pnref=story
Edmond Constantinescu says:

21 iunie 2017 la 21:14

Doru Sorin Cherestes,

Scuze pentru întârziere. Ași spune că, de la Kant încoace, sufletul intră în categoria lucrului în sine, deci nu ne mai întrebăm asupra lui, deși același Kant l-a introdus pe ușa din spate numită etică. De unde: Kant = păianjen veninos (Nietzsche). După Wittgenstein: pe lângă lucrurile despre care nu putem vorbi trecem mai departe în tăcere. Sufletul rămâne totuși ca metaforă.

În ce privește existența lui Dumnezeu, este o axiomă care susține un anumit sistem moral/ontologic așa cum ateismul este altă axiomă pe care poți construii alt sistem. Ambele sunt legitime intelectual. The rest is silence.

P.S. Mișto cântec. Confirmă teza că la Isus a băut alcool.
Doru Sorin Cherestes says:

22 iunie 2017 la 00:11

Offf, cantecul,,,, cantecul e trist, ma face sa cred ca marea majoritate suntem un fel de rebut galactic, si ca nu avem nici macar o idee despre ce inseamna, spiritual, rugaciune, Divinitate etc etc in fine, oricum va multumesc pentru raspuns si va urmaresc cu mult drag !!!
Edmond Constantinescu says:

23 iunie 2017 la 21:22

Doru Sorin,

suntem un fel de rebut galactic

În romanul lui Douglas Adams oamenii sunt creați de o civilizație din alt univers să caute și să găsească răspunsul la întrebarea despre sensul existenței. Răspunsul supra-computerului filozof fusese ”42” dar nimeni nu înțelege ce înseamnă. Așa că a fost nevoie de o specie foarte religioasă să caute răspunsul, dar această specie dispare în mod absurd înainte de a-l afla.
alterego1968 says:

29 iulie 2017 la 08:25

citeste https://www.scribd.com/doc/298574968/Dumitru-Constantin-Dulcan-Mintea-de-Dincolo-pdf