Materialismul evanghelic

13 Responses to Materialismul evanghelic

1. bazinga says:

   9 iunie 2017 la 15:06

   Edi, cred ca discutia „lucruri care nu sunt – cele care sunt” se poate aplica si pentru potentialitate (cele ce nu sunt inca, dar pot fi) si actualitate (cele ce sunt), si asta nu e chiar materialism. Potentialul e viitorul, e necunoscutul, e haosul din care logosul poate extrage ordine, cred ca potentialul e dynamis (puterea lui Dumnezeu), si nu e material, dar poate sa devina asa.
   Agamben are o idee interesanta despre potentialitate si impotentialitate (ceea ce poate sa nu fie), care poate fi pusa in paralel cu ideea lui Pavel. Cred ca Dumnezeu e „cel ce poate sa nu fie”, se poate auto-reduce doar la potential, asta a facut probabil la cruce. Tot Agamben aduce in discutie si termeni care nu sunt dialectici, ci dintr-o zona a inseparabilului: „halo” e si potentialitate si actualitate (slava cu care Adam si Eva erau acoperiti – being in touch with your potential?). Fiinta e actual si potential, e limita si are acces la nelimitare, e timp si atemporal. Asta se poate aplica in mai multe arii, dragostea e ce este si ce poate deveni, timpul e viitor (ce poate fi), trecut (ce nu mai poate fi).
   Fenomenele sunt lucrurile care ne intereseaza, care stralucesc, care apar in lumina, care ies din potential in actual, si asta nu e doar prin intelepciunea vorbirii, prin ratiune, ci si prin simboluri (care la Jung sunt imagini pre-lingvistice ce se nasc din infruntarea necunoscutului), prin creativitate.
2. dorinvieru says:

   9 iunie 2017 la 20:09

   Eu nu inteleg un lucru: Mihai Gadea a calcat Sabatul in seara zilei de 9 iunie 2017 ?
   Pentru ca atunci cand a intrat in direct de la Washington, acolo soarele nu era apus (deci era inca vineri), dar in Romania soarele era apus, deci era sambata.
   Emisiunea Sinteza Zilei nu se transmite nisiodata vineri seara cu Mihai Gadea ca sa nu fie Sabat.
   Dar acuma daca a transmis din America, a reusit sa fenteze Sabatul ?
3. Edmond Constantinescu says:

   9 iunie 2017 la 22:56

   bazinga,

   Sunt conștient că am folosit termenul materialism într-un sens destul de vag. Aspectul pe care am vrut să îl arăt este acela că privit în contextul dualismului grec Pavel răstoarnă ontologia idealistă. De altfel am precizat că mă refer în special la binomul temporal/atemporal și relația între voință și intelect. O dată ce Isus este văzut ca Logosul întrupat dumnezeul grec/iudeu este mort. Istoria bisericii ete încercarea de a-l învia. În acest sens arhi-păgânul Heidegger se consideră Luteran, deci Paulician.
4. Edmond Constantinescu says:

   9 iunie 2017 la 23:06

   dorinvieru,

   Shabatul nu este Shabatul din Geneza și Exodul/Deuteronomul decât pe un pământ plat. La fel cum intrarea lui Isus în Sf Sfintelor din Orion în luna a șaptea ziua a zecea are sens numai dacă luna se vede simultan în același unghi pe toate meridianele și paralelele, inclusiv la poli. End of story.
5. polihronu says:

   10 iunie 2017 la 07:08

   Cred ca e util, in context, sa ne amintim si ca Pavel nu are o doctrina a nasterii din fecioara. Dumnezeu e complet demitologizat la Pavel – este omul Isus.
6. Andrei Voiculescu says:

   10 iunie 2017 la 09:51

   Perspectiva mea este urmatoarea: intruparea a adus pentru trup, deci pentru materie, o noua posibilitate de existenta, anume de a participa la slava divina. Cred ca nu trebuie sa privim materia ca ceva inert si opus logosului. Dimpotriva, cred ca trupul, in crestinism, este chemat sa participe la o ordine mai inalta. Fiindca sa nu uitam ca Hristos a inviat. Nu a ramas sa putrezeasca in mormant. Chiar si Pavel spune ca menirea trupului este sa devina templu al Duhului Sfant si la inviere sa participe la o noua ordine de existenta si la un alt plan existential.
7. danielcirt says:

   11 iunie 2017 la 16:06

   Este clar că creștinismul nu este tributar filosofiei dualiste grecești.

