Complexul spiritual-industrial și sacralizarea Americii
28 august 2017 5 comentarii
În cartea The Spiritual-Industrial Complex (2011), Jonathan Herzog susține o teză surprinzătoare cu privire la trezirea evanghelică din America anilor 1950. Este perioada în care protestantismul mainstream a fost dislocat de mișcarea evanghelică, Congresul a înlocuit E Pluribus Unum cu In God We Trust ca motou național și a adăugat One Nation Under God la jurământul de loialitate, rugăciunea a devenit mandatorie în școală, monumente ale celor zece porunci au fost așezate în tribunale și școli, institutul Moody predică literalismul Genezei la viitorii astronauți, iar Președintele a devenit Marele Preot. Billy Graham este profetul acestei treziri și modelul imitat de ceilalți evangheliști.
Orice redeșteptare religioasă în America a fost un fenomen la firul ierbii. Redeșteptarea evanghelică a mijlocului de secol a fost diferită în sensul că a plecat de sus în jos, orchestrată de strategii războiului rece. Herzog folosește termenul complex spiritual-industrial (CSI) ca aluzie la complexul militar-industrial cu privire la care a avertizat președintele Eisenhower în cuvântarea lui de încheiere a mandatului. Amândouă au fost răspunsuri urgente la amenințarea războiului rece. Amândouă i-au supraviețuit.
CSI a fost creat din cauză că idealismul marxist, quasi-religios, începuse deja să infiltreze societatea americană, materialistă și obsedată de satisfacții imediate. Faimoasa ”ceartă din bucătărie” între Nixon și Hrușciov la expoziția americană din Moscova, 1959, este un bun exemplu. ”Nu aveți și o mașină care să vă bage mâncarea în gură”, a întrebat batjocoritor Hrușciov. Sarcasmul primului secretar a rezonat în America mai mult decât mixerul lui Nixon între moscoviții care oricum nu prea aveau la ce să-l folosească.
A fost operată ”sacralizarea” materialismului american. Consumul a fost ritualizat și spiritualitatea a devenit marfă. Toate mijloacele științifice de propagandă au fost mobilizate pentru a-i întoarce pe americani în bisericii și sinagogi.
Analiza lui Herzog este mult prea complexă pentru a fi discutată aici. Mă voi ocupa doar de aspectul care mi se pare cel mai important: dislocarea protestantismului mainstream în favoarea evanghelicilor.
Motivul a fost acela că protestantismul mainstream nu putea fi instrumentat politic. CSI voia să vândă publicului american o narațiune conform căreia războiul rece nu era confruntarea pentru dominație globală între două supra-puteri ci o bătălie maniheică între Dumnezeu și Satana. Războiul Rece a fost îmbrăcat într-un limbaj apocaliptic care trecea drept metaforă pentru unii dar era înțeles literal de inițiați.
Teologii protestanți au fost primii să ridice sprâncenele tocmai pentru că înțelegeau limbajul. Evanghelicii, dimpotrivă, aveau o escatologie în alb și negru în care confruntarea statului Israel cu un inamic satanic ”din fundul miazănoaptei” juca un rol central. Ei credeau că un război nuclear cu URSS va inaugura mileniul mesianic. Nimic de pierdut. Ce sunt câteva sute de milioane de vieți și sfârșitul civilizației când porți războaiele domnului?
Evanghelicii ofereau și alte avantaje. Protestanții erau pentru despărțirea bisericii de stat și priveau cu suspiciune relațiile între Casa Albă și Vatican. Evanghelicii credeau că ”zidul de despărțire” este o conspirație ateistă. Protestanții erau interesați de probleme sociale. Pe evanghelici îi interesa salvarea de suflete. Protestanții erau critici față de materialismul american. Evanghelicii credeau în evanghelia prosperității.
A existat un McCarthyism teologic având ca scop supravegherea și eliminarea teologilor care erau critici față de politica războiului rece sau înclinau spre idei de stânga. Evanghelicii nu voiau altceva decât să impună literalismul biblic împotriva teologiei liberale. Dar teologia liberală se suprapunea prea adesea cu pacifismul și evanghelia socială. Ascensiunea lui Billy Graham a fost rezultatul alianței între literalismul biblic și complexul militar-industrial.
După criza rachetelor din Cuba războiul rece a intrat în faza de detentă. CSI a devenit inutil geopolitic. Pe măsură ce activismul judiciar a început să demoleze monumentele și instituțiile CSI, Coaliția Creștină a înlocuit CSI, având ca misiune salvarea acestor instituții și monumente (ei cred că vin de la părinții fondatori). Rămășițele complexului sunt încă instrumentate în lupte politice. Cea mai durabilă moștenire rămâne însă dominația evanghelicilor în spațiul teologic-politic.
oxigen2 
https://www.theguardian.com/news/2017/aug/25/yearning-for-the-end-of-the-world
poli,
Excelent link. Citat:
„wars, famines and natural disasters are foretold and therefore unavoidable.”
The true bigotry of low expectations.
So true
Paradigma americana a fost perfect implementata in Romania. Pastorii erau elementele perfecte de colaborare cu Secu. Zice-se din ratiuni de supravietuire. In Teleorman primii care veneau la actiunile Colectivului erau azs-eii. In timp ce satenii nu prea se grabeau -stiau ei de ce- la constructia/amenajarea unor stabilimente ale puterii comuniste, Azs eii erau primii care veneau sa dea „o mana de ajutor”. Lustratzia incercata de G Modoran cu a sa Biserica in pustiul rosu este imposibila. Patentul „evanghelic” american este prea adanc implementat in constiinta azs romaneasca. De asta se si zice ca a ingaduit Prea Inaltul exodul romanesc spre mantuirea unui Occident „deviant” in liberalismul sau protestant.
Tematica apocaliptica este pentru constiinta evanghelica una dintre cele mai bune arme de manipulare la scara sociala. Stie Pana noastra.
Marius,
I-am scris lui George un email in care am obiectat impotriva tezei maniheiste: comunism contra biserica. Dar cartea lui este foarte valoroasa ca documentare a tezei ca securitatea a fost implicata chiar de pastori si presedinti in luptele interne pentru putere.
Bisericile, mai ales cele neoprotestante, au fost o carte jucata de ambele tabere in razboiul rece. Inca din prima discutie despre constitutia RPR Stalin le-a spus lui Dej si Groza sa nu uite sa mentioneze „libertatea religioasa”. Era o carte usor de jucat in diplomatia razboiului rece. OTOH, „complexul spiritual-industrial” al lui Einsenhower a prezentat razboiul rece ca pe o lupta intre ateism si credinta. Aceasta paradigma ne-a lasat ca mostenire Talibanul – Al Queida – Isis, razboaiele „umanitare” din Orientul Mijlociu, situatia din Afganistan, Pkistanul cu arsenal nuclear, si Coalitia Crestina impreuna cu clonii ei est-europeni.
Ce avem in Polonia este reultatul supravietuirii structurilor complexului spiritual industrial care a gasit un om de paie in imigratie si transgenderism. Comunismul este alt om de paie si trebuie uitat, la fel ca si hitlerismul. Nu-i vorba ca si senilitatea politicienior europeni joaca un rol.