Cum să aprinzi un foc

18 Responses to Cum să aprinzi un foc

1. Florin Daniel Lolici says:

   13 iulie 2017 la 20:05

   Edi force fain .Ascultind mi am adus aminte de prezentarea ta impreuna cu ,,nimeni,, care descrie prostia si indobitocirea crestinilor fiind cu ochii pe imparatie dar descurajati de fratii batrini ai bisericii sa nu studieze sa nu iubeasca stiinta.Privind in istorie si pina astazi biblia si mai ales vec. test. a franat societatea in drumul ei spre libertate ,modernitate ,gandire libera.Pe langa vestea buna a adus si subjugarea ,ingustarea ,limitarea gandirii oamenilor ca doar ai cuv domnului .
2. Capu-Varzã says:

   14 iulie 2017 la 10:27

   Eu unul sunt putin dezamagit de aceasta prezentare, si cu tot respectul pentru Edi, cred ca s-a facut putin fum, dar nu s-a aprins un foc. Nu ca nu ar avea dreptate cu ce spune, dar solutia e incompleta.

   Prima problema este de motivatie. Cum inspiri/motivezi un om care-si doreste vesnicia sa o gaseasca cu adevarat? Solutia imposibila este sa nu ti-o doresti (ca astia o merita de fapt). Solutia motivatiei circulare este sa faci binele, astfel cauti slava si nemurirea. Adevarul este ca nu poti sa-i spui nimic unui astfel de om ca sa-l motivezi corect, este ceva ce trebuie sa realizeze singur.

   A doua problema este definita „binelui”. Pentru omul care traieste pentru vesnicie, si pentru care aceasta viata este doar o sala de asteptare, binele suprem este sa-l predice pe Isus altora ca si ei sa-l primeasca si asfel sa aiba viata vesnica. Orice alt bine pamantesc e temporar deci este (aproape) irelevant. Iar idea cu un univers paralel (cu alte legi) nu face nici o diferenta.

   Cred ca directia aprinderii focului este, o intelegere a scopului (lui D-zeu) cu aceasta viata, cu aceasta planeta, cu umanitatea ca specie, cu evolutia. Doar atunci cand vezi valoare in viata pamanteasca poate credinciosul sa se implice in ea.
   Oricum, daca a cazut escatologia biblica, si Isus nu mai vine, atunci suntem liberi sa propunem idei si mai radicale in ce priveste viitorul vietii. Poate a fost scopul lui D-zeu de la inceput ca omul (prin impulsul care vine de la Isus,) sa dezvolte o tehnologie care va invinge moartea. Iar „venirea D-lui” sa se manifeste prin aparitia singularitatii tehnologice si nu o venire literara. In fine, ceva de genul asta ar putea motiva pe cineva sa fie implicat in aceasta viata si sa se dedice progresului binelui.
3. geronimo1123 says:

   14 iulie 2017 la 13:39

   Observam cum in era pre-stiintifica oamenii credeau ca sus, deasupra Pamantului, este Dumnezeu. Apoi au inceput sa apara telescoapele care au inceput sa vada lucruri nestiute pana atunci si Dumnezeu a fost „mutat” mai departe in Univers, in locurile inca neexplorate. Acum ca avem cele mai puternice telescoape, putere de calcul infinit mai mare, sonde spatiale care au trecut granita sistemului solar si nu am gasit vreo urma de dumnezeire il „mutam” pe Dumnezeu intr-un alt Univers. Mie mi se pare ca este o alta varianta a unui dumnezeu al golurilor. Ce vom face cand stiinta va avea instrumentele necesare sa strapunga granitele Universului?
4. Andrei Voiculescu says:

   14 iulie 2017 la 16:34

   Edi Constantinescu, marturisesc ca am o mare intrebare care ma framanta. Am cunoscut oameni, nu putini, foarte culti si inteligenti (unii dintre ei medici si oameni de cultura) care mi-au spus ca pe ei ii lasa indiferenti faptul daca exista sau nu o viata dupa moarte. Marturisesc ca am ramas socat si nici acum nu inteleg cum e cu putinta. Oare acesti oameni sa nu aiba aceeasi natura ca si mine? Cum de eu nu pot gasi un sens vietii acesteia daca nu exista viata vesnica iar ei pot? Unul din acesti oameni pe care i-am cunoscut, medic si om cu carte, mi-a spus: eu gasesc sens vietii si fara nemurire, anume sa faci copii, sa-i cresti, sa fii un om realizat profesional, sa te bucuri de fiecare zi si de ceea ce iti ofera prezentul etc. Pascal ii numea pe astfel de oameni „monstri” iar Unamuno ii numea „imbecili afectiv”. Sa nu se supere nimeni pe mine, acestea sunt vorbele celor doi eruditi. Dar nu inteleg cum se poate ca unui om sa nu-i pese de aceasta problema. Care sa fie raspunsul ?
5. Edmond Constantinescu says:

   14 iulie 2017 la 17:13

   AV,

   Pot oferi trei exemple biblice – Moise, Isus, Pavel, care au fost dispuși să renunțe la nemurire pentru un scop mai nobil.