   Termenul „materialism” nu este aici cea mai fericită alegere. Mai degrabă ”temporal”.
   Deși la Pavel (și în Biblie) Dumnezeu acționează temporal, totuși, textul ales nu neapărat exprimă ideea asta. Alte afirmații ale lui Pavel pot să aducă lumină asupra inteției sale de comunicare:

   „Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.” (2 Corinteni 4:18)

   „El [Avraam], adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care învie morţii şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.” (Romani 4:17)

   Ați afirmat că în temporalitate existența este trecătoare, că infinitul nu există. Asta, dacă ne oprim la Heidegger, ne conduce spre panteism. Heidegger face o deconstrucție a dualismului grec, însă nu construiește mai departe. Ce-i drept, filosoful german deschide o ușă înțelegerii esenței de pe alte premise decât cele platonice.

   Totuși, temporalitatea nu este necesar asociată cu a fi trecător.

   Ce este timpul? Timpul nu este un lucru, este o noțiune abstractă. Ceasul măsoară timpul, însă ceasul nu este timp. Mișcarea acelor ceasornicului arată doar timpul trecut. Timpul nu este o noțiune de sine stătătoare, este o calitate a realității. La fel ca bunătatea, nu este de sine stătătoare, ci este asociată unei ființe, fenomen, obiect. Timpul nu este o realitate creată, ci o calitate a realității, asociată cu fenomenele. În felul acesta, timpul este relativ realității cu care este asociat. Timpul poate chiar să se măsoare diferit în funcție de natura obiectului. O muscă „de o zi” are, din perspectiva ei, o viață suficient de lungă (pentru a se maturiza, reproduce, etc). Omul măsoară timpul altfel, însă natura umană este de asemenea limitată în timp. Există și ființe nelimitate de timp ca natură? „Singurul care are nemurirea” este o ființă temporală, care acționează „de-alungul vremurilor”, dar care este nelimitată de timp.
   Matematic, infinitul există la fel de real ca și cifra 1. Însă cifrele nu sunt obiecte în sine, ci niște calități ale obiectelor.

   În sensul acesta, temporalitatea nu exprimă idea de trecător, ci de curgerea viitor-prezent-trecut.
8. polihronu says:

   11 iunie 2017 la 17:34

   „Asta, dacă ne oprim la Heidegger, ne conduce spre panteism. Heidegger face o deconstrucție a dualismului grec, însă nu construiește mai departe.”

   Am stabilit ca exista un „mai departe”? Sau ca panteismul nu e „mai departe” decit teismul?

   „Există și ființe nelimitate de timp ca natură?”

   A raspuns cineva la intrebarea asta si nu m-am prins eu?

   „o ființă temporală… care este nelimitată de timp”

   Cred ca ti-ai limpezi gindirea daca ai sesiza ca, macar de la Heidegger (macar!), „temporal” inseamna tocmai si obligatoriu „in orizontul propriului sfirsit”. Nu se poate vorbi despre fiinta decit vorbind despre limitarea ei. Daca stai bine sa te gindesti, exista si in teologie, cu mult inainte de Heidegger, o discutie despre autolimitarea lui Dumnezeu. E imposibil sa gindesti persoana, fie ea si divina, in afara limitelor/sfirsitului ei.
9. danielcirt says:

   12 iunie 2017 la 08:55

   „Autolimitarea lui Dumnezeu” și-o impune din punct de vedere al consistenței logice. Dumnezeu nu poate crea un obiect pe care să nu-l poată ridica. Însă limitarea lui Dumnezeu în privința timpului (și spațiului) înseamnă că Dumnezeu nu este cauza primară, ci doar un efect al altei cauze.
   Logic, universul nu poate să fi existat din totdeauna.
   Știința a demonstrat că universul are un început. Însă acest început trebuie să aibă o cauză în afara lui. Nu se poate auto-cauza, decât dacă este inteligent (în sensul voinței).
10. Ianis says:

    12 iunie 2017 la 09:39

    danielcirt
    Inainte de a specula, asigura-te ca ai idee despre ce vorbesti. Poti sa ramai la citatele din Wilhelm Moldovan (ca tot ai dat copy/paste la un capitol intreg mai devreme)

    Stiinta n-a demonstrat ca universul are un inceput din nimic sau ca a fost creat de cineva/ceva din afara lui. Daca te referi la Big Bang (in care probabil oricum nu crezi, dar te folosesti de el ca sa iti iasa schema) oamenii de stiinta vorbesc despre o fizica pre Big Bang Pre–Big Bang physics. De asemenea, vorbesc despre multivers sau posibilitatea unui univers holografic.

    Despre argumentele existentei lui Dumnezeu vezi seria Geneza, postata de Edi acum cativa ani. N-are rost sa redescoperi gaura macaroanei.
11. polihronu says:

    12 iunie 2017 la 15:29

    Din punctul de vedere al „autolimitarii lui Dumnezeu”, nu e nicio diferenta intre „Dumnezeu nu poate crea un obiect pe care sa nu-l poata ridica” si „Dumnezeu poate crea un obiect pe care sa nu-l poata ridica”. Ambele situatii presupun o limita ontologica.

    Despre „cauza primara” nu stim nimic, nicidecum ca trebuie sa fie nelimitata in spatiu si timp (adica coextensiva cu spatiul si timpul?), sau ca poate salaslui „in afara” spatiului si timpului, interactionind totusi cu acestea.

    De ce n-ar putea universul sa aiba o cauza in interiorul lui? Si ce are a face cauzalitatea cu vointa?
12. danielcirt says:

    12 iunie 2017 la 18:36

    Ianis, mi-ai dat un link în care spune că Pre-Big Bang physics este o speculație. Dă-mi, te rog, un link care spune că e o teorie.
13. Ianis says:

    13 iunie 2017 la 05:09

    danielcirt

    Speculatia si teoria in lumea stiintifica sunt niste unelte de lucru (vezi linkul urmator pentru exemplificare). N-au nicio legatura cu speculatia filozofica de tipul: exista Mos Craciun, oare cate fire de par are in nas? (sau, daca vrei una din casta preoteasca: „cati ingeri incap pe varful unui ac?”)

    Reciteste afirmatia lui Stephen Hawking din linkul oferit anterior:
    „Since events before the Big Bang have no observational consequences, one may as well cut them out of the theory, and say that time began at the Big Bang. Events before the Big Bang, are simply not defined, because there’s no way one could measure what happened at them.”
    Diferenta dintre omul de stiinta si un credincios este ca unul dintre ei poate trai fara certitudini. Din universul vizibil (habar n-avem cat e intregul si daca e infinit sau nu) abia suntem capabili sa analizam 5%.Restul de 95% e de domeniul speculatiei; pentru unii stiintifice, pentru altii religioase 🙂

    http://www.bbc.com/earth/story/20170315-why-almost-all-of-the-universe-is-utterly-invisible

    Altfel zis, nu te grabi (precum marea majoritate a creationistilor) sa tragi o concluzie bazata pe lipsa datelor cu privire la o chestiune stiintifica.
    Dumnezeul golurilor s-a nascut mort dar e gata sa fie inviat de fiecare data cand o idee din lumea stiintifica loveste creierul neantrenat al unui credincios obisnuit sa jongleze cu versete sau a celuia care vinde drept noi argumente medievale despre existenta lui Dumnezeu (vezi textele tale anterioare).

Lasă un răspuns:

Scrie un comentariu aici...

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Email (Adresa de email nu va fi publicată.)

Nume

Site web

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Notifică-mă prin email când sunt publicate comentarii noi.

Notifică-mă prin email când sunt publicate articole noi.

Δ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.