   Mi se pare că ”monștrii morali” pot fi găsisți la fel de bine printre cei care și-au mutat toate comorile în cer. Pascal nu știa nimic despre martirii care merg la cer să-și colecționeze cele 72 dame de consum. Cât despre Unamuno, pare să îl facă pe Heidegger ”imbecil afectiv”.

   Pe de altă parte, acceptarea morții nu pare sinceră decât din partea celor care nu mai așteaptă nimic de la viață. Vezi comentariul lui Nietzsche despre moartea lui Socrate, reluată de Paul Tillich în The Courage to Be.

   Moartea este ”ultimul dușman” pentru credinicos și agnostic deopotrivă. Însă curajul de a trăii o existență limitată pentru idealuri nelimitate mi se pare mai nobilă decât căutarea egoistă după cer.
6. polihronu says:

   14 iulie 2017 la 17:26

   „a trăi o existență limitată pentru idealuri nelimitate”

   Amen.
7. Andrei Voiculescu says:

   14 iulie 2017 la 17:36

   Edi Constantinescu, este adevarat ca si cei care cred in nemurire pot fi monstri morali. Sunt de acord ca cineva poate fi ateu si sa fie un om minunat. Dar ce nu inteleg este indiferenta unora sau chiar bucuria de a fi ateu. Un Dawkins de pilda e un ateu mistocar. El ia la misto asta. Pare ca nu ii pasa. Or asta nu pricep eu: cum se poate sa nu-ti pese?
8. Andrei Voiculescu says:

   14 iulie 2017 la 17:43

   Daca Blaga spunea ca animalul este existenta intru imediat si pentru securitate iar omul este existenta intru mister si pentru revelare, atunci cum se poate sa existe oameni care sa traiasca doar pentru azi ? Nu intreb cum de exista atei deoarece ateismul e legitim. Ci intreb cum de exista indiferenti.
9. Andrei Voiculescu says:

   14 iulie 2017 la 17:49

   Adica Edi Constantinescu, ce as vrea eu sa stiu este daca acesti oameni impartasesc alta natura umana decat a mea. Fiindca am citit undeva, intr-o carte a unui neurolog (si mi se pare ca si Balaceanu Stolnici – de asemenea neurolog, spune la fel), ca cei care sunt indiferenti la problema asta au anumite modificari in creier si sunt efectiv incapabili sa manifeste preocupare fata de problema existentei lui Dumnezeu sau a nemuririi. As dori un raspuns sau o parere legat de acest lucru. Exista o singura natura umana sau nu?
10. Edmond Constantinescu says:

    14 iulie 2017 la 18:18

    AV,

    Bănuiesc că majoritatea semenilor trăiesc în imediat, și asta se aplică și la interesul lor pentru ajutor supranatural în caz de nevoie sau teama de moarte. Nu că ar exista două ”naturi umane” (termenul este aristotelian-tomist) dar există oameni care au o capacitate superioară de a gândi abstract și au sentimente sociale mai complexe. Aceștia își caută locul într-o schemă mai largă de spațiu, timp, omenire, planetă, univers. Omul simplu care se gândește să lase ceva familiei sau să aibă o pomană cu lăutari manifestă aceiași tendință.

    Ași spune că deosebirea între om și animal este că animalul își marchează teritorul în spațiu pe când omul îl marcheză mai ales în timp și poate viziona timpul său dincolo de moarte. Omul are putere de abstracție.
11. Edmond Constantinescu says:

    14 iulie 2017 la 18:28

    Geronimo,

    Să fiu mai clar. Nu încerc să demonstrez existența lui Dumnezeu/nemurire ci folosesc ipoteza cerului în alt univers (pentru că pe al nostru îl cunoaștem deja) ca să demonstrez inversul pariului pascalian. Dacă cerul există cel mai sigur mod de a ajunge în el este să îl ignorăm în idealurile și căutările noastre morale.

    CV,

    ”Câștigarea de suflete pentru Hristos” are tot atâta valoare morală ca vânătoarea de negri pentru plantațiile din America. Nu degeaba Africa este paradisul misionarilor. Cineva care are nevoie de o revelație specială ca să cunoască binele și răul este un imbecil etic.
12. Andrei Voiculescu says:

    14 iulie 2017 la 18:54

    Edi Constantinescu, pai da dar unii din acesti oameni sunt oameni cu studii superioare si chiar foarte cititi, ca sa zic asa, oameni cu o cultura realmente solida. Bunaoara, un Ion Biberi, medic si intelectual de marca, sustinea ca dorinta de nemurire si credinta in Dumnezeu este apanajul sufletelor slabe de inger si lipsite de curaj. Oamenii slabi ar fi cei credinciosi, pe cand cei echilibrati si puternici ar fi cei care nu au nevoie de viata vesnica.
13. Andrei Voiculescu says:

    14 iulie 2017 la 19:00

    Adica nu s-ar spune ca asemenea oameni ar fi lipsiti de capacitate de abstractizare, tocmai ca multi asemenea indiferenti sunt oameni cu o cultura si cunostinte remarcabile. Altceva e la mijloc mai degraba, si nu inteleg ce.
14. Edmond Constantinescu says:

    14 iulie 2017 la 20:24

    Bun exemplul lui Ion Biberi, un om de la care am învățat multe în adolescență. Nu ași spune că IB a trăit o existență de suflet mic. A lăsat ceva după el, mai de valoare decât cei mai mulți credincioși. Întrebarea este, dacă ai ajunge la concluzia că nu există o răsplată într-o viața de apoi, ai avea curajul să trăiești sau să mori pentru ceva mai mare decât tine? Atunci când îi aud pe mulți creștini spunând că dacă nu există cer/iad de ce să nu faci toate relele de pe lume, pot aprecia că IB are un argument.
15. duradrawde says:

    15 iulie 2017 la 00:45

    Tin minte o perioada a vietii in care, cel mai mare cosmar era „moartea vesnica”. Astazi tocmai „viata vesnica” ma nelinisteste.

    (Back to the topic)
    Sunt cateva subiecte pe care EC le evita sistematic de pe vremea cand il urmaream cu temeinicie:

    Binele si Raul.
    Pentru EC, binele si raul sunt (erau) inca valori absolute. Incercarile de relativizare, subiectivizare ale acestor notiuni, erau puse in spinarea tzapului postmodernist si scoase afara din tabara.
    M-am intrebat de multe ori, cum isi imagineaza EC un paradis in care gradele de comparatie sunt interzise? (Fara „mai bine”/”mai rau”, fara „mai urat”/”mai frumos”, o exista corectitudine politica si in acel univers promis?).

    Un univers cu alte legi.
    Pe ce se bazeaza o asemenea supozitie?
    Cum ar putea arata acel spatiu?
    Ar putea exista un spatiu inflexibil astfel incat sa nu existe gravitatie? ….sa nu existe celelalte forte electromagnetice?
    Ar putea sa fie notiunea de „timp” disjunsa din cea de „spatiu”? ….in lipsa timpului, sa nu existe antecedent si consecvent deci implicit nici determinism→ratiune?
    (Stiu totusi ca in privinta atemporalitatii, EC s-a pronuntat defavorabil).

    Ratiunea
    In opinia lui EC, cauzalitatea proprie logicii, ar fi suspendata de indeterminism.
    Faptul ca unele proprietati ale particulelor nu pot fi determinate, inseamna ca acele proprietati nu au cauze (!!) in opinia dansului.
    EC iubeste logica, dar uraste determinismul…..si toate, intru salvarea liberului arbitru. (Poate ne va lamuri prin repetare si rabdare (fara evitarea subiectelor), cum de este posibila aceasta contorsiune).
    (Logica suporta doar infinitul, dupa cum sustine „Principiul rațiunii suficiente” – orice lucru are un temei).

    Pentru moment, se ridica intrebarea:
    Actioneaza EC precum acei clerici, dornici sa apere „sensul vietii” sacrificand „adevarul”?
    Eu ii sunt recunoscator pentru bunele intentii, dar…. trebuie sa invatam sa facem focul fara „chibrituri” (sau sa murim).
16. Edmond Constantinescu says:

    15 iulie 2017 la 03:18

    duradrawde,

    Dacă există universuri paralele, legile relativiste (gravitația) și logica matematică sunt valabile în toate universurile. Altfel, good point. Chapeau.
17. Capu-Varzã says:

    15 iulie 2017 la 11:38

    „Cineva care are nevoie de o revelație specială ca să cunoască binele și răul este un imbecil etic.”

    De acord, dar sa nu uitam ca pe majoritatea omenilor religia ii face asa (ceilalti sunt psihopati din nastere).
    Ce vreau sa spun eu, este ca solutia care o sugerezi tu nu rezolva problema antagonismului dintre viata aceasta si cea vesnica in mintea credinciosului. Credinciosul trebuie sa inteleaga ca exista valoare intrinseca pusa de D-zeu si in viata aceasta (asa pacatoasa cum e ea, cu toate probleme ei).
    Personal cred ca, acuma ca am renuntat la escatologia biblica, ca fiind un produs istoric-cultural care se bazeaza pe raul mers al lumii (care pentru evreul din sec I e de inteles), poate e timpul sa intuim o noua escatologie care se bazeaza pe bunul mers al lumii, adica o continuare in viitor al seriei Anno Domini.
18. Edmond Constantinescu says:

    16 iulie 2017 la 00:33

    CV,

    Există trei escatologii dialectice moderne:

    Tensiunea dumnezeu-om se rezolvă în istorie (Hegel)
    Tensiunea dumnezeu-om aruncată la + infinit (Bart)
    Tensiunea dumnezeu-om aruncată la – infinit (Kierkegaard).

    La fel ca tine, optez pentru Hegel. Asta a înțeles până și Lenin când s-a maturizat (Caiete Filozofice, 1916).

Lasă un răspuns:

Scrie un comentariu aici...

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Email (Adresa de email nu va fi publicată.)

Nume

Site web

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Notifică-mă prin email când sunt publicate comentarii noi.

Notifică-mă prin email când sunt publicate articole noi.

Δ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.